The Salt Street Journal nr. 26



saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Cornel Cadar, Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Scrisoare catre un prieten, Raftul de carti, Cinquecento, Andante*, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Un bob de sare, Nostalgia, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Actualitatea, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

*Rubrica lunara despre muzica clasica

Eduard Orasanu



Editorial

Rabi Maharaj



"Calatoriti peste tot, dar unde va simtiti acasa?" "Ma simt acasa oriunde sunt." Rabi Maharaj vorbeste lin si bland. Uneori pare un personaj din paginile lui Eliade. Intreb: "va dezamagesc oamenii, ce gust are dezamagirea?" "Pe oameni ii iau asa cum sunt, uneori vad ipocrizia sau neputinta, dar incerc sa inteleg pe fiecare. Modelul meu este Hristos, asadar nu pot fi dezamagit." Privesc fata si miscarile mainilor, apreciez obisnuinta si deschiderea pentru dialog. Cand este starnit nu poate fi oprit, a vorbit mult si cu pasiune despre viata lui Mahatma Gandhi. Suntem in fata unei camere video, doar ea rupe din vraja lasata. Timpul fuge, vorbeste despre misionari, despre unii care isi risca fiinta si se daruiesc, si despre altii care nu au plecat niciodata in “misiune”. Este o persoana neobosita, a fost pentru mai multe zile in Iasi, si s-a intalnit cu multi oameni, de la elevii ce invata la Colegiul Richard Wurmbrandt, la toti cei ce au venit la Sala Sporturilor. A gasit timp si pentru noi, revistele HAR si SSJ. Intreb: "ce stiti despre experienta comunista?" Raspunde si aflu ca a fost si in tari cu regimuri comuniste, povesteste cu tristete si cu umor despre o calatorie in Albania facuta dupa ‘89. Vorbeste o limba pe care eu o stapanesc foarte putin, stie, si de aceea transmite mesajul si cu toata inima lui. Ce mesaj curge din inima unui fost hindus? Dragostea si pacea in Hristos! Ce mesaj vine din inima unui indian voiajor? Romani nu uitati Romania!

PS: Multumesc lui Arpi Foszto pentru ajutorul “englezesc”.


(acest text poate fi citit in “arhiva de aur” – Despre Rabi Maharaj)


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Prima stire

Pr. Cornel Cadar



Am fost la Sala Sporturilor...

Am primit o invitatie, s-a anuntat la radio, iar un cunoscut, miercuri 6 octombrie, mi-a dat telefon: La Sala Sporturilor din Iasi va vorbi Rabi Maharaj, autorul cartii "Moartea unui guru". Telefonul m-a trezit, uitasem si incepuse sa-mi para rau ca ratasem doua seri. Ma bucuram ca intr-un oras unde yoga isi face loc tot mai mult, la fel ca zen si tot felul de miscari orientale, vine cineva sa vorbeasca deschis, cineva care trecuse prin asemenea experiente. In sfarsit provocarile continue de la Rapa Galbena, de la Sala CFR, puteau sa aiba un raspuns. Discursul a avut cred patru parti: intr-o prima parte s-a vorbit despre hinduism, budism, satanism, ocultism si despre new age in general, scotandu-se in evidenta pericolul care ne ameninta si pe noi, cei din tarile de est, tentati fiind sa astupam golul pe care ni l-a lasat comunismul cu orice ne iese in cale.

O a doua parte s-a axat pe deplasarile care exista intr-o anumita zona a crestinismului. In a treia parte conferentiarul a descris experienta lui personala: cum a trecut de la hinduism la crestinism si care sunt consecintele primirii lui Cristos in viata dumnealui. Ultima parte s-a concentrat spre noi, cei din sala, crestini evanghelici si invitati: in esenta am fost intrebati daca ne-am nascut din nou si ni s-a spus sa repetam o rugaciune. Despre a doua parte as dori sa va spun mai mult.

Deplasarile dintr-o anumita zona a crestinismului se refera la Biserica din care fac parte. N-ar fi fost nici o problema daca autorul si-ar fi exprimat opiniile, vorbind despre crezul dumnealui unor persoane care au acelasi crez. La fel nu ar fi fost nici o problema daca ar fi adus argumente impotriva unor afirmatii sau crezuri reale din partea cealalta. Insa in Sala Sporturilor am fost martor la cum se creaza o problema falsa ca apoi sa fie combatuta.

Simplu: ni s-a spus mai intai ca sunt unii, care apoi au fost identificati cu catolicii, care cred ca Maria este divina, exact cum se crede in hinduism despre zei. Apoi a fost usor: textele din Scriptura arata in mod clar ca Maria nu-i divina, ca nu exista decat un singur Dumnezeu. S-au dat exemple cu catolici din Praga si din Mexic si din alte parti de pe unde i-a intalnit conferentiarul. Si, pentru ca lucrurile sa fie mai clare, ni s-a mai relatat o alta problema falsa care a fost atacata in aceeasi maniera: papa a declarat in 1967 ca sfantul Cristofor nu exista si, culmea culmilor, au fost si mai sunt oameni si azi care se roaga lui. Dupa ce vorbitorul ne-a garantat, spunand de mai multe ori ca a venit sa spuna doar adevarul si ca ii iubeste pe toti, inclusiv pe catolici, sfintii au fost amestecati usor usor cu zei hindusi, iar credinta celor din acea zona a crestinismului din care fac parte se vedea asezata sub aceeasi umbrela cu a hindusilor, budistilor, ocultistilor, satanistilor etc.

Vrand nevrand, acolo in sala, gandul mi s-a dus la apostolul Pavel care le-a vorbit grecilor in Areopag (in mod voit de data aceasta nu scriu "sfantul" Pavel). Daca apostolul ar fi folosit aceeasi metoda, cum s-ar fi simtit grecii? dar Dionisie Areopagitul? dar Damaris? dar ceilalti care au trecut de partea lui? V-am scris dv., redactorilor de la SSJ, pentru ca am dorit sa stiti gustul amar pe care l-am simtit acolo, in Sala Sporturilor..., mai ales ca am vazut ca si dv. ati dat anuntul cu prezenta lui Rabi Maharaj in Iasi. In rest totul bine, doar ca la final, dupa rugaciune, ridicarea mainilor a fost inlocuita cu ridicarea in picioare si ca autorul cartii "Moartea unui guru" care a vorbit miercuri seara in Sala Sporturilor a facut sa moara putin in mine gandul frumos pe care il aveam despre invitatie si despre ospitalitate.


(acest text poate fi citit in “arhiva de aur” – Despre Rabi Maharaj)

M. P.



Cuvantul

Gandirea interzisa?!

“Gandirea interzisa”… un concept… un avertisment… o idee. Intr-un mediu in care drepturile omului au fost integral anihilate, singura libertate fiind aceea de a striga “traiasca URSS, Republica Populara Roamana ori comunismul”, au existat oameni care si-au pus probleme, care au indraznit sa intrebe “de ce?”, oameni care au gandit, in ciuda mesajului transmis de autoritatile comuniste, intr-un mod mai mult sau mai putin discret, “gandirea interzisa”! Era acea perioada in care fiinta umana a fost redusa la conditia de animal ascultator, fiind invatata ori obligata sa lucreze “cu spor” pentru partid, pentru patrie.

Gandirea interzisa… De ce oare? Pentru ca au existat oameni luminati, intelectuali ca C. Noica, N. Steinhardt, Al. Paleologu si multi altii care “gandeau cu voce tare”, iar ideile lor erau opuse intereselor comunistilor.

Intr-un asemenea climat au existat doua tipuri de oameni, si anume conformisti si respectiv non-conformisti. Conformistii erau acei care se adaptau la imprejurari iar non-conformistii erau acei care sfidau autoritatea “gandind” si impartasind si altora ideile lor. Non-confromismul acestora avea la baza cel putin doua radacini: existenta orgoliului personal de a nu ceda in fata “tovarasilor” si “incapacitatea de adaptare”. Acesti non-conformisti erau “culesi” de securitate, inchisi sub diferite acuzatii inventate, si ucisi in diferite centre de exterminare. Ei erau catalogati legionari, tradatori de patrie, dusmani ai regimului democrat popular. Este cazul “legionarului Noica Constantin”, “legionarului Paleologu Alexandru”, “legionarului Pillat Constantin” si al multor altor intelectuali romani.

Gandirea intrezisa… a distrus vieti, a distrus pozitii sociale… a promovat teroarea… a saracit societatea romaneasca de “ganditori”.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XX)

Prin exemplele pe care ni le ofera, Evanghelia ne familiarizeaza cu un limbaj dualist, ne infatiseaza o lume, o realitate in care se poate citi usor polaritatea bine-rau, frumos-urat, adevar-minciuna. Ceea ce este mai interesant este ca cele doua se desfasoara pe acelasi teren de disputa si isi manifesta interesul pentru acelasi subiect: omul.

In plus, omul, care este cel vizat, cel pus in joc, este confruntat, chemat de fiecare parte si nu poate fi neutru. Omul nu poate fi la mijloc sau de ambele parti. Nu te poti sustrage niciuneia, dar nici nu poti sa te impaci cu ambele. Cei doi poli sunt in conflict; lumina si intunericul nu pot sta impreuna. Omul nu poate sluji la doi stapani. Stim cu totii aceasta regula, insa Evanghelia ne transmite mesajul: vegheati!!

La intrebarea cu privire la validitatea si sensul acestui mesaj evanghelic, se raspunde tot cu Evanghelia: pentru ca in lume, cat va mai fi lumea, exista doi stapani. Omul are libertatea sa urmeze pe unul sau pe altul, pe Dumnezeu sau pe Satan.

De la Christos incoace s-a deschis o vreme noua, interesanta, de o gravitate covarsitoare. Este vorba despre vremea Harului, vremea libertatii de definire a omului in fata celoi doi stapani. Vremea e acum, pentru ca acum e harul. Fiecare trebuie sa se defineasca, fiecare este “curtat” de catre cei doi stapani.

Sensul avertismentului evanghelic, sensul lui vegheati, luati seama, aveti grija, fiti atenti, are de a face cu sensibilitatea omului in fata celor doua cai. Calea minciunii se arata deseori imbracata in hainele adevarului, iar omul, cu simturi tulburi, este prins usor in mreaja lucrurilor contafacute.

Modalitatea cea mai sensibila a acestei contafaceri, calea cea mai periculoasa a caderii este aceea in care sensul, scopul este confundat cu mijlocul. Asta este si esenta oricarei idolatrii. Acest lucru se va vedea destul de bine chiar in exemplul evanghelic care urmeaza. Este vorba despre rugaciune.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

Este adevarat ca pentru a te apropia de ei trebuie sa platesti un pret pe care in general noi nu suntem gata sa il platim, pentru ca, de exemplu, nu te poti apropia de un filosof fara sa poti vorbi cat de cat limba lui. Desi in esenta Evanghelia este aceeasi pentru un taran, ca si pentru un academician, problema este ca cu un taran poti sa mergi aproape direct la Evanghelie, si exista cateva lucruri din spatiul lui, pe care le poti aborda direct. Hristos, de exemplu, cand a vorbit unei culturi arhaice, a vorbit în termenii ei - despre semanat, secerat etc. Exact acelasi lucru, dar la o alta scara mult mai ampla si mai complexa, trebuie sa il facem cu un filosof, de exemplu.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Ionut Apostu



Scrisoare catre un prieten

Dragul meu prieten de peste mari si tari, esti putin nedumerit de faptul ca ne-am suparat pe tine, dar stii foarte bine ca nu este adevarat. Ai dreptate cand spui ca muncim la aceasta revista. Aceasta ne solicita foarte mult si implica o multime de sacrificiu si timp. Nu stiu daca poti sa-ti inchipui ca aceasta revista necesita nopti nedormite, drumuri batatorite zilnic pentru o banala discheta care contine o pretioasa revista. Pretioasa pentru noi, si faina pentru tine. Dar iti spun ca se merita doar datorita faptului ca pentru tine inseamna foarte mult sa fii aproape de noi, de Iasi, de orasul “plin de parcuri si de flori” peste care a venit ploaia... Vine ploaia si in inima mea cand mi-aduc aminte de voi, de sensibilitatea vostra si imi dau seama ca distanta care este intre noi va produce multa suferinta si nostalgii...

Dar cum iti spuneam, revista este un lucru important pentru mine, ma satisface, poate si fiindca muncesc la ea, obosesc pentru ea si trebuie sa ma zbat pentru a o putea realiza. Si asta fiindca trebuie sa merg pe la alte calculatoare, sa deranjez oameni, lucru care ma cam deruteaza...

Iti multumesc pentru randurile tale si pentru sfaturile tale...
Si fiindca mi-au ramas in minte doua versuri pe care le-ai trimis tu, simt sa ti le transmit cu aceasi intensitate emotionala cu care ai facut-o tu: “Te salut, oras angelic, plin de suveniruri sfinte!... Te salut cu toata stima, te salut... si n’am cuvinte!”

P.S. Multumeste lui Naomi pentru frumoasele randuri trimise...

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Octavian Paler - “Apararea lui Galilei”

Un dialog imaginar prin care se face analiza lucida a lasitatii, a renuntarii la convingeri din teama, pentru ca “adevarul nu poate fi in acelasi timp de partea calailor si a victimelor”, si pentru ca “un rug nu e acelasi daca e privit cu ochii calaului sau ai victimei”. Analiza lasitatii, a tradarii din iubire de viata, pentru ca adevarul valoreaza viu si nu mort, dar pentru Adevar merita sa mori. Iubire de viata care aduce insomnie, singuratate si neliniste - a nu te mai putea privi in ochi. Un dialog despre tribunale si Inchizitie, adica bigotism si neinduplecare. Despre frica si limbaj placut si acceptat de calai, si un altfel de limbaj, interior si soptit, rostit tot mai rar. Un dialog despre alegere, pentru ca “nu mi-a placut niciodata sa fiu pus sa aleg. Si dintr-o data eram pus sa aleg intre un rug si viata mea. Cum as fi putut sa aleg rugul? Ce-mi poate da ceva care-mi ia totul?”

“In al saptezecilea an al vietii mele, abjur, blestem si detest eroarea si erezia miscarii pamantului”. Minciuna sau adevar? Ce conteaza, o zi in plus sau o vesnicie pierduta? Dar cine este Judecatorul si cati judecatori grabiti si inoportuni nu sunt... Constiinta, primul judecator, balanseaza intre consolare si neiertare. Constiinta arata ca nimic nu mai este ca inainte, totul e pierdut, schimbat, modificat, totul trebuie luat de la capat, dar de cate ori acest capat este nou? Uitarea, primul avocat al apararii. “Fiecare are ceva de uitat”! Despre sine...

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal” Pablo Picasso

Pictura venetiana este fara indoiala una dintre cele mai “teribile” forme de manifestare a geniului creator. Asa au dorit vremurile... pozitia sa geografica a ferit-o de razboaiele dezlantuite de Franta pentru stapanirea Italiei. Venetia a ramas astfel o insula a creatiei... un loc unde penelul a putut gusta liber din pasta culorii. Aici, putem incadra personalitati ca Tizian, cel care a fost un portretist remarcabil, de Giorgione, cel care a slavit in opera sa natura, Veronese, “cel caruia ii placea sa stea la masa” - plecand de la diferite scene biblice a redat mese solemne, fastuoase, astfel realizand un ciclu de lucrari celebre. Acum... aici... cultura venetiana a atins apogeul. A fost nevoie de un Titian, a fost nevoie de genii. Geniile ma tulbura... Terenul de respiratie a geniului m-a facut sa ma doara mai mult neintelesurile mele... Nu am dori oare sa fim genii? Dar, iata nu suntem... Si daca suntem.... Acum sunt trista caci privesc… si cerul plange. Caut cu ochiul sa vad. Nu vad decat un stalp de telegraf si aud cerul oftand.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

La 21 martie 1685 se nastea la Eisenach, un orasel al Thuringiei, Johann Sebastian Bach. Copilaria sa, inconjurata de dragoste si de mirajul sunetelor, s-a incheiat trist, odata cu moartea mamei (1694) si a tatalui 1695). Incepand de la varsta de 15 ani este angajat in mai multe orase ale Germaniei, ocupand diverse functii: cantaret, organist, violonist, muzician de curte, cantor. Cea mai mare parte a posturilor pe care le-a ocupat erau foarte prost platite, insa ce a prezentat o mult mai mare importanta pentru Bach a fost ca avea acces la numeroase partituri de valoare, care, intr-o alta postura, i-ar fi fost interzise. La Arnstadt o va cunoaste pe Maria Barbara, cu care se va casatori in 1707. De la ea a avut primii sapte copii, dintre care patru au murit in leagan, ceilalti devenind muzicieni. Unul din cele mai grele momente din viata compozitorului a fost cand, revenit de la Carlsbad, si-a gasit familia indoliata. Murise Maria Barbara, fara ca el sa fi putut primi vreo veste.

In Hamburg a cunoscut-o pe Anna-Magdalena, o buna muziciana, care-i va deveni a doua sotie (1721). Ea ii va iubi si ingriji copiii din prima casatorie, si-i va darui inca 13 (din care vor trai doar 6). Ii va fi si o buna colaboratoare prin ajutorul dat la copierea partiturilor, prin participarea ei la muzica ce va rasuna mereu in caminul Bach, prin devotamentul ei nedezmintit de-a lungul a trei decenii de convietuire. Desi a trait patruns de marea chemare a muzicii si de credinta profunda propovaduita de Luther, Bach nu si-a neglijat deloc familia; dimpotriva, grija pentru viitorul copiilor l-a determinat sa paraseasca postul de la Köthen si sa se mute intr-un oras mare, cu scoli si universitati (Leipzig), pentru a le asigura o educatie aleasa si o perspectiva profesionala. In 1747, in timpul si datorita lucrului la volumul Arta fugii, Bach si-a pierdut vederea. Cu toate acestea, a reusit sa mai compuna cateva corale (dictate elevului sau), care ilustreaza pentru ultima data seninatatea credintei sale lutherane. La 28 iulie 1750, catre seara, Bach a murit.


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

“Nu te ascunde-n praf si in plumb.” Asa striga omul care mi-a spus: “Clipa si cuvantul. Unde se ascunde clipa in care am invatat sa tacem si cum vom pastra calea unui limbaj natural, hranitor si limpede? Unde am invatat sa ne ferim, sa fugim de tihna taifasului si cine ne-a zidit auzul la nevoia si strigatul aproapelui? Ce mult ne-am specializat si ce efort am depus ca sa rostim Nimic. Clipa si cuvantul.” (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

ISTORIE

Din Graul nostru au luat
Si huni si hoardele tatare
Dar n-au stiut ca-i incarcat
De Veacul Tarii viitoare.

Ei se topeau strapunsi de vant
N-aveau pamant si nici hotara...
S-au strans sub Noul Legamant
Cand i-am cuprins in dor de Tara

Si fost-a Grau indeajuns
Sa creasca-n inimi barbatie
Sa creasc-o Patrie-n ascuns
Sa fie-n lume-o Temelie

In codri de ne-au alungat
Luat-am Patria cu sine
Si am trudit si am luptat
Sadind-o iarasi pe coline

De poti cuprinde in simtiri
Aceasta Patrie divina
E focul vesnicei Iubiri
Ce 'nalta Neamul in Lumina

03 iunie 1982
(publicata in rev. "Cronica" nr.17 (871) / 06.VI.1983, p.4)


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

“Schimbari, Crize, Rupturi”
A face fata incercarilor III

Adolescenta pentru fete incepe printr-o lunga suita de intalniri. “Nu ne nastem femei, devenim.” Feminitatea noastra nu inceteaza sa creasca si sa infloreasca cu fiecare etapa cheie a existentei: la nastere, adolescenta, maternitate si apoi la batranete.

Criza adolescentei, mai mult sau mai putin zgomotoasa, este o criza de identitate sexuala care reuneste mama copilariei noastre cu “mama oedipiana”, foarte ambivalenta, cu care se identifica pentru a se maturiza, dar de care are nevoie in acelas timp pentru a se detasa si pentru a-si gasi propria identitate de femeie. Cateodata, aceasta identificare conflictuala se trezeste in momentul in care femeia devine mama. Acestea sunt “crizele maternitatii”, crize existentiale care insa nu sunt patologice, dar sunt crize de maturitate esentiale pentru mai tarziu.

Nici barbatii nu scapa de zbuciumarile interioare. Spre 40, 50 de ani, unii dintre ei se confrunta cu o criza a imbolnavirii. Isi pierd un pic din ritm, frica incepe sa aiba un prieten, iar tinerii incep sa-i ajunga din urma in ceea ce priveste profesia. Odata plecati copii, cuplul parintesc se afla in fata “cuibului gol”, si de multe ori nu rezista. “Ajunsi pe neasteptate la mijlocul vietii lor, barbatii sunt cuprinsi de angoase” (Yung). Este adevarat ca mijlocul vietii este momentul de desfasurare eterna in care barbatul isi construieste maturitatea cu toata puterea si vointa sa, dar este de asemenea momentul “declinului” [crepusculului]. Altfel zis, incepe perioada intrebarilor bulversante: “Ce vreau sa fac cu-adevarat cu viata mea?”, “Unde s-au pierdut visele mele din tinerete?”, “Am chef sa imbatranesc alaturi de femeia cu care sunt acum?” sau “Am facut ce trebuia?”, “Mai am inca timp?”.

De fiecare data, aceste intalniri marcante, care sunt “crizele interioare”, dau posibilitatea de a trai mai intens si intr-o maniera care incepe sa contureze batranetea.

Pentru barbati, ca si pentru femei, varsta a III-a este asteptata in timpul batranetii dar temuta ca o “ghilotina” gata sa cada.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

Trecutul este radacina prezentului iar acesta nu poate fi decat tulpina viitorului, viitor ce simbolizeaza fructul trecutului.

Corect ar fi sa comparam prezentul si trecutul, iar faradelegea omenirii este ca uneori confunda cele doua timpuri. Avantajul actualului este ca-i “miezul”, doar de aici, din prezent se poate privi distant catre cele doua extreme temporale (trecutul si prezentul).

Aretta Bazdara



Nostalgia
(o pagina de proza in serial)

4. Sa fim flori din acelea care au harul de a fi culese. Sa fim flori al caror zbor e dantuire de petale. Din trupurile noastre… din trupul ei… sa se deseneze radacina, ale noastre maini sa fie frunze… si restul… flori cu neinceput si nesfarsit numar de petale… Florile… gingase aparitii pe spinarea pamantului… curioase fapturi ce poate, demult, au fost ca noi… asa … cu lacrimi. Locul unde dormise trupul era putin umed… umed si rece… vantul dadea tarcoale florii… n-o stia, o straina… Ea, floarea… vantul se culca intr-un tarziu peste camp, peste flori, peste ea… Acel vant… sau centrul de unde se prind fluturii… de unde se prind fluturii.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Trebuia sa spun “nu”…
Caci nu m-am nascut sa te pierd,
… sa te uit,
… sau sa te iert,
In numele dragostei, te provoc la duel !
Da-mi inapoi demnitatea,
Da-mi sentimentele furate
Sau… lasa-ma sa-mi traiesc povestea !

Ionut Apostu



Sunt tanar

Sunt tanar si plin de visuri... Sunt tanar si imi place sa visez... vreau sa visez... sa visez frumosul! Visez... Oare e un pacat sa vreau sa visez frumosul? Cu siguranta ca nu ! Atunci de ce se ingramadesc unii sa-mi fure acest drept? Sa ma priveze de la ceva ce numai prin vis poti avea? Sa-mi fure idealurile... Nu vreau sa pierd dreptul la a visa din cauza unor prejudecati prostesi si poate nefondate... De ce nu pot sa traiesc frumosul care-l vad eu, care mi se destainuie, care mi se descopera inaintea ochilor mintii, sufletului si spiritului... Vreau sa visez si va rog sa nu-mi furati acest drept! Visul meu... visez ca pe o plaja sunt doua urme de pasi... una a mea si una... una a Celui care este Creator, Implinitor si Jertfa in acelasi timp... visez sa fie alaturi de mine, sa ma ia in brate si sa ma treaca hopurile, sa imi aline durerea... Vreau sa visez si nu ma puteti opri... fiindca sunt tanar si plin de speranta...

Actualitatea

Luni, 11 Octombrie, vor debuta seratele SSJ si HAR. Incepand cu ora 18, in spatiul Bisericii “Filocalia”, sunt asteptati toti cei care vor sa cunoasca cum se face si desface o revista, vor sa asculte si sa puna intrebari invitatului special, sa vizioneze materiale video, sa rontaie un piscot si sa-si faca noi prieteni. Primul invitat este Chris, luna urmatoare va fi Ioan Cheptene, un maestru in artele martiale, din Republica Moldova. Asadar...

Curier & Posta redactiei

Adrian-Daniel Ilas (Deva): Cand intreaga lume este ravasita de cutremure, taifune si razboaie, cand tara este framantata de saracie si nesiguranta, cand unii sunt preocupati mai mult de o anumita denumire ca "nationala" si mai putin de o traire sfanta, la Deva, intr-o atmosfera de cer, s-a savarsit un act de inchinare si de nespusa bucurie. Sambata 11 septembrie 1999, inca de la ora 9:30, in fata Bisericii "Sf. Treime" a rasunat uvertura la "Festivalul Zonal al Fanfarelor de Amatori" din bisericile baptiste. Aceasta manifestare a fost ultima inainte de faza finala, care va avea loc la Lugoj, in ziua de 30 octombrie 1999. Pentru a sti ce urmeaza sa se intample la Lugoj, voi scrie doar cateva impresii culese de la Deva. Aici au participat cinci fanfare. Fiecare a dorit sa-L slaveasca pe Dumnezeu cat mai frumos, dar formatia care a fost revelatia festivalului s‑a dovedit a fi fanfara de copii din Deva. Dupa festivalul de anul trecut, ce s-a desfasurat la Deva, multi copii au dorit sa cante la un instrument, si astfel, doar intr-un an, s-a format o noua fanfara. In loc de concluzii as dori sa relatez cateva ganduri desprinse din luarile de cuvant si trairile intense, la inalta intensitate spirituala: in Cer se va continua cantarea in glorie si fericire, spre slava lui Dumnezeu impreuna cu tot Universul; muzica placuta lui Dumnezeu este aceea izvorata dintr-o inima smerita si care sensibilizeaza spre pocainta; sensibilizarea celor care asculta muzica este importanta, pentru ca, prin roua lacrimilor izvorate, ne apropie mai mult de Divinul nostru Tata; fiecare component al fanfarelor este un posibil dirijor, dovada fiind cei cinci dirijori de la formatia de copii din Deva.

Motivul pentru care va scriu acestea este ca doresc sa purtati in rugaciune, aceasta activitate de inchinare. In ultimul timp tot mai multi copii din biserica noastra s-au alaturat lucrarii de slujire pentru Dumnezeu. In data de 25 septembrie 1999 am fost invitati sa participam impreuna cu corul de copii "Cristal" si fanfara de copii a bisericii din Deva la un program special pentru copii - "Domnul Isus Cristos, Regele Pacii". Programul a avut loc la Casa de Cultura din Hunedoara si a fost organizat de Asociatia Misionara de Educare a Copiilor (AMEC). Ne-am bucurat de participarea a peste 500 de copii. Inainte de inceperea programului, fanfara a cantat in fata Casei de Cultura, starnind curiozitatea trecatorilor care au sporit numarul spectatorilor. A fost o ocazie minunata de a sluji si, mai ales, s-a incercat, spre ajutorarea celorlalti, sa-L cunoasca mai bine pe Isus, lucrul cel mai important. Deci, haideti si-i sprijinim pe copiii din bisericile noastre, indiferent de confesiune, sa fie indrumati cat mai bine spre a deveni adevarati slujitori ai Bisericii lui Cristos!

Tocmai am gasit ceva amuzant si totodata ziditor intr-o mica revista crestina. Se numeste "Un zambet serios": Un sirian si-a pus angajatul sa lucreze duminica. Omul de la o vreme a refuzat. Sirianul i-a citat din Biblie si i-a spus: "Dar oare nu a spus si Isus ca daca ii cade cuiva boul in fantana sambata sa si-l scoata?" "Ba da", a raspuns crestinul, "dar daca cineva are un bou care-si face obiceiul sa cada in fiecare sambata in fantana, ar trebui sa se gandeasca sa-l vanda sau sa umple fantana cu apa." Fiti binecuvantati! Pastram legatura!

Nota redactiei: Iti multumim pentru randurile tale. Tu la ce instrument canti? Asteptam sa ne spui si cum a fost la Lugoj. Esti prieten cu Samuel? Dumnezeu sa fie cu tine!

Cornell R. Nicorici (Los Angeles): Dragi editori, Multumesc mult pentru revista pe care mi-o trimiteti. Redactia acestei reviste, mai are si alte misiuni in afara de aceasta? Multumesc, Cornell R. Nicorici

Nota redactiei: La aceasta intrebare v-am raspuns prin cartea noastra de vizita, dar pentru ceilalti cititori vom spune ca incepand de luna aceasta organizam o serata de muzica si poezie, care pentru inceput il are ca invitat pe Chris. In rest suntem inplicati in viata bisericii. Cu siguranta putem sa facem mai multe, dar aceasta in functie de timp si de mijloace... Si noi va multumim.

Ardelean Ben-Oni (B.C.B. Betania, TM): Va multumesc pentru revista si doresc sa o primesc si in continuare !

Nota redactiei: Va multumim!

Dumitru Federenciuc (?): Dumnezeu sa va Binecuvanteze pentru aceasta frumoasa preocupare de "suflet si inima" si El sa va rasplateasca. Atrageti cat mai multi colaboratori cu frica de Dumnezeu si cu dorinta sincera sa faca intotdeauna ceva placut atat pentru Domnul cat si pentru semenul sau si cred ca si aceasta este o solutie de ASANARE MORALA a unei tari din Balcani binecuvantate de Dumnezeu: Romania.

Nota redactiei: Scrieti frumos si se simte ca iubiti Romania, iar impreuna credem ca frumusetea poate salva lumea.

Titus P. (Los Angeles): (primul mesaj. n.r.) Multa pace tuturor. As incerca sa va ajut, aca este nevoie, cu procurarea de fonturi romanesti. Scrieti-mi si voi incerca sa vi le trimit daca doriti sa le schimbati... si inca ceva, background-ul de la revista cateodata este prea tare si nu se pot citi literele, daca ati putea sa-l diminuati o nuanta sau doua. Multumesc.

Nota redactiei: Despre problema caracterelor romanesti v-am scris, despre background vom incerca sa facem ceva. Al doilea mesaj este foarte interesant, va multumim pentru el, dar din lipsa de spatiu il vom publica saptamana viitoare. Multumim.

Jason P. Hayes (?): N-am idee de unde ati primit adresa mea, dar nu mai conteaza, important e ca am primit revista voastra si as dori sa subscribe. Multumesc, si Domnul sa va indrume mai departe.

Nota redactiei: Important este ca sunteti cititorul nostru. Speram ca indrumarea lui Dumnezeu sa nu ne lipseasca. Asteptam si alte randuri. Pe curand!

Emanuel (Australia): Va multumesc din nou pentru revista. Si ma bucur si eu ca am rezolvat problema cu computerul. La noi a venit primavara, pomii infloresc, florile de primavara au iesit afara si timpul incepe sa devina tot mai calduros. Doar cateva ganduri despre Australia. In continuare Domnul sa fie cu voi si toate cele bune.

Nota redactiei: Este bine sa putem comunica din nou. La noi a fost o luna septembrie foarte placuta, dar acum a venit vremea ploioasa si rece. Se apropie iarna si zapada. In Iasi, pe data de 14 Octombrie, se vor aduna foarte multi credinciosi ortodocsi la sarbatoarea Sfintei Paraschiva. Multi dintre ei vor dormi sub cerul liber, asteptand la o coada imensa in curtea Mitropoliei sa vada sicriul de argint in care este sfanta. Seara vor fi focuri de artificii pentru ca in aceasta perioada se celebreaza si “Sarbatorile Iasului”. Pe saptamana viitoare.

Mircea Aioanei (Arad): Draga revista, multumesc ca ai ajuns si la mine. Felicitari multiple. Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Nota redactiei: Draga cititorule, saptamana aceasta am atins cifra de 400 de adrese la care trimitem revista, nu se putea sa lipsesti. Succese multiple. Dumnezeu sa fie cu tine!

Dan Mitra (Oradea): Dragi prieteni, va multumesc pentru adierea de prospetime adusa de revista voastra. Nu stiu cum am ajuns sa primesc acest numar (primul), dar va rog sa ma treceti si pe mine pe lista abonatilor vostri. Intrebari: - publicati si reclame? Nu ma refer la reclame comerciale, ci scurte prezentari de "produse" si servicii crestine (de ex. organizatii misionare dispuse sa ajute bisericile locale, ori crestinii individuali) - cum as putea primi si celelalte numere aparute anterior? -este revista voastra adresata cu precadere unei anumite varste? Mai am si alte intrebari dar sper sa ma dumiresc citind numerele precedente ale revistei. Va multumesc si va doresc mult succes (apropos, cum ati defini voi succesul?)

Nota redactiei: Interesant mesajul dumneavoastra. Am vrea sa raspundem intrebarilor dumneavoastra. Da, publicam si reclame insa cu o conditie: acestea sa fie de domeniul culturalului, desigur si adrese ale altor reviste, organizatii, si cum le spuneti dumneavoastra “alte produse crestine” (si nu numai). Cat despre celelalte numere vom trimite cate un numar - doua in cursul saptamaniii ce urmeaza, ca sa nu va blocam calculatorul cu 25 de numere… Revista noastra este adresata celor ce iubesc si imbratiseaza frumosul… Deci puteti fi si dumneavoastra un cititor, nici o problema… Definitia succesului va vom oferi-o cu alta ocazie. Speram sa nu va suparati pentru aceasta. Domnul sa va binecuvanteze ! Cu bine…

Petrica Moisuc (Botosani): Pace ! Multumesc pentru revista dumneavoastra. Am citit cu atentie cele 3 numere pe care le-am primit. Ma bucur ca aveti curajul de a spune lucrurilor pe nume. Cred ca este o revista buna si va doresc ca "Niciodata sa nu renuntati "!… Dumnezeu sa va ajute sa duceti la bun sfarsit ceea ce ati inceput. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe voi si bisericile din care faceti parte. Cu dragoste in Hristos, Petrica Moisuc!

Nota redactiei: Multumim pentru incurajarile dumneavoastra. Si noi ne dorim acelasi lucru ca si dumneavoastra si va promitem ca vom face tot ce ne sta in putinta ca sa va parvina aceasta revista si mai departe, atata timp cat Domnul va ingadui sa facem acest lucru. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va intareasca in lucrarea pe care o faceti in Botosani.

Epilog: “Dragul meu prieten, din dorinta de a nu mai trimite de mai multe ori revista am ajuns la o situatie comica, aceea de a nu o mai trimite de loc”

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: