The Salt Street Journal nr. 20 (29 august 1999)



The Best of ...

nr. 20 - 29 august 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

La realizarea acestui numar au participat: Florin Vasiliu, Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu

Florin Vasiliu



Prolog

Ma bucur sa pot saluta The Salt Street Journal la o editie jubiliara. Aparitia celui de-al douazecilea numar al acestei reviste electronice este totusi ceva demn de remarcat. Doresc sa apreciez atat originalitatea acestei publicatii evanghelice cat si tenacitatea tanarului, dar inimosului colectiv redactional. Desigur ca originalitatea consta in faptul ca este prima revista electronica evanghelica din tara, dar mai ales ca este o revista ce incearca sa cultive gustul cititorilor sai pentru cultura in general. Deosebita mi se pare si dorinta exprimata in motto-ul revistei, aceea de a se adresa "celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul". Cred ca in mare parte SSJ si-a atins obiectivul, dar de asemenea cred ca pot face si mai mult in lucrarea lor.

Remarcam de asemenea, tenacitatea celor ce scriu si fac posibila aparitia revistei. De fapt sunt uimit de modul in care s-au mobilizat si au putut pastra un ritm atat de alert. Sa publici o revista saptamanala, chiar daca apare in format electronic, este un lucru extrem de greu de realizat, dar iata ca este posibil. Lucrul acesta ma face sa cred o data mai mult in potentialul imens pe care il au tinerii devotati Domnului lor, si inflacarati de o viziune clara.

In cele din urma as dori sa-mi exprim bucuria in legatura cu faptul ca aceasta revista este scrisa de tineri, in marea lor majoritate, din biserica in care slujesc ca pastor. De asemenea prin numele ce il poarta SSJ este un mesager al bisericii, si de ce nu, un ajutor sau chiar o unealta in lucrarea acesteia.

Doresc ca The Salt Street Journal sa aiba in continuare binecuvantarea lui Dumnezeu, si sa nu-si piarda gustul (Matei 5:13), in misiunea care o are de indeplinit in lumea aceasta.


(acest text poate fi citit si in "arhiva de aur" - Florin Vasiliu)

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Dragul meu prieten, ai dreptate, sunt constiinte si constiinte, mai largi ori mai stramte, de vanzare ori exemplare. Banii testeaza si tenteaza fiecare constiinta. Dar ce inseamna a avea constiinta? Stabilitatea convingerilor? Necompromisuri sufletesti? Prin judecata Adevarului o reala imagine de sine? Sentimentul dreptatii, aplicat si trait? Netradarea victimelor, prin lingusirea calailor? Exista o constiinta comuna, comunitara, ce este superioara celei individuale. Crestinismul e vama prin care trec constiinte. Cate patate, ciuntite, sifonate?

Dragul meu prieten, trebuie sa-ti spun despre consfatuirea reprezentantilor mass-media, dar ce? Nici o revista din Iasi nu a fost acolo. De ce? E o taina? Nu, unii nu privesc pana la periferie. Despre hermeneutica eroticului, cineva mi-a spus ca si anul trecut a fost o asemenea intamplare, asadar este o traditie: Bradatel - o senzuala scoala de vara...

Dragul meu, dupa cum vei vedea acest numar este jubiliar. Fiecare dintre noi si-a ales un material pe care la considerat cel mai deosebit din aceste douazeci de numere. Rubricile semnate de colaboratorii nostrii contiuna in mod obisnuit.

(partea a doua)

publicat in nr. 2

Intr-o "Serata Muzicala TV", Iosif Sava exclama: "Sararia, Domnilor! Salvati Sararia, caci e un muzeu in aer liber!" Intr-adevar, strada aceasta are ceva din trecutul nostru, din valorile noastre. Pe aici au trecut Eminescu, Creanga, Toparceanu, Ionel Teodoreanu, dar au trecut si trec oameni simpli si necunoscuti. Strada aceasta e asemenea vietii, ne poarta pe toti, ne umple, ne imbie, ne bucura sau ne dezamageste. Strada aceasta e asemenea vietii, are un inceput si are un sfarsit. Strada aceasta e asemenea cuvintelor, sentimentelor si melancoliilor. O asemenea strada, un asemenea drum al cuvintelor astazi aveti inaintea ochilor. Ele vin spre inima si mintea dumneavostra, dinspre noi, de pe strada ce e un muzeu in aer liber.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Lectia despre scrierea cuvintelor

Cuvintele le scriu scrasnind. Se impotmolesc in albul paginii, ele singure nu pricep unde sa mearga. Ideea este un fat. Scriind-o devine un prunc. Unele nasteri sunt grele. Cuvantul acesta l-am nascut greu. Cuvantul acesta l-am nascut prin cezariana. Cuvantul acesta nu l-am nascut. Sunt tatal si mama cuvintelor mele. Le nasc, le cresc, le hranesc, le duc la scoala, le caut serviciu, le nuntesc, le cresc copiii, le suport greselile, ma bucur implinindu-se, le ingrop cu tristete. Cuvintele le scriu: Eduard Orasanu

Prima stire

Din 29 August 1999 revista noastra se poate citi pe internet la adresa: (..) Acolo veti putea gasi mai multe informatii despre noi, cat si numere anterioare ale revistelor. Vizitati-ne!

M. P.



Cuvantul
randuri nelinistitoare

publicat in nr. 2

Stand de vorba cu tinerii din bisericile neoprotestante, constati, cu parere de rau, ca marea masa dintre acestia au un vocabular foarte sarac si ca nu poseda notiuni elementare de cultura generala. Dar problema aceasta, fiind ca este o problema, este o problema mai veche si se poate explica foarte simplu: generatia de azi este produsul generatiei anterioare, iar daca privesti la aceasta a doua generatie observi aceleasi probleme, ba chiar si mai grave. Astfel tineretul bisericilor noastre nu a avut de cine sa fie incurajat, provocat sa exceleze in acest sens, iar daca profesorii au facut-o la scoala, nu au fost ascultati, poate pentru ca nu au stiut sa o faca eficient. De aici notele proaste... si in final imaginea de ansamblu pe care acestia o creaza bisericilor din care fac parte. Lipsa modelelor, intelegand prin model un om spiritual si cult, este un alt motiv pentru care tinerii prefera mediocritatea si se complac in ea, un alt motiv pentru care ei isi petrec timpul privind nesfarsitele telenovele, ascultand muzica in nestire, iar cei mai "zelosi" dintre ei lecturand literatura cu substrat neoprotestant, mai mult sau mai putin constructiva, neglijand total obligatiile scolare. Stand de vorba cu unii dinte acestia am aflat ca, ei nu agreaza literatura universala pentru ca, cartile recomandate de profesorul de romana sunt groase, nu au poze si liinii multe de dialog si sunt extrem de plictisitoare. Situatia este ingrijoratoare si aparent, fara iesire, fiind ca a devenit o traditie, si cine incalca "sfanta traditie"? Cu toate ca in mediul in care traim se simte lipsa modelelor, acestea nu au disparut cu desavarsire. Ele sunt, insa privite cu ochi diferiti de credinciosi: o parte ii lauda pana la exces, o parte ii invidiaza pentru darul lor, o parte pur si simplu ii dispretuiesc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, fiind de parere ca religia si cultura se exclud una pe cealalta. Sa fie oare adevarat? NU!!! Dumnezeu ne-a lasat in lume cu un scop bine definit si ne indeamna sa fim intelepti.

Dar mai exista o categorie de credinciosi, in afara de cele enumerate anterior, care apreciaza modelele, apreciaza ceea ce fac ele si isi doresc sa fie ca ele sau, de ce nu, chiar sa le intreaca, si pentru a face aceasta se pregatesc: citesc din diferite domenii, isi petrec timpul stand in salile de lectura, studiind si altceva decat carti cu substrat neoprotestant, din cand in cand mergand la un spectacol de teatru sau de opera. Dar si acestia din urma se confrunta cu, cel putin, doua atitudini din partea celor din jur: cea mai mare parte ii dispretuiesc pentru ca au iesit din firesc, din sablon, din nornal si sunt acuzati de snobism, cealalta categorie le urmeaza exemplu. Trebuie sau nu sa fim modele? Cum va arata biserica, trupul viu al lui Hristos, de maine, daca se continua in directia aceasta? Imi vine in minte pilda talantilor; cred ca fiecaruia dintre noi, Hristos i-a dat un talant, poate doi si asteapta sa-l valorificam. Noi decidem ce facem cu acesti talanti. Trebiue sa stim, insa, ca locul nostru in imparatia lui Dumnezeu va fi influentat de modul in care ne-am valorificat talantul.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XIV)

Revenind la ideea libertatii pe care Dumnezeu o respecta in iconomia mantuirii, regasim in tabloul ispitirii si ideea dreptatii lui Dumnezeu. Intruparea Fiului Domnului nu raspunde unui capriciu al lui Dumnezeu de a I se satisface o dreptate in ceea ce priveste pedepsirea raului, a pacatului. Intruparea Fiului corespunde dreptatii Sale, in sensul acordarii libertatii de exprimare chiar si a raului.

Dumnezeu este drept in economia mantuirii. El nu face abuz de puterea Sa pentru a nimici raul, pentru a pedepsi creatia cazuta. Intruparea este un semn al dreptatii Sale; facandu-Se egalul creatiei, intr-un dialog de pe acelasi nivel cu omul, Isus savarseste mantuirea.

Cand Isus sta fata in fata cu Ispititorul, intr-o pozitie favorabila acestuia din urma, putem spune ca dreptatea lui Dumnezeu este in actiune. Aceasta dreptate insa nu trebuie judecata gresit. Diavolului i se raspunde in termenii lui. El ispiteste pe Dumnezeu facut om, crezand ca-L va duce cu o iluzie, asa cum a facut cu omul dintai. Surpriza din pustie nu este totul pentru Ispititor. Marea surpriza este cea de la urma; este marea drama a infrangerii pe care o va trai, prada propriei inselatorii.

Omul este scos de Christos din conditia cazuta; alta cale pentru om nu era decat aceea a intruparii Domnului. Prin intrupare, Fiul Domnului devine om desavarsit, fiind singurul in stare sa ridice povara lumii. Luandu-i suportul vechi de manifestare (modul de viata cazut al omului), Christos restaureaza fiinta umana in propria Sa umanitate.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

I-am lasat sa ne conduca !

Deci a fi crestin nu presupune neaparat a fi un ignorant. Crestinismul poate atrage oameni de cea mai inalta calitate. Din nefericire, dupa secolul al XVIII-lea, mai ales in urma atacului concentrat al iluminismului asupra Bisericii, s-a petrecut un fenomen de retragere a bisericii in spatiul privat, si o lasare a spatiului public in mana intelectualilor seculari. Este ceea ce numim in general "miscarea pietista", care s-a petrecut in special in Germania, in spatiul luteran, dar care a afectat intreaga miscare evanghelica. Pietismul este una dintre radacinile traditiei evanghelice, si care a marcat cel mai mult spiritul evanghelic. Este putin cunoscut faptul ca intr-un fel, liberalismul teologic s-a nascut intre altele ca reactie la pietism.

Pietismul, ca sa definim termenii, reprezinta o concentrare dominanta pentru cultivarea vietii spirituale launtrice si o retragere din sfera publica, considerata a fi un mediu pacatos, stricat, dominat de cel rau. Accentul pe care pietistii l-au pus asupra evlaviei personale este unul apreciabil, si trebuie sa fie recunoscut. Retragerea din sfera publica insa a avut efecte nocive asupra marturiei crestine in ultimele doua-trei secole. Din pricina acestei retrageri, in primul rand, observam manifestarea masiva in spatiul public a ideilor socialiste, ateiste, evolutioniste, in detrimentul gandirii crestine in general. Aceasta a dat nastere liberalismului, pentru ca o serie de teologi, germani in special, au observat ca crestinismul inceteaza sa mai ofere o sansa societatii. Si atunci problema pe care ei si-au pus-o, incepand cu F. Schleiermacher, a fost aceea de a oferi o sansa "dispretuitorilor cultivati" ai Evangheliei. Din nefericire, ei au facut aceasta in termeni care i-au afectat esenta.
(Acest text este publicat prin amabilitatea lui D.M. si a revistei HAR)


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Interviu cu pastorul Bryan Onken (fragment)

publicat in nr. 6

(Reporter): Care sunt impresiile cu care plecati si cum vedeti orasul Iasi?

B. O.: Vad orasul Iasi, ca si cum ar fi tavanul Capelei Sixtine, unde Michelangelo a pictat tablouri minunate. Cu zece ani in urma a inceput restaurarea tavanului. Era o mare problema la inceput, din cauza fumului si prafului, care a acoperit de-a lungul timpului tablourile, in a ascunde dedesubt picturile originale ale lui Michelangelo. Tavanul de fapt este luminos, iar originala frumusete a lui a fost pierduta pentru un timp. Ceea ce simt despre Iasi este ca are o frumusete a sa care a fost acoperita si care ar putea fi descoperita si luminata. Exista o adevarata bunastare culturala si istorica. Dar toate acestea par ca o amintire, ca un cantec ce este cantat si cand acesta se termina, melodia iti ramane in memorie. Vad asta in cladiri si aud despre acest lucru in conversatii, aproape ca niste amintiri despre melodiile Iasului.

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Gertrund - Hermann Hesse

publicat in nr. 2

O nuvela despre sufletul delicat al artistului. Artist ce iubeste clipele de tacere, de studiu si compozitie. Cautator de singuratate si luptator impotriva ei. Infirm in a comunica altfel decat in note si duiosie. Generos si melancolic. Ocolit de oameni, el insusi fugind. Pretuitor de prietenie si apusuri rosii, de campii si cuibuiri. Primitor si timid, stiind multe, dar atat de putine. O nuvela despre cautare, cautarea celuilalt. A celui potrivit. O nuvela manifest impotriva singuratatii. Singuratatea ce trebuie infruntata si inteleasa. Ce e mai important in aceasta lume decat sa nu fii singur? Sa daruiesti celui potrivit, sa mangai, sa implinesti sufletul si fiinta celuilalt. Celalalt ce se lasa greu de gasit, de aflat. O nuvela despre formare, cuvant pierdut astazi in graba cotidiana. Formare, slefuire, rezistenta. Fidelitate, consecventa, limpezime. Cuvinte luate din raftul de carti. Cuvinte luate dintr-o CARTE.

Eugen Eremia



Muzica Crestina Contemporana

publicat in nr. 11

Va salut!

In numarul acesta al revistei voi continua descrierea activitatii si realizarilor formatiei de muzica crestina PETRA. Anul 1990 a adus formatiei un nou album. Acesta se intituleaza "Beyond Belief". Rock-ul clasic predomina in piese ca "I am on the rock" si "Beyond Belief", iar baladele rock "Love" si "Prayer" suna mai bine ca niciodata. Viorile, armonia foarte complexa si vocea lui John Schlitt confera pieselor scrise de Bob Hartman, chitaristul formatiei la vremea aceea, o melodicitate si o blandete de neimaginat. Pur si simplu delicat! Albumul "Unseen Power", scos de sub "tiparele muzicale" ale formatiei impreuna cu compania de inregistrari "Word Records", aduce un suflu nou in colectia de stiluri a formatiei. Prima melodie a albumului ne intoduce intr-o atmosfera medievala, in care se pot auzi preoti spunand rugaciuni, toate acestea petrecandu-se parca intr-o manastire. Peisele "Destiny", "Ready, Willing and Able" si "Secret Weapon" ne ofera acelasi rock inconfundabil cu care am fost obisnuiti. "Who's on the Lord's Side" incearca o combinare a stilurilor rock si gospel, introducand un cor de negri si un B3-Organ. Reusita acestei piese consta in deschiderea compozitorului spre orizonturi noi si nelimitarea la muzica rock "standard". La fel ca si in albumul precedent, PETRA aduce doua compozitii mai lente. Una scrisa de chitarist si cea de a doua de clapar. Stilurile celor doi difera si de aceea au rezultat niste piese extraordinare, unice si totodata apartinand stilului formatiei. Aceste piese sunt "Hand on my Heart" si "In the Likeness of You." Despre urmatoarele albume si realizari va voii spune in numarul urmator.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

publicat in nr. 19

Cine a fost Leonardo da Vinci? (1452-1519) Este greu de cuprins in cuvinte complexitatea personalitatii marelui pictor, arhitect, gravor, sculptor. Titan al Renasterii, este, si cu siguranta va fi, sfidand cu tupeu timpul, un om in viata...

Cine a fost Leonardo da Vinci? Creatorul Mona Lisei del Giocondo (lucrare executata intre 1502-1506, astazi se afla expusa la muzeul Luvru din Paris). Creatorul Cinei ccea de taina - fresca aflata in bazilica Santa Maria dele Grazie-Milano.

Privind chipul Giocondei, ma chem spre mine pentru a canta ceva... Acel calm misterios si anormal, acea privire ganditoare se cuibareste in mine cu o forta inexplicabila, nascandu-se din nou si iarasi...

Ma uit la frumoasa sotie de negustor, cu parul lung, pierdut pe umeri, haine simple, ochii mari... Zambetul acela infiorator de perfect ma face sa ma gandesc la iubire. E fericita Mona Lisa? Daca da, numai iubirea, doar ea o poate face fericita. Mainile dorm cuminti, calme, una peste alta, gura tacuta asteapta un sarut necolorat de culoare... inca. Oare, cand stam cu mainile dorminde pe sufletul nostru si cu zambet mult prea tacut pentru a spune ca exista ... Oare... Oare ne gandim la iubire? Si daca da , .... suntem fericiti?


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
Fiecare are dreptul la banalitatile lui!

“Cum zici tu dar: ce este viata?” Asa striga omul care mi-a spus: “Vita de vie. Am privit la o intinsa vita de vie, am deslusit intregul desavarsit, dependenta mladitei de trup; era o lectie despre supunere nesilita, despre cum trec clipele aducand rod. Valoarea vietii sta in rodnicia ei. Vita de vie” (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu
Reflectii culturale

CATEVA REFLECTII ASUPRA MENIRII ARTEI POETICE
"M-am nacut si am venit in lume, sa marturisesc despre adevar." (N.T. - Ioan 18:37)

VII

Lasand la o parte haosul dadaist, adevarata Arta inseamna ordine, iar ordinea presupune prioritati. “Patrunderea in adancime, pe verticala, primeaza fata de extensia pe orizontala”, afirma C. Wittenberger referindu-se la procesul de investigare si cunoastere intensiva al stiintei moderne (“Eseuri de Biologie Teoretica”). In ceea ce priveste relatia: Adevar (revelat prin Arta) - umanitate, prioritatea ramane aceeasi. Arta, prin esenta ei, ramane o revelatie a dimensiunilor nebanuite ale Existentei si Adevarului, aparent harazita doar ucenicilor Sai, insa care trebuie sa mearga mai departe si, astfel, trebuie in mod necesar facut cunoscuta prin ceea ce am putea numi “Preoti ai Artei”, la fel cum spunem “Templu de Arta”, mijlocitori neobositi intre cele doua planuri, capabili sa ofere o “cunoastere intensiva” a Adevarului printr-un limbaj superior, concentrat si, prin aceasta, revelator si pentru restul umanitatii. Altfel cum va putea umanitatea sa cunoasca Adevarul daca nu-i va fi revelat prin mesagerii Sai? “Si cum vor crede in Acela, despre Care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?” (N.T., Rom.10:14). “Arta este viziune” (Sabin Balasa, op. cit.). Deci prin Arta Artistul nu se face cunoscut pe sine insusi, dimpotriva, prin Arta promovata el trebuie sa aiba o anume si necesara transparenta spirituala care sa indrepte si sa canalizeze umanitatea pe Calea Adevarului, spre limanurile Sale. Aceasta canalizare se poate realiza numai prin militantism. “Dupa mine, datoria artistului nu este numai sa produca arta, ci sa lupte sa impuna arta, sa participe la fenomenul de constructie spirituala, de elucidare a unor probleme confuze, neclare. Arta nu este o profesie, ci o misiune”, declara autorul mai sus citat.

Prin urmare, numai atunci cand primeaza patrunderea in adancime, pe verticala, in dragoste pentru Adevar si cautarea Lui, devine viabil misionarismul Artei fata de umanitate prin revelarea Lui in aceeasi dragoste pentru inaltarea ei spirituala. Poetul, prin autoritatea Adevarului, are misiunea de a-L constientiza in umanitate prin mijloacele Artei poetice. Fara acest inalt misionarism, fara aceasta mijlocire necurmata intre cele doua planuri, umanitatea nu poate fi slujita.

Intelegem deci ca fara o patrundere intensiva, o cunoastere si intelegere profunda a sensurilor Adevarului in Arta, sfera verticalitatii Sale ne ramane inchisa, adica zona acelor “idei verticale care dau un sens existentei umane” (Blaga).

Deci daca cineva vrea sa slujeasca umanitatea in numele Adevarului revelat prin Arta fara a nega dadaist legatura dintre ele ca necesitate, dar in acelasi timp si fara o cunoastere reala a adancimilor (profunzimilor) Adevarului, acesta va fi un fals profet (vizionar) care va prezenta semenilor, nu Adevarul Insusi si nu Arta insasi in iubire si daruire eficace, ci, o caricatura fara sens, un pseudo-adevar si o pseudo-arta. Mergand pe calea aceasta, riscul mutilarii Artei pure si ineficienta oricaror stradanii de slujire a umanitatii in numele Adevarului revelat prin Arta devin evidente.

Devine clara deci, o data mai mult, necesitatea imbinarii armonioase si nu oricum a celor doua planuri: Adevar - umanitate. Obligativitatea coexistentei celor doua linii de contact intr‑un tot armonios si revelator determina, am putea spune, “bogatia vietii, saltul calitativ al eficientei cunoasterii umane”, ca sa revenim la rationamentul lui Wittenberg. Astfel, dupa cum continua acelasi autor, “cand in locul unei imbinari armonioase a dimensiunii orizontale cu cea verticala ramane prima - si notiunea progresului dispare.” (op.cit.).

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Timiditatea (II)

"... viata insasi este intotdeauna daruita clipei, niciodata previzibila" (Hesse)

Manifestarea timiditatii: unii oameni au un comportament timid evident pentru orice privitor, altii pot face ca timiditatea si suferinta sa fie nesesizabile pentru ceilalti. Primii pot fi caracterizati ca fiind persoane stanjenite, ei folosesc orice scuza pentru a evita evenimentele sociale. Daca se afla in mijlocul unei conversatii, nu reusesc sa aiba contacte vizuale cu ceilalti, sa rasunda fara sa se balbaie, sa sustina un timp conversatia, zambesc foarte rar si sunt usor de scos din grup pentru ca timiditatea lor este exprimata comportamental.

Ceilalti, sunt "timizii in taina, pe ascuns" chiar daca timiditatea acestora nu lasa urme in plan comportamnetal, ea este simtita subiectiv si face "ravagii" la nivel personal; isi simt timiditatea in ritmul inimii si in transpiratia abundenta. In timp ce par siguri in conversatie, sunt de fapt implicati intr-un dialog interior al dezaprobarii de sine, certandu-se pentru incapacitatea lor si intrebandu-se daca ei se descurca social, au o multitudine de ganduri negative despre ei insisi. La sfarsitul conversatiei ei se simt nefericiti si invinsi.

Se face ditinctia intre introvertiti care au capacitatea de comunicare si stima de sine necesare relationarii cu ceilalti, dar prefera sa fie singuri si timizi, care doresc foarte mult sa fie cu ceilalti dar sunt dificitari in ceea ce priveste capacitatea de relationare sociala si consideratie pentru propria persoana.

Timizii petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra slabiciunilor lor, de aceea le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.

Fiecare individ poseda intr-o anumita masura ceea ce se numeste "inhibitie sociala". Oamenii se gandesc la ceea ce vor spune sau vor face ca si la consecintele faptelor lor. In general acest lucru ii impiedica sa se faca de ras, sa lezeze sentimentele altora.

Timiditatea situationala faciliteaza viata in comun, inhiba comportamentele inacceptabile social. Asadar, o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om, prea multa insa nu foloseste nimanui...
(Adaptare dupa "Psychology Today")


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

publicat in nr. 8-9

(poveste orientala)

A fost odata un om care avea o pasare rara. O avea inchisa intr-o colivie si o ingrijea atat de bine incat zilnic pasarea era din ce in ce mai frumoasa, iar penele ei deveneau mai stralucitoare. Omul pretuia mult pasarea minunata si era convins de recunostinta si fidelitatea acesteia. Dar intr-o dimineata dori sa testeze loialitatea micutei vietuitoare si nu a mai inchis portita inchisorii (colivia). Si pasarea insela asteptarile omului, zburand. Zbura atat de departe si intampina atatea necazuri incat se intoarse intr-o stare jalnica la vechiul ei stapan. In nechibzuita ei aventura, pasarea aceasta...

... pasarea aceasta tulburase o multime de oameni care prinsesera a-l dusmani pe stapanul ei. Astfel, chiar daca stapanul a putut in sfarsit sa inchida pasarea hoinara in colivie, n-a putut insa sa repare si stricaciunile facute de ea in calatoria ei. La randul ei, mica vietuitoare, dandu-si seama de tragica experienta, a pretuit mai mult "captivitatea" decat libertatea care-i adusese numai necazuri, ei si stapanului. La fel se intampla si cu fiintele omenesti care lasa, necugetate fiind, sa le scape gandurile din colivia mintii lor, fara a se gandi la consecinte...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

publicat in nr. 14

Toate trec ... caci:
timpul fuge,
clipa trece prea greu,
minutul ce numara pana la zece,
secunda ce bate in ritm neoprit ...
timpul pe care nu-l avem,
vremea visului si-a agoniei,
vremea cantului si-a bucuriei,
dragostea ce ne face sa ne pierdem,
vremea tainelor si a minunilor ...
Timpul e timp,
nicicand la fel!

Ionut Apostu



Sunt tanar

publicat in nr. 6

V-ati intrebat vreodata de ce tineretea este varsta vulnerabilitatii?

Ei bine, daca in numarul trecut am accentuat faptul ca vulnerabilitatea ar fi un defect, aceasta ar putea fi si o deosebita calitate: sensibilitate in fata frumosului, vulnerabilitate fata de ceea ce incanta ochiul si sufletul, deschidere fata de mesajul lui Cristos. Daca noi toti am sti (controla) cand sa fim vulnerabili si cand sa fim puternici, cred ca o mare parte din temerile nostre ar disparea cu desavarsire. De ce? Pai, este foarte simplu! Andrei Plesu, in cartea sa "Minima Moralia", elaboreaza o teorie a principiilor neutre. Cum se aplica o astfel de teorie la cazul de fata? Sa zicem ca ne-am ales ca principiu al vietii noastre "verticalitatea" (integritatea, credinciosia, necompromisul). Trebuie pentru asta sa delimitam foarte limpede acest principiu: la limita de jos este compromisul, iar la limita de sus este martirajul (cel ce isi jertfeste viata pentru ideea lui). Alt criteriu al principiilor neutre este ca potrivit e sa te situezi la mijloc. Exemplu: Daruirea; la limita de jos este zgarcenia si la limita de sus este risipa. Asadar, a sti (a controla) vulnerabilitatea inseamna insusirea unor principii corecte, profunde si elastice de viata. Poate va sperie termenul de elasticitate, dar cred ca teoria principiilor neutre este un raspuns. Este adevarat ca e mult mai usor sa imprumuti valorile altora decat sa lupti cu ceea ce ai, cu ceea ce ti se da, cu ceea ce stii, cu ceea ce ti se spune, cu ceea ce vrei si cu ceea ce esti constrans sa faci. Asadar, haideti sa fim cu intelepciune VULNERABILI... in fata frumusetii...

Epilog-metafora: Este bine sa fii vulnerabil, dar nu uita ca fluturii mor cand descopera o taina!

Curier & Posta redactiei

Rodica (Franta): Draga redactie, Imi luminati pentru cateva clipe dorul de acasa si sentimentul de singuratate, aici in tara lui Voltaire ce vrea sa ignore existenta lui Dumnezeu si unde crestinii devin tot mai superficiali, mai "la moda" si mai in "Monde". Patrundeti adanc si treziti ganduri adormite, sperante uitate, doruri si le dati un nou avant spre infinit... Continuati si Dumnezeu sa va sprijine, ceea ce faceti este admirabil!

Nota redactiei: Cum sa raspundem si ce cuvinte sa folosim cand vedem limpede in randurile dumneavoastra: iubire, dor, nostalgie, speranta, credinta. Oare chiar le avem si noi? Sau doar le rostim. Ceea ce scrieti este plin de caldura si luciditate, dar nu toti cei ce au citit revista au fost impresionati. Cat despre superficialitate, credem ca nu are nationalitate, se poate afla oriunde. Despre postcrestinism vom mai scrie, intr-o incercare de analiza a acestui fenomen. Ramaneti cu Dumnezeu!

Emanuel si familia (Australia): Dragi frati, ma bucur din nou ca am primit mesajul dumneavoastra, cu revista numarul 19. Domnul sa va binecuvinteze mai departe in slujba care ati inceput-o, si chiar daca vin incercari si necazuri sau descurajari sa stiti un lucru ca aveti pe Domnul de partea voastra. Har si pace.

Nota redactiei: Cat de aproape ne sunteti, ramane sa ne vedem chipurile si sa ne imbratisam calduros. Ne acceptati cu dragoste, dar si noi avem scapari, greseli, defecte. Un lucru e cert: in aceste 20 de numere am fost sinceri, poate nu profesionisti, dar sinceri. Iar daca nu am renuntat este si pentru ca va simtim inima batand... E posibil sa nu intelegeti toate rubricile, dar sigur intelegeti inima... Din inima va salutam!

Robert (Los Angeles): Salutari calde... ... si multumiri pentru topul vostru. Nu cel muzical, mi-ar place, desigur, ci cel al corespondentilor. Stiu ca nu e asa cum ati scris, e ceva doar ce ne leaga mai mult, stim noi doi, trei, ce... Si mi-e dor de tine, astept sa ne mai discutam, era sa zic contrazicem, ce sa-i faci , vechile metehne; era sa zic vocabular. Revista mi se pare buna, se vede ca munciti. Domnul sa va dea putere multa. Regret mult ca nu pot sa va sprijin. Spiritual trec printr-o faza faina, de echilibru, i-as zice de maturitate; dar inca nu ma simt liber sa petrec timpul cu voi toti. Nu stiu de ce. Oricum, va mai scriu. Edy, raspunde-mi daca cumva ajunge mesajul la tine.

Nota redactiei: Robert, Robert, cum nu crezi tu ca meriti sa fii evidentiat, dar ai scris suficient de mult. Stii tu de cate ori am vrut sa renunt, dar nu ma lasa sufletul, caci te stiu in Siberia aia Americana. Despre munca noastra, ce pacat ca sunt greseli ce nu le obsevam la timp. Revista e buna? In 20 de numere au refuzat-o peste 30 de cititori, e drept ca numarul celor ce o citesc e tot in jurul cifrei de 300. Starea ta spirituala e “suspecta” (e o gluma). Va salut pe toti patru!

Arpi (Iasi): Bai copii, Stiu ca este greu sa faci o revista fara greseli, dar va rog sa acceptati o observatie prieteneasca de la un coleg de suferinta: Psychologi Today , we belive Deacea suma de imaturitatii

Nota redactiei: Coane Mitica, nu stiu cum, pentru ca sa pot sa-ti spun, ai dreptate! Dar, ai putintica rabdare stimabile, stii, la o adica, cat tinem noi la onoarea noastra de SSJ-isti!

TOP SSJ

Iata cititorii care au scris pe parcursul celor 20 de numere. Va mulumim! Dintre ei, doar unul singur a renuntat la revista intre timp. Multumim si celor care au trimis mesaje doar pentru a se abona, sau celor care au renuntat (desi multumirile nu mai ajung la ei).

* Primul cititor care a scris pe adresa redactiei.

1 Emanuel (Australia)
2 Robert (USA)
3 Marius C. (Oradea), D. M. (Iasi)

...........

Eduard Herman (USA)*, Mariana (Kuwait),V.Negura (UK), Lucian M. (Slobozia), Ioan F. (Timisoara), Daniel B. (USA), Teodor (Bucuresti), Adina N. (Botosani), Emilia (Suceava), Daniel C. (USA),Cornel C. (Iasi), Anca P. (Iasi), Florin (Norvegia), SC (USA), Cristi (Iasi), Ilie M. (Australia), Andrei P. (Pitesti), Alexandru T.(Oradea),Virtual C. (?), Adi R. (Barlad), Iulian D. (?), Radu O. (Iasi), Flaviu Mitar (USA), Mircea Bejenaru (Constanta), Adrian G. (?), Liviu M. (Cluj), Leontiuc G. (Timisoara), Valentin (Bucuresti), A. Ambrozie (Iasi), Silviu D.(Bucuresti), Mocanu C.(Iasi), Nicu B. (Iasi), Romica Iuga (Arad), Dan Oros (USA), Arpi (Iasi), Marius Sarbu (Constanta), T. Socatiu (?), Mircea M.(Londra), Ana Olariu (USA), Eugenia A. (USA), Aurel Gacea (Tulcea), Virgil (Iasi), Daniel M. (Oradea), Catalin D. Valean (Bistrita), familia Croitoru (Falticeni), Liviu C. (Suceava), Valentin H. (USA), Nicoleta (Iasi), Eugenia T. (Bucuresti), Liceul Teologic Penticostal - Oradea, T.P. (USA), Daniel Rusu (Iasi), T. Muntean (Iasi), M. Costache (Iasi), P. Mitrofan (USA), N. Dupu (Iasi), Gili Indrie (Timisoara), Grigore Buia (?), Rodica (Franta), Steven V. Bonica (USA), Anca & Marius Sauciuc (Cluj), M. Hamelink (Olanda), Ion C. (Moldova).

Epilog : timpul te face sa uiti, sa uiti ce face timpul...

Redactia

Alina Simion
Aretta Bazdara
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"The Salt Street Journal" apare la Iasi in fiecare duminica.

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: