Moartea unui Guru - Rabi Maharaj





(texte aparute in SSJ nr. 26 si nr. 28)



Rabi Maharaj

"Calatoriti peste tot, dar unde va simtiti acasa?"

(text scris de Eduard Orasanu)

"Ma simt acasa oriunde sunt."

Rabi Maharaj vorbeste lin si bland. Uneori pare un personaj din paginile lui Eliade. Intreb: "va dezamegesc oamenii, ce gust are dezamagirea?" "Pe oameni ii iau asa cum sunt, uneori vad ipocrizia sau neputinta, dar incerc sa inteleg pe fiecare. Modelul meu este Hristos, asadar nu pot fi dezamagit."

Privesc fata si miscarile mainilor, apreciez obisnuinta si deschiderea pentru dialog. Cand este starnit nu poate fi oprit, a vorbit mult si cu pasiune despre viata lui Mahatma Gandhi. Suntem in fata unei camere video, doar ea rupe din vraja lasata. Timpul fuge, vorbeste despre misionari, despre unii care isi risca fiinta si se daruiesc, si despre altii care nu au plecat niciodata in “misiune”.

Este o persoana neobosita, a fost pentru mai multe zile in Iasi, si s-a intalnit cu multi oameni, de la elevii ce invata la Colegiul Richard Wurmbrandt, la toti cei ce au venit la Sala Sporturilor.

A gasit timp si pentru noi, revistele HAR si SSJ. Intreb: "ce stiti despre experienta comunista?" Raspunde si aflu ca a fost si in tari cu regimuri comuniste, povesteste cu tristete si cu umor despre o calatorie in Albania facuta dupa ‘89. Vorbeste o limba pe care eu o stapanesc foarte putin, stie, si de aceea transmite mesajul si cu toata inima lui. Ce mesaj curge din inima unui fost hindus? Dragostea si pacea in Hristos! Ce mesaj vine din inima unui indian voiajor? Romani nu uitati Romania!

PS: Multumesc lui Arpi Foszto pentru ajutorul “englezesc”.

...

Pr. Cornel Cadar



Am fost la Sala Sporturilor...

(text primit la "posta redactiei" si publicat in SSJ)

Am primit o invitatie, s-a anuntat la radio, iar un cunoscut, miercuri 6 octombrie, mi-a dat telefon: La Sala Sporturilor din Iasi va vorbi Rabi Maharaj, autorul cartii "Moartea unui guru". Telefonul m-a trezit, uitasem si incepuse sa-mi para rau ca ratasem doua seri. Ma bucuram ca intr-un oras unde yoga isi face loc tot mai mult, la fel ca zen si tot felul de miscari orientale, vine cineva sa vorbeasca deschis, cineva care trecuse prin asemenea experiente. In sfarsit provocarile continue de la Rapa Galbena, de la Sala CFR, puteau sa aiba un raspuns. Discursul a avut cred patru parti: intr-o prima parte s-a vorbit despre hinduism, budism, satanism, ocultism si despre new age in general, scotandu-se in evidenta pericolul care ne ameninta si pe noi, cei din tarile de est, tentati fiind sa astupam golul pe care ni l-a lasat comunismul cu orice ne iese in cale.

O a doua parte s-a axat pe deplasarile care exista intr-o anumita zona a crestinismului. In a treia parte conferentiarul a descris experienta lui personala: cum a trecut de la hinduism la crestinism si care sunt consecintele primirii lui Cristos in viata dumnealui. Ultima parte s-a concentrat spre noi, cei din sala, crestini evanghelici si invitati: in esenta am fost intrebati daca ne-am nascut din nou si ni s-a spus sa repetam o rugaciune. Despre a doua parte as dori sa va spun mai mult.

Deplasarile dintr-o anumita zona a crestinismului se refera la Biserica din care fac parte. N-ar fi fost nici o problema daca autorul si-ar fi exprimat opiniile, vorbind despre crezul dumnealui unor persoane care au acelasi crez. La fel nu ar fi fost nici o problema daca ar fi adus argumente impotriva unor afirmatii sau crezuri reale din partea cealalta. Insa in Sala Sporturilor am fost martor la cum se creaza o problema falsa ca apoi sa fie combatuta.

Simplu: ni s-a spus mai intai ca sunt unii, care apoi au fost identificati cu catolicii, care cred ca Maria este divina, exact cum se crede in hinduism despre zei. Apoi a fost usor: textele din Scriptura arata in mod clar ca Maria nu-i divina, ca nu exista decat un singur Dumnezeu. S-au dat exemple cu catolici din Praga si din Mexic si din alte parti de pe unde i-a intalnit conferentiarul. Si, pentru ca lucrurile sa fie mai clare, ni s-a mai relatat o alta problema falsa care a fost atacata in aceeasi maniera: papa a declarat in 1967 ca sfantul Cristofor nu exista si, culmea culmilor, au fost si mai sunt oameni si azi care se roaga lui. Dupa ce vorbitorul ne-a garantat, spunand de mai multe ori ca a venit sa spuna doar adevarul si ca ii iubeste pe toti, inclusiv pe catolici, sfintii au fost amestecati usor usor cu zei hindusi, iar credinta celor din acea zona a crestinismului din care fac parte se vedea asezata sub aceeasi umbrela cu a hindusilor, budistilor, ocultistilor, satanistilor etc.

Vrand nevrand, acolo in sala, gandul mi s-a dus la apostolul Pavel care le-a vorbit grecilor in Areopag (in mod voit de data aceasta nu scriu "sfantul" Pavel). Daca apostolul ar fi folosit aceeasi metoda, cum s-ar fi simtit grecii? dar Dionisie Areopagitul? dar Damaris? dar ceilalti care au trecut de partea lui? V-am scris dv., redactorilor de la SSJ, pentru ca am dorit sa stiti gustul amar pe care l-am simtit acolo, in Sala Sporturilor..., mai ales ca am vazut ca si dv. ati dat anuntul cu prezenta lui Rabi Maharaj in Iasi. In rest totul bine, doar ca la final, dupa rugaciune, ridicarea mainilor a fost inlocuita cu ridicarea in picioare si ca autorul cartii "Moartea unui guru" care a vorbit miercuri seara in Sala Sporturilor a facut sa moara putin in mine gandul frumos pe care il aveam despre invitatie si despre ospitalitate.



(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Eduard Orasanu



Editorial

(text scris in SSJ nr. 28)

Ce diferiti suntem noi evanghelicii, ne este frica de nou si ne temem sa nu fim invechiti. Luptam pentru credibilitate si avem o gramada de suspiciuni. Ne plac parametrii precisi si ne zidim in tipare. Zambim si ne incruntam dupa caz, dar mai ales la timpul nepotrivit. Strigam ca e muzica prea zgomotoasa, dar nu ne place si nu pretuim tacerea. Batranii vor cinste si de la amvon arata cu degetul spre cei tineri, iar tinerii au inceput sa imbatraneasca si degetul lor cauta un amvon... Vorbim frumos despre prietenie, dar ne ranim zilnic unii pe altii. Intrebam ce rost are acest lucru, dar de fapt regretam ca nu tragem foloase din el. Asteptam prabusirea ca apoi sa vorbim fierbinte despre inaltare. Visam sa ajungem lideri si cand ajungem ne dorim sa fim oameni obisnuiti, si asta inca e bine fata de tendinta de a ajunge dictator. Ne dorim sa fim cat mai in fata si cand ajungem uitam de ce suntem acolo. Ce diferiti suntem noi intre noi, batatorim drumul spre biserica, dar ce putin intelegem menirea si substanta ei. Suntem experti in folosirea unui limbaj dublu, traim cu fatada si cu interioare, nu ne place sa fim zguduiti si cercetati. Si daca am obosit? Si daca ne mintim? Si daca nu ne mai pasa?

De ce scriu aceste randuri? Pentru ca sunt dezamagit de faptul ca nu am consemnat nici o reactie la mesajul scris de Parintele Cornel Cadar, mesaj ce aborda expunerea lui Rabi Maharaj tinuta in timpul vizitei sale in Iasi. Dezamagire cu atat mai mare cu cat stiu ca revista este primita si de catre organizatori.

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Niciun comentariu: