The Salt Street Journal nr. 18 (8 august 1999)


nr. 18 - 15 august 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

Sumar: editorial, prima stire, cuvantul, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, raftul de carti, mcc, cinquecento, miezonoptica, reflectii culturale, perspective psihologice, un bob de sare, un alt bob de sare, viata crestina, sunt tanar, curier, top 10, posta redactiei, informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Nu exista echipa perfecta, dar oare exista parteneri ideali? Nu exista echipa perfecta, dar stiu ca exista parteneri deosebiti si performanti, iar performanta lor, a echipei, se obtine prin sacrificiu si daruire. Performanta se masoara prin roade, dar si prin sentimentul implinirii impreuna. Implinirea poate veni tarziu, performanta trebuie atinsa cat mai devreme. Spatiul public, societatea civila, este constructia pe care se sprijina viata unei cetati. Locul in care investesti eficient si in care esti ferit de abuzuri totalitare, discriminatorii. Constructia acceptarii si a tolerantei, a dialogului si a interventiei. In Romania aceasta constructie inca nu e solida, asadar este ineficienta. Echipele se formeaza greu, iar obiectivele raman doar proiecte. Echipele se formeaza greu pentru ca nu exista platforme, teluri si directii comune. Foarte mult timp cenusiul si saracia ne-au creat sentimentul nediferentei, a aceluiasi destin. Am descoperit, brusc, cat de difertiti suntem. Spatiul public, societatea civila, au lideri de opinie care directioneaza masele. Ei sunt de cele mai multe ori necredibili si contestati. Familia te solicita sa te integrezi intr-un tip de echipa, sa te supui unui lider, sa ajungi liderul familiei tale; scoala te cheama sa cunosti o activitate in echipa de o alta natura, aici intalnesti lideri ce exercita un alt tip de autoritate; societatea civila te indeamna sa nu ramai nepasator, liderii sunt seducatori si au nevoie de tine...

(a doua parte)

Dragul meu prieten, iti dau dreptate atunci cand aperi si cultivi o atitudine de evlavie si smerenie fata de citirea si interpretarea Bibliei. De ce? Iata, am fost pentru o zi la Bradatel (tabara de munte in Retezat) si am avut confirmarea ca in spatiul si in “spiritul” tinerilor evanghelici se petrec anumite mutatii, transformari. Aceste schimbari sunt ilustrate cel mai bine de scenetele cu subiect Biblic. Tineretea este avangardista si are tendinta de a darama canoane, nici textele evanghelice nu sunt evitate: Profetii sunt dotati cu celulare, cu masini de firma (cu alarma!!!), negocierile se fac in dolari - acestea toate in scenete pe teme date, lasate la indemana imaginatiei febrile, inestetice si neprofunde ale regizorilor si actorilor improvizati.

De ce scenete? Pentru ca mesajul ia forme accesibile si universale. Pentru ca prin glume si umor se pot transmite mesaje subtile, bine primite si usor de digerat. Unde e problema? Problema tine de deconstruirea textului: Profunzimea, valoarea, sacralitatea, unicitatea sunt pierdute, modernitate contra simplitate, automobil contra magarus, rugaciune contra celular.
Dragul meu prieten, am rostit aceste ganduri cu voce tare (catre amicii mei) si am primit urmatoarele replici: “E tabara!”, “Sunt tineri!” Asadar intr-o tabara se poate ce nu se poate... Asadar tineretea e scuzabila...
Dragul meu prieten, sa-ti spun ca acolo erau si licentiati in teologie?

P.S.: Iti voi scrie despre cum arata tabara, despre anonimat si lider national de tineret.


(Iasi, vedere spre Mitropolie. Foto: Nicu Cotovanu)

Prima stire

Editura “Humanitas” are o noua aparitie editoriala ce intereseaza pe iubitorii Evangheliei: Dictionar Enciclopedic al Bibliei. Din cuprins: Cartile biblice. Evenimente si povestiri din Vechiul si Noul Testament. Canonicitate. Nume divine si titluri cristologice. Obiceiuri si institutii. Conditiile grafice sunt atragatoare, dar pretul este restrictiv (165000 lei).

M. P.



Cuvantul

A fi. A deveni...

Intai Esti, apoi Devii?! Sau dupa ce ai Devenit poti spune ca Esti?! A fi - este daruit de Dumnezeu. EL a investit in fiecare dintre noi ceva fara de care am fi privati de sansa de a deveni. A deveni- inseamna a fi ca Hristos. EL este standardul maxim, nivelul absolut, la care ne straduim sa ajungem. Intreaga noastra existenta este o perpetua devenire. A fi. A deveni. Pretul: munca, timp, lupta, renuntare. A fi. A deveni. Recunoastere: validare, investire, competenta. Din pacate prea putini sunt cei care vor sa plateasca pretul lui a Deveni. Cei mai multi opteaza pentru a te distra... Un motiv in plus la a deveni: inotam intr-o majoritate covarsitoare de “credinciosi” ortodocsi, care vad in noi niste rataciti, eretici, sectanti ...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XII)

In continuare, Evanghelia ne prezinta un alt moment important si cu semnificatii profunde. Dupa botez, Isus este dus in pustie de Duhul pentru a fi ispitit de diavolul.

Dialogul lui Christos cu diavolul exprima si deschide de acum un dialog care se naste intre lume (care zace in cel rau) si "Imparatia cerurilor" pogorata in lume, la om. Este o coborare in chip umil, supusa limitelor si termenilor creatiei.

In acest moment, istoria omenirii capata un sens nou. Dumnezeu a venit la om respectandu-i libertatea, asumandu-si termenii omului, iar aceasta asumare deschide posibilitatea unui dialog, unei solutii in care omul, liber, sa poata intra. Prin acest act, Dumnezeu da istoriei un caracter de examen, provocand libertatea omului sa se exprime.

Christos vine sa arate starea in care se afla omul si ii ofera o solutie. Aceasta solutie este suportabila, este accesibila pentru ca nu forteaza, nu distruge libertatea omului, nu ii anuleaza fiinta.

Aici sta marea taina a lui Dumnezeu aratata in intrupare. Omul, desi cazut, are pret inaintea lui Dumnezeu, care ii ofera posibilitatea sa revina la ceea ce a pierdut. Iar pentru aceasta, deschide o noua etapa in istoria omului, dialogul aprig intre lume si "Imparatia cerurilor" care se desfasoara in istorie.

Desi stapan si creator, Dumnezeu nu vine sa impuna aceasta realitate. El vine mai degraba ca un umil slujitor la indemana omului (in virtutea dreptatii Sale).


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Ioan Alexandru

Un excelent poet sau un excelent teolog? Imnele le cuprind pe amandoua. Cantec de patrie sau cantec de parinte? Iubirea le cuprinde pe amandoua. Metafora sau grai limpede? Taina le cuprinde pe amandoua. Poetul presimte Nunta, aude coborarea Mirelui si o intampina cu imne, aceasta in vremuri cand bucuria Nuntii, existenta Mirelui si asteptarea Lui erau interzise.

Poetul vede in pamant altceva decat C. A. P., iar in taranul roman altceva decat brigadierul fruntas, aceasta in vremuri in care pamantul era al nimanui si muncit pe degeaba, iar taranul era silit sa fie navetist. Poetul vede in provinciile istorice romanesti altceva decat ideologia oficiala, iar in personalitatile trecutului altceva decat un mijloc de propaganda, aceasta in vremuri in care nu exista decat o singura provincie: Scornicesti.

Bibliografie: Cum Sa Va Spun (1964), Viata Deocamdata (1965), Infernul Discutabil (1966), Vina (1967), Vamile Pustiei (1969), Poeme (1970), Imnele Bucuriei (1973), Imne (1975), Imnele Transilvaniei (1976), Imnele Putnei, Imnele Tarii Romanesti, Imnele Maramuresului, Pamant Transfigurat, Imnele Bucuriei, Imnele Iubirii.

Eugen Eremia



Muzica crestina contemporana

V-ati intrebat vreodata daca cei ce canta muzica crestina traiesc ceea ce canta in viata lor de zi cu zi? Daca aveti dubii cu privire la raspunsul care poate urma acestei intrebari, va voi prezenta o cantareata de muzica crestina contemporana care traieste ceea ce canta, ba chiar mai mult: impactul ei asupra vietilor a mii de tineri este colosal. Rebecca St. James, originara din Australia, in varsta de 21 de ani, face parte din grupul de cantareti ce isi fac inregistrarile la compania americana Fore-Front Records. In cei cinci ani de cariera muzicala Rebecca a produs impreuna cu Tedd T. cinci albume. Fiecare dintre ele au avut un succes de nedescris, mai ales pentru o cantareata care si-a inceput cariera la 16 ani. Albumele sale sunt urmatoarele: "Rebecca St. James" (1994), "Prayers & Worship" (Rugaciuni si Inchinare, 1995), "God" (Dumnezeu, 1996), "Chirstmas" (1997), "Pray" (Rugaciune, 1998). Albumele "God" si "Pray" au intrat in topul Chirstian Hit Radio direct pe locul al III-lea, albumul "Pray" urcand pe locul intai unde a stationat timp de cinci saptamani. St. James a fost nominalizata de doua ori la premiile Grammy si de patru ori la premiile Dove, ceea ce ridica valoarea sa de artist la un nivel destul de mare. Personal am ascultat albumul "God", album ce l-am primit cadou de la o prietena din Franta, Carine, si doresc sa-i multumesc pe aceasta cale pentru ca a facut posibila intalnirea mea cu muzica Rebeccai. Acest album mi se pare o adevarata opera de arta in domeniul muzicii crestine contemporane. Stilul pe care il abordeaza Rebecca in acest album este aproape de pop-rock cu diferite nuante de balada si rock 'n roll. Versurile cantecelor dau dovada de o seriozitate totala fata de Dumnezeu si fata de misiunea pe care o are fiecare crestin pe acest pamant. Apropierea de Hristos este aratata in special prin piesele: "You and me" (Tu si eu), "Speak to me" (Vorbeste-mi) si "Me without you" (Eu fara tine). Iar puterea, dragostea de Tata si vocea lui Dumnezeu sunt exprimate in melodiile: "God" (Dumnezeu), "Abba" (Ava) si "You're the voice" (Tu esti vocea"). Albumul in ansamblu poate fi caracterizat drept contemporan, chiar as putea spune futuristic, asta datorita diferitelor efecte ale chitarilor ce transforma muzicalitatea pieselor intr-o adevarata explozie de note amestecate cu sunete calde si profunde. O muzica adevarata! Despre albumul "Pray", despre activitatea extra-muzicala si ce s-a mai intamplat intre timp cu Rebecca St. James veti putea citi luna viitoare in rubrica MCC. Alte informatii despre RSJames puteti gasi la urmatoarea adresa: www.rsjames.com Sa auzim numai de bine, Double E


(recomandam a se vedea "Eugen Eremia - Galeriile de muzica crestina contemporana")

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal“ Pablo Picasso

Figuri blazate, fixe, maltratate de o durere nemarturisita, isi arata, in jocul culorilor, gratia. Personajele, desi pline de forta, au aerul apocaliptic al sfarsitului de sine, acoperind un univers unic in pictura renasterii italiene. Gratie - iata cuvantul potrivit pentru opera lui Sandro di Mariano Filipepi (Sandro Botticelli - 1444/45-1510), cel care incheie seria artistilor scolii florentine de pictura. Ma surprinde si imi place gratia, linistea eroilor lui Botticelli, inexplicabil de perfecta, frumusete ce se imbina cu melancolia intr-un joc nervos de penel, in culori prea transparente. Opera sa nu e roca, nu e beton, nu e granit- e ca o rasuflare de gand care si-a lasat umbra pe panza: Portretul facut lui Simionetta Vespucci impresioneaza prin linistea anormala, privirea fixa. Parul prins si vesmantul bogat sustine intr-un joc de linii tacerea;



lucrarile pe teme antice - Nasterea Zeitei Venus si Primavara ma lasa in aceeasi atmosfera de liniste in care personajele par ireale, unde de pe chipul lor nu se desprinde iubire si bucurie, ci tristete si melancolie.



Opera lui Sandro Botticelli e un imens piedestal al tacerii, iar din adancurile neintelese ale gandirii artistului se aude: St!... liniste, pictez...

E nevoie de liniste?


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

“Spune-mi tu, cea mai frumoasa mireasa, incotro a apucat-o iubitul tau, ca sa-l caut impreuna cu tine? Iar cei chemati la ospatul nuntii sunt fericiti!” Doamne, de nu sunt vrednic sa-ti fiu oaspete, invredniceste-ma cu firmiturile risipite si imprastiate pe jos de pe mesele imparatesti. Aceasta ingaduinta o voi purta in suflet ca prea mult. (Eduard Orasanu)

Dan Gheorgiu
Reflectii culturale

CATEVA REFLECTII ASUPRA MENIRII ARTEI POETICE
"M-am nacut si am venit in lume, sa marturisesc despre adevar." (N.T. - Ioan 18:37)

V

Esteticul, adica cel care atrage, este caldura expresiei, puterea de iubire si daruire a Artistului, a Poetului investita in Arta: “...daca un artist nu a trecut de acel prag de a place, de a atrage, totul e inutil.” (Sabin Balasa, op. cit.). Ceva atrage atunci cand rezoneaza cu launtrurile deschise, este cealalta parte, celalalt taram al constientei, polul opus care prin acceptare armonizeaza, intregeste. In acest caz spunem ca are putere de patrundere si, totodata, (prin intregire) de transformare launtrica intr-o stare superioara, intr-o stare a deplinatatii.

Astfel, adevaratul Poet cauta sa patrunda, nu in laturile exterioare, banale, prozaice si trecatoare ale realitatii imediate, ci, in sensul ascuns al lucrurilor, ravnind realitati pe care (exteriorul:) ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, acolo unde este Imparatia Artei, acolo unde intelepciunea (logica), descatusata de spatiul formelor, depaseste orice inchipuire (vezi paralelismul cu gandirea paulina - N.T., I Cor. 2:9). Acolo fiecare Artist se umple de atata Adevar cat il poate incapea vasul launtric, capacitatea sa spirituala maxima dezvoltata pana la acel moment, pentru a-L transmite umanitatii prin mijlocirea artei.

Asadar in Arta poetica, Poetul ca Artist nu este un creator “ex nihil”, noutatea operei sale rezultand, dupa cum am aratat mai sus, din personalitatea proprie prin care comunica mesajul Adevarului si prin care face cunoscuta realitatea Adevarului existent in afara geniului sau: “Caci numai acolo unde noul provine intr-o masura determinanta din afara, nu de la noi, acesta are mai tarziu forta transformatoare.” (Heisenberg, op. cit.). Devine astfel evident ca aceasta forta transformatoare despre care am vorbit deja mai mult, ca sa se poata manifesta, are nevoie de un mijlocitor.

Deci Artistul / Poetul este o unealta, iar Arta / Poezia este un vehicul al mesajului. Mijlocirea Artistului intre Adevar si umanitate prin militantism aduce roada mai tarziu prin forta transformatoare a celui dintai si satisfactia utilitatii reale a Poetului prin mijlocirea sa. De aceea, pentru ca Artistul / Poetul are aceasta inalta misiune care prin consacrare aduce implinire, adevaratul Artist / Poet nu va cadea de oboseala: caci ceea ce se infatiseaza Artistului prin simturile ascunse ale sufletului sau acolo in locul tainic de intalnire cu Adevarul este un dar demn de ravnit purtand in el mireasma implinirii, o mireasma de la Viata spre viata, un dar care il indatoreaza, care il angajeaza in lucrare: “... eu consider arta drept cea mai inalta indatorire a vietii, drept activitatea ei metafizica esentiala...”, scria Nietzsche in prefata la “Nasterea Tragediei”. O plata nu indatoreaza ci rasplateste, pe cand un dar angajeaza in recunostinta si slujire, in manifestarea activa a iubirii, sinonim modului in care filosofii si poetii Greciei antice intelegeau misionarismul slujbei lor, nu prin comercializare, ci, prin daruire. Iar ceea ce primeste Artistul din afara din partea Adevarului, el manifesta inaintea Adevarului prin Arta catre umanitate in continutul de mesaj.

Sabina Dodan



Perspective psihologice

(III) Singuratatea

“Asa e omul sa nu fie singur” Ion Greanga

Dimensiunile sentimentului de singuratate: prima dimensiune se refera la trairile asociate cu absenta unui atasament intim sau cu sentimente de goliciune, de abandon, o alta dimensiune priveste perspectiva timpului, iar a treia este legata de aspectele emotionale. Se poate alcatui astfel o tipologie a personalelor dominate de sentimnetul de singuratate:

° insinguratul fara speranta, foarte multumit de relatia cu ceilalti;
° insinguratul activ social, resemnat, care nu isi percepe situatia ca fiind neaparat neschimbatoare;
° persoana dominata de sentimentul de singuratate sau foarte putin dominata;
° insinguratul fara speranta care a ajuns insa la un anumit grad de resemnare.

Procesele cognitive mediaza intre caracteristicile cadrului social si experienta singuratatii. Singuratatea este considerata mai ales o experienta subiectiva, nefiind astfel legata de factori situationali.

“A fi singur” coreleaza pozitiv cu sentimentul de singuratate. Persoanele cu o stima de sine scazuta se pot simti singure, izolate social, iar persoanele “singure” se invinovatesc pentru insuccesul in stabilirea relatiilor sociale, de aceea tind sa-si intareasca nivelul scazut al stimei de sine. De asemenea, lipsa unor prieteni apropiati este tipica in dezvoltarea sentimentului de singuratate la adolescenti si tineri. Individul care traieste singur va ramane un nestiutor a mijloacelor cu care poate veni in ajutor semenilor si astfel nu isi poate cunoaste propriile lipsuri care au nevoie de indreptare. Supravietuirea cu ceilalti, astfel incat sa poata avea cateva ore de reculegere, poate da individului posibilitatea unor experiente variate si bogate. Depasirea acestei limite nu poate fi decat daunatoare individului...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

Din cand in cand primesc catre universul meu semnale. Dar n-as mai trece hotarul dincolo de mine. Dincolo totu-i lipsit de substanta. Aici ma simt bine, ma simt ca acasa. Ma mai striveste uneori cate un gand, dar n-am ce-i face, al meu e doar... Dincolo mai ca l-as da in judecata.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Te vad altfel acum:
vad adevarul dezgolit
de sperantele facute doar de mine,
am vazut mereu adevarul,
dar niciodata nu m-a speriat ca acum.
Poate e mai bine sa uitam totul,
Poate e mai bine sa lasam ca
Nimeni sa nu hotarasca soarta noastra.

Galia Eremia

Viata crestina
Bunavestire in prietenie

Termenul "bunavestire in prietenie" este unul nou, dar mesajul lui - nu. Ce vrea sa spuna, de fapt, acest termen? E simplu, caci noi Il facem cunoscut pe Cristos oamenilor, facandu-ne prieteni cu ei. O metoda simpla, dar foarte eficace, de altfel. E benefica pentru persoanele care niciodata nu vor citi brosuri crestine sau reviste. Pentru acei care se vor socoti insultati daca vor fi intrebati de mantuire. Pentru acei carora le creeaza o repulsie acel "crestinism de turma", deci care nu vor merge niciodata la biserica.

Metoda are inca un avantaj: poate fi aplicata de fiecare crestin. Putem sa ne imprietenim cu vecinii necrestini. Putem fi prieteni adevarati pentru colegii de serviciu. Putem restabili relatiile cu rudele si cunostintele cu care nu mai comunicam ani de zile. Nu este greu. Lumea e plina de singuratici. Multi raspund calduros daca vad pe cineva caruia ii pasa de ei.

Nici sa nu va fie teama ca nu veti putea predica sau marturisi acestor oameni Evanghelia. Va merge. De la sine. Si in aceasta lucrare ca si in altele, rezultatele depind de trei factori:

- ce fel de om esti;
- ce faci;
- ce spui;

Cineva a spus: "eu vad foarte bine ce fel de om esti, dar nu aud nici un cuvant de-al tau". Daca vrem ca prietenii nostri necredinciosi sa creada in Isus Mantuitorul, e necesar ca ei sa vada ca acest lucru este serios pentru noi. Ei trebuie sa vada ca noi traim mantuirea.

Sa nu va temeti ca nu vor vedea. Daca avem o credinta adevarata, ea neaparat se va arata. Cand am crezut in Cristos ne-am nascut din nou (Ioan 3:7) si am devenit Templul Duhului Sfant (1Cor 6:19). Dumnezeu actioneaza in noi cu aceasi putere cu care L-a inviat pe Isus din morti (Ef.1:15-23). Prin putere aceasta noi ne schimbam mereu, asemanandu-ne tot mai mult cu Cristos. Ne este dat tot necesarul ca prientenii si cunostintele noastre sa vada in noi pe nevazutul pentru ei Domn (2Cor.3:18 - 4:6). Cand citim Scripturile, ne rugam si ne supunem lui Dumnezeu, Duhul Sfant ne transforma si ne da bucuria mantuirii. In cei mai multi crestini acest lucru este vizibil.

Zambete dulcegi, "Aleluia" pronuntat dupa orice cuvant sau strictul si corectul comportament - nu sunt nici pe departe viata crestina.

Spiritualitatea se obtine din umblarea cu Dumnezeu. Duhul Sfant evident este cu cei care traiesc crestineste (Ef. 5:15-21).

Ionut Apostu


Sunt tanar

Sa fie oare suferinta o poarta catre Eternitate? Sau poate doar o forma prin care omul se autosugestioneaza? Daca da, la ce folos? Dar ce ziceti daca am privi suferinta ca pe o comoara, ca ceva nepretuit. Desigur este vorba despre acea suferinta de la Hristos, prin Hristos, pentru Hristos, pastrata pentru acei ce isi doresc asemenea bogatii. A. W. Tozer spune despre acei care sufera pentru Hristos ca "ei poarta semnele crucii, si ei sunt cunoscuti in cer si in iad." Bine, bine, dar de unde atata putere si dorinta pentru a suferi? Daca suferim fara Hristos o facem fara a deveni mai intelepti, mai pregatiti. Poate ne vom insela singuri suferind pentru lucruri desarte, nesemnificative. Dar la ce bun? Sunt tanar si sufar... Sufar pentru cei din jurul meu. Ma doare sa vad atata nepasare si indiferenta. Sau poate prea multa libertate care nu isi gaseste locul... Cine mai stie? Sa fie oare suferinata o poarta catre Eternitate? Numai Dumnezeu cunoaste raspunsul! Si daca nu e de ajuns, atunci sa va incurajez:

"Sa nu crezi ca poti scoate un oftat,
Si Creatorul tau sa nu fie langa tine;
Sa nu crezi ca poti plange o lacrima,
Si Creatorul tau sa nu fie aproape de tine..."

Curier & Posta redactiei

Am primit la redactie:
(responsabilitatea celor scrise apatine semnatarului)

Draga frate intru Hristos,
Intr-o zi, cand roboteam de zor, imi vine in gand intrebarea: oare noi, cei care ne place sa ne numim crestini, am inteles bine ce e cu noi, care-i adevarul despre noi, despre viata noastra, despre scopul existentei noastre aici? Sau doar avem impresia ca am inteles!? Ce rol avem pe pamant? Numai sa trudim, mancam, dormim, eventual citim, sau luam totul de a gata de la TV, mergem si la biserica, si apoi iar o luam de la capat. Ma insel eu, sau cam asa arata viata multor crestini azi? Care-i totusi menirea noastra? Cum ar trebui sa arate un crestin autentic?

Cateva miliarde de oameni misuna pe planeta noastra. Multi pretind ca ei detin adevarul. O facem si noi, bineinteles. Dar cine garanteaza ca adevarul demonstrat profetic, istoric, teoretic si teologic, este valid experimental (nu doar mental) si vital pentru fiecare din cei care il detin sau pretind ca-l detin?

Sa luam doar cazul nostru al evanghelicilor (sau neo-protestantilor): Biserici care se numesc evanghelice sunt in toata lumea, dar teologia lor si felul lor de a-si manifesta credinta este diferit de al nostru, al romanilor. Intre noi, aici, sunt diferente destule. Unora chiar le place sa le scoata in evidenta, punandu-i pe ceilalti intr-o lumina proasta, asa de dragul "adevarului"! Ne place chiar sa manipulam situatii si oameni, fapt dovedit de prea multe ori (din pacate), pentru a ne etala "adevarul" nostru.

Absurdul face parte din viata cotidiana a nestiutorului de carte, dar si a teologului. Pretentiile noastre absurde cu privire la monopolul asupra adevarului, consider ca vin din: superficialitate, ignoranta, egoism, incompetenta, bigotism, nesinceritate etc. Daca astea ne caracterizeaza, atunci cand emitem pretentii asupra unui adevar oarecare sau asupra ADEVARULUI ABSOLUT, atunci degeaba mai facem umbra pamantului.

De ce ma framanta aceste ganduri? Ma mira tot mai mult (de fapt n-ar trebui sa ma mire daca tin cont de conditia umana) faptul ca, noi romanii, manifestam parca tot mai multa intransigenta si intoleranta fata de modul de manifestare a credintei si parerea aproapelui nostru. Nici Dumnezeu nu i-a obligat pe oameni sa faca ceea ce le-ar fi asigurat fericirea in Eden! I-a lasat sa decida ei insisi. Cu ce drept am putea noi impune cuiva sa creada sau sa procedeze exact ca noi? Cine ne da acest drept, daca nici Creatorul nu s-a folosit de el, desi ar fi putut sa o faca? Nu ma refer aici la exagerari, care nu au nimic a face cu credinta crestina.

Oare cei care au pretentii absurde asupra detinerii adevarului, au avut parte sau cunosc toata zbaterea din fiinta omeneasca, imensa lupta ce se da in sufletul multor oameni care traiesc pe acest pamant plin de confuzie, plin de religii si erezii, plin de imoralitate si de tenebrele pacatului? Oare stiu ei ce inseamna sa fii cu adevarat legat si intunecat de aceste tenebre, din care nimeni nu te mai poate scoate, nici cel mai sfant mucenic? Oare am fost noi pe acolo inainte de a-l cunoaste pe Hristos? Si daca unii dintre noi au fost, cum se face ca uita cum i-a scos Hristos de acolo? Hristos i-a cautat pe cei mai pacatosi cand a fost fizic pe acest pamant. Daca cineva dintre voi, prieteni si frati, m-ati vedea la masa cu un betiv intr-un bar, ce ati spune? Probabil multi vor zice ca "Teodor a luat-o razna, saracul de el!" Dar oare stie cel care vede ceva, undeva, ce se intampla cu mine sau de ce sunt eu acolo? Imi cunoaste trecatorul nepasator (preotul sau levitul) sufletul si motivul adevarat pentru care sunt acolo?

Unul singur, Hristos desigur, poate rezolva problema umana, dar cum afla oamenii despre El, despre existenta Lui, despre cadoul facut omenirii de catre Tatal prin El? Ce facem noi, cei care Il cunoastem sau pretindem ca Il cunoastem, pentru a-L prezenta lumii in mod real, autentic, asa cum este El si cum ar trebui sa fim noi, ca sa-L putem prezenta in mod autentic?

Stim ca El a venit sa elibereze pe cei pacatosi din temnita pacatului, dar ce facem noi? Ca sa eliberezi pe cineva din temnita, trebuie sa te duci acolo de multe ori, pana vei avea mandatul ce-l va face sa paraseasca acea temnita. Numai de la amvonul bisericii, fara implicare reala, care sa cuprinda toate aspectele vietii omului, inclusiv aspectul cel mai neglijat astazi - cel social - nu se pot face adevarati ucenici, ci poate numai prozeliti! Ori stim bine ca biserica lui Hristos numai de astfel de caricaturi crestine nu are nevoie!

Ce-i de facut fratilor? Ca degeaba striga sufletul din mine ceea ce scriu aici. Sunt convins ca sunt mii si mii care fac la fel, dar unde ajunge glasul acestora? Poate la cer, dar trebuie sa ajunga si la cei care sunt fratii mei de credinta in Hristos. Poate cautand impreuna in inepuizabila sursa lasata de Dumnezeu, CUVANTUL, am gasi solutii, dar tare greu ne iesim din tipare si dintr-o anumita comoditate (starea de caldicel este in biserici, nu in afara).

Celor care s-au saturat de aceasta stare de caldicel, care va duce in final la disparitia rolului activ al bisericilor noastre in lume si in societate, le propun o intalnire pentru discutii si actiuni concrete, mai intai pe cale virtuala si, daca e necesara, o prima intalnire fizica, in care sa vedem ce-i de facut impreuna. Avem atatea in comun, sa nu mai insistam asupra diferentelor, ci sa incercam a ne uni in ceea ce putem face impreuna spre binele celor ce cauta adevarul. Sa incercam a defini clar adevarul pentru noi, ca apoi sa-l putem prezenta altora nealterat de prejudecati si conceptii mostenite sau preluate din mers.

Prin cele cateva ganduri exprimate aici, nu am intentia de a leza convingerile nimanui, din contra, consider ca fiecare are dreptul sa creada ce vrea, sa impartaseasca aceasta credinta altora, dar sa nu impuna nimanui credinta sa, chiar daca aceasta este cea adevarata. Cel care va convinge cu siguranta este Duhul lui Dumnezeu, dar o va face numai daca noi vom sti cum sa prezentam adevarul.

Despre aceasta as vrea sa invatam impreuna: cum sa prezentam adevarul despre mantuire in mod eficient, avand in vedere contextul in care traim. Sa facem acest lucru pentru ca sa nu ne trezim coplesiti de neputinta peste putina vreme, cand diavolul isi va folosi cu siguranta iscusinta ca sa-i zapaceasca de tot pe oameni, iar biserica locala sa devina tot mai ridicola, in incercarea ei de a arata lumii adevarul. Poate veti spune ca e o prezumtie sumbra afirmatia mea, dar uitati-va mai atent la ce se intampla in lume, si s-ar putea sa-mi dati drepatate.

Daca, dupa acest apel, vom reusi sa ne rugam mai mult impreuna sau separat, cred ca va fi un mare castig pentru fiacare din noi in mod personal si implicit pentru bisericile din care facem parte si pentru aproapele nostru care are nevoie de o marturie reala. Noi putem si trebuie sa fim acele adevarate candele in lume, dar asta nu-i asa simplu precum pare cand exprimam aceste vorbe. Haideti sa vedem daca putem afla mai bine ce vrea Domnul de la noi cand ne cere acest lucrru - sa fim LUMINA!

Fie ca Luminarea Domnlui sa se reverse peste toti.

Teodor MUNTEAN

Top 10

Cele mai bune cantece cu subiect crestin in viziunea lui Chris:

* Domnul e pastorul meu - Luminita
* Trenul vesniciei - Dia Morar
* Cum va fi, Isuse - Exodus
* Iubirea nu va muri niciodata - Adi Galiger
* Tu esti rege - Luminita
* Fiul risipitor - Claudius
* O noua sansa - Ioana Murasan
* Drumul de lumina - Contrast
* Gandindu-ma la Tine - Fragil
* Balada zilei pierdute - Ligia Ratiu

Asteptam din partea dumneavoastra sa asezati aceste cantece intr-un clasament si sa faceti alte propuneri de noi cantece. (Acest top il publicam prin amabilitatea revistei HAR)

Actualitatea

Foaie

A aparut numarul 9 al revistei “Foaie”. Din cuprins: Rusaliile. Desteapta-te Romane! Istorie Crestina. Incultura Printre Crestini. Paidea.

HAR

A aparut numarul 8 al revistei “HAR”. Din cuprins: Locuri de munca in Italia - Ganduri exprimate de David Serediuc. Despre viitorul Romaniei - Reflectii impartasite de Danut Manastireanu. Hristos e Domn in Romania - Interviu cu Andy Ghost.

Posta redactiei

Emanuel R. (Adelaide): Va salutam cu caldura! Va vom trimite revistele solicitate in format zip. Ce mai faceti? Ce noutati mai sunt? Vorbiti-ne despre biserica dumneavoastra. Asteptam. Grigore Buia (?): Va multumim pentru cuvintele incurajatoare. Multumim ca va rugati pentru noi si pentru lucrarea pe care o facem impreuna cu Hristos. Spuneti-ne cate ceva despre dumneavoastra. Daniel Rusu (Iasi): Va multumim pentru mesaj. Am dori sa-l publicam, dar poate reusiti sa faceti un rezumat in limba romana al acestuia. Si eventual comentariile dumneavoastra personale. Va salutam!

Redactia

Alina Simion
Aretta Bazdara
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

Au colaborat la acest numar

Dan Gheorghiu (corectura)
Danut Jemna
Galia Eremia

"The Salt Street Journal" apare la Iasi in fiecare duminica.

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: