The Salt Street Journal nr. 14 (18 iulie 1999)



nr. 14 - 18 iulie 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

Sumar: editorial, lectia despre lacrimile mele, prima stire, cuvantul, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, raftul de carti, miezonoptica, reflectii culturale, un alt bob de sare, jocul de-a vacanta, curier, actualitatea, posta redactiei, informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

De cateva zile multe regiuni din Romania sunt rascolite de furia apelor. Oameni, saraciti si dezamagiti, privesc neputincios la distrugerile produse. Multa spaima, furie si dezorientare. Cine va cladi alte case, va da alte animale sau va inlocui recolta? Cel mai dureros este faptul ca au murit oameni. Copii mici disparuti sub pietre, apa si namol! Evenimente neprevazute si incontrolabile. Am scris in ultimile doua numere despre sase provocari adresate Bisericii, dar nu am gandit sa trec printre ele si neprevazutul. Ideea de neprevazut, in spatiul crestin, este legata de autoritatea divina. In general recunoastem ca neprevazutul are fatete diferite care pot fi pozitive ori negative, comice ori tragice. Catastrofele naturale trebuie luate in calcul, mentinadu-se o anumita capacitate de reactie rapida, de interventie materiala si spirituala.

Biserica este posesorul unui dar ce poate intari moral si spiritual pe cei ce trec prin grele incercari, oferirea acestui dar se face cu sensibilitate si generozitate. Biserica este obligata sa fie activa si prezenta, sa aduca mangaiere si alinare. Facem noi asa?

(partea a doua)

Dragul meu prieten, da ai dreptate, tineretea tinde sa ignore perspectivele si evita sa consume si sa strabata etapele. Intamplandu-se asa, exista riscul sa se treaca de la un stadiu incipient la unul dezvoltat fara o crestere normala si armonioasa. Apoi nu e de neglijat riscul imaturitatii, a nerezistentei la efort. Si voi aminti riscul "competentei" dobandite fara truda. La fel de grav este si riscul mandriei, al egoismului si al succesului venit prea devreme. Etapele isi au rostul si vremea lor. Etapele solicita rabdare, dar si clarviziune: trebuie sa cunosti unde vei ajunge. Etapele pot fi o piedica atunci cand se reuseste “incremenirea in proiect“. Ce spun de fapt? Spun ca trebuie sa ai tinte imediate, etape precise si posibile, sa privesti viitorul cu seninatatea unui marinar de cursa lunga. Ce spun de fapt? Spun ca uneori in viata e prea devreme, iar alteori e prea tarziu. Tineretea ignora timpul, il infuleca si strabate rapid si poate de aceea ranile sunt mai profunde si dureroase. Ranile tineretii? Ignorarea perspectivelor si neglijenta in strabaterea etapelor! Dragul meu prieten, vorbesc despre noi, cei de la SSJ, am sarit noi peste etape si ne-am ratacit in paienjenisul perspectivelor?


(Iasi, vedere spre strada Lapuseanu. Foto: Vasile Dorin)

Lectia despre lacrimile mele

Lacrimile mele sunt pasari, pasari zidite pe cer. Ele nu pleaca, ele nu vin, ele raman. Lacrimile mele sunt stele, stele adormite in vis de copil. (Eduard Orasanu)

Prima stire

Astazi in Biserica Baptista numarul 2 din Iasi se celebreaza sarbatoarea unui botez nou-testamental. Noii membri ai bisericii vor fi botezati de Pastorul Mihaita Costache. In ultimile saptamani toate cele trei biserici baptiste din Iasi au cunoscut aceasta sarbatoare.

M. P.



Cuvantul

Vara... Tinerii, credinciosi sau mai putin credinciosi vor sa se distreze. A te distra... inseamna a-ti petrece timpul intr-un mod placut. Distractia imbraca forme diferite care depind direct de mediul in care se desfasoara, de gradul de cultura al indivizilor care participa la distractie. Pentru unii distractie este sa-si puna pe cap o manusa chirurgicala si sa o umfle, cu nasul, pana se sparge. Pentru altii distractie inseamna sa se unga cu pasta de dinti pe fata unul pe altul cand dorm. Unii se distreaza ascultand o muzica buna, discutand despre lucruri interesante, facand o expeditie la munte... ei petrec un timp placut in felul acesta. Termenul "distractie" ridica o sumedenie de probleme in mediul neoprotestant: ce fel de distractie? Intre ce limite are loc distractia? Cine cu cine se distreaza? S. a. m. d. Persoanele mai "limitate" isi pun problema mult mai acut: "Nicaieri nu scrie ca Hristos cat a fost pe Pamant s-a distrat si cum noi trebuie a tindem spre a fi ca El..."; sau "Eu cand eram ca ei nu ma distram, eu eram serios". Dar... nu se poate, oare, sa fii un individ serios si in acelasi timp sa stii sa te distrezi? Intr-o zona in care suntem incurajati, din toate partile, cu interdictii de toate felurile, a sti sa te distrezi "de minune", fara a incalca principiile lui Hristos si nici "sfanta tradtie", inseamna mare lucru, daca nu chiar sa realizezi absolutul, si cum absolutul nu poate fi realizat de un muritor...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (VIII)

Dumnezeu se apropie de omenire, isi asuma umanitatea. Are loc o intalnire extraordinara, care ascunde in ea tot misterul creatiei. Dumnezeu isi respecta creatia, libertatea ei, si i se supune, chiar asa cazuta fiind. S-a supus unui context religios, cultural si politic pentru a castiga pe om. Aceasta supunere si pogorare a lui Dumnezeu ar trebui sa ne dea mult de gandit. Aici se depaseste cu mult conceptia juridica despre un Dumnezeu drept, manios si care imediat sanctioneaza pacatul.

Rostul Evangheliei, prin multele sale amanunte cu privire la viata si persoana lui Christos, este nu numai sa identifice o persoana cu Mesia cel promis, ci sa identifice pe Fiul lui Dumnezeu cu un fiu al omului, cu Isus, fiul lui Iosif si al Mariei, nascut in Betleemul din Iudeea, pe vremea lui Irod cel Mare. Toate aceste amanunte identifica o viata umana autentica. Insa, acest om, acest Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu. El este Cel din Treime pogorat la om, care s-a facut om adevarat, ramanand Dumnezeu adevarat.

Daca vom considera inutile aceste amanunte citind Evanghelia, e bine sa ne amintim ca ele tin tocmai de conditia noastra. Toate acestea se adreseaza omenescului din noi. Mai mult, ele identifica in termenii nostri marea taina a lui Dumnezeu savarsindu-se pe pamant. Dumnezeu se face om. De aici inainte, El este supus tuturor limitelor umane: fuga de furia imparatului Irod in Egipt, nevoia de instiintare si calauzire de la Dumnezeu, trairea intr-o familie care se aseaza in tinutul Galileii (Nazaret).

Amanuntele cu privire la viata lui Isus nu sunt probe si garantii ale credintei, ci ele sunt instrumente care se adreseaza limitelor umane, spre a trezi credinta. Ne adresam aici riscului de a face din credinta doar o suma de cunostinte, de probe si dovezi cu privire la viata lui Christos, evrei sau Biserica.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

SALOM ALEHEM - TEVI LAPTARUL

O prima parabola a istorisirii este desenarea unor tipuri diferite de situare in social. Alesii fetelor cuprind intreaga arie a unui spectru posibil, raportat la vremea aceea si tinand cont de contextul cultural, religios. Evreul croitor sau evreul simpatizant al ideologiei comuniste nu mira pe nimeni. Evreul instarit sau fiul preotului crestin sunt poate accidente, dar posibile. Iubirea nu face diferente de culoare religioasa. Iubirea face diferenta de culoarea religioasa abia mai tarziu, uneori cand e prea tarziu. La fiecare pretendent , Tevi se raporteaza cu bucurie sau cu amaraciune, simtind ca i se fura ceva din sufletul lui. Despartirea de copii detine o alta parabola si anume: vor fi ei in stare sa pastreze traditia si invataturile primite?

Vor contribui ei la sporirea comunitatii si la unitatea ei? O alta parabola tine de metoda de constructie a textului si anume: umorul. Cu alte cuvinte prezentarea propriilor valori in forma cea mai usor de primit, aceasta intr-o Europa puternic anti-semita.

Citat din carte: ”Dar indata mi-am zis: “Tevi! Mai da-o incolo de treaba! Ar trebui sa-ti fie rusine! Toata viata ai trait, tu, un singur evreu, in pace si prietenie printre atatia tarani si nu s-a atins nimeni de tine nici cu un fir de pai!” Si ies din casa sa-i primesc cu un buna ziua cat se poate de prietenos: “Hai noroc, oameni buni! Ce vant va aduce pe la mine? Ce mai e nou pe la voi?” Iese din gramada Ivan Poperilo, primarul, si-mi spune de-a dreptul, fara ocol: “Am venit, zice el, Tevel, la tine pentru ca vrem sa te batem!” Frumoase cuvinte, ce spui? Asta se cheama la noi “limba ascunsa“, adica limba tainuita, sa n-o poata pricepe oricine. Ca mi s-a intunecat vazul, poti sa ti-o inchipui si singur. Dar sa le-o arat ca ma sperii, asta nu! Dimpotriva! Tevi nu-i un copil! Si le zic, vesel nevoie mare: “Sa va fie intr-un ceas bun, zic, dar de ce v-ati adus aminte de mine asa tarziu ... “ Imi raspunde Ivan Poperilo, primarul, fara macar sa clipeasca din ochi: “Uite ce e, Tevel! zice el. Ne-am sfatuit, zice el, cu totii intre noi, daca sa te batem ori nu. Peste tot, zice el, lumea va bate, zice el, asa ca de ce sa nu fii batut si tu? ... Si obstea a hotarat, zice el, sa te batem. Numai ca nu stim nici noi singuri ce sa facem cu tine, Tevel: sa-ti spargem doar geamurile, zice el, ... ori sa-ti dam foc la casa, la grajd si la toata gospodaria?” “Ascultati oameni buni! zic. De vreme ce obstea a hotarat asa, s-a ispravit! zic. O fi stiind obstea mai bine ca asta si-a castigat Tevi la voi: sa faceti praf din toata gospodaria si din tot avutul lui. Dar stiti, zic, ca mai este ceva mult mai sus decat obstea? Stiti, zic, ca este un Dumnezeu pe lume?” “Lucrurile, zice el, stau asa: noi, cu tine, Tevel, n-avem nimic. Macar ca esti jidan, zice el, nu esti om rau. Dar, zice el, una cu alta n-are a face. De batut trebuie sa te batem. Asa cum a hotarat obstea, asa trebuie sa ramana. Macar geamurile sa ti le spargem“
(Bibliografie: Nuvele si povestiri, Intoarcerea din targ, *De vazut filmul “Scripcarul de pe acoperis“ - ecranizare dupa: “Tevi Laptarul“)

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

Alearga clipele, zilele, anotimpurile, se scurg lasand in urma amintiri, drumuri incepute, drumuri sfarsite, speranta, regrete. Alearga viata, am trait prin destule mocirle, am trecut prin vartejuri naucitoare, am bajbait prin tuneluri obscure si fara sfarsit, m-am bucurat in luminisuri insorite, m-am odihnit pe tarmuri inspumate, am suferit prin troiene cu frig, am ratacit prin ceata varfului de munte, am cazut ametitor, am urcat temerar si am vazut ca puritatea se castiga, se mentine avand o deosebita motivatie si o credinta clara. Sunt pur in masura in care ma deschid, slujesc pe Cel ce astupa mocirlele, linisteste vartejurile, imi arata capatul tunelului, imi binecuvanteaza luminisurile si odihna, topeste troienele, risipeste ceata, Il dor caderile mele si escaladeaza bucuros alaturi de mine. (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu
Reflectii culturale

CATEVA REFLECTII ASUPRA MENIRII ARTEI POETICE
"M-am nãscut si am venit In lume, ca sa marturisesc despre adevar." (N.T. - Ioan 18:37)

I

Definitia poeziei oferita de "Dictionarul Explicativ al Limbii Române" (Bucuresti, 1975) este urmatoarea: "Poezia este o modalitate a literaturii care exprima mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al rimei, al ritmului etc.", iar "Mic (-ul) Dictionar Enciclopedic" (Bucuresti, 1986) adauga si: "o cunoastere specificã, afectivã, a esentelor lumii reale".

Trebuie specificat de la bun Inceput ca poetul nu este un inventator de mesaje: el doar le descopera, le percepe din afara sa in intimitatea fiintei sale, prin simturile ei adanci. Este tocmai ceea ce spunea si Dr. fizician Ion Purica intr-o emisiune radiodifuzata (5 iunie 1990, Bucuresti, pr. III): "Arta incepe prin a descoperi. Ceea ce inventeaza artistul mi se pare ca este tehnica descoperirilor sale."

Ca modalitate tehnica poezia este doar prisma prin care transpare lumina realitatii perceputa din afara fiintei, adevarul ei ascuns, spectrul ei nebanuit in expresia poetica. De cele mai multe ori existatentatia definirii realitatii in masura in care noi suntem dimensionati in ea. Fapt este ca realitatea exista ca un complex infinit al adevarului cu esente, deci profunzimi care, indiferent de punerea noastra de acord, trec dincolo de cadrul naturii noastre, imediat perceptibile, pina in ascuns, in spectrul sau inefabil.

La Nietzsche, inefabilul de dincolo de realitate devine realitatea de dincolo de realitate, perceputa doar de spiritul filosofic: "Omul cu spirit filosofic (iubitor de intelepciune, n. a.) presimte o realitate ascunsa cu totul deosebita dincolo de realitatea in care ne aflam si traim." ("Nasterea Tragediei"). Din pacate, din pricina aparentei, ascunsul este plasat de catre spiritul nefilosofic, de obicei, in domeniul speculatiilor filosofice, adevarul ascunsului fiind pus sub semnul indoielii. Totul depinde insa de afectivitatea, dar si de sensibilitatea pe care poetul le pune in slujba realitatii adevarului, reusind, si numai astfel, sa-I descopere Fata Sa necunoscuta si totusi omniprezenta, si anume - prin revelatia artei. Astfel ca una din definitiile date inaltei calitãti a truditorului in poezie este si aceea de "persoana inzestrata cu fire, imaginatie si sensibilitate de poet" ("Dictionar de Neologisme" - Bucuresti, 1978), prin imaginatie Intelegand aici, nu fictiune ci, asa cum o definesc tot dictionarele, capacitatea poetului de a reflecta artistic realitatea cu ajutorul cuvintelor, respectiv - "Realitatea de dincolo de realitate".

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Toate trec ... caci:
timpul fuge,
clipa trece prea greu,
minutul ce murmura pana la zece,
secunda ce bate in ritm neoprit ...
timpul pe care nu-l avem,
vremea visului si-a agoniei,
vremea cantului si-a bucuriei,
dragostea ce ne face sa ne pierdem,
vremea tainelor si a minunilor ...

Jocul de-a vacanta
(vezi numarul trecut al revistei)

Spre dezamagirea noastra nu a scris nimeni la provocarea de a construi o poezie impreuna. Noi propunem in continuare acest joc si va invitam sa participati la el. Iata o noua strofa:
“Plutea pe mare trupul meu”

Curier & Posta redactiei

FUM FARA FOC ?

Am primit un mesaj telefonic de la pastorul Dinu Pop prin care ni se atragea atentia ca cele relatate la rubrica Actualitatea - “rosii si pungi de apa“, nu corespund realitatii. Depasind surpriza acestui mesaj, am luat legatura cu “sursa” de la care am aflat intamplarea si dincolo de unele inexactitati, pentru care ne cerem scuze, stirea ar putea suna asa: “Pungi cu apa“ - In ziua de 4 iulie, raspunzand invitatiei Bisericii Baptiste nr. 3, fanfara din comuna Scanteia a cantat cu multa dragoste si entuziasm, entuziasm care a starnit diverse reactii la cei ce locuiesc in preajma bisericii. Iata trei tipuri de reactie : Curiozitate. Aruncarea cu (cateva) pungi cu apa. Redactarea unei reclamatii (soarta acestei reclamatii este confuza). Intreaga intamplare are o doza de banalitate, una de patima, una de confuzie, una de umor si una de iritare. Toate ne stau, fiecaruia dintre noi, la indemana, pe care o vom alege?

TARSIS

Dragă Eugen, Multumesc pentru emailul dumneavoastra. Din pacate mi-am dat seama mai tarziu ca adresa era gresita dar nu am putut sa va anunt deoarece am avut probleme cu internetul iar a doua a zi am plecat in armata. In consecinta as dori sa republicati adresa deoarece mai mult ca sigur ca si unii din cititorii dumneavoastra au avut aceeasi problema. Adresa corecta este: (...) Vă multumesc pentru sprijinul acordat! In Numele Lui, Calin D. Valean.
Actualitatea

HAR

Saptamana aceasta a aparut al saptelea numar al revistei HAR. Spicuim din cuprinsul acesteia: trei interviuri: cu Danut Manastireanu, cu David Serediuc si cu cantaretul de muzica crestina contemporana Chris.

Posta redactiei

Va salutam din nou!

Daniel Rusu (Iasi): Credem ca plagiatul este o forma de furt intelectual. In literatura romana cazul cel mai celebru de plagiator este al lui Eugen Barbu. Este foarte interesant ca puneti aceasta intrebare revistei noastre care se recomanda prin originalitatea ei. Noi suntem originali, iar aceasta nu inseamna ca suntem desavarsiti, extrem de deosebiti sau cu capul mai mare. Daca suntem originali ne ferim si ne impotrivim copierii si furtului. Momentan revista noastra nu s-a confruntat cu problema dreptului de autor. Nu traducem textele nimanui. Iar toti cei publicati sunt apropiati si cunoscuti de cei ce scriu aceasta revista. Asteptam sa mai comunicam pe aceasta tema sau eventual si pe altele. S-auzim numai de bine! Nicu Curpas si Catalin (?): Ne bucuram ca sunteti interesati de revista noastra. Poate ne spuneti ceva despre dumneavoastra, despre revista noastra si cum ati auzit de SSJ. Daniel Manastireanu (Oaradea): Draga Daniel, te-ai subscris sa intelegem ca vrei revista in format HTML si nu o mai vrei Text only? Salutari. Robert M. (Los Angeles): Te salutam. Adresa prietenului tau am conectat-o. Speram sa-i placa revista, iar tu..... mai scrie-ne... Observi ca noi scriem saptamanal. Emanuel din Adelaide: ce s-a intamplat saptamana aceasta? Esti in top!

Redactia

Alina Simion
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

Au colaborat la acest numar

Dan Gheorghiu (corectura)
Danut Jemna

"The Salt Street Journal" apare la Iasi in fiecare duminica.

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: