The Salt Street Journal nr. 16 (1 august 1999)



nr. 16 - 1 august 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

Sumar: editorial, prima stire, cuvantul, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, raftul de carti, cinquecento, miezonoptica, reflectii culturale, perspective psihologice, un bob de sare, un alt bob de sare, sunt tanar, curier, posta redactiei, informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Ce inseamna spirit de echipa? Ce seminte rare si bogate trebuie asezate in sufletul si mintea noastra pentru a rodi solidaritatea, comuniunea si daruirea? Primul loc unde se invata si practica intrajutorarea si sustinerea este familia. Familia este spatiul construit pe iubire si prietenie. Asadar, o familie solida si solidara , poate fi comparata cu o echipa. Aceasta echipa are un lider, iar el este chemat sa conduca cu intelepciune si dragoste. Dar nu toate familiile sunt solide si solidare, nu peste tot se poate vorbi despre o echipa sau despre un lider. Ceea ce fragmenteaza familia (echipa) tine de egoism, imaturitate, saracie, infidelitate, confuzie si minciuna. Un alt spatiu unde se poate invata (sau nu) ceva despre spiritul de echipa este scoala. In cadrul acesta se practica formarea, concurenta onesta si rasplatirea pe merit.

Primii colegi, primele prietenii sau adversitati. Primele teme facute impreuna sau primele vacante. Primele vise, idragostiri... Si aceasta "echipa" are un lider sau mai multi, ei sunt chemati sa nu mutileze si sa ucida spiritul tanar, dorinta de acumulare si afirmare. Dar nu toate scolile au profesori deosebiti, iar colegii nu sunt cei pe care ii poti alege. Ceea ce limiteaza spiritul de echipa in scoala tine de incompetenta, uniformizare, interventia politica, saracie, programa scolara, indiferenta.

Spatiul public sau societatea civila este un alt loc unde spiritul de echipa se formeaza, cultiva si intretine, deasemenea, locul de munca si, nu in ultimul rand, Biserica. Despre acestea trei voi aminti in numarele care vor urma. (in numarul viitor despre: eclipsa "salveaza" Romania)

(a doua parte)

Dragul meu prieten, ma grabesc sa lamuresc diferenta dintre Targu Frumos si Los Angeles: nu este nici o diferenta, suntem prea saraci sa ajungem in ele. Iata cum saracia egalizeaza distantele si uniformizeaza diferenta. Cat despre mesajul-joc aseaza intamplarea sub semnul riscant si prapastios a lui: a avea, a obtine, a castiga. Relaterea despre "fanfara nelinistilor noastre" a starnit prea multa patima, efort si agitatie.

Dragul meu prieten, iata-ma in fata unei dificultati: voi putea sa-ti scriu ce s-a intamplat luni si marti cu soarta acestei reviste? Traim vremuri in care totul se fragmenteaza, se desface, se rupe. Viata, sufletul, ideile, prieteniile se destrama, poate pentru ca nu sunt asezate pe o temelie puternica, construim prea in graba si prea orbeste. La fel de rau este atunci cand parasim constructia inainte de a o termina. Asadar, luni si marti am trait un moment de destramare...


(Iasi, noaptea. Foto: Vasile Dorin)

Prima stire

Biserica Bethel din Anaheim, pastorita prin Harul Domnului de fr. Daniel Branzei, l-a avut ca oaspete in perioada 13-18 iulie pe Beniamin Faragau. Dumnealui a dorit sa raspunda nevoii de cunoastere a lui Dumnezeu impartasind cu noi, cei de aici din epistola lui Pavel catre Romani. Au fost sase teme principale, si anume: 1. Egiptul nostru, 2. Neprihanirea pe care o da Dumnezeu, 3. Crestinul si Legea, 4. Crestinul si Duhul, 5. Crestinul si pericolul taierii din maslin, 6. Ascultarea credintei. In fiecare zi de lucru intalnirile au fost dupa amiaza, de la ora 7 pina la 9; sambata de la ora 11 la 16, cu o ora de pauza. Duminica, fratele Beni a fost dimineata in trei biserici (Biserica din Bellflower, Biserica Maranatha din La Mirada si Biserica Maghiara), iar dupa amiaza a fost din nou la Bethel sa isi incheie studiul din Romani. A fost un timp cu totul si cu totul binecuvantat, in care am putut deslusi si lamuri multe aspecte noi ale epistolei, apropiindu-ne si mai mult de Dumnezeu. Domnul sa va binecuvinteze pe toti cei de acolo si pe noi cei de aici cu putere sa facem voia Lui. Robert M. (Los Angeles)

M. P.



Cuvantul
randuri nelinistitoare

In bisericile evanghelice, subiectul referitor la actul slujirii prin muzica este delicat. Pasiunile, ritmul, vivacitatea sunt abordate diferit de fiecare generatie: cei tineri canta mai energic, vioi, iar cei in varsta prefera o muzica lenta, patetica (care plictiseste, exasperaza pe cei tineri). Si iata cum se numesc generatiile intre ele: superficiali, obraznici - ingusti, depasiti.

Dar indiferent de generatie actul slujirii prin muzica lasa de dorit: se canta blazat, la o ora anume se canta doar ca grupa de copii sa intre in biserica. Pledez pentru calitatea muzicala, pentru arta si cultura muzicala si nu pentru amatorism sau brigada artistica de sindicat.

Accentuez pe calitatea muzicii si nu pe mesajul, versurile, pe care le contine, pentru ca as fi foarte fericit sa ascult o poezie recitata nu traumatizata, chinuita vocal. Muzica are o fragila estetica a ei! Dumnezeu este imnul desavarsit, accepta EL orice?

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (X)

Dumnezeu a pregatit lumea pentru venirea Fiului Sau. Pregatirii lumii, in general, i se asociaza si un element specific evreilor. Dumnezeu trimite inaintea Sa un sol, un inainte-mergator care sa-I pregateasca calea. Acesta este ultimul profet al Legii, o figura remarcabila, un om vestit dinainte pentru aceasta lucrare. Ioan Botezatorul este unul dintre putinii oameni care s-au ridicat la un nivel cerut de Dumnezeu printr-o viata consacrata, riguroasa si plina de greutate. Este unul din putinii oameni pe care Dumnezeu i-a vestit mai dinainte pentru a avea un loc aparte in lucrarea Lui.

Odata cu inceputul vestirii lui Ioan, se arata un moment important in lucrarea lui Dumnezeu. Fiul Domnului, facut om, paseste pe drumul pentru care a venit, paseste pe drumul mantuirii. Poporul evreu, in mijlocul caruia S-a nascut Isus, traia starea aceea extrem de dramatica a impartirii fiintei nationale si a constiintei religioase. Era vremea cea mai prielnica ca Mesia sa vina, era vremea ca Dumnezeu sa intervina in istoria omului.

In acest context apare chemarea lui Ioan la pocainta. Pocainta este prezentata ca un act individual de la care nu se face exceptie, indiferent care ar fi pozitia sociala sau religioasa a omului. Aceasta chemare, care nu are un caracter national ca in vechime, este insotita de un semn interesant pentru evrei: botezul. Poate nu era atat de neasteptata chemarea la pocainta in vestirea lui Ioan, cat era de neasteptat actul botezului. De obicei, botezul se administra prozelitilor, ca semn al trecerii spre o viata noua, si nu evreilor. Ciudat, Ioan cheama la pocainta si boteaza pe cei ce raspund dintre evrei.

Evanghelia ne arata si aici cum practica religioasa este supusa denaturarii. Pentru a se pune la adapost, invatatii iudei se impacau cu ideea ca botezandu-se erau asigurati. Insa, semnul botezului corespunde unei realitati care s-a realizat mai inainte: pocainta. Fara pocainta, botezul nu are valoare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Milan Kundera - ”Gluma”

Romanele lui Kundera incep, dezbat, patrund si se termina, pe o singura mare tema: familia. Caminul, ultimul bastion, ultima reduta unde politicul ar trebui sa nu patrunda. Dar patrunde si devasteaza. Bastion? Reduta? Termeni duri pentru delicatul taram al iubirii. Familia este loc intim si ultim adapost, de aceea el este zguduit, verificat, faramitat, tinut sub lupa luptei de clasa. Familia: nastere, asteptare, speranta, dezamagire, conflict, rutina, tradare, constructie - iata o tema generoasa si cu atat mai bogata cand viata ei se petrece sub (alaturi de, consecutiv cu) un regim opresiv.

Romanele lui Kundera sunt o radiografie a neputintei, handicapul nedaruirii profunde celuilalt, de la celalalt se smulge, se fura, se asteapta. Tradare si confuzie, sau asumarea deschisa a raului. Intr-o societate in care mai bine traieste calaul, turnatorul si activistul ipocrit, victima se resemneaza, se ascunde sau se auto-distruge. In balansul intre normal si anormal, intre voluptate si prostie se priveste dincolo, spre occidentul-rai.

(Romanele lui Kundera: Valsul de adio, Ridicole iubiri, Viata e in alta parte, Insuportabila usuratate a fiintei)

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal“ Pablo Picasso

Poate e timpul sa renastem...
Ce a insemnat Renastera si de ce s-a simtit nevoia unei asemenea reforme- schimbari de structura si mentalitate? Iata: inviorare, eliberarea de sub autoritatea si controlul eclesial (omul era considerat o fiinta pacatoasa care trebuia sa dispretuiasca viata si sa nu se impotriveasca destinului), o privire spre viitor dar si o intoarcere spre valorile antichitati. Schimbarea nu a intarziat sa apara, astfel a luat fiinta in Italia (sec. XII-XIII), mai devreme decat in celelalte tari ale Europei, Renastera. Renasterea: o arta altfel! Da. Pana aici e simplu. S-a dorit schimbarea si timpul a spus: "Poftim schimbarea". Acum ce face Renastera? Renaste? Ce? Omul!? Renastera aseaza in centrul universului omul. Pe om il glorifica, il deseneaza fara pic de timiditate: complex, puternic, independent, reformator.

Renasterea s-a nascut in cetatile Italiei si anume: Florenta, Perugia, Milano. Aici au scris primele litere ale Renasterii personalitati fara de care mai tarziu nu ar fi putut exista cinquecento: Leonardo da Vinci (1452-1519), Michelangelo Bunarroti (1475-1564). Nicolo Pisano - spirit novator care s-a manifestat la mijlocul secolului XIII. El prinde totul intr-o viziune noua, aduce conceptii noi in sculptura (reliefurile amvonului baptistierului din Pisa).



In arhitectura trecerea de la gotic la Renastere este realizata de Arnolfo di Cambio - arhitect si sculptor, ei realizeaza acest salt spre constructii echilibrate, cu ziduri de o forma simpla. Ma opresc aici reamintind: poate e timpul sa renastem!


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

L-am zarit! Trudea sa faca ceva din vreascuri si tarana. Priveam la respiratia ochilor, la hotararea mainilor; lumina, intelepciunea si dragostea erau de jur imprejur. Si atunci am vazut ca acela din vreascuri si tarana eu sunt! Doamne! Ma faceai, cu daruire, sa ajung... rug, sa fiu propriul Tau rug, pe care vrei sa arzi in fiecare zi. Ma faceai, cu daruire, sa ajung rug, desi Iti doreai sa ma faci o coliba, primitoare, in care sa locuim impreuna, in umbra cerului ce va sa vina. L-am zarit! Trudea sa faca ceva... Doamne de ce trudesti pentru mine? Eu cel atat de trecator, calator neansemnat, printre, cuvinte, fapte, sentimente. “Dragostea este steagul fluturat peste tine” (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu
Reflectii culturale

CATEVA REFLECTII ASUPRA MENIRII ARTEI POETICE
"M-am nãscut si am venit In lume, ca sa marturisesc despre adevar." (N.T. - Ioan 18:37)

III

Arta nu reprezinta un scop in sine ci este purtatorul de mesaj prin care artistul, folosind forma / cuvantul si culoarea / expresia ca simbol si respectiv mesager, sondeaza si comunica intuitiv dar si experimentat - profunzimile Adevarului.

La Heidegger "Toata arta este in esenta poezie". El spune despre "fauritorii de vers" ca "veghea lor inseamna aducerea la implinire a putintei de manifestare a fiintei in masura in care ei, prin rostirea lor, o aduc la limba si o pastreaza in limba", deci in imaginile expresive, prin care se produce "aparitia, care deopotriva lumineaza si ascunde, a fiintei insasi" (Scrisoare despre "Umanism"), iar Al. Husar in "Metapoetica" intelege prin rostirea artistului realizarea posibilitatilor Artei "numai atunci cand forma, structura artistica acorda reprezentarii un sens (continut) si in opera de arta artistul contribuie la un proces de integrare si semnificare accesibil intelectului nostru."

In poezie obiectul / subiectul este redat de cuvant, dupa cum in pictura este redat de forma; si dupa cum expresia care parca izbucneste din launtrul formelor in pictura este redata prin umbra si culoare, in poezie este redata de armonia expresiva a cuvintelor. O poezie fara un continut expresiv al cuvintelor nu este Poezie ci o forma goala, inestetica, "un chimval zinganitor", o insiruire de cuvinte "ce din coada au sa sune". Si tocmai esteticul este cel care atrage, care impresioneaza. In Poezie esteticul - care este slava Cuvantului - este redat asadar prin forta exprimarii, a imaginilor expresive.

In Arta / Poezie ca purtator de mesaj al Adevarului, si numai aici, forma / cuvantul isi poate gasi adevarata libertate, caci "Esenta Adevarului se dezvaluie ca libertate" (Heidegger - "Despre Esenta Adevarului"), iradiind prin forta expresiva ceea ce nu poate exprima exteriorul in sine - o noua si nebanuita ordine a frumosului arhetipal. De aceea in Poezie Poetul, nu urmareste plasmuirea unor imagini exterioare ale formelor ci, este un vesnic flamand si insetat dupa arhetipurile tainice ale Existentei si Adevarului in Care avem fiintarea. El imbina in imaginea tainica, dobandita prin truda si sacrificiu launtric, obiectul / subiectul (respectiv forma / cuvantul) cu utilul (respectiv mesajul de comunicat prin forta expresiva) care sfredeleste spiritul, care prin daruirea de sine din sfera puritatii Adevarului - caci "Fiinta ajunge la destinul ei, in masura in care Ea, fiinta, se da." (Heidegger - "Scrisoare despre Umanism") - da valoare si scop personalitatii si existentei umane: "Ar fi lipsita de valoare acea arta care nu ar mai impresiona oamenii, care nu ar mai reusi sa le ilumineze sensul existentei." (W. Heisenberg - "Pasi Peste Granite").

Sabina Dodan



Perspective psihologice

(I) Singuratatea

"Omului ii place sa ramana singur cu sine" Pascal

Orice om se poate simti singur in diferite momente ale vietii sale, dar cand acest sentiment devine o stare permanenta, poate fi o piedica in dezvoltarea personalitati individului, se poate asocia cu tristete si chiar depresie. Idividul devine retras, refuza contactul cu ceilalti se simte abandonat si nu face nimic pentru a depasi aceasta stare, din contra, se afunda si mai mult.

Factorii de personalitate influenteaza nivelul relatiilor sociale, dorite si realizate de catre indivizi. Trasaturi precum stima de sine scazuta, anxietatea sociala, timiditatea, creeaza dificultati in mentinerea sau stabilirea relatiilor sociale si asupra sentimentului de singuratate asa cum este el perceput de individ.

Care sunt factorii care infuenteaza aceasta stare? Unul se refera la numarul relatiilor stabilite, iar celalat la natura relatiilor sociale realizate. A fost demonstrata existenta unor corelatii pozitive intre atributele personale ale indivizilor si cauzele dezvoltarii unui astfel de sentiment.
Un individ poate trai sentimentul de singuratate dupa ruperea unei relatii personale, dar el se poate produce si in lipsa unei astfel de rupturi. Omul poate avea reactii diferite la o situatie de dificit relational: fie se resemneaza, fie incearca sa schimbe situatia. Acest lucru depinde de evaluarea cognitiva a semnificatiei si intensitatii deficitelor in relatiile sociale. Evaluarea subiectiva a cadrului social este un factor de legatura intre caracteristicile descriptive ale cadrului si sentimentului de singuratate.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan

Alina Simion



Un bob de sare

Uneori traiesti cu impresia ca tot ce te inconjoara iti seamana... Intr-un sfarsit realizezi ca numai tu esti cel ce seamana cu toate. Tu esti cel ce iei din fiecare cate o frantura, o parte. Nu esti decat un efect al unei cauze pe care nu esti in stare sa o determini.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Atat cat va exista un timp pentru mine,
Vreau sa-mi gasesc prima si ultima iubire,
Cea pentru care am pastrat toate secretele,
Cea pentru care am adunat atata dragoste,
Cea pentru tine...
Doua jumatati de inima
Se vor uni intr-o singura bataie...

Ionut Apostu



Sunt tanar

Sunt tanar... Calatoresc. Admir. Ma minunez. Ma intristez.
Sunt tanar... Am fost la mare. Am privit. Fericire efemera. Moarte.
Sunt tanar... Imi place sa visez dar nu pot sa mor visand.
Sunt tanar... Iubire. Dreptate. Poate deziluzie. Moarte.
Oare menirea noastra este de a trai pentru ca apoi sa murim?
Sau poate mai bine e sa murim ca apoi sa traim? Da!
Cred ca acesta este raspunsul. De ce este asa de greu sa murim?
Totusi este necesar sa murim ca apoi sa inviem, sa vedem, sa gustam: Frumosul, Iubirea, Vesnicia - Hristos.

Posta redactiei

In atentia cititorilot SSJ cu Outlook Express
Incepand de numarul trecut redactia noastra pune la dispozitia celor interesati un supliment ilustrat intitulat "Album de suflet", fila dedicata tuturor celor de departe si de aproape care iubesc Iasul sau sunt interesati de el. Estimam o frecventa bilunara a publicatiei, fiecare aparitie fiind anuntata in numarul respectiv al revistei SSJ. "Album de suflet" nr.1/25 iulie 1999 are o marime de 616 kb. Doritorii sunt rugati sa timita un mesaj la adresa: iapostu@mail.dntis.ro cu subiectul: "Subscribe SSJ Supplement".

In atentia cititorilor abonati la suplimentul revistei noastre: SSJ Supplement va fi distribuit in decursul saptamanii 2 - 9 august.

Adi Roman (Barlad): Succes la admitere!! Vasi si Emma Negura (UK): Ne bucuram nespus de mult pentru vestea pe care ne-ati adus-o. Domnul sa va binecuvinteze noul nascut!

Redactia

Alina Simion
Aretta Bazdara
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

Au colaborat la acest numar

Dan Gheorghiu (corectura)
Danut Jemna

"The Salt Street Journal" apare la Iasi in fiecare duminica.

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: