The Salt Street Journal nr. 12 (4 iulie 1999)



nr. 12 - 4 iulie 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

Sumar: editorial, lectia despre cea mai buna pastrare, prima stire, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, reflectii scripturale, raftul de carti, mcc, miezonoptica, reflectii culturale, un bob de sare, un alt bob de sare, viata crestina, sunt tanar, curier, posta redactiei, informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Saracia este o permanenta provocare fata de care trebuie aflat un raspuns acceptabil si eficient. Se poate trasa o harta a Europei punandu-se impreuna culoarea religioasa si prosperitatea: tarile protestante - foarte bogate, tarile catolice - bogate, tarile ortodoxe - sarace. Care ar fi explicatia pentru aceasta stare de fapt? Raspunsul este strans legat de istorie, traditie si mentalitate.

Intoleranta si fanatismul religios ramane o provocare la care trebuie gasita o solutie inteleapta si pacificatoare. Revenim la harta Europei si vedem aratate zonele deschise si cele intolerante: occidentul democratic, lipsit de frontiere si Sud-Estul nationalist si inflacarat religios. Punand cele doua harti una peste alta observam ca intoleranta este strans legata de saracie si de lipsa unei culturi civice.

Libertatea si degradarea sexuala este o alta provocare la care trebuie gasit un raspuns echilibrat si valabil. Este evident ca institutia familiei este devalorizata si apar form neconventionale de cuplu, de convietuire impreuna. Iata provocari ce solicita raspunsuri directe din partea liderilor spirituali ai Bisericii. Aceste provocari nu sunt noi, nu sunt putin importante si nu pot fi ignorate. Iata in schimb provocari noi ce tin de inceputul mileniului trei: internetul, clonarea si NATO. Asupra lor vom reveni.


(Moldova Mall, Iasi. Foto: Vasile Dorin)

Lectia despre cea mai buna pastrare

Eu ma duc, dar umbra mea ramane inclestata pe drum. Pietrele imi poarta chipul, dar cel mai bine ma pastreaza Cartea Vietii. (Eduard Orasanu)

Prima stire

Timp de o saptamana in cartierul Dancu din Iasi, o echipa de sase americani, un englez, impreuna cu pastorul Florin Vasiliu si tineri ai Bisericii Baptiste au facut evanghelizare. Cartierul Dancu are 7000 de locuitori, dintre care foarte multi copii. Actiunea a fost un mod public si direct de a se adresa oamenilor si nevoilor lor. S-a mers in locuinte, au fost implicati si copiii prin jocuri si s-au tinut doua meciuri de baschet. Rezultatele sunt semnificative: aproximativ 50 de oameni s-au aratat interesati de mesajul transmis.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (VI)

Chiar de la inceput, Evanghelia ne invata modul lui Dumnezeu de a infaptui lucrurile Sale. Un eveniment atat de important, care n-a mai fost pana atunci si care nici nu poate fi comparat cu vreunul, se savarseste in discretie si cumintenie. Dumnezeu vegheaza si se realizeaza marea taina a intruparii Domnului. Lumea nu e pregatita pentru o astfel de veste. O veste buna, o veste de bucurie si pace. Iar lumea a primit-o cu spaima si tulburare. Cei in masura s-o astepte cum se cuvine se raporteaza total necorespunzator. Invatatii, preotii, oamenii Legii lui Dumnezeu se tulbura. Omul nu este pregatit sa se apropie de Dumnezeu. Prezenta Lui zdruncina realitatile omului, ceea ce omul a creat cu destul efort pentru sine.

Ne intrebam, era oare atunci momentul cel mai bun pentru ca Dumnezeu sa-si realizeze planurile? Era omul pregatit pentru ca Dumnezeu sa-si ia chip din el? E adevarat ca in planurile lui Dumnezeu atunci era vremea. Dar ce pricepem noi?

Daca facem o analiza a modului in care a lucrat Dumnezeu cu omul in istorie, atunci spunem ca, in mod cert, Dumnezeu a pregatit lumea pentru actul intruparii Fiului Sau, insa dupa conceptia noastra atunci era, parca, momentul cel mai nepotrivit. Israel avea o viata religioasa neunitara. Existau partide religioase, se ajunsese la abuzuri de tot felul. Constiinta religioasa nationala s-a frant si are loc o individualizare a acesteia. Aceasta degradare, insa, in chip paradoxal, a nascut la nivelul fiecarui individ o asteptare. A reinviat asteptarea mesianica. Vremurile erau tulburi, oamenii nu se intelegeau. Politic, economic, moral, starea Israelului era precara. Era vremea ca Mesia sa vina. Era vremea ca Dumnezeu sa intervina in aceasta istorie cazuta. In plan mai larg, imperiul roman a favorizat un universalism cultural si religios care, pe de o parte a frant constiintele religioase nationale si a generat un sincretism religios, iar pe de alta parte, s-au realizat premizele individualizarii constiintelor religioase. Aceasta e starea omenirii cand Dumnezeu se apropie de om: o stare tulbure, neclara, instabila. Intr-un sens, asadar, lumea nu era pregatita: domina pacatul, moartea, impartirea. insa, toate acestea au aratat omului care este nevoia sa de Dumnezeu, si de aici asteptarea. In acest sens, lumea era pregatita pentru venirea lui Dumnezeu.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Toiagul lui Aaron
(Numeri 17:1-10)

... Preotia lui Aaron era contestata de poporul razvratit, Dumnezeu urma sa o (re)confirme. Cand Dumnezeu spune "sa se ia douasprezece toiege", omul este dat la o parte, contributia umana este nula, Dumnezeu este Cel care decide. Din punct de vedere biologic era exclus ca in decurs de doar cateva ore, un toiag sa infloreasca. Dar la porunca Celui ce a creat legile vietii, timpul se comprima - e greu de presupus ce s-a petrecut - si a doua zi un toiag (al lui Aaron) nu doar inflorise, dar si copsese migdale.

Dumnezeu ofera mai mult decat promite; si Ilie impreuna cu poporul Israel au putut constata acelasi lucru (1 Imparati 18). Pe celelalte unsprezece toiege nu aparuse nici un mugure, pentru ca Dumnezeu vorbise si actionase. Doar toiagul lui Aaron putea fi caracterizat simplu - vitalitate - pentru ca Dumnezeu a decis asa. Acest toiag nu avusese in noaptea abia trecuta un tratament preferential, care eventual sa-i faciliteze aparitia florilor; era impreuna cu celelalte (v. 6). Asupra sa insa a actionat Dumnezeu si din acest punct inainte intrebarile si comentariile devin inutile. Era suficient pentru a dovedi ca Aaron era chemat de Dumnezeu.

Imi place sa cred ca este in acest pasaj si o admirabila imagine a invierii Domnului Cristos, la porunca Tatalui, pentru a demonstra ca problema pacatului fusese rezolvata (Romani 4:25).

Mai mult decat semnificativa este prezenta acestui toiag impreuna cu mana si tablele Legii in chivotul legamantului (Evrei 9:4), pastrate pentru a spune ceva - permanenta deciziei lui Dumnezeu. Dincolo de extraordinara relatare biblica a faptului in sine, dincolo de semnificatiile adanci, in mintea mea a aparut o intrebare: nu cumva astept sa vad doar florile promisiunilor lui Dumnezeu? Nu cumva aceasta asteptare a unei minti limitate si a unei credinte (macar de-ar fi cat un graunte de mustar!) ma impiedica sa vad deja aparutele fructe? Nu cumva luat de problemele vietii, de noianul de intrebari si framantari nu am timp sa constat imensa oferta a lui Dumnezeu, deja implinita in viata mea?


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

GABRIEL GARCIA MARQUEZ - Toamna Patriarhului

Romanul incepe cu moartea dictatorului si continua cu un balans intre acesta ultima limita si viata, viata rostogolita ca o amintire, ca o confesiune cu registre schimbatoare. In personajul dictatorului sunt insumate toate metehnele si cenusiul tuturor stapanilor sangerosi de peste tot si de oricand. Si cu toate acestea nu avem in fata un dictator la absolut, el descoperindu-se ca o fiinta firava si inselatoare. Inselatoare sunt cuvintele, faptele si amintirile, inselatoare este si moartea dictatorului. Orice dictatior uita ca nu este stapan peste clipa mortii sale. Ce face poporul atunci cand moare un tiran: plange, se bucura? Si una si alta.

Romanul este gravat pe aerul si conturul vietii Sud-Americane. O America de Sud parasita si confuza, nici crestina, nici pagana. Singuratate - iata cel mai puternic sentiment izvorat din fiecare rand. Fiecare traieste pe insula lui cu teama sau cu neglijenta. Bucuriile sunt, dar marunte si furate. Singuratate - o stare crunta si de nevindecat. Singuratatea tiranului, a supusilor, a tarii si a continentului. Singuratatea vietii si a mortii - toamna ce nu a stiut primavara, patriarh peste un popor de naluci si rani. Toamna ce scutura tot si patriarh ce nesocoteste orice cuviinta. Toamna peste inimi ambigue, patriarh cu ochii smulsi de vulturi... (Cat e ceasul? Cat doriti dumneavoastra domnule General!)

Eugen Eremia



Muzica Crestina Contemporana

Va salut!

In acest numar voi continua prezentarea formatiei PETRA. In special albumul "No Doubt" (Fara indoiala). Acest album a fost realizat in anul 1995, dupa albumul "The Wakeup Call" si a primit premiul: cel mai bun album rock al anului (premiile DOVE). Contine zece piese. Iar cele mai bune sunt: "Enter In", "More than a Thousand Words", "No Doubt" si "Heart of a Hero". Contributia lui Rony, bass-istul formatiei, la acest album este deosebita prin virtuozitate. PETRA este foarte cunoscuta printre tinerii evanghelici, cel putin cei din Iasi si este considerata un etalon in muzica crestina contemporana. Fromatia nu a vizitat niciodata Romania. Se pare ca nu toate bisericile din USA isi "pot permite" sa ii aiba ca oaspeti. De ce oare? Poate pentru ca sunt promotorii show business-ului crestin. Despre conceptul de show business voi reveni intr-un numar urmator.


(recomandam a se vedea "Eugen Eremia - Galeriile de muzica crestina contemporana")

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

Alearga norii albi si pufosi, cerul e patat de ei. Drumul lor? E nestiut si prea lung pentru talpile mele. Vantu-i sufla incotro vrea, iar ei fara viata, fara mandrie, nu se impotrivesc. Norii sunt martori, fara ochi, ai vietii noastre. Alearga norii albi si pufosi. Uneori se cuibaresc zile lungi si atunci toarna pe pamant. Frunzele ruginite si zdrentuite cad, vazduhul e patat de ele. Drumul lor? E nestiut si e perna talpilor mele. Vantul le sufla incotro vrea, iar ele fara viata, fara seva, nu se impotrivesc. Funzele sunt martori, fara buze, ai vietii noastre. Frunzele ruginite si zdrentuite cad, a cata toamna amintesc? Eu traiesc intre frunze si nori. Alergarile, dorintele, cautarile mele spun pasilor unde sa mearga, ochilor mei, sufletului meu, mintii mele, ce sa aleaga. Dar ce sa aleg? Sa traiesc repede si vestejit sub cer sau sa cuibaresc in el? (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Reflectii culturale

Revolutia noastra, prin specificul ei, a fost, dar trebuie sa continue sa fie pana la capat, o revolutie a abolirii Minciunii si a revenirii intr-o mare navala la Imparatia Adevarului, acel Adevar Unic pe care se intemeiaza de aproape doua mii de ani spiritualitatea autentica, si care n-a dat niciodata prada rusinii pe cei ce s-au increzut in ea. Necesitatea revenirii LA - si intrarii IN - aceasta Imparatie devine o conditie de principiu a revitalizarii oricarei culturi. As vrea sa citez in acest sens aici pe unul dintre marii nostri poeti contemporani, printr-un extras pe care, mai ales in zilele descinse din Revolutia Romana, l-am considerat ca putand fi o platforma program de angajare necesara a tuturor scriitorilor si oamenilor de cultura in general, in vederea realizarii cu succes si a revolutiei sau reformei interioare: “Mi-e limpede asadar definitiv ca a fi scriitor inseamna a fi angajat total in a sluji adevarul si numai adevarul” (Ioan Alexandru). Aceasta afirmatie suna ca un juramant sacru depus cu responsabilitatea datoriei supreme in fata instantei constiintei de sine prezidata de o Autoritate providentiala care in acest sfarsit de mileniu vedem ca ne-a readus si Libertatea, Autoritate pe care ministrul citat al culturii o intrevedea in incheierea cuvantarii Domniei sale a fi drept reperul principal pentru infaptuirea cu succes a reformei interioare: “Ce repere avem pentru a pune in miscare aceasta reforma interioara? Fiindca reperele educatiei de pana acum nu mai sunt plauzibile. Repere spirituale ne-am dezobisnuit sa avem in afara catorva adeziuni culturale private. Ce reper ar trebui redobandit? Intre altele, si poate pe primul plan, reperul increderii in ajutorul lui Dumnezeu. Credinta poate deveni intr-un moment de tulburare un reper care, invocat cum se cuvine, nu va intarzia sa functioneze.” (Andrei Plesu, op. cit.).

Alina Simion



Un bob de sare

Malul marii. Vreme de pasi pe nisip. Dumnezeu si omul mergeau. Malul marii. O singura urma pe nisip. O urma si un strigat: "Doamne, de ce m-ai parasit ?" Aceeasi urma si-un raspuns: "Nu vezi tu oare ca Eu te tin in brate?"

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Poate am pierdut acea batalie,
Dar poate mai exista o sansa,
pe care nu vreau sa o pierd.
Am nevoie de timp ca sa descalcesc
sforile pe care destinul le-a incalcit,
Am nevoie de linistea pe care
mi-o dau rugaciunile,
Am nevoie de glasul care
sa m-anunte ca nu am pierdut,
Am nevoie de razele soarelui,
dar ele ma frig.

Galia Eremia

Viata crestina
Sa Se vada Cristos

Daca avem dragoste, una adevarata, atunci Cristos va fi vazut in noi, la fel ca si in primii crestini, caci vestea buna a lor aducea roade reale. Sa privim un pic in trecut si sa vedem ca prezenta lui Dumnezeu era chiar palpabila, fiindca se intamplau evenimente neverosimile:"vajaitul unui vant" si vorbirea in alte limbi in ziua de Rusalii (F. A. 2:1-13), "se faceau multe minuni si semne"(Fapte 2:43), vindecari (Fapte 3:1-10), prin rugaciuni "s-a cutremurat locul" (Fapte 4:31), amintindu-L pe Dumnezeu, "cadeau fara suflare oamenii (Fapte 5:1-11), inviau mortii (Fapte. 9:36-43), si cadeau lanturile jos de pe mainile intemnitatilor (Fapte 12:5-19).

Dumnezeu trimitea aceste minuni, semne si vindecari pentru a arata, ca in spatele celor ce-L urmau pe Isus, era El insusi. Puterea prezentei divine activa nu numai cand Domnul Isus vindeca sau salva miraculos oamenii. In ucenicii lui Cristos era vazuta puterea lui Dumnezeu si atunci cand erau ingaduite in vietile lor suferintele. Apostolul Pavel a fost batut si nu o data cu pietre pana aproape de moarte. Apoi naufragiile pe care le-a suferit pe mare, iar si iar suferind de foame si de frig. Dumnezeu I-a pus si "un tepus in carne". Prin toate Pavel trecea "mai mult decat biruitor, prin Acela care l-a iubit" (Rom. 8:37). Si in noi, crestinii de astazi, la fel de clar ar trebui sa se vada Cristos. Si El poate fi vazut.

Un medic crestin, care in activitatea sa lucreaza cu bolnavi incurabili, vorbeste intr-un interviu despre mirarea colegilor lui necrestini, care vad linistea si increderea pacientilor crestini, care suporta cu tarie durerile si privesc cu indrazneala moartea. Doctorii marturisesc, ca orice minune sau inbunatatire a starii sanatatii pot fi explicate din punct de vedere stiintific, dar acest comportament cutezator il poti admite daca recunosti prezenta Divinului.

In sferele spirituale nu se poate intampla nimic fara supranatural. Si acest supranatural este poate chiar obligatoriu penrtu orice crestin. El nu poate fi jucat sau obtinut prin propriile puteri.
Adesea crestinul nici nu-si da seama ca poseda acest dar. El vine nu ca urmare a unei planificari omenesti, nu la indicatiile unei persoane, ci de la Duhul Sfant si doar daca crestinul traieste in ascultare de Dumnezeu.

Ionut Apostu



Sunt tanar

V-ati gandit vreodata ce dificil este sa fii tanar?

Ce anume face distinctia intre educatia sexuala crestina si cea laica? De fapt nu exista "metode crestine" de educatie sexuala. Nu exista o anumita tehnica crestina prin care sa se predea educatia sexuala in biserica. Sunt doar cateva elemente ale unui program de educatie sexuala de orientare crestina, de care trebuie tinut seama. Multe programe de educatie par sa concentreze asupra aspectului "tehnic" al actului sexual, sau numai asupra factorilor biologici implicati. Alte programe amintesc riscurile unei eventuale sarcini nedorite, dobandirea bolilor transmise pe cale sexuala. Acestea sunt importante, dar cred ca accentul ar trebui pus pe aspectul de persoana umana individuala in intregimea sa. Dumnezeu se raporteaza la persoane. O educatie sexuala crestina se concentreza asupra individului cu sentimentele , gandurile, intrebarile si atitudinile sale. Subiectele ridicate, in aceasta educatie, pot crea tensiuni si discutii deschise si aprinse. Relatiile personale: a) adolescentii crestini pot deveni foarte usor "legalisti" cand este vorba sa raspunda la intrebarea: "cat de departe este prea departe?" ei nu doresc sa calce Cuvantul lui Dumnezeu, dar vor sa stie exact cat de departe pot merge fara a comite un pacat! Educatia sexuala crestina pune accentul pe conceptul de "respect radical" fata de persoana cu care te alfi intr-o legatura sentimentala. Un bun pasaj cu privire la "respectul radical" este cel din Filipeni 2:3,4. Un program care se concetreaza asupra relatiei ii va invata pe tineri sa caute mereu bunastarea spirituala si emotionala a celuilalt. Sublinierea acestui principiu va da sens standardului crestin de retinere si autocontrol in ceea ce priveste comportamentul sexual premarital. In final, educatia sexuala crestina trebuie sa sublinieze si dimensiunea spirituala a sexualitatii. Educatia sexuala crestina ii va ajuta sa inteleaga ca Dumnezeu este implicat activ in sexualitatea lor: creatia, procreatia si dragostea au aspecte spirituale pentru ca sunt parte a maretului plan al lui Dumnezeu...

Epilog: E dificil sa fii tanar, dar si fluturii mor greu cand descopera o taina.

Curier & Posta redactiei
(responsabilitatea celor scrise apartine expeditorilor)

Am primit la redactie:

Danut Manastireanu - replica la randurile lui Radu Onu



Dragii mei sarari,

Am crezut ca o vreme pot sa tac, dar se vede ca nu-mi este scris. Ceea ce ma face sa intervin din nou este mesajul lui Radu. Inteleg bine de ce nu l-ati redat integral in numarul trecut si consider ca, oricat ar insista cineva, asemenea mesaje care incita la ura interconfesionala nu au ce cauta
intr-o revista crestina decenta.

Nu voi relua aici discutia despre muzica, in care inclin mai degraba sa-i dau dreptate lui Radu, cu toate ca in aceste lucruri este bine sa-i lasam a se pronunta pe cei competenti. Ne-am invatat cu prea mult diletantism in mediile noastre. Prea suntem gata oricand sa ne 'dam cu presupusa' despre orice. Cu cat sintem mai incompetenti, cu atat ne simtim mai obligati sa avem opinii. Eu militez, impreuna cu Stelian Tanase, pentru dreptul omului de a nu avea opinii.

Ceea ce spun mai sus se leaga direct de 'opiniile' lui Radu cu privire la catolicism si la vizita papei. Desi nu si-a luat niciodata oboseala de a se apleca sincer si cu mintea deschisa asupra invataturilor catolice, el se simte obligat, in spiritul obsesiilor milenariste care bantuie spiritelele nelinistite ale unora la acest sfarsit de mileniu, sa ne avertizeze cu privire la 'curentul de unificare mondial' in care s-ar inscrie papa. Daca ar fi putin mai atent, ar observa ca primul caruia ar trebui sa-i reproseze acest lucru este cel care a spus: 'ma rog ca toti sa fie una'.

Cei care urmaresc emisiunile noastre ecumenice (iata, am indraznit sa rostesc cuvantul mult hulit, vorba Scripturii 'cine citeste sa inteleaga') de sambata ora 14 de la Radio Europa Nova sunt familiarizati cu mesajul despre 'credinta, pocainta, botez, slujire conform darului primit de la
Duhul Sfant intr-o biserica locala' si altele asemenea, transmis cu perseverenta de bunul meu prieten si frate intru Christos, Pr. Cornel Cadar. Si acelasi este mesajul papei. Numai cine nu vrea, nu-l aude. Dar, desigur, si din pacate, dreptul la reaua vointa face si el parte dintre drepturile omului.

Este dreptul lui Radu, si al celor care ii impartasesc ideile, sa considere ca 'generatia noastra, daca va voi sa ramana credincioasa Evangheliei lui Hristos, va trebui sa lupte cu ideile liberale ale miscarii "ecumenice" '. In ce ma priveste, prefer sa ma disociez ferm de aceasta forma de fanatism fundamentalist (cu mentiunea ca ecumenismul este un fenomen complex, care necesita explicatii nuantate, pe care le voi lasa pe alta data). Probabil ca intr-o zi acesti exaltati isi vor infiinta militii talibane, pentru a curata fizic Biserica de cei care gandesc altfel decat ei. Ii sfatuiesc insa ca inainte de a face asemenea fapte de vitejie sa aiba curajul de a incerca sa aiba relatii de minima decenta cu cei pe care pretind a-i reprezenta in acest 'razboi'. Deocamdata insa, Radu si ai lui au dificultati majore in a fi acceptati ca evanghelici de catre evanghelici. Desigur, nu doar din vina lor, dar asta este o alta discutie.

Sunt de acord cu Radu ca 'in tara noastra nu au existat dezbateri deschise si largi cu privire la "adevarurile" majoritatii'. Si aceasta nu doar din pricina lipsei de vointa a dialogului (evidenta, pentru mine) in cazul majoritatii ortodoxe, ci si din pricina faptului ca noi n-am avut oameni
competenti sa poarte un asemenea dialog. Din fericire, acesti oameni incep sa existe si intr-o zi un asemenea dialog nu va mai putea fi evitat.

IMPORTANT! Va recomand in acest sens, cu deosebita caldura, lucrarea Conceptul de indumnezeire in teologia lui Dumitru Staniloae, publicat de Editura Institutului de la Oradea (lucrarea costa 37.000 lei si se gaseste de vanzare la Libraria catolica si la Libraria Humanitas). Autorul, colegul meu Emil Bartos, profesor de teologie dogmatica, incearca pentru prima data in Romania o evaluare din perspectiva evanghelica a celui mai important teolog roman.

Revenind la discutia noastra, va marturisesc faptul ca, asa cum vadeste interventia lui, ma indoiesc ca oameni ca Radu sunt capabili sa intretina 'dezbateri deschise si largi' cu oameni care indraznesc sa creada altceva decat ceea ce cred ei. Pentru aceasta este nevoie de competenta profesionala in domeniul aflat in discutie si de o minima indoiala de sine (in definitiv o forma de smerenie), existenta carora ramane inca sa fie dovedita. Pax vobiscum! (adica 'pacea sa fie cu voi')

Teodor Muntean - replica la articolul aparut in ziarul Monitorul

Nu-mi place sa-mi "var nasul unde nu-mi fierbe oala", dar nu pot sa tac cand vad ca Biserica lui Hristos - fie ea Baptista, Penticostala, Catolica sau Ortodoxa - este terfelita de vorbele rostite cu sarcasm de catre cineva care nu are nimic comun cu Biserica!

Cine-i Emilia Chiscop? Chi...scop urmareste? Nu stiu cum are curajul sa relateze evenimente religioase, cand se pare ca nu are de loc cultura religioasa si nu stie mai nimic despre credinta, extaz, misticism... Cu toate astea foloseste cuvintele mentionate in articolul ei vadit tendentios.

Ca sa scrii despre aceste lucruri destul de sensibile, consider ca trebuie cel putin sa citesti - pe langa Biblie - pe Eliade, Staniloaie si altii, sa le experimentezi personal, si abia apoi sa te exprimi si s-o faci cat mai corect posibil. Ori, dupa cele citite in acel articol, nu stiu daca se poate trage concluzia ca autoarea are sau a avut tangenta cu sursele citate...

Ce ar fi sa avem:
critici de arta care au studiat numai jurnalismul?
scriitori care au invatat numai sa scrie?
ziaristi care scriu fara sa se documenteze?
romani care vorbesc numai maghiara?
politicieni care stiu sa manipuleze masele?
directori care au firme capusa?
prim-ministri care scriu poezii?
preoti care stiu doar sa colecteze bani de la enoriasi?
pastori care slujesc numai duminica?
politisti care stiu doar sa amendeze?

Ar fi un dezastru. Sau poate ca este...?

Sa nu fie...

Daniel Manastireanu - replica la articolul aparut in Monitorul

Draga SSJ,

In sfarsit am scapat si eu de examene, asa ca dupa ce m-am luptat cu profesorii, nu mai am cu cine ma lupta, asa ca ma "iau de voi". Revista cu nr. 11 mi s-a parut foarte intriganta (nu ca celelalte n-ar fi fost). Cu privire la articolul din Monitorul (despre botezul de la Biserica Baptista nr. 1), nu sunt deloc surprins sa constat ca acest ziar inca nu a invatat bunul simt si, de altfel, nu pot sa sper ca-l vor invata in curand. Lupta asta timpa impotriva baptistilor nu poate fi calificata decat ca bolsevism religios. Cind ii auzi cat de pregatiti sunt romanii (in majoritate ortodocsi) sa intre in NATO te apuca dandanaua. Eu personal nu sunt un anti-ortodox, insa nu pot sa nu condamn aroganta pe care o afiseaza majoritatea credinciosilor ortodocsi, mai ales cand acestia habar n-au de continutul Sfintei Scripturi. Ma tem ca aceasta majoritate sufera de o boala crunta numita legalism - adica accent mare pe lucruri neesentiale (numai anumite aspecte ale Traditiei ii intereseaza - alea care-s diferite de evanghelici: luminari, icoane, odajdii preotesti etc.) si ignorarea celor importante (moralitate, viata in Duh, smerenie, dragoste...). Ma tem si mai tare ca boala asta e foarte prezenta si in minoritatea evanghelica. Noi, la randul nostru, accentuam diferentele si ne separam de ceilalti (noi avem batice, mergem la biserica cu Biblia de multe ori numai de decor sau ca asa se face, nu purtam inele, nici cercei (in special fetele), noi suntem tari, ce mai!) Cei care bat toba prea tare pe diferente sunt prea certareti si sunt orbiti cu privire la asemanari (care-s mult mai pregnante si mai importante). Observatia e pentru amandoua partidele (vezi 1 Cor. 3:3) Cum am mai zis, mi se pare lipsit de bun simt un astfel de atac fara rusine, dar as fi si mai contrariat daca nu avem demnitatea de a raspunde la aceste calomnii neobrazate. Sper ca acuzatii s-au aparat. Este de datoria lor sa lupte pentru adevar. Asta, asa, din partea mea ca hermeneut (vorba lui Gyuri Pascu). Nu va suparati pe mine. Domnul cu voi.

Redactia

Alina Simion
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

Au colaborat la acest numar

Dan Gheorghiu (corectura)
Danut Jemna
Eugen Grigoroscuta
Galia Eremia

"The Salt Street Journal" apare la Iasi in fiecare duminica.

Posta redactiei

Sa incepem din nou:

Nicoletta (Iasi): Iti multumim pentru gandurile bune adresate revistei noastre. Poate ne spui mai multe lucruri despre tine. Te salutam! Robert M. (Los Angeles): Ti-a fost putin teama ca nu va mai ajunge revista la tine? Ei uite ca a ajuns, chiar daca trimisa luni dupa multe probleme tehnice. Salutari tuturor si mai asteptam vesti. Eugenia Taralunga (Bucuresti): Va multumim pentru ca ne urati succes la bacalaureat, acesta este un lucru deosebit si o dovada, poate, ca v-ati apropiat sufleteste de noi. Noi va trimitem cele mai calduraoase salutari si asteptam sa ne mai scrieti. Vasi Negura (U. K.): Ne bucuram sa aflam vesti de la dumneavoastra. Ceea ce ne trimiteti este util , dar inca suntem depasiti la nivel tehnic si nici nu avem programe stralucite. Numai titlul acela pe care l-ati facut ar fi ocupat foarte mult spatiu (era de patru ori mai mare decat revista noastra). Asta e o problema! Asteptam vesti. Emanuel (Adelaide): Ne cerem scuze ca inca nu v-am trimis adresa de web. Am fost extrem de ocupati. Echipa noastra a fost implicata in actiunea din cartierul Dancu, iar aceasta actiune incepea dimineata si se termina seara tarziu. Dar nu am uitat si iata puteti sa o cereti la cei care o fac (...) Cornel Cadar (Iasi): Va salutam calduros si va anuntam ca am trimis mesajul dumneavoastra lui Radu Onu. Daca ne-ati fi dat dreptul l-am fi publicat cu placere. Am ezitat sa-l publicam pentru ca totusi simteam ca nu e o interdictie expresa in acest sens. Oricum va mutumim ca cititi revista noastra. Liceul Teologic Penticostal (Oradea): Ne bucuram ca si acolo avem cititori ai revistei noastre. Poate ne spuneti impresiile dumneavoastra. Asteptam semnale din partea dumneavoastra la (...)

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: