Chris invita la dialog pe Claudius





Cand stai de vorba cu Claudius, nu poti sa nu fii realmente impresionat de modestia care-l caracterizeaza. Este genul de om pe care ti-l faci prieten in primele cinci minute de cand l-ai cunoscut. Compozitor, textier, vocalist, poliinstrumentist, Claudius si-a petrecut o buna parte din viata pe scena, in studiouri si in salile de repetitii. Cu toate astea, cel putin la prima vedere, el pare un om obisnuit, extrem de echilibrat si fara a poseda ceva din aerul unei vedete. O discutie cu el, decurgand intr-un mod natural, ca intre prieteni, e o adevarata placere.



Chris (foto: SSJ)

Claudius, intre anii 1992 - 1997 ai fost chitarist al formatiei CRISTIA, formatie care a inregistrat un album demo si a avut concerte in tara despre care s-a vorbit mult. Cand tota lumea se astepta sa deveniti un varf de lance in muzica cu mesaj crestin din Romania, CRISTIA s-a destramat. Te-am regasit apoi slujind ca lider de lauda si inchinare intr-o biserica din Cluj. Intre timp ai absolvit Academia de Muzica la sectiunea Tuba, dar cel putin deocamdata nu profesezi... In 1998 - 1999 devii membru in trupa One (chitara-bass), dar din nou, cu toate ca trupa “beneficiaza” de muzicieni foarte talentati si cu experienta, in scurt timp se destrama. In sfarsit, anul trecut apare albumul tau “Camara cu cantece” care marcheaza debutul carierei tale de cantautor. Spune-ne, cum a fost drumul pana aici?



Caludius (foto: "HAR")

Drumul pana aici a fost dificil. Desigur ca acum, privind in urma, pot spune ca a fost necesar. De fapt am inceput sa cant la 15 ani impreuna cu trei dintre prietenii mei. Dornici sa ne exprimam talentul, am intocmit un grup care mai tarziu s-a numit Emanuel B. Eu cantam la chitara - bass. Formatia Emanuel B a activat cam trei ani. In acest timp am cantat la mai multe evanghelizari, am aparut la doua editii ale festivalului “Cristia” si am inregistrat un album: “Ce este omul”, care se mai gaseste la Studio Mesaj. Dupa ce toti membrii trupei am intrat la facultate in diferite orase, activitatea grupului Emanuel B a incetat. Eu, fiind la Cluj, am continuat sa cant la bass in trupa Mesaj care pe atunci avea componenta: Ionel Bonta - chitara, Anca Ciora - clape, Lili Copaceanu - voce, Cristian Tranca - tobe. In 1993 se naste trupa CRISTIA unde eu cantam la chitara. Impreuna cu aceasta formatie am progresat foarte mult din punct de vedere muzical. Aveam cateva ore de studiu individual zilnic, plus repetitii cu toata trupa de trei - patru ori pe saptamana. In aceasta formatie am inceput sa compun primele piese reusite.

Foarte mult m-a ajutat la compozitie colaborarea cu Kenneth Sutton, un admirabil vocalist si compozitor de ritm&blues. De asemenea, Cristi Tranca - un tobosar de exceptie in muzica crestina romaneasca, fondator al trupei CRISTIA, mi-a fost de mare ajutor. Beneficiind de instrumentele Studioului Mesaj, formatia CRISTIA a devenit in scurt timp destul de cunoscuta, asa cum ai spus. Foarte multe concerte in tara au adus acea rutina atat de necesara oricarui muzician. Impreuna cu Florin Nistor - bass, Radu Negreanu - voce si Cristi Tranca, am inregistrat demo-ul formatiei care continea doua piese in limba engleza. Spre uimirea noastra acest demo s-a raspandit destul de repede in randul tinerilor. Din pacate, anumite motive au dus la desfiintarea grupului in primavara lui 1997. La o intrebare atat de scurta am dat un raspuns atat de lung. Dar drumul pana aici inseamna pentru mine aproape 12 ani de cautari, de studiu, de reusite si esecuri, de vise cu ochii deschisi si de trairi specifice adolescentei. Spun ca acest drum a fost necesar din cauza oamenilor pe care i-am intalnit si a experientelor care m-au maturizat.

Chris: Crezi ca acum printr-o activitate solo ti-ai gasit, in sfarsit, identitatea artistica?

Claudius: Sincer, nu mi-am dorit o activitate solo. In urma desfiintarii grupului CRISTIA, ma gandeam sa renunt la genul acesta de muzica. Oricum, doream sa cant intr-o orchestra simfonica dat fiind faptul ca am absolvit Academia de Muzica. De fapt am si cantat un an de zile in orchestra Filarmonicii din Sibiu. Cu trupa One am colaborat doar. Albumul "Camara cu cantece" a fost o alta incercare, iar aceasta se datoreaza în mare parte prietenilor mei care, cunoscand piesele, m-au incurajat sa le inregistrez. Pana si titlul albumului ii apartine lui Calin Valean, care m-a ajutat mult. Despre o activitate solo pot vorbi foarte putin. Cele aproximativ 15 concerte in care am prezentat albumul sunt prea putine pentru a putea vorbi de o "cariera" de cantautor. Cat despre identitatea artistica, si despre ea este cam devreme sa vorbim. Sunt bucuros ca mi-am gasit identitatea de crestin, si asta datorita unor prieteni foarte dragi ca Ella Marza si Gelu Lup. Ei mi-au dat un exemplu personal extraordinar si am avut multe discutii. Multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea prieteni si totodata pentru identitatea pe care o am in Hristos.



(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Chris: Albumul tau a fost foarte bine primit de publicul crestin, mai ales de generatia tanara. Punctul lui forte este faptul ca instrumentele au fost inregistrate "live" spre deosebire de majoritatea artistilor crestini din Romania care au aranjamentul orchestral conceput pe computer. De ce ai ales aceasta varianta?

Claudius: Am ales varianta "live" printr-o conjunctura fericita. Am onoarea sa fiu prieten cu instrumentisti de talia lui Cristian Tranca, Patriciu Pop si Ovidiu Andreica. Ei au acceptat sa se produca pe albumul meu. Si pentru ca eu dintotdeauna am cantat cu trupa, fiind obisnuit cu sunetele naturale am preferat ca albumul sa sune "live". Bineinteles ca s-a pierdut acea perfectiune pe care ar fi avut-o computerul. In ciuda acestui fapt gestul meu a fost apreciat si, asa cum ai spus, a devenit "punctul forte".

Chris: Chiar daca albumul este unitar din punctul de vedere al conceptiei, varietatea temelor si mesajelor din piesele care-l alcatuiesc este evidenta. Cum s-au nascut aceste cantece?

Claudius: Piesele de pe "Camara cu cantece" sunt expresia unei cautari atat in planul formei cat si al continutului. In plan formal se poate vedea o anumita diversitate. Cred ca face parte din preocuparile oricarui compozitor cautarea unor structuri elastice atat pentru sectia ritmica cat si pentru linia melodica. A stapani o gama cat mai larga de forme inseamna a evita monotonia; a nu te repeta. De asemenea, odata cu stapanirea formelor creste si puterea de expresie. In ceea ce priveste continutul textelor, piesele redau in mare parte framantarile majore din perioada adolescentei. Sunt si cateva cantece de lauda sau inchinare care s-au nascut in urma implicarii mele in Grupul Studentesc din Marasti - Cluj.

Chris: In "Camara cu cantece" sunt incluse si cateva piese care par mai mult de dragoste (gen Talisman) decat cantari crestine: "Stai langa mine", "As fi vrut", si trebuie sa fortezi un pic nota spre a le gasi o interpretare "religioasa". A fost nevoie de mult curaj pentru a le include pe album? Sau ai tintit, din start, si un public mai putin "de biserica"?

Claudius: Cred ca a fost mai mult intentia de a iesi dintr-un anumit sablon. In muzica crestina romaneasca exista o prea putina preocupare pentru cuvintele folosite in texte. Acea "limba de lemn" atat de mult contestata in ultimul deceniu, si-a pus amprenta si asupra textelor din cantecele religioase. Le-a uniformizat, standardizat, sablonat. Cantecele au devenit aproape niste lozinci cantate. Eu nu contest valoarea unor cantece evanghelice care sunt cu adevarat inspirate. Nici continutul liturghiilor. Mai degraba acuz mediocritatea unor cantece asa-zis "contemporane". In ceea ce ma priveste, cantecele despre care vorbesti au fost o incercare de a iesi din sablon. Este aportul meu la efortul de destelenire a limbii. Foarte adevarat ca, datorita unor astfel de cantece, albumul este ascultat si de multi tineri necrestini. Si aceasta nu poate decat sa ma bucure.

Chris: Si totusi, piesa ta celebra, cunoscuta si cantata peste tot (recunosc ca este si preferata mea) este una de inchinare, si anume: "Astazi vin la Tine". Nu te intreb cum s-a nascut aceasta piesa; mi se pare foarte usor de intuit raspunsul. Intrebarea mea este: O data la cati ani poti compune o piesa care sa faca inconjurul lumii?

Claudius: Piesa: "Astazi vin la Tine" este ceea ce numesc o piesa inspirata. Desi contine o linie melodica relativ simpla si un text obisnuit, piesa mai are "ceva". Acel "ceva" a facut-o celebra. Asa ca meritul nu este al meu. Eu am fost unealta prin care acel "ceva" s-a exprimat, a luat forma. N-o sa-ti raspund o data la cati ani compun o astfel de piesa pentru ca efectiv nu stiu. Nu tine de mine. Iti voi raspunde altcumva. Daca este adevarat ca in creatia unui artist 99% este munca si 1% inspiratie, atunci o piesa la o suta va fi ca si "Astazi vin la Tine". Tu ce zici?

Chris: Sunt de acord cu tine si pot sa-ti spun ca acest cantec simplu si obisnuit, asa cum il numesti tu, a fost si este o mare binecuvantare pentru mine si pentru multi dintre prietenii mei, avand acel "ceva" care te conduce foarte usor spre inchinare. De altfel, stiu ca aceasta piesa a fost cumparata si de o alta formatie, care a imprimat-o pe un album. Pornind de la aceasta idee si de la vasta activitate muzicala, spune-mi te rog: se poate trai in Romania din "muzica crestina"?

Claudius: In Romania se traieste greu din orice. Eu cred ca sunt putini romani multumiti de veniturile obtinute. Majoritatea muncesc foarte mult pentru a putea face fata unor cheltuieli elementare. In general artistii fac parte dintre acesti oameni. Institutiile artistice finantate de stat o duc extrem de rau. Unele sunt chiar pe punctul de a-si inchide portile. Pentru artistii crestini este mai greu pentru ca “piata” lor este mult mai mica. Si trebuie sa recunoastem ca interesul pentru arta, mai ales in mediile rurale, este extrem de mic. Ca sa poata trai din muzica, artistul trebuie sa fie in acelasi timp manager, producator si comerciant. Un volum de munca enorm, perseverenta de fier si o organizare foarte buna. Cei care fac fata la toate acestea s-ar putea sa reuseasca. In ce ma priveste, la ora actuala nu traiesc din muzica.

Chris: Ce crezi tu ca lipseste muzicii crestine din Romania ca sa poata iesi in afara?

Claudius: “Muzica crestina” din Romania nu are o traditie. Nu exista o educatie adecvata a tinerilor. Abia in generatia actuala de elevi sunt multi tineri care urmeaza scoli de muzica. Ei au mai multe sanse de a iesi in afara. Muzica crestina sta destul de rau la capitolul compozitie. Dincolo de toate acestea artistii crestini trebuie sa invinga o anumita mentalitate atat in interiorul bisericii cat si din exteriorul ei. Un artist crestin are putine sanse sa fie mediatizat chiar daca, din punct de vedere al calitatii, muzica lui este competitiva. Dar eu sunt optimist. Cred ca intr-un timp relativ scurt (10 ani) se va putea vorbi de o iesire in afara a muzicii crestine. Sa nu uitam insa ca si acum avem artisti, ce-i drept putini, care ne reprezinta cu cinste. In muzica clasica un David Coiti sau Gheorghe Mogosan sunt foarte apreciati. Si m-am oprit la Cluj. De asemenea si-n muzica pop avem nume care au concertat alaturi de Elena Carstea sau Monica Anghel. Asa ca nu-i foarte rau. Dar de buna seama ca se poate mult mai bine.



(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Chris: Pentru ca ai experienta unei activitati artistice desfasurate in afara sferei crestine (ai amintit la inceput ca ai cantat cu Filarmonica din Sibiu), spune-mi, dupa opinia ta, care este deosebirea intre un artist crestin si unul necrestin?

Claudius: In primul rand cred ca e vorba de un mod de viata. O altfel de raportare la lume si la valorile ei. Acest mod de viata are la baza o relatie autentica cu Christos. De asemenea artistii crestini sunt intr-o permanenta cautare, intr-un proces de desavarsire, de sfintire. Si asta se rasfrange atat in modul de viata cat si in arta lor. Artistii crestini sunt in primul rand crestini si apoi artisti pe cand dincolo calitatea de artist o sucomba in multe cazuri pe cea de om. Arta crestina contine un mesaj inaltator, indiferent in ce curent se incadreaza. Noi cantam despre viata, bucurie, nadejde, biruinta, dragoste... Cantam despre nevoia omului de Dumnezeu, despre jertfa mantuitoare a lui Isus... Arta crestina, in ultima instanta, iese din sfera abstractului.

Chris: Ai spus mai devreme ca in piesele tale incerci sa eviti limbajul de lemn si expresiile prea des repetate in muzica religioasa. Cata importanta are in meajul pe care vrei sa-l transmiti prin arta ta, limbajul pe care-l folosesti?

Claudius: Problema limbajului este indelung dezbatuta. Se vorbeste despre originea si scopul lui si daca dincolo de simbolistica limbajul are sens. Muzica este considerata ea insasi un limbaj care depaseste granitele etnice sau culturale. Un mijloc de comunicare de la suflet la suflet, la nivelul afectelor. In acest fel muzica transmite un mesaj intr-un continut subiectiv. Atunci cand folosim cuvinte in muzica, comunicarea nu va mai fi doar afectiva, ci si rationala, desi nu vom reusi sa obiectivam mesajul in totalitate. Preocuparea noastra ramane aceea de a da un sens pozitiv artei, si aceasta printr-o continua preocupare pentru relatia cu Christos si printr-o slefuire a muzicii si a textelor.

Chris: Mi se pare foarte important pentru cei care te cunosc si indragesc muzica ta sa ne spui ce planuri ai pe viitor…

Claudius: In principiu pregatesc al doilea album. Inca nu stiu cand va fi inregistrat pentru ca sunt aspecte care trebuie rezolvate. Unul ar fi cel financiar. Acest album va contine ultimele mele compozitii care nu au tenta prea comerciala. Dar sunt sigur ca iubitorii de muzica asteapta cu nerabdare o muzica autohtona de calitate. Acest al doilea album inseamna mult pentru mine si contribuie la ceea ce tu ai numit "identitate artistica". Cam atat deocamdata despre planurile de viitor. Oricum, aduc calde salutari cititorilor revistei si sper sa ne reintalnim curand.

(Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)

Linkuri:

Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu

Eduard Orasanu - Chris/Moldova Gospel

The Salt Street Journal nr. 122

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Niciun comentariu: