The Salt Street Journal nr. 23



saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea

Cuprins: Editorial, Lectia despre intre..., Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Nostalgia, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Biserica Ortodoxa Romana solicita statutul de biserica nationala, Patriarhul Teoctist, intr-o declaratie de presa, protesteaza impotriva omisiunii din Legea Cultelor a articolului care prevede aceasta. De ce aceasta definitie pentru Biserica Ortodoxa din Romania? Cat de nationala este institutia B.O.R., si cat de national poate fi trupul tainic al lui Hristos - Biserica? Dar care e starea natiunii si din cine e formata? Dar care e starea credinciosilor si cine sunt acestia? Este evident ca din natiunea Romana fac parte si credinciosi evanghelici, sunt ei mai prejos, platesc alte impozite, mai mici?

Este evident ca ortodoxia in Romania este majoritara, puternica, dominatoare. Lipsesc persecutiile? Se doresc ele? Toti liderii politici vor sprijini ca in viitoarea Lege a Cultelor sa fie introdus articolul reclamat de Patriarh, dar iata parerea unui minoritar, Marko Bela: ”Declararea Bisericii Ortodoxe Romane ca biserica nationala se bazeaza pe o mentalitate extrem de periculoasa. Toate cultele din Romania, indiferent de numarul de credinciosi pe care ii reprezinta, trebuie sa fie egale intre ele si sa beneficieze de aceleasi drepturi. Propunerea ca BOR sa fie declarata biserica nationala este o propunere exclusivista.”

Se poate vorbi in Romania anului 2000 de discriminare? Se pare ca da.

(a doua parte)

Dragul meu prieten, numesti ceea ce facem noi fascinant si spui ca trebuie sa continuam macar pentru faptul ca folosim un limbaj nesteril. Iti voi marturisi principiile de la care a pornit SSJ, si anume: “Cu inteligenta si bun simt se poate scrie despre orice, asadar ne pronuntam impotriva limbajului de ‘lemn’ si ne propunem sa nu jignim pe nimeni. Ne adresam oamenilor, si nu pozitiilor sau diplomelor pe care acestia le au. Nu trebuie sa fii jurnalist pentru ca sa ai pareri, sa analizezi, sa publici, asadar competenta sub care ne asezam este oferita de statutul de tanar crestin - creativ si sincer -.

SSJ este jurnalul unei strazi, nu al unui oras, nu al unei mari comunitati. Nu ne lasam doborati de critici si nu ne lasam inselati de laude, asadar satisfactia este de o alta natura, si anume de sansa de a avea noi prieteni; SSJ este o academie a prieteniei in care principalul obiect de studiu este daruirea, urmeaza colaborarea si nu departe este veselia. Suntem visatori, acest fapt astazi este un mare handicap.

Dragul meu prieten, am fost intrebat daca este real izul anti-occidental al SSJ. Criticam superficialitatea, ignoranta si raceala din Vest, dar apreciem libertatile democratice, infrastructura, harnicia, grija pentru copil sau pentru natura si curatenia din Vest.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Lectia despre intre...

Intre alfa si omega eu sunt orbul care vad.
Intre alfa si omega eu sunt mutul care cant.
Intre alfa si omega eu sunt schiopul care joc.
Intre alfa si omega eu sunt lacrima ce rad.
Intre alfa si omega eu sunt fiul inviat.

(Eduard Orasanu)

Prima stire

4440 (patru mii patru sute patru zeci) de tineri adventisti din toata tara au scris, din memorie, pe 66 de suluri de hartie intreaga Biblie. Aceasta in Parcul Carol din Bucuresti, in ziua de 12 septembrie. Timpul in care s-a scris intreaga Biblie a fost de 28 de minute!!! Lungimea sulurilor de hartie a ajuns la 2800 de metri.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XVII)

Evanghelia ne face atenti, ne arata ca omul, pe drumul mantuirii, poate pierde calitatile care ii dau o prezenta consistenta in lume. Lupta e dura, raul se manifesta chiar in haina binelui; toate semnele Imparatiei sunt atat de sensibile la pervertire, iar omul atat de usor poate sa cada intr-o minciuna imbracata in adevar. Aceasta cadere devine mai usoara atunci cand omul nu-si foloseste menirea dupa cum ii este data credinta, dupa cum ii sunt date harul si intelegerea. Daca lumina nu este pusa la loc de luminare si sarea nu este presarata acolo unde nu este gust, ele isi pierd rostul, ratiunea de a fi, risca sa-si piarda identitatea. Asadar, nu exista imobilitate, stagnare, nu există respiro, loc de adapost, ascunzis; daca esti de partea lui Dumnezeu toate te dau de gol; daca vrei sa ascunzi aceste semne, iti pierzi capul, iti pierzi menirea.

Pozitia caldicica nu este a unui fiu de Dumnezeu; pozitia mediana este cea mai rea, fara nici o perspectiva. Cei pe care Evanghelia ii fericeste sunt cei dinamici, traitori ai realitatii lui Dumnezeu coborate la ei intr-o puternica infruntare cu lumea, unde se gaseste implinirea. Cei ce fac asta se inscriu in acel mare nor de martori ai credintei, ei continua responsabili drumul inaintasilor, asistati fiind de acestia in duhul unitatii Bisericii, care este spiritul luptei, curajului, daruirii.

Fiecare, la randul cetei lui, este fericit de Evanghelie daca isi va duce viata dupa modelul inaintasilor si al Fiului lui Dumnezeu. In acest fel, lumea este castigata, oamenii vor slavi pe Dumnezeu, lumina se va imprastia risipind intunericul, iar sarea va da gust locurilor sterpe.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

Romania nu va fi capitalista, daca...

Avem deci de-a face cu doua probleme majore: pe de o parte, avem reflexele noastre pietiste, care ne fac sa ne retragem de pe scena publica in spatiul privat, iar pe de alta parte, ne confruntam cu slabirea ingrijoratoare a fibrei etice a intregii societati romanesti, inclusiv a evanghelicilor romani. Teoretic, protestantismul si, prin extensie, spatiul evanghelic, are o fibra etica integrata intregului sau sistem de gandire. Noi am putea oferi deci spatiului public romanesc un lucru de foarte mare valoare. Eu sunt absolut convins ca Romania nu va deveni niciodata o societate capitalista dezvoltata fara promovarea in sanul societatii a unei etici riguroase. Dupa parerea mea, ortodoxia nu poate promova aceasta etica din pricina bizantismului care o domina, si din pricina atitudinii ei oarecum refractare fata de spatiul etic. In general, ortodoxia suspecteaza etica de imanentism - de preocupare ce tine de lumea aceasta - si se detaseaza oarecum superior, acuzandu-ne pe noi, protestantii, de eticism, adica de un interes etic exagerat si de o reducere a religiei la dimensiunea ei etica. Poate ca acuzatia nu este lipsita de o anumita justificare, pentru ca cel putin in spatiul protestantismului liberal crestinismul a fost redus adesea exclusiv la dimensiunea lui etica. Dar nu trebuie sa fie neaparat asa.

Prin ceea ce am spus mai inainte nu incerc sa afirm ca in spatiul ortodox nu exista preocupare pentru sfintenie. Dimpotriva. Aceasta este in general conceputa ca tinand mai ales de idealul monastic. Daca un ortodox vrea sa fie cu adevarat sfant, inclinatia lui naturala este sa mearga la manastire. Acolo va posti, se va izola de lume si va plati cu adevarat pretul sfinteniei. Desigur, nu ma pot considera un expert in ortodoxie, dar impresia generala pe care am capatat-o in anii in care am studiat-o este ca ortodoxia nu are o oferta etica consistenta si bine articulata pentru spatiul laic romanesc.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Eugene Ionesco - “Rinocerii”

“De multe ori, intre zidurile vechi ale Jilavei, Aiudului si Gherlei, un eterogen si neasteptat public in zeghe aplauda piesa aceasta* a lui Ionescu mai abitir - probabil - decat publicul (in haina de seara??) de la teatru La Huchette.” Nicolae Steinhardt

Memoria - ca sansa de salvare, de supravetuire, de pastrare a identitatii.
Memoria - ca remediu si medicament impotriva trecerii timpului, a timpului care nu il construiesti tu ci altii; a timpului care iti este furat (rinocerizat); a timpului care curge greu si ostil.
Memoria - punte nerupta spre un trecut mai senin, spre un soare mai cald, spre un zambet si spre o mangaiere reala.
Memoria - ca arma, interioara si de neinvins, ce te tine in viata si drept; ce te face sa nadajduiesi privind inainte.

Steinhardt povestea din memorie toate piesele lui Ionescu, iar locul era o scena vie a Rinocerizarii. “Rinocerul” invins chiar in “burta” lui! Steinhardt vede si gaseste in piesele lui Ionescu un excelent “portretist” al epocii sale. Epoca “Rinocerilor”!
Oare continua si astazi?

Cateva titluri de piese de teatru scrise de Eugen Ionesco:
"Scaunele", "Lectia", "Cantareata cheala", *"Victimele datoriei".

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal” Pablo Picasso

Michelangelo…

A realizat decoratiile in fresca ale Capelei Sixtine la Vatican, cel mai mare ansamblu decorativ din lume. Ansamblul contine o serie de lucrari pe teme biblice: ”Pacatul originar si alungarea din rai”, “Dumnezeu a despartit apele de uscat”, “Profetul Zaharia”, “Profetul Isaia”, “Judecata de apoi” - lucrare monumentala.



Michelangelo…

Moare la 88 de ani dupa ce o viata a slujit cu devotament arta. Spiritele tari si dure isi inalta privirea pana dincolo de ce este permis, trec peste ceasurile impuse, indeparteaza, nu fara lupta, lumea materiala ce ingradeste fiinta si se arunca fara teama intr-o lume spirituala. Aici omul este vazut altfel....

Opera lui Michelangelo a avut taria si curajul sa respire, si respira acum poate mai puternic decat la inceput. Personajele sale nu au cum sa fie uitate... Sa le uitam ar insemna sa rupem insensibili din trupul artei, in toata complexitatea si frumusetea ei... sa rupem o mana, un deget, sa lasam sa pice o pleoapa...

Fiecare personaj traieste prin datorie si prin drepturi o drama. A lui? Poate a noastra...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”

Am privit la apele reci si limpezi cum alearga, aratand o pilda despre prospetime si puritate. Am simtit mirarea si durerea lor ca vor fi adanc pangarite; am simtit neputinta si, vai, resemnarea ca vor fi profund tulburate. Glasul apei spunea: ”Ne ascundem in pamant, slefuim adancul, ne ascundem dureros, dar iesim curate pentru un alt inceput.” Am intrebat: ”de cine va ascundeti?” “De voi, de toti cei ce ati ucis, murdarit si inchis apa vietii. De voi, de toti cei ce ati pus piatra peste mormant, crezand ca pecetluiti pentru totdeauna viata in moarte” Am intrebat: ”dar unde este aceasta apa a vietii?” “A iesit din mormant vie si curata, slefuita si mantuitoare.” Tulburam apele, oglinda ce ne arata uratenia, goliciunea si nepasarea, refuzam claritatea si ne ascundem in confuz. Dar tulburam si clipele, anotimpurile, caminurile, cetatile, valorile, pentru a nu se vedea chipul Celui limpede, Celui prea curat (voi sti inima mea revarsand rauri de apa vie?). (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

JERTFA

Se-aprinde bobul in mormant
Nu 'ncape-n sinea sa uitare
Lumina stransa sub vesmant
Irumpe-n alta 'nfatisare

Si n-as mai fi decat Cuvant
Sa trec prin jertfa in Iubire
Cand ceru-n Candela rasfrant
Ma va rodi-n asemuire

27 mai 1982
(publicata în rev. "Cronica" nr.17 (871) / 06 VI 1983, pp.4)


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Panica (I)

Termenul isi are originea in vechea mitologie greaca, unde zeul Pan era cunoscut ca o aratare foarte urata, jumatate om, jumatate tap care, pandind nimfele prin desisurile padurii, le speria atat de tare, incat acestea intrau in panica si fugeau ingrozite.

Dincolo de legenda, panica este o manifestare de anxietate mai mult sau mai putin intensa resimtita zilnic de mii de oameni.

Panica = “spaima subita, in general neintemeiata si adesea colectiva” (Larousse). Ea se instaleaza in starile anxioase (sau nevroze) care survin in afara circumstantelor care implica un risc vital si se manifesta prin simptome cum sunt teama de moarte sau de innebunire, impresia de lesin, senzatii de sufocare, ameteala sau vartej, palpitatii, tremuraturi. Panica este un sindrom sau o boala care mai cuprinde anxietatea de asteptare (anticipare), teama fobica si evitarea situatiilor panicogene. Este o experienta extrem de neplacuta pe care bolnavii o traiesc chiar dramatic. Apare de cele mai multe ori pe neasteptate, in cele mai diferite situatii, sub forma, unei emotii de frica foarte puternica, sau chiar de teroare, aparent fara nici un motiv, “din senin” astfel incat nu poate fi prevazuta. Bolnavul are senzatia de moarte iminenta, implacabila sau ca isi pierde controlul, ca poate sa cada din moment in moment, frica devine de nesuportat si apare nevoia de siguranta. Se cauta in permanenta un punct de sprijin, bolnavul doreste sa fie intre oameni iar dupa incheierea crizei, el traieste mereu cu teama ca se poate declansa un nou atac. O astfel de nesiguranta este interpretata de cele mai multe ori negativ ceea ce duce la aparitia anxietatii si a evitarii (despre care voi mai vorbi).


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

AVOCATUL DIAVOLULUI

De ce "Avocatul diavolului"? Pentru ca numele este foarte sugestiv in privinta actiunii filmului. Un foarte bun avocat, pentru bani si nume va ajunge sa achite in instanta si oameni vinovati. Banii si numele ii sunt oferite de insusi diavolul incarnat, care traieste printre oameni, dar, mai mult decat atat, nu someaza, ci racoleaza oameni pentru "maretele-i idealuri". Si de ce n-ar fi marete? Cel putin din punctul lui de vedere. Caci doar el traieste acum si aici pe pamant si cauta sa-si construiasca imperiul mult visat. Un imperiu in care sa predomine placerea. Si in care oamenii sa nu aiba probleme de constiinta. Fiindca el se raporteaza altfel la oameni, dandu-le frau liber tuturor poftelor. Dumnezeu isi bate joc de oameni, stand undeva sus, neintervenind in istorie si placandu-i chinurile oamenilor: "Uita-te dar nu atinge, atinge dar nu gusta…". Si viata oamenilor este un chin datorita constiintei. Dar diavolul acorda si chiar stimuleaza libertatea oricarei actiuni, indiferent de consecinte.

Si fiindca oamenii au constiinta si nu vor sa faca raul, cel putin voit, se poate apela la slabiciunile lor: "Mandria este pacatul meu preferat", "Nu-i nimic daca pierzi de data asta, se intampla tuturor oamenilor".

Pentru a conduce lumea diavolul se foloseste de acelasi instrument pe care-l folosesc oamenii pentru rezolvarea conflictelor dintre ei: de lege. Mai ales ca cei vinovati, dar cu bani, trebuie achitati.

Foarte bine surprinsa este inca o modalitate a diavolului de a adormi constiintele, prin stresul timpului limitat. Avocatul are mereu procese foarte grele, pentru care trebuie sa se pregateasca intens. Astfel isi neglijeaza sotia, singurul factor de echilibru in alunecarea pe panta raului, care in final se va sinucide.

Pentru rezolvarea conflictului constiintei dintre oferta foarte tentanta a diavolului si dorinta de a nu face raul, avocatul alege o "solutie" ultima: sinuciderea.

Filmul arata o modalitate prin care foarte multi oameni ajung sa faca voia "stapanului veacului acestuia" si aceasta inconstient.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Aretta Bazdara



Nostalgia
(o pagina de proza in serial)

1. Verde. Campul era verde, isi plimba rasuflarea de colo-colo lasandu-se pipait de vant, acel vant al momentelor de vara... Un verde din acela ce pictorii cunoscatori ai culorii il nasc din combinatii, apoi il aseaza intr-o parte a tabloului, dand echilibru sau tulburand...

Verde. Campul traia prin acel verde perfect. Se ghicesc tineri departe cum se ating... Insasi atingerea lor tace sub povara timpului si a mortii...

Acum doua zile, cineva, poate un copil, a rupt o floare. A rupt o floare... rupt o floare... o floare... floare. Acum locul e gol, campul e verde si floarea e moarta. Moarta? Poate nu, dar cu siguranta isi ofera trista mormant intr-un nas.

Verde. Campul e asa verde. Aseara a plouat; picaturi din lacrimile cerului au iubit pamantul si in jocul pasiunii lor au atins fiecare floare, apoi s-au asezat cuminti pentru a muri... Joc de dragoste al tinerilor ploi si al vicleanului pamant. Ce iubire imposibila, o sarutare de moarte. Pamantul mai poarta pe palmele sale urma sarutului de ploaie. Locul e umed si cald. Ati vazut vreodata ochii celor ce se saruta? Nu vi s-a parut ca au acea sclipire nebuna a stelelor cand cerul e absolut si anormal de senin? Printre aceste minunate jocuri ale firii, se vad pasi. Poate fi o floare, care, nestiind cum sa moara, rupta din locul ei, cauta prin ziua drumul inapoi... sau, poate fi urma pasului de joc... joc de iubire dintre ploaie si pamant. Urma pasului de joc... Fiind o urma, poate lasa urme, si, iata ca s-a pornit a cauta... Ce? Un joc. O urma de pas de joc cautand un alt joc. Poate al tau... singurul nejucat inca...

Pasi ce duc cu ei in mod normal urme. De ce plang ceasurile in urma pasilor? Mi-e scarba de linistea si de calmul cu care ceasul imi soarbe timpul; as vrea sa-l palmuiesc, sa tip la el, sa-i trag cu pumnii in talpi. Sa lupt impotriva lui? Sa fac sa sangereze cine? Un biet razboinic imaginar, batut si de altii fara foloase. Un biet razboinic imaginar batut de altii...

Un pas... o clipa si-un alt pas. Un camp verde... Pas langa pas deseneaza usor o cararuie ce duce... in locul in care un copil rupe o floare. Se vad urme de pasi. Sa ne punem piciorul acolo “in urma” si sa vedem de se poticneste; daca da, atunci sa o desprindem caci ne apartine si sa ne luam urma acasa...


(textul integral “Nostalgia” se poate citi in “istoria SSJ-ului in sase desene” – Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Cand dai sufletul la o parte,
Dragostea sparge inimi,
Cand indepartezi visele,
Sperantele spulbera amintiri.
Cand nu-ti mai ramane nimic,
Te-agati de Dumnezeu...
Il chemi si-L rogi
Sa te ierte ca-L alungi.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Suferinta…
Poate isi are rostul in viata fiecaruia. Poate te maturizeaza sau poate doar tulbura. Tulbura linistea si distruge frumusetea interioara a gandurilor. Distruge pana si ultima raza de speranta si destrama rand pe rand prietenii, relatii…Suferinata, o permanenta tulburare a linistii si frumusetii interioare?

Cum este dar posibil ca Cel fara de pacat sa sufere in continuare pentru zbaterea noastra ticaloasa? Este din cauza dragostei… o dragoste care aduce linistea si reda frumusetii un sens, o directie tocmai prin faptul ca El este frumosul…

Suntem noi sortiti suferintei pentru a ne apropia unul de celalalt? Sau poate suntem sortiti suferintei ca sa putem distinge binele de rau, viata de moarte, dragostea de ura, adevarul de minciuna…

Suferinta… Tacere… Si apoi iarasi tulburarea linistii si frumusetii… Omul… A avut o sansa… Sisif… De ce trebuie sa mai existe mistere care sa tulbure, sa distruga…? De ce mai exista fluturi care mor din cauza tainelor? Fiindca omul a ales… Si din pacate si noi alegem acelasi lucru !

Curier & Posta redactiei

Eugenia Taralunga: Nu stiu din ce motiv am primit de 2 ori acest numar al revistei. Va rog sa verificati! Altfel, mult succes!

Nota redactiei: Ne cerem scuze pentru faptul ca ati primit revista de doua ori, dar nu am avut certitudinea ca a fost trimisa de prima data... Ne vom stradui sa nu se mai repete. Va multumim pentru incurajare!

Nic (Iasi): In speranta ca marturia acestui om va va incuraja in lupta spirituala, va trimit acest capitol care face parte dintr-o carte la care sotia mea si cu mine ne straduim s-o traducem si editam de mai mult timp. Pentru noi acest material este "mana cereasca" si ne bucuram sa impartasim ce avem cu voi. Din inima, Nic

Nota redactiei: Va multumim pentru materialul trimis; vom incerca sa-l publicam incepand cu numarul viitor pe parcursul a mai multe saptamani.

Catalin Baban: Am primit revista Nr.22 in doua exemplare (in aceeasi zi la 9:52 si la 10:19) si am stat ceva-ceva la descarcare. Nu sunt singurul caz. Doresc primirea in continuare a revistei "by email", dar fara... "replici". Multumesc. Cred ca ce s-a intamplat a fost ca mesajul, cand sa ti se trimita, nu s-a deplasat automat din "Unsend" in "Sent" si ai avut impresia ca nu ti s-a trimis (cu toate ca ai stat online la prima incercare si ai avut impresia ca faci upload).

Nota redactiei: Draga Catalin, multumesc pentru intelegere, cred ca ai dreptate in ceea ce priveste trimisul revistei de doua ori. Fratele tau nu primea revista, dar incepand cu acest numar o primeste si el. Despre colaborarea cu el ne-ar fi mai usor daca am sti in ce directie ne-ar fi util. Adresa pe care o soliciti am decis sa nu o dam deoarece nu ar fi profesional. Ce se mai aude cu Virtual Cat? Pe cand o vizita in Iasi?

Nota redactiei pentru cei de la "Noua Speranta" (Timisoara): Va multumim pentru toate informatiile care le-ati pus la dispozitia noastra. Referitor la propunerile de colaborare, promovare si de integrare a SSJ in circuitul publicistic evanghelic le vom pune in practica. Va vom scrie cat de curand posibil un mesaj personal si nu va faceti probleme ca mesajul dumneavoastra ne-ar fi plictisit, dimpotriva am simtit un ton cald si prietenesc. Adresa revistei "HAR": (...)

Adina N. (Botosani): Felicitari noilor studenti ! Deabia astept sa ne vedem de la 1 octombrie pe Sarariei.

Nota redactiei: Multumim pentru felicitari! Nu stim daca te cunoastem, dar daca vei veni pe Sarariei intreaba de noi... Putem sa stabilim o parola pentru recunoastere: "Vulturul a aterizat! " Cu bine.

Epilog: Fluturele noptii prin sclipirea ochilor mei isi cauta cararea. “Prietene, si eu caut lumina ochilor LUI!”

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: