The Salt Street Journal nr. 22 (12 septembrie 1999)



nr. 22 - 12 septembrie 1999

Revista saptamanala ce se adreseaza celor care, intr-o lume dura si urata, iubesc sensibilitatea si frumosul. Pentru ca despre duritate si urat, sensibilitate si frumos se poate discuta, revista este deschisa opiniilor si dezbaterilor. Noi scriem cu bucurie si entuziasm sufletelor ce nu au vestejit si mintilor ce inca sclipesc.

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu

IN ATENTIA CITITORILOR SSJ CU OUTLOOK EXPRESS

Reamintim aparitia celui de-al doilea numar al magazinului electronic ilustrat "Album de suflet", cu o marime de 672 Kb, supliment lunar al revistei noastre. Avand o grafica imbunatatita, elemente de animatie si fundal muzical, speram ca si acest numar aduce Iasul mai aproape de inimile celor ce-l iubesc, oriunde s-ar afla ei. In cuprins: Sonetistul (II), Album iesean, Amintiri dulci amintiri... Doritorii sunt rugati sa trimita un mesaj la adresa: (...) cu subiectul: "Subscribe SSJ - Supplement".

Cuprins: editorial, lectia despre luciul apei, prima stire, cuvantul, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, perspective teologice, raftul de carti, cinquecento, miezonoptica, reflectii culturale, perspective psihologice, un bob de sare, un alt bob de sare, sunt tanar, top 10, curier & posta redactiei, informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Postcrestinism! Poate un Est - European sa vorbeasca despre singuratate, despre singuratatea lui a avea? Sa incercam.

Insingurare, pe cat de multa prosperitate, pe atat de multa singuratate. A avea exclude fericirea, poate ca da, poate ca nu, dar a avea exclude pe celalalt cu siguranta, iar fara celalalt, nu e posibila viata unei Biserici, nu e posibil crestinismul. Asadar, prosperitatea excesiva a impiedicat viata in comuniune spirituala a celui ce traieste in occident. Prosperitatea excesiva nu impiedica viata in comunitate, chiar daca strazile sunt pustii sau pazite... Ignatiu de Layola spunea: “La ce bun sa ai totul, daca n-ai suflet?” Si fara suflet, cum sa fii cu Dumnezeu?

Facilitate si publicitate. Ritmuri ametitoare, graba si nelinistea unui astazi ce trebuie umplut cu inca un zero in cont. Usor si la indemana, orice, nunta prin intermediul televiziunii si euharistie la distanta - servita la domiciliu!!! Publicitate peste tot, te indeamna ca astazi sa fii un “robot” stupid si un cumparator cuminte. Viata de apoi? Nicaieri! Ce eternitate? Ce Rai? Pentru ce atata osteneala? Asadar, nepasarea nu se poate impaca cu starea de asteptare a Mirelui, cu toate ca facem o multime de gesturi sociale. Biserica doarme? Nu! E doar: Postcrestinism!

PS: Multumesc lui Eugen Eremia pentru contributia lui la construirea acestei reviste: chiar daca te-ai retras stiu ca esti cu sufletul alaturi de SSJ! “Salut natiune!”

(a doua parte)

Dragul meu prieten, ai dreptate atunci cand spui ca de toate incercam sa ne aparam, dar de noi insine nu. Se pare ca ceva din noi ne pandeste, ne ameninta, ne consuma. Ne uitam zapaciti in oglinda si intrebam: cate zile am pierdut fara rost, cate zile mai sunt si ce strain e chipul meu? Se pare ca ceva din noi e predispus la tradare, la suferinta, la colaps. In suflet se pune prea multa negura, iar ceata se lasa: uitam, cedam, renuntam. Sufletul si trupul meu: mi se cere sa va iubesc, mi se cere sa va urasc, mi se cere sa va daruiesc, mi se cere sa va infranez! Am pierdut armonia?

Dragul meu prieten, ai dreptate atunci cand spui ca cea mai mare bucurie este sa ai numele scris in Cer. Bucuria lui acum impreuna cu acea a lui Maine, osteneala impletita cu odihna, rabdare zidita pe implinire. Numele meu: mi se cere sa te fac cunoscut in Cer, mi se cere sa te scufund in Numele Lui! Am gasit armonia? Armonie si dezarmonie, iata doua stari care definesc cel mai bine interioarele, pe noi insine.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Lectia despre luciul apei

Mi-au luat din cap ideea ca as putea sa merg pe luciul apei. Mi-au strigat dispretuitor: “Sinucigasule!”. Le-am zis, strigati-ma: Credinciosule! (Eduard Orasanu)

Prima stire

Ieri, 11 septembrie, tinerii Bisericii Babtiste din Iasi au fost invitati la Piatra Neamt pentru a participa la o intalnire avand tema: “Cel mai bun prieten”. La aceasta intalnire au mai participat tineri din Pascani, Damuc, Roman si Comanesti. Pastorii Florin Vasiliu si Adi Barzu au prezentat cateva ganduri pe tema anuntata. Intalnirea s-a terminat in aer liber, pe un versant din marginea orasului.

M. P.



Cuvantul
randuri nelinistitoare

Moartea - trecerea din fiinta in nefiinta, din a fi in a nu fi, din realul palpabil, concret, in realul transcendent; momentul despartirii unitatii trup - suflet. Gandul mortii, de veacuri, obsedeaza, sminteste, omoara...

Ma uit in urma... in timp. Ce vad?! Vad bieti muritori care se muncesc din rasputeri sa nu moara, sa nu dispara, desi duc o existenta mizerabila, intr-o mare de muritori, si ei mizerabili, intr-o lume, poate si mai mizerabila. Vad frumusetea tineretii, o “fiica a Ierusalimului” - un absolut muritor (trecator), in care se impletesc in chip desavarsit gratia, misterul, farmecul... Dar ea va imbatrani, trupu-i fraged se va preface in tarana, iar pentru muritorii vii inca, ea nu va fi nimic, nici macar o amintire. Vad incaperi stranii, in care creaturi certate cu Creatorul lor, cu ele insele, cu conditia lor care se vrea a fi umana, incearca sa creeze ceva, orice, licori, elixiruri, sa creeze imposibilul, din dorinta bolnava dupa viata, din dorinta de a sfida moartea, din dorinta de a evita inevitabilul, de a deranja ordinea universala impusa de El, “Marele Anonim”. Dar oamenii nu sunt creatori de legi universale, ei doar se supun acestora, fericiti ori mai putin fericiti. Ei “traiesc pentru a muri si mor pentru a se naste”. Ei respira putin, apoi dispar in uitare..., si odata cu ei dispar visuri, universuri... Oamenii... mor.

Moartea nu este privita de toti in sensul ei tragic. Exista unii, numiti Crestini, pentru care antidotul mortii este Invierea. Ei mor aici si acum, dar vor trai dincolo cu Cel care a calcat cu moartea pe moarte...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XVI)

In sensul fericirilor, Evanghelia ne ofera o corespondenta intre lucrurile lumii si realitatile Imparatiei Cerurilor. Astfel,

- saraciei lumii ii corespunde o saracie in duh, o dorinta a fiintei dupa izvorul vietii si implinire;
- suferintei crude si fara sens i se arata o suferinta plina de inteles care face fiinta sa devina, sa capete valoare si putere;
- lipsurilor care afecteaza viata si o fac deseori oarba si acra le revin o întelegere profunda care il descopera pe om in toata goliciunea lui si il preschimba intr-o dornica alergare spre viata;
- vietii impartite, frante si care ii pune pe oameni unii impotriva altora i se arata o viata a unitatii si iubirii, care sa ofere lumii o mana a pacii, impacarii si milei lui Dumnezeu;
- vietii intunecate si robite, fara gust şi fara greutate ii corespunde o viata a libertatii, a luminii şi devenirii.

Evanghelia fericeste pe toti aceia care se inscriu in drumul Imparatiei Cerurilor, asa cum se arata ea aici pe pamant, traind o viata care poarta cu sine semnele acestei Imparatii. Aceasta ceata a fericitilor vor fi pentru lume o priveliste deosebit de neplacută. Toti acesti fericiti ai lui Christos vor fi prigonitii lumii, vor fi cei barfiti, alungati, injositi, vorbiti de rele, desi ei sunt impaciuitori ai lumii, vorbitori de bine, primitori de oaspeti, facatori de lumina. Multi comenteaza ca aceasta priveliste nu-si mai are un corespondent in ziua de astazi. Ma indoiesc de acest lucru. Evanghelia afirma clar ca toti cei ce vor urma calea lui Christos vor fi într-un dialog de opozitie cu lumea, cu raul. Aceste semne nu pot inceta sa urmeze pe cei ce sunt copii ai Imparatiei Cerurilor, decat atunci cand Imparatia se va arata in desavarsirea ei, adica la sfarsitul veacurilor. Desi astazi lumea e mai cioplita, mai civilizata, desi exista cai de negociere a conflictelor, realitatea vestita de Evanghelie nu s-a schimbat. In zadar ar crede cineva ca nu mai exista prigoana, vorbire de rau, minciuna…Acestea sunt cu prisosinta, poate in formele cele mai ciudate posibil, si vor fi atat timp cat vor mai fi oameni ca lumina si sare a pamantului, adica elemente de folos, consistente si stanjenitoare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

De unde vin marile noastre probleme?

... Noi am sarit practic peste doua sute de ani de criza teologica profunda, si putem construi fara sa trebuiasca a ne cheltui energiile pentru a contracara problemele create de liberalism. Nu putem insa construi o gandire teologica de nuanta evanghelica in aceasta tara fara a gasi un raspuns problemelor create de radacinile pietiste ale traditiei evanghelice, pentru ca de acolo vin marile noastre probleme.

Si aceasta este lucrul cu care de fapt trebuie sa luptam. Ca evanghelici, trebuie sa recunoastem faptul ca nu suntem prezenti pe scena publica. Si aceasta pentru ca nu avem curajul si nici nu suntem pregatiti sa o facem. De fapt, reflexele noastre ne imping in directie opusa, la retragerea din societate. Si atunci spatiul public ramane la dispozitia ateilor, a umanistilor, sau, in cel mai bun caz, a crestinilor neevanghelici. Ori, dupa parerea mea, noi avem ceva de adus in spatiul public, pe care nici o traditie crestina nu o poate aduce, cel putin nu cu aceeasi eficienta ca noi. Ca sa formulez lucrurile in termenii teoriei lui Max Weber, as spune ca lucrul esential cu care putem noi contribui la reconstructia societatii romanesti o reprezinta valorile eticii protestante. In acest sens, convingera mea este ca fara o regenerare etica natiunea romana nu are absolut nici un viitor. Marea noastra problema este insa ca aceste valori nu sunt intrupate decat in foarte mica masura in trairea practica a comunitatilor evanghelice de la noi. Si daca asa stau lucrurile, oricat am vorbi noi de frumos despre etica protestanta - munca indarjita si competenta, despre spiritul de economisire, despre cinste, despre adevar, despre respectul legilor, despre dragostea si acceptarea aproapelui, despre importanta familiei - nu putem avea un mesaj profetic incarcat de autoritate pentru spatiul public romanesc, pentru ca am fi fatarnici sa predicam lucruri pe care nu le traim.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Eugene Ionesco - “Rinocerii”

De unde aceasta aplecare spre scrierea de pagini, in care absurdul este forma principala de expresie? Poate o prima explicatie se afla in imprejurarile cunoscute si trairile experimentate de autor: a cunoscut rigoarea si tragedia unui razboi, a cunoscut absurdul ideologiilor extremiste, de la miscarea legionara, la comunism. Mihail Sebastian, in jurnalul sau, descrie panica lui Ionesco produsa de rebeliunea legionara (Ionesco fiind prin legatura materna de origine evreiasca) Absurde sunt vremurile in care trebuie sa te temi ca identitatea ta etnica este minoritara si neacceptabila. Absurde sunt vremurile in care trebuie sa fugi din patria ta pentru ca nu ai carnet de partid, a unui partid vremelnic la putere.

De ce absurd in tesatura textelor sale, poate ca sa trezeasca constinta occidentala, a celor care traseaza granite si vand milioane de suflete; absurd, pentru ca este un limbaj usor sesizabil, aparent deconectant, si ofera o paleta larga de sensuri. Este Ionesco un “rinocer”? Mihail Sebastian deplange usurinta cu care, Ionesco se dezice de natura sa etnica, doar ca sa ramana in viata. Viu, dar “rinocer”? Asadar, viu, dar oricum?

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Iubire... de ce ne nastem sub dulcele blestem al sentimentelor? Straine, de ce iubesti? Privind Madonna si Pruncul ma strecor usor printre lacrimi, de teama a nu trezi, si ma gandesc ca... pe tampla timpului se plimba iubiri... se aud ploi. Ma doare privirea mamei, privirea ei, a dragostei, a tuturor inceputurilor, acea dragoste daruita doar intailor nascuti... Ma ating, neatingandu-ma pe suflet dorind a fi cea dintai nascuta...



Sa scriu ce vad? Dar, Doamne ce vad? Mana atinge pielea dulce a pruncului si acea imbratisare naste din goluri pacea eterna si inca ma face a-mi dori... Pruncul atinge cu buzele sanul, cauta viata. Ce vad? Dincolo de perfectiunea liniilor si savanta conbinare a culorilor vad... Iubire, Viata. Nu asta cautam cu toti? Nu dorim oare ca ingerii sa ne bata la portile sinelui? Porti? De ce trebuie sa existe porti? Si, daca exista, na’ indrazi cineva a le deschide...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”

Meditatia este lupta gandului de a ajunge cat mai sus, lacrima face limpede acest drum. Am aflat drumuri udate de lacrimi. Mergeam, grabit, printr-o padure deasa, necunoscuta, adanca, misterioasa. Cautam sa inteleg de ce mersul, drumul, padurea, sunt asemenea trairilor mele. Sunt speriat, pamantul e umed, putred... Pasul meu, uneori sfarma vreascuri, tresar impreuna cu pasarile ce se risipesc. Doamne, Te intreb, unde duce drumul? “... la capatul drumului vei vedea cerul!” Sunt ostenit iar vantul sufla rotund, zbuciumand frunzisul. Talpile ard, cunosc valvataia jaratecului. Doamne, Te intreb, e departe? “... nu vei flamanzi si nu vei inseta, iar la capatul drumului vei cunoaste cerul!” Padurea are acoperis de nepatruns, cum voi vedea si cunoaste cerul si in plus ochii mei sunt lacomi si tulburi. Doamne, Te intreb...? “... rasaritul se naste, lumina se vede, e la capat de drum!” (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu
Reflectii culturale

CATEVA REFLECTII ASUPRA MENIRII ARTEI POETICE
"M-am nacut si am venit in lume, sa marturisesc despre adevar." (N.T. - Ioan 18:37)

IX

Revenind la firul rosu al Artei, in ea trebuie sa domine armonia atat in coerenta mesajului continut cat si in puterea lui de a produce rezonanta launtrica izvorand din iubire si daruire. Aceea care nu cuprinde armonia care mai ales sa izvorasca dinlauntrul Adevarului spre launtrul spiritului uman nu este Arta ci, asa cum am vazut, o pseudoarta. Adevarata Arta este manifestarea Adevarului prin armonie si iubire, Adevarul intrupat prin Cuvant devenind Cale si Viata cu mare putere transformatoare: "Arta este pentru mine un act de generozitate, o manifestare a dragostei, a capacitatii de a iubi." (Sabin Balasa, op. cit.). Iubirea aceasta odata cunoscuta nu mai poate fi dezisa, ea se transforma intr-un adevarat Izvor de apa vie in inimile celor flamanzi si insetati dupa mesajul Adevarului revelat prin Arta.

In slujba sa Poetul devine astfel o persoana sacra. Etimologic, "sacru" ("sacer" - lat.) inseamna "consacrat", "daruit unor scopuri inalte, desavarsite". In slujba sa Poetul con-lucreaza cu Adevarul, devine con-lucrator cu Sacrul. Astfel, con-sacrul slujbei de Poet rezida din faptul ca Poetul adevarat este si trebuie sa fie prin Arta - deci prin Arta Cuvantului - un mijlocitor consacrat si conlucrator cu Adevarul (vezi N.T., I Cor. 3:9; II Cor. 6:1), un "Genius" aducator - prin lupta si impunere - de Viata de la Adevar spre umanitate, confundandu-se in daruire si jertfa, dar si iluminare, cu Insusi Cuvantul mesajului, mijlocind intre cele doua realitati spre reabilitarea lor, spre ridicarea omului din nefiinta spre culmile de slava ale Adevarului, ale Bunului Gust, ale Implinirii si Desavarsirii sale - ca "destin", ca "rol functional in intreg mecanismul existentei. Si acest ideal nu poate fi intrevazut decat pe marile culmi, acolo unde Omul se intalneste cu Cerul." (Anton Dumitriu - "Culturi Eleate si Culturi Heraclitice").

Iasi, 17.05.1982. Revizuit: 1989 - 1990.

(Eseu publicat integral in Volumul de comunicari stiintifice al Universitatii Ecologice "Dimitrie Cantemir" Iasi, Tomul V, 1995, pp. 220 - 227)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Stresul (II)
Formele de manifestare ale stresului.

Cele mai obisnuite forme de manifestare ale stresului sunt recunoscute prin aceea ca determina reactii emotionale clare: frica, teama, manie, ingrijorare, frustrare. Situatiile stresante nerezolvate pot duce la deteriorari mai accentuate, generand insomnie, tulburari ale dinamicii alimentare, sexuale, stari de tensiune psihica: incordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea spiritului critic sau auto-critic, pierderea increderii de sine si in ceilalti, anxietate. Din aceasta cauza pot fi afectate capacitatea decizionala, randamentul intelectual sau functionarea armonioasa a organismului. Depasirea situatiilor stresante sau rezolvarea actiunii negative a unui agent stresor intareste increderea in fortele proprii, capacitati si abilitati; provoaca reactii emotionale pozitive (bucurie, mandrie, satisfactie) imbogatind sensul existentei individuale si marind valentele pozitive ale existentei printre si pentru oameni, pentru ca cei care fac fata stresului, au o atitudine pozitiva fata de viata eliminand permanent din ea atitudinile negative si emotiile neplacute. Stresul bun mareste satisfactia fata de viata si chiar durata vietii. Calea cea mai buna de realizare a acestei stari este “stabilirea unui tel nobil, de pespectiva indepartata pentru realizarea caruia sa traim” (Selye). Eliminarea orcarui stres din viata personala nu este posibila pentru ca stresul este necesar. “Eliberarea completa de stres inseamna moarte”. In anumite situatii, el este chiar un factor important de dezvoltare. Recunoscand stresul ca pe un fenomen normal al vietii, se face cel mai important pas in depasirea lui pozitiva.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

Frumosul naste frumos. Iar oamenilor le place frumosul. Ceea ce nu vede (sau poate nu doreste sa observe) fiinta umana este ca uneori izvorul frumosului este si uratul. Esteticul isi poate trage seva din inestetic si atunci splendoarea lumii este inestimabila. Totul devine frumos, frumosul - realitate, dar singura conditie este sa vrei.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Am adormit la poarta sufletului tau,
Am vazut rasaritul inimii tale si
Am batut pentru o clipa in care,
Am inteles ca oricat as vrea,
Nu va fi mai mult decat :
o ploaie tarzie de toamna,
o melodie neterminata,
un viitor plin doar de / cu intrebari.

Ionut Apostu



Sunt tanar

V-ati gandit vreodata ca tineretea este varsta greselilor?

Ce dureros lucru sa recunosti ca ai dezamagit ! Sau ca ti s-a gresit ! De ce este asa de greu sa recunosc ca am gresit ? Poate mi-e frica ca nu cumva pumnul maniei lui Dumnezeu sa se dezlantuie, sa striveasca… sa striveasca un vierme care se taraste…se taraste poate sa capete iertarea sau poate se taraste sa scape de pedeapsa… Cine mai poate sti ?

Cand vad pumnul maniei ma ingrozesc…ma ingrozesc ca ma va strivi sub greutatea Lui… Dar pumnul se deschide si spre surprinderea mea coboara usor si asteapta… asteapta sa urc, sa ma pun la adapost… Sa refuz sau sa accept ? Ce sa aleg? Sa ma tarasc in continuare sau sa fiu luat in palma care sa ma poarte si sa ma fereasca… sa ma fereasca de greseli, de dezamagiri…

Top – 10
SEPTEMBRIE

Stai langa mine - Claudius
Dincolo de timp - Chris
Stam la capat de vremi - Dia Morar
Stau privind la stele - Ioana Murasan
Esti fiul meu - Adi Galiger
Ca un izvor - Chris
Astazi vin la Tine, Domnul meu - Claudius
Stai si mediteaza - Ioana Murasan
Zacheu - Chris si Cristale
David si Goliat - Chris si Cristale

(piesele au fost propuse de Luminita, iar topul este reprodus cu permisiunea "HAR")

Curier & Posta redactiei

Samuel Benza (Deva ): "Pace voua! M-am bucurat astazi aproape toata ziua citind din numerele voastre, nu m-am asteptat sa publicati direct primul meu e-mail! Este într-adevar molipsitor! Astept sa fiu anuntat unde voi pleca în armata (octombrie), asa ca orice lucru frumos este pentru mine un cadou! Totusi spune-mi: cum ai aflat adresa mea? Despre articole pot sa spun ca sunt f. bune. Am citit chiar si polemicile privind muzica. Sincer sa fiu am avut ocazia asta-seara sa vad cateva secvente de video-clipuri asa zise crestine. De felul meu sunt destul de liberal, dar ceea ce am vazut era prea de tot. Sunt obisnuit sa ascult muzica de la genul popular pana la rock (Petra, Michael W. Smith, Carman, etc). Nu are nici un rost sa polemizez lucrul acesta, dar pentru mine am incredintarea ca nu este bun. Mi-as dori chiar foarte mult sa aflu ceva vesti despre acel misionar Mike Hutchinson despre care scriati ca a fost acuzat de omor. Imi place ca in pagina voastra tratati si probleme legate de misionari si misiune. Astept cu nerabdare urmatorul numar! Fie ca Binecuvântarea Celui Prea Inalt sa fie cu voi sararilor! Cu drag.“

Nota redactiei: Draga Samuel, ne cerem scuze pentru ca nu am putut comunica saptamana aceasta. Traversam o perioada mai dificila dar speram sa o depasim cu bine. Iti multumim pentru celelalte adrese pe care le-ai trimis si speram ca Deva sa fie cu ajutorul tau mai aproape de noi. Iti dorim armata usoara si pana pleci vrem sa mai comunicam .

Teodor Macavei (?): “Draga frate, sunt Teo si lucrez pentru site-ul Romanian Christian Resources. Am citit citeva dintre numerele revistelor d-voastra si in urma unor articole care incep cu fraze de felul "am auzit ca...", "se spune ca", urmate de comentarii caustice si critice dar lipsite de documentare, nu cred ca face cinste numelui Mintuitorului nostru si de aceea va rog respectuos incetarea trimiterii revistei. Va multumesc si Domnul sa va binecuvinteze. Va rog sa nu dezbatem ce anume nu mi-a placut. Exista o procedura biblica calificata de confruntare a fratilor care credem ca sunt in pacat (Matei 18). Eu nu am vazut in revista urmata calea biblica de corectare. In Hristos, Teodor Macavei “

Nota redactiei: Ciudat sentiment este sa scrii cuiva care nu va citi niciodata mesajul, la ce bun o un asemenea tip de comunicare? Observam o mana intinsa pe jumatate, asezata la mijlocul distantei dintre o binecuvantare si un refuz. Ce sa alegem? Si binecuvantarea si refuzul, un dulce amar…

Dan Ungureanu (Suceava): “Multa binecuvantare de la Domnul! Am auzit de revista dvs. de la niste prieteni si as dori sa o primesc si eu. God bless you all !!!“

Nota redactiei: Iti multumim pentru binecuvantare, salutam si prietenii tai si le ramanem datori cu un suc… Asteptam si alte vesti de la tine. God bless you!!!

Epilog: Eu imi incalzesc obrajii cu lacrimi...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: