The Salt Street Journal nr. 24



saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu

Cuprins: Editorial, Lectia despre jurnalul postmodern al Evei, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Scrisoare catre un prieten, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Un bob de sare, Nostalgia, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Faptul ca Biserica Ortodoxa Romana cere un statut aparte fata de celelalte culte, pune Guvernul Romaniei intr-o situatie complicata: a) Imaginea de tara in care cei minoritari sunt dezavantajati, transmisa in exterior, este nebenefica. b) Imaginea de “neutralitate” fata de “religia stramoseasca”, transmisa in interior, este neaducatoare de voturi. Ce strategie va fi alesa?

Cum anul viitor este un an electoral putem sa anticipam incotro va inclina balanta. Dar cele doua fatete ale problemei contin un acelasi cuvant: Imagine! Imaginea poate demasca si releva realitatea, dar imaginea poate masca si denatura realitatea. In spatiul politic a doua varianta este “corecta” de cele mai multe ori si, deci aleasa. Care este realitatea profunda a imaginii natiunii Romane? Ce sondaj de opinie o poate arata? Cat haos si cata lacomie, cata minciuna si cata coruptie, cata saracie si cata bogatie furata, cata bucurie si cata tristete, cata demagogie si cata superficialitate, cata libertate si ce crestere spirituala? - toate raportate la cei zece ani de la revolutie. Cati romani sunt nostalgici dupa un sistem opresiv, si cati doresc un dictator? Cati tineri romani doresc sa emigreze, si cati adulti parasesc familiile pentru a pleca sa muncesca in strainatate? Sunt ei din natiunea Romana? Le pasa cuiva de ei? Politicienilor, cu siguranta ca da... doar la nivel de imagine.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Lectia despre jurnalul postmodern al Evei

Alaltaieri am vazut o fiinta ciudata, arata bestial, e numai sclipici...
Ieri am schimbat cateva cuvinte cu ea, are o voce suava, e beton!
Astazi (dimineata), am spus omului meu:
“Bre! Vino sa gusti ceva” A venit.
Astazi (seara)...

(Peste ani)

Inca mai aud fiinta ciudata, are o voce amara...
Eu si omul meu tacem, nu mai avem ce ne spune.”
(Eduard Orasanu)

Prima stire

Astazi 26 septembrie 1999, la Biserica Baptista “Sfanta Treime” Iasi, situata pe Soseaua Nicolina Nr. 64, a avut loc Serviciul de dedicare al noului locas de inchinare. La acest serviciu special au fost invitati mai multi frati pastori din diferite localitati: Bosanci, Vaslui, Iasi precum si un frate de la Biserica Crestina Baptista din Belflaour (Los Angeles). Serviciul de dedicare va continua cu o saptamana de inchinare pe parcursul careia se va putea asculta Cuvantul Domnului si cantari corale crestine. Serviciile vor avea loc in fiecare seara intre orele 18:00 – 20:00

M. P.



Cuvantul

Taina

In universul misterelor, misterul iubirii ocupa un loc aparte. Acest sentiment-rege implica un el si ea, muritori, imperfecti, nelipsiti de lipsuri, dar pentru ca iubirea “acopera totul”, ea pentru el devine absolut, sublim, un motiv pentru a fi si a deveni, iar el pentru ea, din imperfect devine perfect, din normal devine special, unic, ideal; el devine materializarea visurilor ei. Iubirea este daruire, renuntare, toleranta. A iubi inseamna nesomn, nelinisti, framantari.

Iubirea e risc, iubirea e paradoxala; a iubi - un act de curaj. Cand iubesti urasti timpul care curgand inexorabil si grabit scurteaza “clipele”, vezi totul mai frumos, mai aproape, perfect, si esti capabil de sacrificii.

De ce iubirea este o taina, un mister? Fiindca iubirea naste oameni, descopera universuri uitate, umple de viata lutul mergator; pentru ca iubirea este o cale de cunoastere...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XVIII)

E interesant ca termenii in care Evanghelia prezinta modul de desfasurare a vietii Imparatiei Cerurilor pe pamant sunt nu numai paradoxali, dar sunt in mod deosebit termeni practici, dinamici, ai vietii traite. Ferice de cei ce fac, de cei ce traiesc. Asta nu exclude cunoasterea, ci o implica, evident, insa vai de acei ce se sustrag responsabilitatii ce le revine prin asezarea libera de partea lui Dumnezeu. Acest vai este o intoarcere a lucrurilor impotriva celui ce si-a jucat libertatea in chip necugetat.

Asa lucreaza Dumnezeu. Evanghelia cheama la a intra in Imparatia Cerurilor, insa avertizeaza pe cei chemati despre ce presupune aceasta chemare, despre cum se petrec lucrurile in aceasta realitate a lui Dumnezeu coborata pe pamant la oameni. Nimeni nu este obligat sau fortat, insa cel ce vine nu poate fi iresponsabil, naiv sau prost. Nu e prea tare ce zic. Poate e mai bine asa; mai bine sa fie atentionati oamenii cu privire la ceea ce trebuie sa se astepte, decat sa fie dezamagiti, sau sa se joace, sau sa nu poata suferi ceea ce li se ofera. Asa face Evanghelia aici, arata ce se petrece cu omul care a raspuns chemarii. si nu e de joaca; termenii sunt tari, dar si rezultatul e pe masura - devii om, simti ca traiesti; te bucuri, te implinesti; vezi pe Dumnezeu; esti saturat, ai parte de mila, esti pricina de slava pentru Dumnezeu.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

Si ei si noi traim adesea ca niste pagani

Nu ma consider un expert in ortodoxie, dar impresia generala pe care am capatat-o in anii in care am studiat-o este ca ortodoxia nu are o oferta etica consistenta pentru laic, pentru cel care este chemat sa traiasca in societate, si ceea ce observ in jurul meu este ca oamenii care participa cu asiduitate la liturghie, saptamana de saptamana, traiesc ca niste pagani in restul saptamanii, in spatiul trairii lor seculare.

Cu alte cuvinte, nu exista o legatura consistenta intre ceea ce se intampla duminica in biserica, si ceea ce se intampla de luni pana sambata in spatiul public. Din nefericire, acelasi lucru se intampla adesea si in spatiul protestant din Romania. Si asta este cea mai mare tragedie, pentru ca, asa cum spuneam mai inainte, noi am avea teoretic o excelenta oferta. Am putea fi purtatorii de stindard ai acestor valori etice fara de care, repet, societatea romaneasca nu va avea un viitor prosper. Ce avem de facut in cazul acesta?

Ne aflam intr-un cerc vicios. Nu putem iesi de aici fara promovarea acestor valori, ori noi nu intruchipam aceste valori, si atunci cum le putem promova? Singura solutie, cred eu, este o revolutie etica in sanul comunitatii protestante, in care exista sub raport teologic, o structura pe care aceasta revolutie etica se poate edifica.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Ionut Apostu



Scrisoare catre un prieten

Dragul meu prieten, la ce buna prietenia daca eu nu pot sa-ti dau un sfat? Ma doare si ma tulbura, ma dezorienteaza… Ma ratacesc in ganduri si idei… Ceea ce ma doare cel mai tare este ca nu pot fi impartial !

La ce buna prietenia noastra?

Poate te va incuraja gandul ca este cineva langa tine care nu e in stare sa-ti spuna nimic; sa te sustina sau sa te dezamageasca… Tacerea mea poate sa-ti fie un bun sfetnic sau poate sa te darame. Trebuie sa ramai tare, bunul meu prieten…

La ce buna prietenia? Ma intreb adeseori ce este prietenia… Poate voi gasi raspunsul, sau… poate voi gasi Prietenul !

Dupa aceea cred ca voi fi in stare sa-ti dau un sfat, sa te sustin, sa te incurajez sau sa te dezaprob…

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Hermann Hesse - “Narcis si Gura-de-Aur”

O nuvela exemplara despre prietenie si despre cate chemari ale vietii sunt. Fiecare prietenie cunoaste un moment de nastere, intre Narcis si Gura-de-Aur, acest moment se petrece in interiorul unei societatii spirituale si culturale, o manastire-scoala. Narcis alearga pe cararile cugetului si ratiunii, iar Gura-de Aur pe cele ale sufletului si iubirii. Si fiecare afla despre viclesugurile vietii, despre capcane si ispite parfumate, taine ce zboara in pas nocturn, in felul sau, cu pretul platit in parte, cu ranile si ochii imbatraniti...

Si fiecare afla despre a fi copil sau barbat, daruit Domnului sau daruit placerii, aplecat asupra ascezei sau asupra pasiunii. Si fiecare are model de urmat, ba chiar invata unul de la celalalt. Unul are model cumintenia si sfintenia, iar celalalt talentul si nelinistea. Si fiecare priveste femeia ca pe o primejdie sau ca pe o bucurie. Fieare iubeste la absolut, unul inspre cer, altul inspre iad. Fiecare iubeste viata, unul in esenta ei, altul in plamadeala ei spirituala. Lupta intre ratiune si suflet, carari si amagiri, urcusuri si caderi, dar intotdeauna intoarcere. Intoarcere la prieten, la mantuire.

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal” Pablo Picasso

Michelangelo a lucrat in cadrul decoratiei in fresca a Capelei Sixtine diverse teme. A prins pacatul originar si alungarea din rai si a prins deasemenea scena Judecatii de apoi. Momentul pacatului... marul, sarpele, Eva cu mana intinsa si Adam in picioare linga ea. Daca mutam putin privirea vom putea cunoaste tulburatoarea scena a izgonirii. De unde? Din rai... Cei doi au fetele crispate, trupul chinuit de frica si Eva, ea e langa Adam cu mainile impreunate... a gresit... Se vede un sarpe, pomul, cei doi, un ea si un el, primii izgoniti.

Pacat. De ce pacatuiesc oamenii? Exista in noi, in fiecare dintre noi un pom si un sarpe, iar noi inconstienti de gravitatea faptului mancam la infinit din acelasi mar care se pare ca nu se mai termina.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”

In zilele acelea Cineva mi-a potolit vanturile si valurile. Eram fara glas, uimit si infricosat, gandeam: “ce fel de om este acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea?” Era o liniste mare. Linistea mi-a aratat cine sunt, sunet fara sunet, un gol umplut, un colt de rai ratacind pe pamant. Singur unde niciodata nu esti singur. In neauzire auzeam. (O sabie cu doua taisuri imi despartea sufletul si duhul, incheieturile si maduva, si imi judeca simtirile si gandurile inimii). (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

CINE?

In trupul Meu te-am scris - Regina
Si-am strans in truda dor cu dor
Sa pot sa-ti dau prinos - Lumina
Si-un drum curat catre Izvor

Te-am scos purtata printre ape
Si te-am umbrit in zborul tau
Ti-am strans durerea de pe pleoape
Si-n par ti-am pus un curcubeu.

Iti sunt Hotar si Bucurie
In Tara vesnicei Iubiri
Si cine ar putea sa stie
Cat veac de veghe-i in simtiri ?

Te port la piept si peste moarte
Eterna Mama lacrimand
Si cine ar putea desparte
De Tara - Trupul ei arzand ?

10, 12 mai 1983

(publicata in rev. "Convorbiri Literare" nr. 6 (1174) / iunie 1984)


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

“Schimbari, Crize, Rupturi”

A face fata incercarilor

Chinezii isi reprezinta cuvantul criza folosind o ideograma compusa din doua elemente: unul inseamna “pericol” iar celalalt “oportunitate”. Cele doua concepte sunt pentru ei ca doua fete ale aceleasi monede. Nu poate exista una fara cealalta. Spiritul din care se nasc dificultatile si suferintele ne face sa ne descoperim pe noi insine si ne provoaca sa le depasim. Dar pentru ca castigurile sunt superioare pierderilor, trebuie sa stim, sa fim pregatiti. Fiecare incercare este o ocazie de a muri.

In mod normal, consideram fiecare incercare ca fiind dusmanul nostru pentru ca ne produce suferinta. Cu toate acestea, ele ne imping spre intrebari, spre o redfinire de sine si de aceea inevitabilele crize ale vietii pot deveni aliate acesteia. Conditia este de a accepta sa le traversam.

Aflat pe buzele tuturor, cuvantul “criza” este utilizat cel mai adesea la plural pentru a desemna schimbarile politice, revoltele sindicale, frazele haotice ale vietii noastre interioare si diversele accidente de pe parcursul vietii. Dar viata nu e ca un fluviu linistit. Valurile de manie, furtunile, framantarile, zbuciumul ne incoltesc fara incetare ca si cum ne-ar dezgoli de singurele certitudini plauzibile, de dulcile iluzii, de tendintele noastre de amorteala aruncandu-ne in clocotul cotidianului. Astfel, crizele sunt impotriva propriei vointe, adevaratul aliat. Ele sunt sursa vesnicelor intrebari, a redobandirii propriei identitati si a propriului eu.

In concluzie, viata este departe de a fi un lung fluviu linistit pentru ca de la adolescenta la pensionare, trecand prin somaj, boli, rupturi sentimentale, decese ale persoanelor apropiate, incercarile fac parte din fiinta umana, o definesc si o definitiveaza in acelas timp. “Vijeliile si furtunile” ne doboara certitudinile. Acum se joaca mizele esentiale: abandonul fantasmelor si al visurilor de-a putea face totul si confruntarea cu realul, acceptarea ideii porpriei morti. A le infrunta inseamna a evita un posibil naufragiu si largeste mult orizontul nostru. Refuzand sa dam un sens crizelor noastre si de a le depasi inecand suferinta in alcool sau antidepresive riscam suprapunerea uneia peste celelalte, nemaiexistand nici o scapare.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

Lacomia zeului l-a facut sa aleaga, din cele doua gramezi, pe cea care parea la exterior mai mare, mai frumoasa. Si zeul se inselase fiindca gramada nu continea decat oase, piele si capete. Atunci oamenii au castigat primind tot ce era mai bun din animalul injunghiat de eroul civilizator.

Legenda din vechime se poate reactualiza, la o alta scala. Uneori fiintele umane se lasa dominate doar de exterior, de acel exterior somptuos uitand sa mai observe si interiorul, cateodata gaunos.

Aretta Bazdara



Nostalgia
(o pagina de proza in serial)

2. Iarba tinea in palme capul. Era un cap dintre acelea cu o fata alba ca urma zapezii lasata pe dealuri iarna tarziu, un cap frumos, cuminte. Gura? Gura era plina, usor prea plina, acea gura ce te infioara incat doreai sa o stapanesti. Parul usor trecut de umeri. Exact culoarea... o culoare precisa nu avea... era cand asemeni somnului de soare in asfintit, cand mai tacut... Un cap frumos, din nou cuminte, mult prea tanar, un trup lung, slab. Trupul intins de-a lungul campului parea o biata arca pierduta acolo de o mare ce fusese candva albastra... sau poate uitata... La inceput puteai sa crezi ca doarme somnul cel ultim, dar, din cand in cand se mai auzea un scancet ca de copil si... din cand in cand mana apasa cautand usor locul unde se ascunde inima... Vantul se oprea de-a lungul trupului jucandu-se cu parul, mangaia usor trupul. Vantul se oprea de-a lungul trupului ridicand cu o timiditate uluitoare rochia. Atunci usor se observau putin picioarele, gleznele. Atunci cand vantul prindea curaj, aratandu-se putin prea indraznet se vedeau genunchi, albi ca de prunc, albi si mici de puteai sa-i cuprinzi pe amandoi intr- un singur pumn.... un pumn tanar. Mana lui atingea usor ochii tristi si negri, obraji albi, gura necunoscatoare de taine. Saruta gura... acea gura plina. Dupa un timp sarutul isi facea sicriu din amintire si disparu nestiind ca a fost candva acolo... Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste... Erau petale incat puteai sa-ti construiesti flori. Flori de camp, o multime de flori de camp. Erau petale acolo incat puteai sa construiesti flori...


(textul integral “Nostalgia” se poate citi in “istoria SSJ-ului in sase desene” – Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

E toamna…
Am strans recoltele verii trecute
Si fiecare hambar l-am umplut cu sperante
Si poate la primavara le voi sadi din nou
Pana vor deveni visuri
Sau pana vor da rod.
E toamna si in sufletul meu…

Ionut Apostu



Sunt tanar

Tineretea ar trebui sa fie descrisa ca o varsta a nonsalantei, a non-conformismului a non-valorilor. Cu alte cuvinte o varsta a negatiilor, a nesupunerii...

Lucrul grav care se intampla in jurul meu, in jurul nostru este acela ca dispare tocmai bunul simt si respectul in aceasta goana dupa aceste idei sau lucruri care te-ar putea dezorienta si te-ar face sa-ti pierzi verticalitatea..

Nu imbratisez deloc aceasta lipsa de bun simt si tocmai intr-un spatiu care ar trebui sa fie scaldat de aceasta virtute. Virtute pentru unii sau “prostie” pentru altii… Cum s-ar putea combate acest flagel al lipsei de bun simt? Poate o educatie mai altfel, sau poate, printr-o provocare?!?! Care ar fi aceasta? Inca nu imi dau seama dar daca voi gasi solutia poate voi vedea cu totul altfel aceasta grava problema care salasluieste intre tinerii acestei generatii. Sau poate ar fi nevoie de niste oameni exemplari, si trebuie sa o recunoastem ca nu prea sunt…

Este lipsa bunului simt o problema sau este doar o naluca inchipuitoare? Cred ca raspunsul nici nu mai este necesar…

Curier & Posta redactiei

Bogdan (Suceava): Buna! Am o mica rugaminte ... modemul meu nu este tocmai unul performant... ultimile doua numere le-am primit in dublu exemplar si dureaza foarte mult pana le "download" (o data la ora 8,25 si o data la ora 9,34). Va rog frumos sa vedeti unde este problema. Probabil ca adresa mea apare de doua ori in liste diferite... Va felicit de asemenea pentru noul "look" al revistei! God bless!

Nota redactiei: Draga Bogdan, de vina suntem noi si de aceea ne cerem scuze fata de tine, asa cum ne cerem scuze fata de toti cititorii care au primit revista in mod repetat. Incercam sa nu se mai repete, te asiguram ca nu dorim sa producem neplaceri. Iti multumim pentru felicitari.

Serban C. (USA): Felicitari pentru nr. 23, care contine piese de remarcabila sensibilitate. Ce minunat sa-ti plasezi trecutul, prezentul si viitorul "Intre Alfa si Omega". Un alfa care integreaza vesniciile trecute, un omega care face ca timpul sa se piarda in vesnicie dupa Dumnezeu, un Alfa si Omega - Persoana, Capetenia (Originatorul) si Desavarsirea (Implinitorul) credintei noastre este Christos, Dumnezeul accesibil oamenilor: El umple peregrinarea prin timp a pacatosilor mantuiti cu viata vesinica. Viata vesnica incepe acum, aici si nu se termina niciodata, Christos este Dumnezeul adevarat si viata vesnica (1 Ioan 5).

Nota redactiei: Scrieti foarte frumos, dar scrieti foarte rar la adresa noastra. De ce? Oricum va multumim ca sunteti alaturi de noi.

Liceul Penticostal din Oradea: VA RUGAM SA LUATI LA CUNOSTINTA CA AM PRIMIT 3 EXEMPLARE ALE ACESTEI REVISTE ! ! ! ! NU-I NEVOIE. AJUNGE DOAR UN EXEMPLAR. VA MULTUMIM FRUMOS. DUMNEZEU SA VA BUINECUVANTEZE.

Nota redactiei: Ne simtim penibil, dar indraznim a ne cere iertare. Stim ca ajunge doar un exemplar, speram ca asa va fi. Va multumim!

Nic Pieptu (Iasi): O abordare cinstita a evanghelizarii. Va trimit acest material, in speranta ca va va fi de un real folos in propavaduirea Evangheliei. Mi-aduc aminte ca, de mic copil, mintea mea a început sa asocieze termenul de "evanghelizare" cu apeluri patetice, chiar lacrimogene, de genul: "Isus bate la usa inimii tale acum! Nu vrei sa-I deschizi? Daca da, ridica mâna sus si roaga-te aceasta rugaciune..." In acelasi timp, extrem de persuasiv corul interpreta: "De ce nu astazi? De ce nu astazi? Sa fii salvat? De ce nu astazi?" Destul de adesea, oamenii cedau apelului si urmau invitatia. Totusi, inexplicabil, marea majoritate a celor ce faceau acest pas nu mai apareau în biserica. Era o enigma... În ultimii 10 ani m-am familiarizat cu o sumedenie de metode de evanghelizare personala. Pe unele le-am imbratisat cu entuziasm, altele mi-au fost varate pe gat de echipe de "scalp-hunters" din vest, iubitori de statistici si rapoarte. În toti acesti ani, am "evanghelizat" dupa aceste metode sute de oameni. Cam unul din trei... patru abordati s-au rugat cu mine, conform retetei evanghelistice. Si totusi, cu foarte mici exceptii, cei care sunt membri astazi în biserica din Slobozia sau în cea din Fundata, nu au devenit crestini în acest mod. Toate metodele acestea de evanghelizare au cateva lucruri comune. Luate in parte, aceste caracteristici nu sunt neaparat gresite. De-a lungul timpului, folosirea lor a dat rezultate pozitive. Dar se ridica întrebarea: Oare aceasta este paradigma biblica a evanghelizarii? Haideti sa privim la câteva din aceste caracteristici si sa vedem oportunitatea lor.

1. (Va oferim doar punctul 1. din acest material, celelalte doua in saptamanile ce vor urma. Nota redactiei) Toate metodele pornesc de la prezentarea "planului de mântuire al lui Dumnezeu" realizat in patru, cinci sau ... zece pasi. Nimic de zis, principiile sunt biblice, bazate pe o sumedenie de pasaje din Scriptura, alese cu acuratete. Totusi, se pare ca aceasta prezentare este destul de ineficace. Ar fi mai multe cauze. In primul rand se pare ca informatia cuprinsa nu este suficient de relevanta pentru oamenii din cultura noastra. Personal, n-am observat la nici una din sutele de persoane cu care am stat de vorba vreun strigat de EVRIKA! Mai degraba, de fiecare data, a fost o acceptare politicoasa a unor idei care nu erau cu desavarsire noi. Marea majoritate a persoanelor cu care am stat de vorba erau crestini ortodocsi nominali, aveau o oarecare perceptie despre lucrurile pe care le discutam dar se opreau la o abordare strict intelectuala. In al doilea rand, planul sugereaza obtinerea de rezultate imediate. Au fost nenumarate cazurile in care oamenii raspundeau frumos, treceau cu brio de intrebarile de evaluare, se rugau fara mofturi pe strada si, la cautarile mele înfrigurate de a descoperi o "revarsare a Duhului", ei întrebau implacabil: "Acum pot sa plec?" Iar, la incercari de contactare ulterioara, atitudinea lor era extrem de rezervata... Sa fie oare suficienta explicarea unor principii si luarea unei decizii ad-hoc pentru a realiza ceea ce numim noi "o intalnire reala cu Isus?" Dar daca aceasta persoana nu are sentimentul acestei intalniri, cât de "salvata" este ea?

Nota redactiei: Va multumim pentru material, speram ca nu am gresit prin faptul ca am scris ca sunteti din Iasi. Cat despre celalalt material anuntat este evident ca nu putem sa il publicam fara dreptul de autor. Oricum va multumim.

Florin & Lili Iosub (Suceava): Ma numesc Florin Iosub, sunt din Suceava, am 24 de ani, sunt casatorit, am si o fetita pe nume Naomi, si, pentru ca anul acesta am terminat cursurile Institutului teologic baptist din Bucuresti, din toamna aceasta am inceput sa lucrez ca si pastor in Biserica baptista nr.1 din Suceava impreuna cu fr. Daniel Boingeanu. Abia astazi am aflat de existenta fundatiei si a posibilitatii de a fi informat prin intermediul unui editorial mereu proaspat si interesant, de aceea mi-ar place sa aflu mai multe despre conditiile impuse pentru primirea mea in cercul celor care primesc revista si chiar sa devin unul dintre colaboratorii revistei. Va multumesc.

Nota redactiei: Ne bucuram sa stim ca ne cititi revista, iata prima informatie: nu suntem o fundatie, revista e trimisa prin amabilitatea fundatiei "Steaua Sperantei Romania"; revista apare sub egida Bisericii Baptiste nr 1 din Iasi. Pentru o eventuala colaborare trebuie sa ne faceti o propunere de rubrica pe care sa o semnati mai mult de sase saptamani. Rubrica trebuie sa fie despre un domeniu inca neatins de noi, sau foarte putin atins. Va multumim.

Diana Isac (Timisoara): Dragi prieteni, Multumim pentru regularitatea si promptitudinea cu care ne transmiteti saptamanal cate un numar din revista dumneavoastra. Apreciem mult calitatea academica a articolelor din cuprins si avem o stima deosebita fata de echipa dumneavoastra de redactie. Vrem sa va incurajam si pe aceasta cale sa continuati slujba buna pe care ati inceput-o. Ar fi totusi o mica problema pe care ne permitem sa o semnalam. In Timisoara, noi receptionam regulat cate 4 (patru) exemplare ale aceluiasi numar al revistei. Daca se poate, v-am ruga sa incercati sa rezolvati problema pentru a evita o risipa inutila de energie din parte dumneavoastra si o cheltuiala in plus din partea-ne. Inca o data, multe multumiri si numai cuvinte de incurajare de la Timisoara!

Nota redactiei: Iata solutia propusa de noi (ne cerem scuze ca si acest numar a sosit la fel), trimiteti cele patru (daca aveti patru!?) adrese, noi vom verifica si vom pastra doar una. Dorim sa rezolvam problema. In rest va multumim!

Vasilica Croitor (Medgidia): Ma numesc VASILICA Croitor si sunt pastorul Bisericii Penticostale BETLEEM din orasul Medgidia, jud. Constanta. Un prieten mi-a facut favorul si mi-a trimis si mie un numar al revistei. Imi place! Daca veti dori sa ma includeti si pe mine pe lista primitorilor voi fi preafericit... Cu dragoste, in slujba lui Hristos, pastor: VASILICA Croitor

Nota redactiei: Ne bucuram ca va placut revista, si deasemenea ne bucuram sa avem cititori in Medgidia (unul dintre redactori a facut armata in acest oras). Va multumim.

Samuel (Deva): "Asteptarea celor neprihaniti (prin credinta) nu va fi decat bucurie,...!" Proverbe 10:28 Am avut ceva probleme cu telefonul aici acasa, si nu am putut trimite nici un mail. Astazi am din nou posibilitatea sa citesc SSJ-ul. Imi place ca ati schimbat Look-ul. Ce va pot spune de aici de la Deva mai mult decat har si binecuvantare! Azi dimineata am fost la comisariat si am fost repartizat la Cluj, unitatea de transmisiuni, cu plecare din 28 octombrie. Dar pana atunci vreau sa corespondam! P.S. S-a bucurat foarte mult prietenul meu la care v-am dat adresa.

Nota redactiei: Draga Samuel, ce vei face tu in armata fara calculator? Fara SSJ? Dar ce vom face noi fara un cititor asa inflacarat? Dumnezeu sa fie cu tine acolo! Nu e usoara armata... Intrebarile tale: se scrie cu litera s, de la Samuel; acum DM nu este in Romania, vine in Iasi peste o luna. Noi ne protejam din principiu poeziile, pagina de proza si miezonoptica. Articolul cu DM este "propietatea" revistei HAR. DM a vrut sa-l publicam si noi. Si acum - pe loc repauz....

Dan Oros (?): Stiti cumva cine are o poezie despre un bogat care se adreseaza unui batran (care citea Biblia) cu ideea "Bogatii vor ajunge in cer, nu saracii", la care batranul citeaza Biblia cu "nu cu aur si argint ati fost rascumparati...", iar versul final al batranului este: "Priveste cerul... Ceru-ntreg e-al meu!"

Nota redactiei: Ne pare rau dar nu stim autorul. Poate va ajuta un cititor. Asteptam.

Nota redactiei catre "Noua Speranta" Timisoara: Acest canal de comunicare ramane deschis.

Daniel Boca (Iasi): Am sesizat o greseala in ultimul numar. Este vorba despre rubrica "Cronica cinematografica". Filmul prezentat nu este "Avocatul diavolului" ci "Pact cu diavolul" cu Al Pacino. In "Avocatul diavolului" joaca Richard G.si filmul trateaza aceasta problema diferit de modul in care a fost prezentata in "Pact cu diavolul". Cam atat.

Nota redactiei: In numarul viitor, in cadrul rubricii sale, Marin va va raspunde. In rest - cine esti iubitorule de film? Cam atat (ne place acest sfarsit) !

Lucian Mihailescu: Stimati prieteni, Va trimitem programul materialelor periodice pe care le puteti citi pe site-ul nostru. Va dorim toate cele bune! "Internet spre Cer", Slobozia. http://www.cicnet.ro/educatie/bis-adv Periodic puteti citi materialele din seria "Crestinism practic". Cititi materialul:"Cand zilele sunt intunecoase". Aflati cum putem sa-L cunoastem si sa ne incredem mai mult în Dumnezeu!Perioada viitoare veti putea citi subiectul: Cine este Isus pentru mine? http://www.cicnet.ro/educatie/bis-adv/tucker

Nota redactiei: Peste doua saptamani vom incepe sa lucram serios la pagina noastra de web, acolo vom pune si adresa dumneavoastra. Sunteti neobosit!

Nota redactiei pentru L.C. (Germania): Multumim, spor la treaba, ne e dor...

Nota redactiei pentru Robert ( Los Angeles): Multumesc pentru telefon, am transmis salutarile.

Nota redactiei pentru Emanuel (Australia): Ce se intampla, nu mai avem nici o veste!

Epilog: "Intre Alfa si Omega eu sunt orbul care vad"

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: