The Salt Street Journal nr. 9 (13 iunie 1999)

nr. 9 - 13 iunie 1999
~ editat la Iasi ~
~ apare in fiecare duminica dimineata ~
“Voi sunteti sarea pamantului.” (Matei 5:13)

Sumar: editorial, prima stire, cuvantul, cugetari privind Evanghelia dupa Matei, dictionarul teologic, reflectii scripturale, raftul de carti, mcc, miezonoptica, reflectii culturale, un bob de sare, un alt bob de sare, viata crestina, sunt tanar, curier, actualitatea, posta redactiei

Eduard Orasanu



Editorial

Se spune ca victima declanseaza agresivitatea calaului. Apasa pe resorturi ascunse si complicate, starnind furtuna si chemand urgia. Si daca ceea ce se spune e adevarat, trebuie sa acceptam un transfer de vina si responsabilitate: dinspre calau spre victima. Victima e "vinovata", iar calaul e de inteles... In puscariile comuniste din anii '50 erau calai celebri, de pilda Turcanu, in penitenciarul din Pitesti. Turcanu a fost un actor principal in ceea ce s-a numit reeducarea detinutilor, in special a studentilor. Un detinut reeducat insemna ca a devenit din victima, calau: iata un fapt ciudat, intr-o singura persoana locuieste si victima si calaul. Cine pe cine condamna? Cine pe cine pedepseste? Cine suporta sau asuma vinovatia ? Turcanu a facut lucruri de neimaginat si o perioada a fost intangibil si "foarte util", dar ironia vietii este ca la sfarsit a ajuns victima. El a fost condamnat la moarte de proprii stapani pe care i-a slujit. Prin urmare, avem o victima vinovata ca e victima, avem o victima care a devenit calau si un calau care a ajuns "victima". Sa fie viata o poveste despre victime si calai, in care fiecare dintre noi cunoaste fiecare statut ?

P.S. Si eu am fost la "New Generation Festival", am stat doar jumatate de ora, a fost de ajuns sa imi dau seama cine sunt "victimele" si cine sunt "calaii"...


(Piata Unirii, Iasi. Foto: Vasile Dorin)

Prima stire

Astazi in Biserica Baptista din Valea Mare (Republica Moldova) va avea loc un eveniment deosebit si absolut nou. In sanul acestei comunitati se va desfasura un botez nou-testamental, primul din istoria si viata acestei biserici. Acest botez, desfasurandu-se pentru prima data, starneste un interes deosebit pentru locuitorii din Valea Mare. Din Iasi sunt invitati corul Bisericii de pe Sararie si pastorul Florin Vasiliu.

M. P.



Cuvantul
randuri nelinistitoare

Va voi prezenta sase personalitati ilustre ale culturii noastre. Trei dintre ei au o atitudine rezervata in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Ceilalti trei au marturisit fiecare personal, in operele lor, ca intreaga lor fiinta este daruita lui Hristos. Iata pe scurt conturata atitudinea, primilor trei, despre care vom vorbi in acest numar:

Eugen Ionescu a scris in testamentul sau: "Imi pare nespus de rau ca nu am putut sa cred in Dumnezeu, in cel mai mare mit al lumii, desi am incercat."

Tudor Arghezi, in psalmii lui descrie cate o stare sufleteasca, cum ar fi dorinta dupa Dumnezeu:

"Ard catre Tine incet ca un taciune
Te caut mut, te inchipui, te gandesc."

umilinta in fata divinitatii:

"...nu-Ti cer nimic. Nimic Ti-aduc aminte.
Din vecinicia Ta nu sunt macar un ceas."

Tot in Psalmi, autorul ne prezinta un Dumnezeu negativist, unul care interzice:

"Dar eu ravnind...
Ti-am auzit cuvantul zicand ca nu se poate."

Arghezi vrea cu orice pret ca Dumnezeu sa i se descopere:

"Vreau sa Te pipai, si sa urlu Este !"

Pentru Lucian Blaga, Dumnezeu este Marele Anonim, cel care a creat lumea, nu din iubire ci pentru a-Si ielibera marile Sale energii creatoare. Marele Anonim, in conceptia lui Blaga, a instituit cenzura transcendenta, altfel spus, o bariera in calea cunoasterii, fiindca era gelos pe om si pe dorinta sa de a strapunge tainele universale. In numarul viitor voi aborda urmatoarele trei personalitati: V. Voiculescu, N. Steinhardt, Petre Tutea.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (III)

Ne aflam, asadar, in fata Cuvantului scris al lui Dumnezeu, realitate divino-umana, Cuvant inefabil al lui Dumnezeu, dar conditionat istoric de posibilitatile noastre de comunicare. Aici ne apare una dintre functiile cele mai importante ale Bisericii: interpretarea Cuvantului scris, invatarea, predarea, aplicarea; afirmarea continutului Bisericii catre lume; mantuirea celor din lume. La o astfel de functie vom da curs in cele ce vor urma.

Cand te apropii sa citesti Evanghelia de la Matei, te izbeste deodata un lucru la care nu te asteptai nicicum: o insiruire lunga si greoaie de nume evreiesti pe care aproape orice cititor o evita. Curioasa deschidere, chiar riguroasa si cu pretentie. Ne plasam aici intr-un context al traditiei ebraice. Aceasta afirmatie obliga imediat la o intrebare: daca evanghelistul scrie inspirat de Sfântul Duh, la asistenta Sa si a Bisericii, atunci care este locul si rolul acestui prolog al Evangheliei? Ca sa putem raspunde, mentionam ca aici ne apropiem de un lucru cu semnificatii profunde din traditia ebraica, care va constitui ulterior o tema crestina cu implicatii deosebite in viata Bisericii. Apelul la trecut, la inaintasi reprezinta apelul la un complex relational in care se inscriu: fagaduinte, o lege, un popor, un Dumnezeu, o istorie. Acestea, desi sunt trecute, nu sunt moarte. In mintea evreului toata istoria poporului sau este vie; ea constituie echilibrul intr-un prezent mereu tulbure, o speranta pentru vremurile ce vor veni. Istoria faptelor si cuvintelor lui Dumnezeu, istoria relatiei poporului cu Dumnezeul lor si cu lumea ofera consistenta si echilibru vietii prezente. Parintii si inaintasii sunt morti, dar nu e vorba de o moarte care separa, care trece totul in registrul uitarii. Toata aceasta pleiada a trecutului este adormita si constituie un nor de martori pentru cei din prezent.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Dictionarul Teologic

"De cand e Tatal, e si Fiul si Duhul Sfant." "E mare slava Tatalui, ca nu este nascut din altcineva. Ea inseamna ca are in sine totul, adica infinitatea. Dar tot atat de mare este si slava Fiului, care isi are existenta din infinitatea Celui nenascut, deci din eternitate si fara sfarsit. La slava ce o are egala cu a Tatalui, Fiului I se mai adauga si slava iubirii ce I-o arata din veci Tatal, nascandu-L.
E negraita slava pentru Tatal, ca nu este de la nimeni. Dar slava aceasta e adevarata bucurie cand nu mai e singur din eternitate ca are si pe Fiul, pe care-L iubeste din eternitate. Si aceasta slava trece asupra Fiului, care simte cinstea nemasurata pe care o are de la Cel ce are infinitul prin Sine. Treimea este structura iubirii celor trei Persoane supreme, de aceeasi fiinta dumnezeiasca. Dar nasterea da o nota sensibila celei mai adanci si mai curate afectiuni ale acestei iubiri. "
(Dumitru Staniloaie)

"Ce lipseste deci, zice el, Duhului, pentru a fi Fiu ? Caci daca nu I-ar fi lipsit ceva, ar fi fost Fiu. Noi spunem ca nu-I lipseste. Caci Dumnezeu nu are lipsuri. Dar este o deosebire de aratare, ca sa spunem asa, sau de relatie intreolalta. Si aceasta a produs si o deosebire de nume. Caci nici Fiului nu-I lipseste ceva ca sa fie Tata - fiindca fiimea nu e o lipsa; dar aceasta nu-L face Tata. Fiindca altfel I-ar lipsi si Tatalui ceva, ca sa fie Fiu. Dar Tatal nu e Fiu. Aceste nume nu exprima vreo lipsa, nici o subordonare dupa fiinta. Insusi faptul de a nu Se fi nascut si de a Se fi nascut si de a purcede Ii da unuia numirea de Tata, altuia de Fiu si iarasi altuia denumirea de Duhul Sfant, ca sa se salveze distinctia celor trei ipostasuri intr-o unica fire si demnitate a dumnezeirii. Caci nici Fiul nu e Tata, fiindca Unul e Tatal, nici Duhul nu e Fiu, fiindca e din Dumnezeu. Dar unul e Unul -Nascut, caci este ceea ce e Fiul (dupa fiinta). "
(Grigorie de Nazianz)

- in numerele sapte si opt am aratat cate ceva depre Sfanta Treime (nenastere, nastere, purcedere; si ca relatia dintre cele trei Persoane nu este deasupra unitatii lor). In numarul acesta am continuat, dar incerc prin citatele decupate sa pun un accent usor pe Persoana Tatalui. Scriu aceasta nota pentru a risipi impresia ca ne-am indepartat de la traseul propus si anuntat intr-un numar precedent, si anume: despre Unime, Treime, Persoana Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant. In numarul viitor vom contura mai puternic Persoana Tatalui.

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

"... nici biruitori, nici biruiti..." - Exodul 32:18

Poporul lui Dumnezeu iesise din Egipt si intrase in istorie. Anii de robie ramasesera in urma, zidurile lichide ale Marii Rosii tineau de domeniul trecutului, apele de la Mara, prepelitele, mana devenisera evenimente si locuri de referinta. Israel se gasea acum la poalele Sinaiului, intr-o atmosfera redata si rezumata prin reactia lui Moise: "sunt ingrozit si tremur" (Evrei 12:21). Patruzeci de zile a stat Moise in prezenta lui Dumnezeu, pe munte, sase saptamani pe parcursul carora nu a mancat si nu a baut nimic. La finalul acestei perioade, omul lui Dumnezeu cobora cu tablele Legii in mana, cu inima plina de sperante, cu satisfactia datoriei implinite. Deziluzia care urmeaza nu-l doboara pe barbatul calit, Moise. Totul parea ca se prabuseste. La capatul a patruzeci de zile de post sa vezi un vitel de aur care marca de fapt reintoarcerea, "in inimile lor", in Egipt (Fapte 7:39,40), sa constati ca tocmai Aaron era cel ce coborase standardul lui Dumnezeu, impingand poporul la idolatrie, au constituit o lovitura naprasnica pentru Moise. Nici biruitori, nici biruiti! Oameni care canta! - ce motiv aveau? In cinstea cui? Pentru acesti oameni, pe care Dumnezeu voia sa-i nimiceasca, Moise gaseste forta morala sa mijloceasca (Exodul 32:12,13), invocand doua argumente: reactia dusmanilor si promisiunea facuta de Dumnezeu Insusi stramosilor poporului. Mai mult decat semnificativ gestul lui Moise (v.19)! Legea si poporul vinovat nu puteau merge impreuna. In harul Sau, Dumnezeu permite ca Moise sa sfarame tablele Legii. Nu a fost un acces de manie necontrolata, ci urmarea unei indignari sfinte.

Ce ne spun noua astazi, dupa 3500 de ani, aceste evenimente? Revenind: nici biruitori, nici biruiti; fara sa vrem, gandul ne duce la caracteristica bisericii din Laodicea: "nici rece, nici in clocot". Cum poate fi rezumata viata mea? Biruitor? Biruit? Sau nici una, nici alta? O evaluare obiectiva, consider ca ne-ar conduce spre o concluzie care nu intotdeauna ar fi un motiv de satisfactie! In schimb, ofera posibilitatea reflectiei si luarii de decizii noi, toate cu sens unic - biruitor! De ce? Pentru ca triumful cel mare este deja castigat (Coloseni 2:14,15); noi suntem doar beneficiarii victoriei obtinute de Domnul Cristos.


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Kahlil Gibran - "Profetul"

Profetul nu plange, nu regreta ca pleaca. El stie ca e un sambure de neinsemnatate intr-un fruct ce a rodit pe o ramura verde si grea, a unui copac batran si plin de viata. Cuvintele lui nu raman, doar amintirea rostirii lor. Si apoi ce nu a rostit si ce nu a reusit sa transmita se va naste si altcineva va rosti. Profetul pleaca si cetatea ofteaza. Seara, fiecare e adunat la rostul lui, la rutina si oboseala zilnica. A fost o zi altfel? S-a petrecut ceva deosebit ? Nu ! Doar a plecat profetul...

Citat din carte:
"Atunci o femeie zise:
“Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete.”
Iar el raspunse:
“Bucuria este tristetea fara de masca”
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru,
a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea sa fie altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea,
cu atat mai multa bucurie veti cuprinde in voi.
Cupa in care va astepta vinul, nu este,
oare, aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alinta sufletul, nu este acelasi lemn,
mai inainte, chinuit de cutit?
Cand sunteti veseli, scrutati-va adancul inimii
si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie
nu-i altceva decat ceea ce si tristetea v-a daruit.
Cand sunteti tristi, iarasi scrutati-va inima
si veti vedea ca, intr-adevar, lacrimile va vin de la ceea ce,
candva, desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun:
“Bucuria este mai mare decat tristetea.”, iar altii zic:
“Nu, tristetea este mai mare decat bucuria.”
Ci, iata, eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.

Eugen Eremia



Muzica Crestina Contemporana

"New Generation Festival"

Consider acest concert deosebit pentru ca acolo au cantat foarte buni instrumentisti: Steve si Charles*. Virtuozitatea lor nu poate fi contestata! A fost deosebit pentru ca unele piese aveau versuri ce erau inspirate din Biblie: piesele interpretate de Andy Ghost. Versurile din Scriptura nu pot fi contestate! A fost deosebit pentru ca unii cantareti au avut o prezenta scenica de calitate, si inteleg prin aceasta trairea muzicii, transmiterea spre public a acesteia. A fost deosebit pentru ca acolo nu s-a jucat "teatru", ci fiecare s-a aratat asa cum este. Ori si acesti oameni au dreptul la a-L cauta, la a-L gasi si a trai cu Hristos. Acest drept nu-l poate lua nimeni!
*Steve - tobarul formatiei five-twenty
Charles - basistul formatiei five-twenty

Miezonoptica
"Fiecare are dreptul la banalitatile lui!"

Fiecare dintre noi poarta greutatea cerului pe umeri, dar cati dintre noi simtim sarutul buzelor divine? Fiecare dintre noi privim spre departarile senine si albastre, dar cati dintre noi vedem lacrimile blande ce se scurg? Tacutele lacrimi sfinte, iertatoare... Fiecare dintre noi sorbim, in racoarea diminetii, harul unui nou inceput, dar cati dintre noi ne bucuram de darul Luminii? Pasii nostrii, duc unde nu am dorit, uneori ne facem ca nu cunoastem Adevarul. Fiecare dintre noi simtim suflarea vantului ratacitor, dar cati dintre noi auzim glasul ce nu se stinge, soapta vietii, murmurul izvorului ce astampara setea, acopera patima si deschide ochii? Uneori privirea noastra surprinde ce nu asteptam. Fiecare dintre noi am vazut o frunza cazand, dar cati dintre noi am vibrat si am suferit ca ceva a murit? (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Reflectii culturale
CONSIDERATII ASUPRA CAII DE REVITALIZARE A CONCEPTULUI DE CULTURA

"Dar cine lucreaza dupa adevar, vine la lumina." (Ioan 3:21)

III

Dupa cum afirma un binecunoscut filosof al nostru, referindu-se la creatie ca forma de manifestare a culturii, "Daca aceasta creatie nu e libera, nu ne apartine; daca ea este expresia unor constrangeri exterioare sau a unei poveri psihice interioare, opera noastra nu ne reflecta pe noi insine." (Anton Dumitriu - "Culturi eleate si culturi heraclitice"). In fapt, acesta este un semn de mare bucurie si speranta sufleteasca, fiindca adevarata Cultura, chiar daca poate fi persecutata, chiar daca poate fi intemnitata sau exilata, ea in nici un caz nu poate fi ucisa - vorba Poetului (mentinand personificarea): "cine exista, exista si va exista totdeauna (M. Eminescu - "Despre nemurirea sufletului si a formei individuale") -, iar ceea ce se instaureaza si ramane in locul ei, nu ne reprezinta. Marile civilizatii ale lumii au fost reduse la tacere prin asprimea istoriei, dar adevaratele valori reprezentative ale culturii lor spirituale n-au disparut, ci, in mod fericit, au fost preluate de catre umanitate si integrate culturii universale la locul potrivit, in cinstea cuvenita. Marele nostru Eminescu s-a stins acum un veac, dar Luceafarul poeziei romanesti continua sa straluceasca in constiinta neamului nostru prin forta geniului sau; comemorarea UNESCO a centenarului nu de mult implinit de la moartea Poetului este de fapt o dovada graitoare a perenitatii si universalitatii
culturii autentice.

Alina Simion



Un bob de sare

(poveste orientala)

... pasarea aceasta tulburase o multime de oameni care prinsesera a-l dusmani pe stapanul ei. Astfel, chiar daca stapanul a putut in sfarsit sa inchida pasarea hoinara in colivie, n-a putut insa sa repare si stricaciunile facute de ea in calatoria ei. La randul ei, mica vietuitoare, dandu-si seama de tragica experienta, a pretuit mai mult "captivitatea" decat libertatea care-i adusese numai necazuri, ei si stapanului. La fel se intampla si cu fiintele omenesti care lasa, necugetate fiind, sa le scape gandurile din colivia mintii lor, fara a se gandi la consecinte...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Ne masori clipele cu privirea Ta
Si ne ierti mereu cand Te hulim,
Ne dai mereu o a doua sansa
Si ne invii de cate ori murim,
Ne ridici de cate ori cadem,
Si ne cobori de cate ori ajungem la Tine.
Si totusi, "Opreste Doamne durerea ce ne-o provoci !"

Galia Eremia

Viata Crestina
A IUBI CU DRAGOSTEA LUI CRISTOS

In cartea Faptele Apostolilor nu scrie: "Multimile L-au urmat pe Cristos, marcati profund de dragostea crestinilor." Dragostea era evidenta. Cristos isi invata ucenicii: "Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii" (Ioan 13:35). Primii crestini aveau totul in comun (Fapte 2:44-47), ajutau vaduvele (Fapte. 6:1-7). Cei din Ierusalim au organizat o noapte de veghe si rugaciune pentru Petru, cand era inchis si amenintat cu moartea (Fapte.12). Crestinii din Macedonia, saraci si robi, l-au uimit pe Pavel cu darurilie adunate pentru sfintii din Ierusalim (2Cor 8,9). Nu e de mirare faptul cresterii Bisericii lui Cristos. Atunci cand crestinii se iubesc, nu cu vorba, ci, cu fapta, lucrul acesta este mai convingator decat orice cuvant. Unul din parintii Bisericii, Tertulian, aducea ca marturie prin anii 200 d.C. cuvintele unui pagan despre crestini, citez: " Priviti cum se iubesc ei…, uitati-va, sunt gata sa si moara unul pentru altul". Tertulian socotea, ca "acest lucru ii atragea pe oameni si ii ajuta sa creada in Cristos Isus”. "Cand nu este dragoste, cuvintele n-au pret.” Ioan Gura de Aur se plangea cu 150 ani dupa Tertulian: "… acum nu mai sunt piedici pentru pagani, daca ar fi dragoste… Ei si-au osandit invatatura, sunt incantati de scoala noastra, dar ii impiedica modul nostru de trai." Nu e spus si la adresa noastra? Vorbim mult despre comunicare, dar cautam de obicei un anturaj de prieteni, astfel de manifestari de dragoste nu necesita din partea noastra sacrificii. Nu e nimic de condamnat in asta, dar nu acesta este sensul cuvantului "koinonia" (Fapte.12:42), tradus ca legatura frateasca. Aceasta legatura s-ar putea sa necesite si un suport banesc, si un timp pentru a te bucura de binecuvantarile altora. Crestinii din primele secole Il urmau pe Cristos, care ii iubea si-i primea pe toti. Sa cautam dar moduri practice de actiune in dragoste.

Ionut Apostu



Sunt Tanar

V-ati gandit vreodata ca tineretea inseamna a alege?

Eu am trei principii care vreau sa le conturez in viata mea: fara prejudecata, nu judeca (sau daca o fac fiecare intamplare are istoria ei), si fara cutiuta de chibrituri (in care intra cei care au gresit). Pentru mine toti au dreptul la o a doua sansa, si daca Dumnezeu este cel care iarta, de ce nu as ierta eu? In fine, imi place muzica la nebunie! Muzica buna! Imi place tot ce este original, placut auzului si care sa incante sufletul prin frumusetea ei. Imi place Queen, Europe, Bon Jovi, Whitesnake, Yngvie Malmsteen, Rainbow, in general rock-ul. Binenteles ca ascult aceasta muzica fara sa influentez pe careva. Daca cuiva nu-i place ce ascult inchid casetofonul si ascult cand sunt singur. Nu incerc sa impun nimanui acest tip de muzica. Si la noi in biserica sunt idei preconcepute in ceea ce priveste muzica. Si ca menu-ul sa fie complet pot sa spun ca-mi place foarte mult PETRA, Carman, David Mecce, Tony Melendez, Michael Smith, Michael Card. Deci ma consider un tip care a ascultat ceva muzica si de aceea nu "inghit" chiar orice...

Curier & Posta redactiei

"Dragii mei, Marturisesc faptul ca de saptamana trecuta ma mananca degetele sa scriu o reactie la mesajul prietenului meu Nicu Bagiu. De data asta insa o voi face. Dati-mi voie sa procedez "exeget". Nicu scrie (Revista 7): "Cred ca mesajul Evangheliei lui Dumnezeu este suficient de puternic, astfel incat tiparele lumii acesteia nu-l infrumuseteaza cu nimic." In principiu, daca n-ar fi ceea ce urmeaza, am putea fi de acord. Evanghelia este revelata, este deci de origine divina, nu umana. Ea ne parvine insa imbracata in hainele culturii vremii in care au trait autorii, nu ale unei presupuse "culturi ceresti" (asa ceva nu exista). Acesta este in esenta PRINCIPIUL INTRUPARII. Christos s-a facut NU un om universal, ci un om concret: evreu vorbind evreieste, taiat imprejur, imbracat in toale evreiesti etc. De aceea nu pot fi de acord cu ceea ce scrie Nicu mai jos: "Rolul de sare si lumina il pierdem in momentul in care renuntam la Cuvantul Lui Dumnezeu si il punem intr-un ambalaj, zicem noi stralucitor, de dragul lumii, ca sa nu deranjam in care cultura actuala are un mare rang, iar Cuvantul Lui Dumnezeu este tratat la capitolul 'printre altele'." Nicu face prea multe presupuneri neadevarate.

1. De ce ar trebui neaparat sa "renuntam la Cuvantul Lui Dumnezeu" atunci cind imbracam Evanghelia in haine culturale? Daca n-am imbraca-o astfel, ea n-ar putea fi inteleasa.
2. De ce presupune el neaparat ca am face asta "ca sa nu deranjam"? Este el Dumnezeu ca sa stie motivatiile altora? O asemenea pozitie risca sa fie taxata drept fundamentalism si exclusivism, impresie intarita de interventia lui Nicu din urmatorul numar. Nicu, lasa pe altii sa evalueze daca pozitia ta este "dupa Cuvantul lui Dumnezeu", iar daca nu e prima data cand esti acuzat de "ingustime teologica", poate ca ar trebui sa iei asta in serios, nu doar sa te justifici (adu-ti aminte de un bun proverb romanesc ce se aplica aici - ceva cu dusul la culcare). Cred totusi ca Nicu are dreptate intr-un punct si anume acela ca exista riscul de a "dilua" Evanghelia, atunci cand incercam sa-i coborim standardele pentru a-i acomoda pe "dispretuitorii ei cultivati". A acuza insa pe cineva de asta fara argumente solide este o atitudine de-a dreptul pacatoasa. Exemplele pe care ni le da Nicu in sprijinul parerii lui (Revista 8) sunt unilaterale si deformate. El uita de exemplu de discursul lui Pavel la Atena si de modul nuantat in care s-a raportat el la lumea elenista. Sau poate crede ca Pavel a diluat acolo Evanghelia? Sunt si unii care cred asta, dar nu i-as dori lui Nicu sa fie asociat cu acestia. Inainte de a incheia, vreau sa spun ca nu am intentia de a discuta aici "experienta bisericii in care creste" Nicu (desi sint gata sa fac asta in particular, cu el sau cu Costel Ghica), dar daca el exprima pozitia bisericii, atunci ma tem ca avem serioase motive de ingrijorare. Cu prietenie, Danut "

Danut M. (Iasi)

"... In privinta articolului tau John, asa de mult ne-a placut, si atata am ras cu Robert, mai ales dupa ce am citit si articolul lui Eugen. Doua pareri si opinii atat de diferite in aceeasi revista. Dar Eugen chiar e comic. In general revista e foarte foarte faina si abia o asteptam, mai ales Robert. Nu mai ai cu cine discuta, intr-una incearca sa vada daca nu i-a venit... Va las aici ca trebuie sa apara Robert si am o mamaliga pe foc..."

Clara M. (USA)

Nota redactiei: Observam ca va distrati copios ! Pofta mare...

"Bonjour!

Va scriu in spiritul dreptului la replica, pentru ca sunteti persoane publice. Daca ar fi fost doar o barfa, nu as fi bagat-o in seama. Articolul vostru cu titlul "Sunt tanar" dovedeste lumii intregi, pentru ca e trimis pe aproape toate continentele, ca Moldova este o regiune ramasa in urma, din majoritatea punctelor de vedere. Este normal ca o persoana din Moldova, care n-a prea participat la concerte - si daca e sincer, trebuie sa recunoasca - odata ajuns in fata boxelor, din care nu se mai aud coruri, ci muzica anilor '90, sa considere acel act cultural "mult zgomot pentru nimic". Articolul vostru mai dovedeste si incultura. Muzica rock "se simte", deci daca nu esti necunoscator, ai fi simtit calitatea muzicii celor de la One sau Eden. Doar faptul ca iti pare rau ca nu ai fost la Holograf este concludent in acest sens, pentru ca aceasta formatie de mult nu mai face muzica de calitate. Apoi, articolul vostru dovedeste rautate. Noi, toti crestinii, ar trebui sa fim solidari, si sa luptam impreuna pentru castigarea sufletelor celor care traiesc in pacat. Ar fi trebuit sa aveti macar intelepciunea sa ganditi ca Pavel: "Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta; dar altii din bunavointa. Acestia din urma lucreaza din dragoste, ca unii cari stiu ca eu sunt insarcinat cu apararea Evangheliei; cei dintai, din duh de cearta vestesc pe Hristos nu cu gand curat, ci ca sa mai adauge un necaz la lanturile mele. Ce ne pasa? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura." (Filipeni 1:15-18) Ar fi trebuit sa aveti un pic de dragoste pentru organizatori si muzicieni ...

Marturiile personale au fost clare. De pilda, Andy Ghost a vorbit intregii audiente despre Isus, Duhul Sfant, Dumnezeu, despre relatia personala pe care el o are ca si convertit, cu Domnul.
Prima zi dupa concert a fost infiintat un club in care peste 40 de tineri au venit sa afle mai multe despre Mantuitor. M-as fi bucurat sa citesc un articol critic despre concert, pentru ca a avut si parti bune, si parti rele. Dar nu sunt de acord cu trambitarea unor opinii private. Ar fi mai multe de spus - mult mai multe - despre articolul vostru. Ma rezum la cele de mai sus din respect pentru unii dintre voi, pe care-i iubesc. "

ing. Foszto M. Arpad - Presedinte Fundatia "Link Romania" - Moldavia (Iasi)

Nota redactiei: Si noi te iubim...

Actualitatea

Evanghelizare

Joi, 10 iunie, la Casa de cultura a avut loc o intalnire prilejuita de prezenta in Iasi a Pastorului Lazar Gog, impreuna cu grupul Emanuel al Bisericii cu acelasi nume, din Los Angeles. Prezenta in sala a fost deosebita, iar atmosfera a fost calda. Pastorul Lazar Gog impreuna cu grupul Emanuel se afla intr-un turneu prin tara.

Kosovo
"Give peace a chance" John Lennon

RAZBOIUL S-A SFARSIT ! OARE PACEA A INCEPUT? A MERITAT ?

Redactia

Alina Simion
Eugen Eremia
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

Au colaborat la acest numar

Dan Gheorghiu (corectura)
Danut Jemna
Galia Eremia
Eugen Grigoroscuta

Posta redactiei: Multumim tuturor celor care ne-au scris. Am primit mesaje din Romania: Iasi, Slobozia, Tulcea si din diaspora: Australia, USA si U.K. Danut M. (Iasi): Apreciem interventia ta. Ne trimiti multe materiale, dar este evident ca nu reusim sa le publicam. Oricum, vrem sa le primim si vrem sa anuntam examenele de admitere de la Colegiu (asteptam informatiile acestea). Toate informatiile de la tine le pastram deoarece vrem sa le folosim. Care mai sunt impresiile tale despre calitatea revistei noastre? Tibi si Lenu Socatiu (?): Buna! Va multumim pentru aprecierile privind revista noastra. Va multumim de asemena pentru incurajari si pentru binecuvantare! Dumnezeu sa va ocroteasca. Emanuel (Australia): Am vorbit cu pastorul bisericii noastre despre posibilitatea de a gasi studii biblice pe discheta si el ne-a promis ca va cauta. Noi la randul nostru vom mai cauta. Va oferim o adresa pe internet oferita de un cititor din Slobozia, unde puteti gasi Biblia in versiunea Cornilescu, care v-ar putea ajuta: http://www.cicnet.ro/educatie/bis-adv/biblia. Dumnezeu sa va binecuvanteze! Lucian Mihailescu (Slobozia): Multumim tare mult pentru informatiile trimise. Va multumim ca va faceti timp si pentru "The Salt Street Journal". Domnul sa va intareasca in tot ceea ce faceti! Mircea Mitrofan (Londra): Draga Mircea, te salutam calduros si ne bucuram ca esti interesat de revista noastra. Asteptam din partea ta impresii si noi promitem ca evenimentele importante din biserica si din Iasi le vei afla. Incercam sa comunicam cu tine si personal si aceasta s-o facem cu intelepciune si sinceritate. Cu prietenie. Cristina Ana Olariu (Chicago): Salut! Simti ca revista asta se adreseaza si tie? Stim ca esti foarte ocupata, dar am vrea sa aflam impresiile tale, si nu numai. Spor la invatat si la munca. Daca poti, trimite revista si altor cunostinte de-ale tale. Robert M. (Los Angeles): De ce esti egoist? Comanda o placuta mica, argintata si pentru Clara. Poti sa o pui pe aceeasi usa. Jurnalul tau incepe sa ne intereseze. Hai sa vedem ce ne-ai putea scrie saptamanal intr-o mica rubrica. Asteptam variante! Cum a iesit mamaliga cu fasole ? Ne aducem aminte cu placere de cum gateste Clara !!!! Virgil (Iasi): Foarte curand dorim sa ne intalnim cu tine. Te vom contacta! Spune-ne impresiile tale despre revista. Pe curand! Eugenia Andrew (Los Angeles): Randurile dumneavoastra sunt deosebit de frumoase chiar daca sunt putine. Noi va recomandam sa cititi cu spirit critic, pozitiv si sa ne spuneti ceea ce nu va place in revista. Faptul ca cititi revista pe un fond MUZICAL introdus de dumneavoastra, ne bucura si ne determina sa recomandam aceasta si altor cititori. Daca vom avea un web-site vom pune un fond muzical, si poate acela al dumneavoastra. Va transmitem salutari! Radu Onu (Iasi): Salut! Ultima intrebare este cat se poate de sincera si inca astept un raspuns la fel de sincer (Cum pot acesti cantareti sa cante cu atata duritate si zgomot despre salvarea sufletelor tinere...). Mie unul nu mi se pare corecta aceasta asociere intre stilul de muzica si cuvinte. Mai ales cand nu se inteleg versurile. Da, fac referire la discutia anterioara. De ce? Deoarece acele doua evenimente au ceva in comun: vizitatori cu un mesaj spiritual. Unul pasnic si bland si altul zgomotos... Ori privind la aceste doua evenimente, de nici unul dintre ele nu poate fi asociata imaginea atat de catastrofala a Romaniei. Daca da, atunci la amandoua. (Ionutz) Nu am publicat textul tau, pe care-l consideram moderat si cu bun simt deoarece l-am publicat pe cel al lui Arpi, care este ceva mai incisiv. Te salutam si tinem legatura. Virtual Cat (?): Sa stii ca nu te-am uitat. Inca mai asteptam mesaje de la tine!!! Arpi (Iasi): Vrem sa te intrebam ceva: de ce a inceput acest festival de la Iasi si nu din Banat, de exemplu ? Noi credem ca ar fi fost mai bine. Pa! Aurel Gacea (Tulcea): Mutumim pentru binecuvantarea dumneavoastra. Asteptam semnale din partea dumneavoastra la (...)

Pentru a va abona sau pentru a refuza aceasta revista electronica trimiteti un mesaj la adresa (...) cu subiectul "subscribe SSJ" sau “unsubscribe SSJ”, specificand adresa (adresele) la care doriti sa primiti revista sau sa nu o mai primiti. Va multumim

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: