Dorin Popa & Danut Manastireanu







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

“Exercitii de intelegere”
(text publicat incepand cu SSJ nr. 46)

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999

Dorin Popa



Avem un invitat special, un om deosebit in persoana domnului Danut Manastireanu, care este director pentru marturia crestina si formarea spirituala pentru regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat, în cadrul fundatiei World Vision. Bine ati venit domnule Danut Manastireanu, si pentru inceput va voi ruga sa detaliati, pentru ascultatorii nostri, care este preocuparea principala a acestei fundatii care este prezenta si in Iasi.

Danut Manastireanu



World Vision (WV) este o organizatie care in anul urmator va implini 50 de ani de existenta si, de asemenea 10 ani de existenta in Romania. Organizatia crestin-umanitara WV a inceput in perioada razboiului din Koreea si obiectivul ei este acela de a imbunatati viata copiilor prin actiuni de asistenta sociala, de interventie in situatii de criza, dar si prin actiuni sistematice. Vreau sa va spun ca, in acest sens, WV este implicat ca organizatie, in transformarea sistemului de ingrijire a copiilor in Romania si dezinstitutionalizarii copiilor orfani. Si accentul pus pe revenirea copiilor din institutii in familiile lor naturale sau in familii adoptive, se datoreste, in mare masura, efortului depus de WV. De asemenea, in perioada recenta, o noua campanie de transformare a sistemului de ingrijire a copiilor cu probleme speciale, a handicapatilor, cum, in mod oribil, li se spune in Romania, este o noua initiativa care a fost pornita de WV si care speram ca in cativa ani de zile va transforma atat mentalitatea, modul de raportare al romanilor in general la persoanele cu handicap, cat si intregul sistem institutional care se ingrijeste de aceste persoane.

Dorin Popa: Unde este sediul central al acestei organizatii?

Danut Manastireanu: Sediul central al organizatiei este in Monrovia, California, insa organizatia a trecut in ultimii ani de zile printr-o serie de transformari majore. De la o organizatie centralizata, de tip piramidal, asa cum erau multe dintre organizatiile americane, ea s-a transformat, in ultimii ani, intr-un parteneriat. Exista, cu alte cuvinte, birouri nationale in diverse tari ale lumii – fie birouri-suport, concentrate pe obtinerea de donatii, in mod special prin folosirea unor sisteme de sponsorizare a copiilor, un sistem folosit cu foarte mult succes de WV, fie birouri de teren, in care fondurile adunate de WV sunt utilizate pentru rezolvarea problemelor de saracie cu care se confrunta tarile respective.

In afara organizatiilor nationale care sunt membre ale parteneriatului, exista ceea ce se numeste WV International, care este impartita in patru regiuni ale lumii, una dintre ele fiind regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat, din care face parte si Romania. Sediul acestei subsectiuni regionale este la Viena, si ea cuprinde in prezent circa zece tari. In afara de Romania, este vorba de Albania, de Muntenegru, de regiunea Kosovo, de Bosnia, apoi sunt Georgia, Azerbaijan si Armenia, si, in sfarsit, doua zone din Orientul Apropiat si anume Libanul si zona palestiniana a Israelului.

Dorin Popa: Cum va ganditi sa va organizati activitatea de director pentru marturia crestina si formarea spirituala? Care vor fi mai exact responsabilitatile dumneavoastra si cum va veti organiza pentru aceasta activitate?

Danut Manastireanu: Aceasta slujba este o noua initiativa in cadrul World Vision. Interesant este ca atunci cand am avut interviul de angajare, in momentul cand l-am intrebat pe directorul regional in ce consta aceasta slujba, raspunsul lui a fost: "you tell me", adica, sa-mi spui tu in ce consta aceasta slujba. Cu alte cuvinte, tu esti specialistul, te rog sa formulezi un proiect si sa-l pui inaintea mea ca sa-l discutam. In concluzie, este vorba de o slujba care va trebui inventata.

Dorin Popa: Cum stati cu inventia?

Danut Manastireanu: Incet. Ma gandesc. Prima perioada este una de cercetare, de meditatie daca vreti, de verificare a resurselor. Slujba are in definitiv trei obiective. Primul este acela de creare a unor programe pentru formarea spirituala a stafului WV, a personalului care lucreaza in diverse tari ale acestei regiuni. Al doilea obiectiv este intarirea marturiei crestine prin actiuni de caritate indreptate catre imbunatatirea vietii copiilor. Al treilea obiectiv este acela de a stabili relatii si de a lansa dialoguri cu bisericile din zona. Motivul pentru care am fost solicitat in aceasta slujba este, in esenta, preocuparea mea pentru studierea teologiei ortodoxe, pentru ca, in mare majoritate, aceste tari, in afara de doua sau trei, sunt tari crestine, in care Biserica Ortodoxa joaca un rol important. In principiu, slujba este una de consilier pe langa directorii nationali ai birourilor WV care lucreaza in aceste tari si obiectivul este de a crea, in parteneriat cu acesti directori, programe care sa raspunda la nevoile spirituale concrete din aceasta zona.

Dorin Popa: Deci veti calatori mult?

Danut Manastireanu: Intr-adevar, voi calatori destul de mult. Probabil totusi ca nu atat de mult in primul an. Obiectivul concret este ca in primul an de zile sa fac cate o calatorie de contact in fiecare dintre tarile din zona, pentru contacte directe cu directorii nationali, pentru cunoasterea personalului si pentru analizarea situatiei de pe teren. Vor fi de asemenea intalniri centralizate cu acesti directori, pe chestiuni specifice, urmand ca in al doilea an, dupa crearea unui program de lucru, sa trecem la actiune si, atunci, foarte probabil, activitatile si calatoriile se vor inmulti.

Dorin Popa: Si cat timp veti sta la Viena in general?

Danut Manastireanu: Timpul petrecut la Viena va fi foarte redus. Nu cred ca voi sta mai mult de doua-trei saptamani pe an, pentru ca desi sediul este acolo, activitatile principale sunt in birourile nationale.

Dorin Popa: Dar pe coordonatorii programelor W.V. din Romania ii cunoasteti?

Danut Manastireanu: Desigur. Eu sunt membru al bordului W.V. Romania, de aproape cinci ani de zile. In aceasta calitate am cunoscut aproape intreg personalul, cu care m-am intalnit in diverse ocazii, atat in Bucuresti, in biroul central, cat si in alte locuri.

Dorin Popa: Si cine conduce biroul national?

Danut Manastireanu: Directorul W.V. Romania este domnul Christopher Shore, cetatean canadian, care va fi, foarte probabil, ultimul director strain al acestei organizatii in Romania. Membrii bordului, cu exceptia domnului Philip Hunt, care este director regional, si a lui Chris Shore, sunt romani. Decizia bordului este ca intr-o perioada de trei la cinci ani W.V. Romania, care a devenit recent membru al parteneriatului international W.V., deci un birou independent, va avea un director roman care sa conduca destinele sale ca o organizatie pur romaneasca.

Dorin Popa: Domnule Danut Manastireanu, din cate stiu dumneavoastra sunteti de formatie economist, initial, dar acum nu mai practicati aceasta profesie.

Danut Manastireanu: Este adevarat.

Dorin Popa: Vreti sa ne marturisiti pe scurt care a fost traseul formarii dumneavoastra? Sunteti nascut in Iasi?

Danut Manastireanu: Da, m-am nascut in Iasi, in 1954. Iasul este, nu numai locul meu de bastina, ci, si locul meu de suflet. Sper sa mor aici; nu am de gand sa plec nicaieri in alta parte.

Dorin Popa: Desi ati vizitat foarte multe tari.

Danut Manastireanu: Da. Dupa '89.

Dorin Popa: Ce tari ati vizitat?

Danut Manastireanu: Nu am vizitat chiar foarte multe tari. Am fost in Germania, Austria, Anglia, Franta, Luxemburg, Statele Unite, si, desigur Moldova, Ungaria, Slovacia.

Dorin Popa: Spuneati candva ca va place Anglia, dar fara englezi. De ce?

Danut Manastireanu: Probabil din acelasi motiv pentru care imi place la fel Romania. Daca nu ar locui romani in ea, probabil ca ar fi o tara mult mai buna...

Dorin Popa: Asta a spus-o Iorga. Si in acelasi timp vreti sa traiti pana la capat aici in Romania.

Danut Manastireanu: Cu siguranta.

Dorin Popa: Sunteti masochist?

Danut Manastireanu: Nu stiu. Asta ar trebui sa decideti dumneavoastra. Fara sa fac caz de patriotism, eu simt ca am o responsabilitate pentru tara asta, incepand de la respectul pentru limba, pana la pretuirea pentru spiritul romanesc, pentru oamenii mari ai acestui popor, pentru credinta acestui neam, daca vreti. Sunt roman! Nu cred ca la intamplare m-am nascut in locul acesta si de asemenea socotesc ca este un privilegiu faptul ca am ramas in tara aceasta, desi am fost in cateva ocazii in situatia de pleca.

Dorin Popa: Ce confesiune impartasiti dumneavoastra?

Danut Manastireanu: Sunt membru al comunitatii baptiste din Romania. Fac parte dintr-o biserica mica, biserica “Betania”.

Dorin Popa: Ce inseamna Betania?

Danut Manastireanu: Betania este numele unei mici localitati din Palestina, in care Hristos Se simtea foarte bine. In saptamana dinainte de crucificare El a petrecut cea mai mare parte a timpului, serile in mod special, in Betania, acolo unde locuia Maria si Marta, cele doua surori si cu fratele lor Lazar, care fusese inviat din morti.

Dorin Popa: Deci v-ati exprimat metaforic.

Danut Manastireanu: Nu. Este chiar numele pe care il poarta biserica aceasta. Biserica Baptista, asa cum bisericile ortodoxe sau cele catolice poarta un nume de sfant, in general, bisericile baptiste nu au patroni drept sfinti, aleg nume de rezonanta biblica pentru a le defini. Inainte de revolutie, bisericile obisnuiau sa se numeroteze. S-a ajuns la concluzia ca este o abordare stupida, si atunci identitatea fiecarei biserici a incercat sa fie formulata sau prezentata prin nume simbolice, biblice. Cred ca acest nume reprezinta destul de bine ethosul bisericii din care fac parte. Biserica Baptista “Betania”.

Dorin Popa: Haideti sa le luam pe rand. Putini dintre ascultatorii nostri stiu... De exemplu auzim de baptisti, evanghelici, penticostali, adventisti - tot Betania se numesc sau...

Danut Manastireanu: Nu, Betania este numele unei biserici.

Dorin Popa: Numai baptista?

Danut Manastireanu: Numai numele acestei biserici baptiste. S-ar putea sa existe o biserica penticostala ori adeventista ori crestina dupa evanghelie care sa poarte acest nume: Betania. Pentru ca Betania este un nume biblic - nu este monopolul cuiva.

Dorin Popa: Din cate stiu Biserica Baptista face parte din randul bisericilor neoprotestante.

Danut Manastireanu: Desigur.

Dorin Popa: Bisericile evanghelice, penticostale, tot din randul bisericilor neoprotestante fac parte?

Danut Manastireanu: Da. In Romania, dintre bisericile recunoscute oficial, cu statut de cult exista patru biserici evanghelice sau neoprotestante: Biserica Baptista, Biserica Penticostala, Biserica Crestina dupa Evanghelie si Biserica Adventista. Cred ca ar trebui sa mai adaugam o a cincea confesiune la ora actuala pentru ca Cultul Crestin dupa Evanghelie cuprindea in sanul sau doua biserici, doua ramuri: biserica clasica a crestinilor dupa Evanghelie si ceea ce se numeste astazi Biserica Evanghelica Romana, mostenitoarea unei miscari de reinviere spirituala care a inceput prin anii '20 in Romania, condusa de preotul Tudor Popescu. Acesta este si motivul pentru care ei se mai numesc “Tudoristi”. Deci am putea spune ca in Romania sunt cinci confesiuni evanghelice sau neoprotestante, dar ultima dintre acestea nu este reprezentata in Iasi.

Dorin Popa: Dar ce va deosebeste pe dumneavoastra, baptistii de penticostali, de adventisti, de crestinii dupa Evanghelie?

Danut Manastireanu: Deosebirile sunt minore. Nu sunt atat deosebiri dogmatice, cat deosebiri de practica religioasa. Exista insa si anumite nuante. Pe scurt vorbind, numele baptistilor – de la grecescul “baptizo”, care inseamna “a boteza” - vine din accentul pe care-l punem pe importanta botezului adultilor. Potrivit confesiunii noastre, botezul trebuie sa fie un act constient, facut la varsta maturitatii, la varsta constiintei rationale.

Dorin Popa: La ce varsta? Exista o varsta anume?

Danut Manastireanu: Nu exista o varsta standard. In general perioada adolescentei este perioada minima acceptabila. Sub 14 ani acordarea botezului este o exceptie, dar nu exista o varsta standard.

Crestinii dupa Evanghelie se deosebesc de baptisti prin doua trasaturi principale. As spune ca prima tine de forma de organizare a bisericii. Biserica Baptista este condusa in general de clerici, numiti pastori. Bisericile crestine dupa Evanghelie sunt conduse de presbiteri, care sunt laici. Aceasta este prima deosebire. A doua este legata de aceasta si tine de faptul ca organizarea este mult mai redusa. Bisericile baptiste sunt organizate in structuri zonale interdependente, numite comunitati, coordonate in mod centralizat, pe cand bisericile crestine dupa Evanghelie sunt, daca vreti, parteneriate de biserici independente.


Dorin Popa: Dar ce deosebiri sunt intre penticostali si adventisti?

Danut Manastireanu: Biserica Penticostala se deosebeste prin accentul pe care-l pune pe harisme, fata de Biserica Baptista si de Biserica Crestina dupa Evanghelie, mai apropiate intre ele, din punctul de vedere al doctrinei si al practicii bisericesti. Acestea, impreuna cu adventistii, formeaza cultele neoprotestante sau evanghelice. Cei doi termeni sunt sinonimi. Deci, penticostalii se deosebesc de ceilalti evanghelici prin accentul pus pe darurile spirituale si, mai ales, pe anumite daruri pe care, in mod tehnic, in teologie, le numim daruri-semne - darul vorbirii in limbi, darul vindecarii, si alte lucruri de genul acesta - care in alte traditii crestine sunt considerate ca fiind depasite sau nemaiexistand in biserica.

Adventistii au ca element specific principal, care-i deosebeste de celelalte confesiuni evanghelice, ziua speciala de sarbatoare, care nu este duminica, asa cum se intimpla in cazul celorlalte biserici evanghelice, ci sambata, numita si Sabat.

Dorin Popa: Ca si la evrei...

Danut Manastireanu: Da, ca si la evrei...

Dorin Popa: Exista o apropiere intre adventisti si evrei?

Danut Manastireanu: Exista intr-adevar o apropiere in acest sens, cit si in sensul utilizarii anumitor reguli de alimentatie cu caracter religios. De exemplu neacceptarea carnii de porc sau a anumitor tipuri de hrana. In rest, Biserica Adventista este o biserica crestina, care accepta dumnezeirea lui Hristos si celelalte dogme centrale ale crestinismului.

Dorin Popa: Dar toate cele pe care le-am enumerat pana acum accepta dogmele bisericii crestine si invierea lui Hristos.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Spre deosebire de celelalte biserici istorice insa, evanghelicii considera ca doar Sfanta Scriptura este o baza de credinta - nu si traditia, desi este necesar, probabil, ca teologia evanghelica sa reconsidere cindva locul traditiei. Acesta este insa un subiect prea vast si complex ca sa-l abordam acum.

In bisericile evanghelice, spre deosebire de cele istorice, accentul cade pe necesitatea angajarii personale, pe necesitatea convertirii, a intoarcerii la Dumnezeu si a semnificarii acestei intoarceri printr-un act vizibil, care este, de cele mai multe ori, botezul adultilor. Spun in cele mai multe cazuri, pentru ca Biserica Evanghelica Romana, tudoristii, asa cum se numeau pe vremuri, sunt singura biserica neoprotestanta care practica botezul copiilor.

Dorin Popa: Acum suntem in saptamana Craciunului. Si dumneavoastra il sarbatoriti tot odata cu noi ortodocsii?

Danut Manastireanu: Desigur. Toate bisericile crestine, inclusiv Biserica Romano-Catolica, sarbatoresc Craciunul in aceasta perioada.

Dorin Popa: Dar Pastele?

Danut Manastireanu: Pastele este sarbatorit la date diferite de catre diverse biserici. In marea majoritate, in Vest, bisericile neoprotestante sarbatoresc Pastele impreuna cu Biserica Romano-Catolica. In Romania, printr-o decizie al carei istoric nu-l cunosc, dar pe care o salut ca pe un act de inteligenta, evanghelicii sarbatoresc Pastele impreuna cu biserica majoritara, care este Biserica Ortodoxa.

Dorin Popa: Deci aveti Pastele ca si noi ortodocsii.

Danut Manastireanu: Exact. In aceeasi data.

Dorin Popa: Dar, cum este organizata biserica dumneavoastra? Aveti pastor?

Danut Manastireanu: Bisericile baptiste sunt conduse de pastori. Bisericile dintr-o anumita arie geografica sunt asociate in mod liber intr-o comunitate zonala de biserici, care este condusa de un presedinte.

Dorin Popa: Aveti un sef la Bucuresti?

Danut Manastireanu: Da. Toate aceste comunitati se afla sub autoritatea unui organ de conducere a confesiunii, respectiv Uniunea Baptista, care are in fruntea ei un presedinte. Acesta este ales de un congres care se intruneste o data la citiva ani.

Dorin Popa: Are aceasta persoana vreun rang religios?

Danut Manastireanu: Nu. Nu este strict necesar ca persoana care conduce cultul sa fie un cleric. Persoana respectiva este aleasa in mod democratic, pe o perioada de patru ani.

Dorin Popa: Presedinte de cult, de confesiune religioasa...

Danut Manastireanu: Da. Presedinte de cult. Presedintele poate sa fie cleric sau poate sa fie un laic reprezentativ pentru biserica respectiva. Exista trei biserici baptiste in Iasi.

Dorin Popa: Unde sunt ele localizate?

Danut Manastireanu: Una dintre ele, cea mai veche, este pe strada Sarariei, a doua este plasata la capatul dinspre Hala Centrala al strazii Smardan, iar a treia este plasata in zona Combinatului de Utilaj Greu.

Dorin Popa: Dar cea care se construieste langa redactia cotidianului "Monitorul"?

Danut Manastireanu: Aceea este o biserica crestina dupa Evanghelie.

Dorin Popa: Si bisericile dumneavoastra au cruci, nu-i asa?

Danut Manastireanu: Unele biserici au semnul crucii distinctiv pe ele, altele nu. Depinde de decizia bisericii. Intr-o anumita perioada baptistii, evanghelicii in general, au fost rezervati fata de folosirea acestor semne; in ultima vreme se vadeste o binevenita tendinta de relaxare cu privire la aceste lucruri.

Dorin Popa: Dumneavoastra nu aveti nici un rang bisericesc?

Danut Manastireanu: Nu. Eu sunt laic prin alegere si sunt mandru de lucrul acesta.

Dorin Popa: Dar aveti importante studii teologice...

Danut Manastireanu: Da este adevarat, dar aceasta nu inseamna neaparat ca un teolog trebuie sa fie si un cleric. In istoria bisericii sunt persoane importante - amintesc aici doar de Nicolae Cabasila - care n-au fost niciodata clerici, si exista nenumarati altii care sunt teologi si sunt laici. Eu cred ca este extrem de important ca uneori teologia sa fie privita din afara institutiei, din afara unor legaturi profesionale care uneori pot fi de mare folos, dar alteori pot vicia sau influenta negativ gandirea teologica.

Dorin Popa: Ajunsesem aici pornind de la studiile dumnevoastra. Sa ne intoarcem.

Danut Manastireanu: Daca doriti… In perioada liceului s-a petrecut in viata mea o anume mutatie de natura spirituala. Eu m-am nascut intr-o familie evanghelica - parintii mei au fost crestini dupa Evanghelie. In perioada liceului insa m-am apropiat de gandirea marxista, si aceasta din pricina ca bisericile pe care le cunosteam erau prea putin interesate de dimensiunea sociala a existentei. Marxismul imi parea atunci ca raspunde mai bine acestor intrebari. Eram preocupat de problema saraciei din lume, de nedreptate, de chestiuni de natura politica. In treacat fie spus, am fost intodeauna interesat de politica. Am ascultat Europa Libera de la virsta de sase ani, si imi amintesc ca de foarte mic povesteam despre politica cu tatal meu. Deci, in perioada liceului m-am apropiat de marxism, am citit Lenin, Marx, Feuerbach, si credinta mea a slabit. N-as putea spune ca am parasit credinta in Dumnezeu, dar am fost, in acea perioada, mai aproape de Marx decat de Hristos.

Dorin Popa: Cum vedeati regimul comunist din Romania atunci?

Danut Manastireanu: Va marturisesc ca am fost un marxist idealist. In mine, inclinatiile si preocuparile pentru filosofia, sau teoria marxista se imbinau cu un spirit foarte critic fata de ce se intampla in Romania. Deci, n-am fost niciodata un adept al comunismului in formula romaneasca, ci am fost mai degraba un marxist idealist...

Dorin Popa: Inseamna ca erati un adept al criticarii lui Lenin.

Danut Manastireanu: Fara discutie. Am spus ca am citit Lenin, nu ca l-am acceptat pe Lenin. Erau foarte multe lucruri criticabile in cartile lui, si am fost de la inceput constient de toate lucrurile aberante care s-au nascut din gandirea leninista. Insa, intr-un fel straniu, pe care l-am gasit dupa acea si la alti marxisti, pastram in mine convingerile marxiste folosindu-ma de urmatoarea justificare: "Ei nu au aplicat bine principiile. Ideea este buna, si daca noi o vom aplica cum trebuie...", Intelegeti?

Dorin Popa: Ca si Ion Iliescu in '89 la revolutie...

Danut Manastireanu: Este acelasi tipar.

Dorin Popa: L-ati inteles atunci pe Iliescu, cand a spus ca Ceausescu a intinat principiile comunismului?

Danut Manastireanu: Da. Si ma tem ca nici acum nu crede altfel. Este greu ca un om sa-si schimbe natura. Am intalnit marxisti din Palestina, din Chile, din Franta, din SUA, care toti imi spun acelasi lucru. Confruntandu-i cu absurditatile, cu gulagul, cu teroarea, cu milioanele de victime, documentate in Cartea neagra a comunismului, ei imi spun: "ideile sunt sublime, dar nu au fost bine aplicate". Mi se pare ca avem de-a face aici cu o autoinselare de masa, ceea ce, mie ca crestin, imi spune ca in spatele comunismului exista ceva demonic, ceva dincolo de rational si natural.

Dorin Popa: Dar credeti ca exista marxisti in numar mare in SUA? A fost acea prigoana, acea vanatoare de vrajitoare in anii '60...

Danut Manastireanu: Marximul are o teribila capacitate de disimulare. Dupa parerea mea cea mai mare majoritate a inteligentei americane este dominata de idei de stanga.

Dorin Popa: Ca si in Franta.

Danut Manastireanu: Da, ca si in Franta.

Dorin Popa: Dar in Anglia, acolo unde ati stat mai mult timp?

Danut Manastireanu: In Anglia lucrurile sunt mult mai nuantate si mai complexe. Pana a merge sa studiez in Anglia nu mi-am inchipuit ca un crestin poate avea idei de stanga. Acolo am intalnit insa crestini extrem de inteligenti care sunt adeptii miscarii socialiste sau social democrate moderne. Va marturisesc sincer, am avut impresia ca toti "stangistii" sunt putin idioti, aceasta pana am luat contactul (mediatic) cu Tony Blair. Dupa ce l-am auzit vorbind, am facut un pas inapoi si mi-am zis: "S-ar putea sa existe marxisti sau social democrati inteligenti". Acum sunt convins, experienta mi-a dovedit acest lucru, ca cineva poate fi "stangist" si crestin in acelasi timp.

Dorin Popa: In Franta ati intalnit oameni de stanga?

Danut Manastireanu: Fara discutie. Este plina de astfel de oameni. Este mai greu sa gasesti crestini pur si simplu, pentru ca societatea franceza este teribil de secularizata, dar banuiesc ca cel putin jumatate dintre crestinii francezi sunt influentati de idei de stanga.

Dorin Popa: Cultul baptist este numeros in Franta?

Danut Manastireanu: Nu. In Franta evanghelicii in ansamblu au cam aceeasi pondere pe care o au si in Iasi, aproximativ 0,5%, deci un procent infim.

Dorin Popa: Dar in Anglia?

Danut Manastireanu: In Anglia sunt foarte multi evanghelici, mai ales baptisti, dar si anglicani.

Dorin Popa: Si in Germania nu?

Danut Manastireanu: In Germania mai putin.

Dorin Popa: Oricum mai mult decat in Franta. Dar in America?

Danut Manastireanu: In America baptistii sunt cea mai importanta confesiune, cea mai numeroasa.

Dorin Popa: Inclusiv presedintele Bill Clinton este baptist.

Danut Manastireanu: Da, dar nu prea face cinste acestei credinte.

Dorin Popa: Observ ca toti baptistii cand aud de Clinton pleaca ochii in jos, asa cum ati facut dumneavoastra.

Danut Manastireanu: Eu pot sa adaug ca singurul presedinte baptist, cumva consecvent cu credinta lui, a fost probabil cel mai slab presedinte american al acestui secol. Ma refer la Jimmy Carter. Deci nu cred ca baptistii au dat presedinti foarte buni. Probabil ca cei mai buni politicieni ai Americii au fost dati de Biserica Episcopoliana, corespondenta Bisericii Anglicane in America.

Dorin Popa: Dar Kennedy?

Danut Manastireanu: El a fost singurul presedinte catolic din istoria Americii.

Dorin Popa: Da. Sa revenim la istoria noastra, daca vreti, la perioada studiilor dumneavoastra, incepand cu liceul. La ce liceu ati studiat?

Danut Manastireanu: La Negruzzi, si sunt mandru ca sunt internatist. Liceul Internat a insemnat pentru mine deschiderea catre un orizont de cultura la care nu aveam acces inainte. Eu vin dintr-o familie muncitoreasca. Tatal meu a fost lacatus mecanic la Institutul Politehnic, un om foarte inzestrat si talentat, dar care, din nefericire, nu a putut face scoala, iar mama mea a fost casnica. Studiind in acest liceu m-am confruntat cu o alta lume. La inceput, in mod banal, prin imitatii, sau daca vreti, prin snobism, m-am apropiat de cultura, de muzica, de carti serioase. Eu mi-am facut biblioteca economisind banii de pe covrigi, pentru ca parintii nu aveau, ori poate nu vedeau necesitatea unei biblioteci. Deci nu mi-a fost usor. Dar liceul Internat a fost pentru mine lansarea catre o lume culturala, si din aceasta cauza am un respect deosebit pentru acea scoala. Dupa terminarea liceului, pentru ca eram in continuare foarte interesat de dimensiunea politica si sociala a existentei, am vrut sa fac Facultatea de filosofie, cu specializarea sociologie. Din nefericire, in anul in care am dat la facultate se cerea un pedigri politic impecabil. Aveam nevoie de recomandari de la partid, si cum eu tocmai ma convertisem, iar pedigriul meu nu fusese niciodata prea stralucit, a trebuit sa renunt si sa fac facultatea cea mai apropiata de preocuparile mele sociale: Stiinte Economice. Am terminat facultatea in '78 si am lucrat timp de zece ani de zile ca economist la Fabrica de mase plastice.

Dorin Popa: Ati avut satisfactii in profesiune?

Danut Manastireanu: Da si nu. Va marturisesc ca nu mi-a placut in mod deosebit aceasta meserie, insa am lucrat intr-un domeniu in care am avut satisfactii pentru ca raspundeam de domeniul meu, nu aveam pe nimeni subordonat si, in definitiv, nimeni nu se amesteca in munca mea. Imi amintesc insa de vremea extrem de tulbure cand intram pe poarta si portarul fabricii isi formase un soi de tic. In momentul in care intram, tragea un sertar, scotea un carnet si nota ora sosirii. La fel se intampla si cand plecam.

Dorin Popa: Numai in cazul dumneavoastra...

Danut Manastireanu: Probabil ca mai erau cativa care aveau acest privilegiu.

Dorin Popa: Dar de ce?

Danut Manastireanu: Din pricina poruncii primite de la niste baieti cu ochi albastri si priviri inteligente. Din pricina credintei, nu din pricina profesiunii. Imi amintesc ca atunci cand umblam prin fabrica sau cand intram pe poarta fabricii, anumite persoane cu functii inalte treceau repede pe partea cealalta, ca nu cumva sa fie vazuti in preajma mea...

Dorin Popa: Cand ati devenit persoana non-grata?

Danut Manastireanu: Cred ca foarte devreme, in perioada liceului. Pentru ca am trecut dintr-o data de la marxism la anticomunism si am fost foarte vocal in aceasta pozitie, iar lucrul acesta nu a placut.

Dorin Popa: Dar au fost si manifestari explicite?

Danut Manastireanu: Da. De exemplu, pe cind ma aflam in armata, inainte de inceperea studiilor universitare, mi s-a spus de nenumarate ori de catre ofiterii de contrainformatii si politrucii regimentului: "Sa-ti iei gandul de la facultate, o sa treci la trupa si atunci ai sa-ti dai seama ce inseamna sa ai idei trasnite..."

Dorin Popa: Dar prin ce faceati cunoscute ideile "profanatoare"?

Danut Manastireanu: N-as putea sa va spun foarte precis. N-am fost niciodata foarte vehement, dar nu faceam un secret din ideile mele. Mi se parea absurd sa fac altfel: atunci cand crezi in ceva, traiesti consecvent cu acel lucru. Insa am avut intotdeauna, ca si acum, oroare de fanatism si prozelitism. Cum sa spun, "baietii" citisera dosarul, deci eram "ciumat" prin definitie. Am fost urmarit, din cand in cand, dar nu a fost ceva exagerat, iesit din comun. Insa in perioada activitatii mele ca economist am fost urmarit permanent, peste tot unde ma duceam in tara. Colegii mei au fost intrebati despre opiniile mele politice. Facusem in nenumarate randuri afirmatii despre felul cum s-a facut colectivizarea, de exemplu, sau alte lucruri de genul acesta. Lucrurile s-au complicat insa spre sfarsitul deceniului opt, in 1986 cred, cand un prieten foarte apropiat, coleg de liceu, care, fiind probabil urmarit, a fost oprit de un politist pe cind avea masina plina de Biblii. In vremea aceea, a transporta, a avea, sau a comercializa Biblii era un lucru ilegal.

Dorin Popa: Ce confesiune avea?

Danut Manastireanu: Era baptist. Imediat a fost arestat. Si pentru ca Romania era intr-un moment in care se ingrijea de imaginea ei externa, nu era decent sa fie arestat pentru ca colporteaza Biblii. Lumea vestica ar fi ras de asa ceva. Si atunci pur si simplu a fost acuzat ca a incercat sa-l omoare pe acel politist. Ca urmare, a primit 10 ani de puscarie. Numele lui este Constantin Sfatcu si este in SUA in acest moment. El a stat un an in inchisoare. La putin timp dupa aceste evenimente, o delegatie straina formata din persoane importante: un senator american, doi lideri ai organizatiei Christian Solidarity International si Presedintele Cultului Baptist din India, care reprezenta 20 milioane de baptisti..

Dorin Popa: Dar cum au aflat?

Danut Manastireanu: In momentul in care prietenul meu a fost arestat, noi am facut cunoscut lucrul acesta in Vest, prin contactele pe care le aveam. Nu puteam lasa lucrurile asa. De fapt, cunoasterea situatiei de catre cei din Occident era singura noastra protectie in perioada comunista.

Dorin Popa: Dar cum ati aflat dumneavoastra?

Danut Manastireanu: Ca a fost arestat? Noi ne cunosteam foarte bine, deoarece am crescut impreuna in aceeasi biserica. In plus, fratele lui Costica, Teodor, si sotia acestuia, se aflau si ei in masina in momentul incidentului. Ei au fost opriti de un politist care nu a putut sa-i supravegheze pe toti. Costica a ramas, iar Teodor si sotia lui au reusit sa fuga. Nu au putut fi arestati pentru ca nu s-a putut dovedi, desi militia a stiut tot timpul ca ei au fost acolo. Prin ei, imediat am aflat si am raspandit stirea la prietenii nostri din Vest. Dar sa revenim la povestea noastra. La sosirea acestei delegatii s-a pus problema persoanei care sa-l insoteasca in calitate de traducator. Teodor ar fi putut-o face, dar era riscant, dat fiind ca el era unul dintre suspecti. Si atunci, desi constient de riscurile implicate, am decis sa fac eu lucrul acesta. Era vorba in definitiv de prietenul meu. Spre surprinderea noastra, cu exceptia inspectorului pentru culte, nici unul dintre reprezentantii autoritatilor locale, nu a vrut sa ne primeasca. Ca prin minune, devenisera extrem de ocupati sau diparusera din oras: comandantul securitatii a refuzat sa ne primeasca, prim-secretarul - ni s-a spus ca este plecat...

Dorin Popa: Dar era vorba de un senator american!

Danut Manastireanu: Si ce daca? Astea erau poruncile... asa incat au dat cu totii bir cu fugitii.

Dorin Popa: Dar n-a venit nimeni de la Bucuresti cu ei?

Danut Manastireanu: Nu. Au venit direct aici. Nu au contactat pe nimeni in Bucuresti. Au mers acolo, dupa ce au plecat din Iasi.

Dorin Popa: Ei au crezut ca e o tara democrata... Si au fost mintiti?

Danut Manastireanu: Membrii delegatiei occidentale au fost uimiti de aceasta primire. Imediat dupa plecarea lor, directorul intreprinderii in care lucram mi-a cerut sa dau o nota explicativa despre cele intamplate. Eu am avut multe contacte cu straini si de-a lungul anilor mi s-a cerut de multe ori de catre diversi ofiteri de securitate sa dau asemenea note informative, dar niciodata in viata mea n-am facut acest lucru. De data aceasta am facut-o insa, si motivul a fost unul foarte simplu. Autoritatile au refuzat sa se intalneasca cu acea delegatie, iar ei aveau un mesaj de transmis. In nota aceea eu am transmis de fapt mesajul lor, care consta in esenta din avertizarea ca Occidentul este cu ochii pe noi, ca acest eveniment nu va trece neobservat si ca va avea implicatii majore pe plan politic si economic pentru Romania.

Dorin Popa: Un lucru foarte ciudat pentru ascultatorul obisnuit si pentru mine. Printr-o nota informative, v-ati ajutat prietenul aflat in inchisoare.

Danut Manastireanu: Trebuia sa o fac. Nu era nimeni care sa faca acest lucru in momentul respectiv. Iar autoritatile refuzasera sa asculte mesajul delegatiei straine. Nu aveam deci de ales. La cateva zile dupa aceea sefa mea a fost chemata la directorul intreprinderii.

Dorin Popa: Cum o chema?

Danut Manastireanu: D-na Constantiniu, o femeie pentru care am si acum un extraordinar respect, pentru ca este unul dintre putinii oameni care devenind sef nu s-a schimbat. Era sefa biroului financiar in care lucram. Directorul a chemat-o la el - pe atunci director era domnul inginer Racu - si a intrebat-o: "Tu ai citit asta? Cum? Si nu esti uimita?!", la care d-na a raspuns: "Nu pricep ce anume ar trebui sa ma uimeasca in povestea asta. Totul mi se pare foarte normal." La putina vreme dupa ce am facut informarea despre delegatia straina, s-a schimbat conducerea intreprinderii. Noul director, doamna inginer Luca, era mult mai regimentata politic decat fostul director si la presiunea securitatii a intervenit imediat pentru a pune lucrurile la punct. M-a chemat la dinsa si m-a sfatuit "sa plec pe usa din fata, pentru ca, daca nu, voi fi obligat sa plec pe usa din dos". Mi se sugera deci sa plec imediat din fabrica. Apoi, doamna a adaugat: "Sa fie foarte clar! Nu vei fi dat afara pe motive religioase. Vom gasi un motiv. Nimeni nu este perfect."

Dorin Popa: Adica va sugera sa va dati demisia.

Danut Manastireanu: Da. Sa plec pur si simplu.

Dorin Popa: Si ce i-ati spus?

Danut Manastireanu: I-am raspuns ca nu voi pleca nicaieri, deoarece nu am nici un motiv. Si am adaugat: "Eu am decis sa raman in tara aceasta. Nu am facut nimic ilegal. Daca vreti sa ma dati afara, nu aveti decat sa o faceti. Eu insa nu voi pleca de buna voie." Numai ca in urmatoarele saptamani nu am mai avut cum sa-mi fac meseria. Securitatea interzisese sefilor mei sa-mi permita sa calatoresc, ori slujba imi cerea sa rezolv diverse lucruri, sa primesc la Bucuresti aprobari pentru actele pe care le elaboram. Am realizat curind ca daca ramaneam, riscam sa fiu dat afara pentru incompetenta, un lux pe care nu mi-l permiteam, asa incat, dupa cateva luni de zile, am plecat, din scirba.

Am plecat, de la acel loc de munca in ‘87, dar m-am transferat la cooperativa "Prestatiunea", ca muncitor necalificat, intr-un atelier de monumente funerare.

Dorin Popa: Dorin Popa: Cum poate sa fie acesta un transfer? Erati super-calificat pentru postul acesta.

Danut Manastireanu: Danut Manastireanu: Eu stiu... cred ca eram necalificat, pentru ca mai tarziu a trebuit sa-mi iau calificare de zidar pentru ca sa pot primi cateva sute de lei la salar. A fost o perioada foarte grea.

Dorin Popa: Deci s-a putut face transferul dintr-o functie de economist intr-una de zidar?

Danut Manastireanu: Intr-o functie de muncitor necalificat! Urmatorii trei ani au fost foarte dificili din cauza mutatiei: dintr-un birou in care lucrezi cu inteligenta si cu calculatorul intr-un cimitir sau intr-un atelier de pietre funerare in care lucrezi cu pietre, inveti sa sculpetezi, inveti sa torni beton in frig.

Dorin Popa: Dar acolo cum de v-au primit?

Danut Manastireanu: Un prieten de-al meu tocmai crease acest atelier de monumente funerare si atunci el prin cunostinte si pile a primit aprobarea presedintelui cooperativei ca sa fiu acceptat in aceasta pozitie si securitatea n-a intervenit. Foarte intersesant, in momentul in care am incetat activitatea la Mase Plastice a incetat urmarirea. In ultimii doi ani de zile, perioada in care am fost in cumpana daca sa raman in tara ori nu, pentru ca nu mai puteam functiona aproape: corespondenta imi era cenzurata, telefonul imi era ascultat, in fata casei statea mereu o masina a politiei cu antenele ridicate, eram urmarit pe strada, pur si simplu nu ma mai puteam misca. Puneam in pericol contacte pe care le aveam, relatii cu diverse persoane din strainatate cu care aveam intalniri de studiu biblic si alte lucruri de genul acesta, si am ajuns, pur si simplu, la un moment dat sa spun: "Nu mai are nici un sens sa mai stau aici, pierd vremea."

Desi am fost ispitit de a pleca, Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ramas. In vremea aceea eram in contact cu o organizatie evanghelistica americana care se numeste Navigatorii. De la oamenii aceia am invatat sa studiez Biblia, desi eram un laic, insa cu interes pentru teologie si pentru Scriptura in general. Tot ei m-au invatat sa pun viata mea crestina in slujba altora si sa-i ajut pe altii se creasca in viata lor, ceea ce in termeni tehnici se numeste ucenicie crestina. Imi amintesc de faptul ca in perioada aceea de criza m-am apropiat de unul dintre acesti oameni, care era misionar “sub acoperire” aici in Romania. Era student la universitate si in acelasi timp se intalnea in secret cu noi. Am mers la el si i-am spus: “Uite ce se intampla. Sunt extrem de urmarit si nu vreau sa pun in pericol activitatea voastra in Romania. Ea este prea importanta pentru mine.” El insa mi-a spus: “Relatia noastra cu tine este prea importanta pentru noi, si de aceea ne vom lua de doua ori mai multe precautii, dar vom continua sa ne intalnim.” El nu stia ca eu decisesem foarte clar ca daca ei rup relatiile cu mine, a doua zi eu imi depuneam actele pentru plecarea din tara.

Dorin Popa: In seara aceasta, in saptamana Craciunului, am invitat pe domnul Danut Manastireanu, director pentru marturia crestina si formarea spirituala, pentru regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat al Organizatiei World Vision cu sediul la Viena. Domnul Manastireanu este economist de profesie initiala, este baptist, din punct de vedere confesional, si este in acelasi timp absolvent al unui masterat luat la Londra, ne va povesti dumnealui, si doctorand in teologie tot la Londra. Ajungem cu studiile la zi?

Danut Manastireanu: Da, foarte aproape, cu o mica pauza in alte doua meserii, dupa ce am parasit meseria de constructor de monumente funerare.

Dorin Popa: Cand ati parasit-o?

Danut Manastireanu: Asta s-a intamplat dupa revolutie, in 1990-1991.

Dorin Popa: Ati mai lucrat si in '90 in calitate de constructor de monumente funerare?

Danut Manastireanu: Da, nu aveam o alta solutie. Nu ma puteam intoarce la Mase Plastice. Era inca prea devreme. In conducere erau inca aceiasi oameni, asa incat n-am avut de ales.

Dorin Popa: Nu v-au invitat?

Danut Manastireanu: Prietenii, cei cu care am fost mai apropiat, m-au invitat, dar nu am primit niciodata o asemenea invitatie de la conducerea intreprinderii, care pana la urma s-a invartit in acelasi spatiu politic.

Dorin Popa: Ca si conducerea de la varf, de la Bucuresti.

Danut Manastireanu: Da, sigur, toate lucrurile s-au filtrat de la varf inspre baza.

Dorin Popa: Ca si in biserica ortodoxa, ramanerea Patriarhului dupa un timp de penitenta, nu stiu la ce biserica, in Ardeal parca...

Danut Manastireanu: Din nefericire lucrul acesta s-a intamplat si in alte confesiuni. As spune totusi ca din fericire nu si in cea baptista.

Dorin Popa: Au fost nevoie de restructurari si in biserica baptista?

Danut Manastireanu: O, da! In toate bisericile. Vreau sa va spun ca nu doar ierarhia bisericii ortodoxe, ci ierarhia tuturor bisericilor a colaborat cu conducerea comunista a Romaniei, la toate nivelurile.

Dorin Popa: Poate ca nu aveau cum face altfel, nu puteai sa traiesti intr-un stat si sa ignori conducerea statului respectiv.

Danut Manastireanu: Nu? Eu am trait si am ignorat-o, cel putin intr-o anumita masura. Si asa au facut-o multi altii. Este adevarat ca daca vrei sa ramai ierarh cu orice pret, atunci, desigur, iti vinzi constiinta pentru un blid de linte. Au mai facut-o si altii in istorie. Crestinii din primele veacuri ar fi putut trai linistiti in Imperiul Roman daca sacrificau de forma putina tamaie pe altarul zeilor. Ei insa au preferat sa-si dea viata pentru credinta lor. Spre deosebire de acestia, conducatorii religiosi ai Romaniei au hotarat ca trebuie sa salveze neaparat institutia. Intrebarea mea este daca orice sacrificiu merita sa fie facut, daca nu cumva acesta este un pret prea mare fata de folosul obtinut. Dar asta este problema lor, nu a mea. Eu nu am fost niciodata intr-o asemenea pozitie si ii multumesc lui Dumnezeu ca nici nu voi ajunge, sper. Pentru ca, asa cum va spuneam, am ales sa fiu laic si nu cleric, si sper ca voi ramane asa toata viata mea. Revenind la istorie, dupa ce am depasit aceasta perioada, deloc usoara pentru mine, am cheltuit urmatorii trei ani de zile lucrand in domeniul traducerilor si in spatiul editorial. Impreuna cu cativa prieteni am infiintat in 1990 o editura religioasa evanghelica.

Dorin Popa: Aici in Iasi?

Danut Manastireanu: Nu. Sediul editurii, numite Logos, a fost intodeauna la Cluj, dar echipa editoriala a fost la inceput in Iasi. Apoi, in perioada 1992-1993, am fost redactorul-sef al acestei edituri.

Dorin Popa: Functioneaza in continuare aceasta editura?

Danut Manastireanu: Editura continua sa existe si sediul ei este in continuare la Cluj, acolo unde se afla acum si echipa editoriala, atat cat mai exista la ora actuala, deoarece din pricina restrictiilor de piata, productia este foarte, foarte redusa.

Dorin Popa: Cum ati ajuns apoi sa studiati teologie?

Danut Manastireanu: In 1993 am primit invitatia de a merge intr-un program de masterat la London Bible College, un colegiu teologic asociat cu Universitatea Brunel, din vestul Londrei. Am petrecut acolo un an de zile...

Dorin Popa: In 1993 ati iesit dumneavoastra pentru prima data din tara?

Danut Manastireanu: Nu, am iesit prima data din tara in ‘90, inspre Moldova. Am facut cateva calatorii in perioada aceea: in Austria, Germania, Slovacia. Am iesit prima data in Vest in 1991, in Statele Unite si apoi in 1992 in Germania. In 1993 am petrecut o perioada mai lunga in Anglia, unde fusesem deja pentru o scurta vizita in primavara aceluiasi an.

Dorin Popa: Ce a insemnat pentru dumneavoastra anul de masterat? Ati spus ca ati fost peste zece romani acolo.

Danut Manastireanu: Am fost in perioada aceea in acel colegiu 16 romani plus un altul care absolvise deja colegiul si isi incepuse studiile de doctorat la King’s College, un alt mare colegiu din Londra. Eram deci saptesprezece romani in comunitatea aceea academica. A fost interesant pentru noi, pentru ca in afara de britanici, eram cea mai mare comunitate nationala din colegiu dintre cei 330 de studenti, din 33 de tari, aflati in acel an la studii acolo. Romania era foarte bine reprezentata, si vreau sa va spun a fost reprezentata cu cinste, pentru ca la sfarsitul acelui an romanii au fost printre primii in colegiu. Am terminat acel deosebit de interesant an de studiu cu o lucrare de masterat al carui subiect a fost: “Locul Scripturii in teologia ortodoxa”. In aceasta faceam referire si la teologia parintelui Staniloae, care este de fapt punctul de concentrare al tezei mele de doctorat, pe care am inceput-o in regim de part-time in 1994 si la care lucrez si acum sperand ca o voi termina in vara viitoare. Dupa revenirea in tara, in octombrie 1994, am inceput sa predau teologie la un institut biblic in Oradea, unde am lucrat timp de patru ani, facand naveta si predand un curs modular.

Dorin Popa: Cate luni pe an stateati la Oradea?

Danut Manastireanu: Mergeam pentru o saptamana sau doua pe luna, dar in principu media era de sapte pina la zece zile petrecute lunar in Oradea.

La Oradea am predat hermeneutica si, in acelasi timp, am condus ca secretar stiintific activitatea de cercetare, coordonand sesiunile de comunicari stiintifice si, in acelasi timp, editura institutului. Ca redactor-sef, am pregatit pentru publicare primul numar din revista teologica a institutului, care din nefericire, dupa plecarea mea, a fost amanata, din ratiuni economice sau de alta natura in care as prefera sa nu intru.

Dorin Popa: Si ati intrerupt colaborarea cu Oradea?

Danut Manastireanu: Am intrerupt colaborarea pentru o vreme, pentru ca imi era foarte greu sa ma concentrez pe finalul tezei de doctorat si in acelasi timp sa calatoresc atat de mult. In toamna, in anul 1998, am inceput sa lucrez mai intens la teza, si atunci m-am retras in Iasi, unde am predat educatia religioasa la Colegiul Richard Wurmbrand, o scoala privata de cultura generala pe care am creat-o impreuna cu un grup de prieteni in 1995.

Dorin Popa: Da, voiam chiar sa ajung si la acest colegiu, la scoala aceasta despre care am auzit ca are rezultate foarte frumoase, si am citit in ziarul Monitorul o stire, ca un fotbalist de mare talent de la Iasi, imi scapa numele...

Danut Manastireanu: Adi Ambrosie.

Dorin Popa: Asa, Adrian Ambrosie, s-a lasat de fotbal pentru a fi profesor la aceasta scoala.

Danut Manastireanu: Este adevarat.

Dorin Popa: Este baptist?

Danut Manastireanu: Nu, este crestin dupa Evanghelie.

Dorin Popa: Un lucru mai rar, un fotbalist, care castiga destul de bine, sa paraseasca fotbalul, si era de mare talent aici la Iasi...

Danut Manastireanu: Adi este un om foarte talentat, dar care are in acelasi timp foarte multa inima pentru copii. Elevii din scoala il iubesc foarte mult. El preda educatie fizica si in acelasi timp coordoneaza dimensiunea spirituala a scolii, intreg domeniul educatiei religioase si al activitatilor care tin de formarea spirituala a personalului.

Dorin Popa: Dar este atat de priceput in asta?

Danut Manastireanu: Este un crestin foarte dedicat si foarte serios, lucru care cred ca este recunoscut de colegii lui.

Dorin Popa: Am cunoscut-o si pe doamna directoare Romaniuc inca de pe vremea cand lucram la Prefectura.

Danut Manastireanu: Doamna Liliana Romaniuc este o femeie absolut remarcabila si un specialist de clasa.

Dorin Popa: Specialitatea domniei sale este aceea de profesor de matematica.

Danut Manastireanu: Intr-adevar. Si este un profesor foarte bun. Valoarea dumneaei a fost recunoscuta si prin faptul ca a fost cooptata in Comisia Nationala de Evaluare si Acreditare Scolara.

Dorin Popa: Colegiul Richard Wurmbrand este singura scoala privata din Iasi?

Danut Manastireanu: Mai sunt si alte scoli, dar nu de acest nivel. Exista niste gradinite si citeva scoli postliceale, dar o scoala de acest nivel nu mai exista. Si cred ca este una dintre putinele scoli private din tara care in mod explicit isi fundamenteaza efortul pedagogic pe principiile crestine.

Dorin Popa: Stiu ca ati intampinat mari piedici in a o infiinta.

Danut Manastireanu: Este adevarat. In definitiv orice lucru nou starneste reactii, si vreau sa va spun ca in acest caz au existat piedici care tin de o anumita mentalitate inca prevalenta in societatea romaneasca. Noi ne laudam ca romanul este o fiinta foarte toleranta. Eu vreau sa va spun, ca membru al unei minoritati, ca romanii sunt extrem de intoleranti mai ales in perspectiva religioasa.

Dorin Popa: Si eu, dupa ce am mers in strainatate, vad din perspectiva laica ca suntem intoleranti. Daca travesez pe culoarea rosie a semaforului in Canada sau in Statele Unite, si se apropie o masina, imi face semn sa continui. In plus, omul imi zambeste. Ori daca traversez aici, ma injura de nu ma vad. Si pot sa travesez si pe verde, ca tot ma injura. Cum sa fim noi toleranti? Asta e o minciuna.

Danut Manastireanu: Ne facem de fapt iluzii. Este suficient sa ne uitam la talk show-urile de la televiziune sau de la radio si vedem ca oamenii nu pot dialoga, nu se pot contrazice cu eleganta.

Dorin Popa: Sigur, Marius Tuca este un exemplu de intoleranta.

Danut Manastireanu: Daca e sa continuam lista, cred ca mai stam pana la sfarsitul emisiunii si nu o terminam. Este o tragedie.

Dorin Popa: Vad ca spuneti lucrurile pe fata, ma mir la cat sunteti de fin si de afabil in viata de zi cu zi. Ma mira ca spuneti lucrurile atat de dur. Dar probabil ca sunteti intr-adevar atat de contrariat de prea lunga vreme, si nu le mai tolerati la randul dumneavoastra.

Danut Manastireanu: Stiti ce se intampla? Eu cred ca avem o teribila capacitate de autoinselare, ca popor vorbesc. Pe de alta parte ne inselam in mod constient pe noi insine ca indivizi. Daca continuam in stilul acesta, nu avem pur si simplu nici un viitor. Romania se indreapta politic inspre Europa, dar ca mentalitate se afla inca in Asia.

Vreau sa va dau un exemplu. Am predat un an...

Dorin Popa: In Asia, in Asia ar fi foarte bine.

Danut Manastireanu: Eu stiu, depinde, s-ar putea sa avem opinii diferite despre Asia. Nu ma refer la Asia economica, ma refer la Asia ca mentalitate religioasa de exemplu.

Dorin Popa: Dar ca civilizatie...

Danut Manastireanu: Antica...

Dorin Popa: ... Asia nu cred ca este chiar de neglijat. Ei sunt foarte disciplinati, ceea ce noi nu suntem.

Danut Manastireanu: Sigur, cand va referiti la civilizatia japoneza, daca va referiti la cea indiana mai putem discuta.

Dorin Popa: Nu, la cea chineza ma gandesc in primul rand, la cea japoneza, la cea coreiana. Totusi, toti sunt disciplinati.

Danut Manastireanu: Sigur ca da, asta tine si de o anumita dimensiune religioasa.

Dorin Popa: Daca ma gandesc la japonezi, care au posibilitatea sa castige destul de bine fata de alte tari, sunt destul de modesti si accepta salarii chiar mai mici decat ar merita, pentru binele tarii foarte mult merge la buget si nu este nici o problema acolo.

Danut Manastireanu: Dar nu sunt ei individualisti asa cum este civilizatia occidentala, europeana in primul rand, dar si cea americana, mai ales cea americana. Vroiam sa va dau un exemplu. Eu am predat un an educatie religioasa. Dupa parerea mea...

Dorin Popa: Unde, aici la colegiul Wurmbrand?

Danut Manastireanu: In colegiul Wurmbrand. Am predat la elevii de liceu, era singura clasa de liceu, clasa a IX-a, atunci. Dupa parerea mea, daca ma uit la felul in care se face educatie religioasa in scolile romanesti, dupa parerea mea noi ne aflam in plin Ev Mediu, cu mentalitatea. Pentru ca, daca religia nu s-a predat in Romania pana in 1989, in momentul in care, sub presiunea diverselor confesiuni religioase, predarea religiei a fost reintrodusa in scoala, ideia a fost aceea ca predarea religiei ar trebui sa faca catehizare, obiectivul acestei activitati este catehizarea copiilor, dupa mine acest lucru este absolut aberant.

Responsabilitatea catehizarii revine bisericii. Responsabilitatea transmiterii traditiilor, a valorilor revine familiei. Dar nici biserica, nici familia nu isi fac datoria in aceasta privinta, fie din incompetenta, fie din lipsa de interes, si atunci aceasta responsabilitate este basculata in seama scolilor, si a altor incompetenti; oameni care nu au formare pedagogica, oameni care sunt fanatizati sau marcati de un fundamentalism religios extrem, si care transmit tot acest gunoi copiilor, rezultatul este ca in foarte multe scoli copiii sunt vacinati impotriva religiosului, de acest tip de fomare scolara, daca vreti.

Dorin Popa: Extrem de interesant si foarte pertinent cum puneti lucrurile. La fel vad si eu lucrurile acestea.

Danut Manastireanu: Asta ar trebui sa fie, obiectivul educatiei religioase ar trebui sa fie educarea copiilor in acest domeniu, cu privire la aceasta disciplina, formarea lor culturala, intelectuala cu privire la acest domeniu.

Dorin Popa: Cum se preda istoria, geografia...

Danut Manastireanu: Absolut!

Dorin Popa: N-ar trebui sa ne patetizam pe seama asta.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Eu vreau sa va dau exemplul Angliei in aceasta privinta, de care sunt foarte apropiat pentru ca expertii englezi ne-au ajutat si continua sa ne ajute in structurarea scolii, si contribuie, prin intermediul scolii noastre, in efortul de restructurare a invatamantului romanesc, si in care asemenea lucruri nu se intampla. Chiar daca exista scoli ale bisericii, acolo exista activitati care sunt sustinute de pastori, care sunt activitati de capela, dar educatia religioasa nu este sustinuta de clerici, ci de profesori de religie care nu isi predau acolo ideile sau doctrinele specifice ale propriilor confesiuni. Ei pot sa fie sau nu angajati religios, datoria lor este sa faca educatie religioasa. Am vazut manualele lor. In manualele lor sunt cuprinse dogmele crestine, invataturile islamului, invataturile budiste sau ale altor confesiuni sau religii care sunt reprezentate in zona in proportia in care ele sunt reprezentate, daca vreti, dar accentul cade nu pe elementele de amanunt care dezbina, si rolul este nu acela de a creea intoleranta, ci de a creea o intelegere a celuilalt, de a stimula respectul pentru alteritate. Unde vedeti lucrul asta intamplandu-se in educatia religioasa romaneasca? Dupa parerea mea nu este nicaieri.

Dorin Popa: Ce s-a mai intamplat cu religia din scoli?

Danut Manastireanu: Religia este predata in general de clerici. De clerici ortodocsi pentru copii ortodocsi, de clerici catolici pentru cei catolici, si uneori de profesori care au studiat religie, au studiat teologie, si eventual o alta disciplina, disciplina din aceastea duble, daca vreti. Dar problema mea este cu obiectivul acestei... Obiectivul actual al educatiei religioase in Romania nu are nici o legatura cu restul curiculumului. Nici nu ma mir ca domnul ministru Marga incearca, cumva, sa scoata acest lucru undeva la marginea programei, pentru ca modul in care el este perceput ca element din programa nu are nici o legatura. Este ca si cum ai uni pamantul cu fierul.

Dorin Popa: Dar mai este obligatorie religia in scoli?

Danut Manastireanu: Da, inclusiv in liceu, desi obligativitatea este pe hartie, in practica lucrul asta nu se prea intampla peste tot.

Dorin Popa: Au reusit romanii sa mai dinamiteze o idee frumoasa.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Si in felul in care este aplicata nici nu ma mira. Eu vreau sa va spun, si poate voi scandaliza pe multi spunand ca, in felul in care se face educatia religioasa in Romania mai bine nu s-ar face, pentru ca este un contra-serviciu facut bisericii si credintei crestine.

Dorin Popa: Da, ramanea macar asa un mit...

Danut Manastireanu: Un ideal frumos...

Dorin Popa: ...Dar asa se demitizeaza si se pulverizeaza.

Danut Manastireanu: Sigur. Oamenii devin vacinati la aceste lucruri. Repet, responsabilitatea catehizarii revine bisericii. Daca biserica nu vrea sa o faca, sa recunoasca lucrul acesta, dar sa nu impinga, sa nu paseze aceasta raspundere scolii pentru ca nu este treaba scolii sa faca catehizare, treaba scolii este sa faca educatie.

Dorin Popa: Si pentru ca suntem in saptamana Craciunului, spuneti-mi, dumneavoastra ca baptist sarbatoriti Craciunul odata cu noi?

Danut Manastireanu: Da, odata cu toate celelalte biserici.

Dorin Popa: Exista totusi vreo diferenta, vreo particularitate?

Danut Manastireanu: Nu, nu exista absolut nici o diferenta esentiala. Serviciile de cult, desigur, sunt cele specifice bisericilor protestante. Sunt servicii speciale, de Craciun, in care predicile sunt concentrate asupra acestui eveniment, asupra valorii pe care o au intruparea Mantuitorului si celelalte lucruri legate de nasterea Lui, asupra intelegerii teologice a acestui eveniment, si asa mai departe. Cantarile, rugaciunile sunt concentrate in jurul acestui fapt. Este o atmosfera sarbatoreasca. Craciunul este, de fapt si pe buna dreptate, cea mai importanta sarbatoare a crestinului. Pentru ca actul intruparii Mantuitorului, chiar daca este in aparenta foarte putin stralucitor, este, de fapt, evenimentul care lanseaza intreg procesul care sfarseste cu Parusia, cu revenirea lui Hristos in slava.

Dorin Popa: Nu este Pastele cel mai important eveniment in viata crestina?

Danut Manastireanu: Eu cred ca nu. Pastele nu ar fi existat fara intrupare.

Dorin Popa: Parintele Galeriu mereu imi spunea ca Pastele este...

Danut Manastireanu: Perspectiva ortodoxa asupra acestei sarbatori accentueaza mai degraba evenimentul intruparii ca fiind cel care aduna in sine tot ceea ce urmeaza in istoria mantuirii. Dar, desigur, este loc aici pentru anumite distinctii. Dupa parerea mea, mai degraba Biserica Romano-Catolica este cea care accentueaza mai mult evenimentul rastignirii Mantuitorului. In teologia ortodoxa insa, accentul cade mai degraba pe intrupare sau pe inviere. Exemplul este crucea ortodoxa, care nu are pe ea trupul Mantuitorului, tocmai pentru a accentua ideea invierii Mantuitorului. Prin contrast, in teologia catolica trupul Mintuitorului este reprezntat ca fiind inca pe cruce, accentul cazand asupra lucrarii ispasitoare a Mantuitorului. Sunt accente teologice diferite, legitime fiecare in parte, si cred ca nu merita sa ne certam pe tema aceasta. Teologii se mai cearta uneori, din diverse motive confesionale sau de orgolii. Important este insa ca, asa cum spunea parintele Staniloae, cele cinci evenimente cardinale ale evenimentului Christic, intruparea, rastignirea - moartea, invierea, inaltarea si coborirea Duhului Sfant, sunt evenimentele fundamentale ale invataturii crestine. Fara oricare dintre ele, invatatura crestina se prabuseste.

Dorin Popa: Teza dumneavoastra de doctorat este axata pe teologia Parintelui Staniloae?

Danut Manastireanu: Titlul tezei mele de doctorat este Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia Trinitariana a Parintelui Dumitru Staniloae. Vorbesc in aceasta teza despre eclesiologia, sau doctrina Bisericii, la Parintele Staniloae, doctrina care este construita pe modelul Trinitatii. Si incerc sa folosesc conceptul patristic de perihoresis sau intrepatrundere a actiunilor si a realitatii celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, ca model teologic pentru explorarea consecventei sau inconsecventei trinitariene a doctrinei Bisericii la parintele Staniloae.

Dorin Popa: Cum se intimpla ca dumneavoastra, un baptist, sunteti atat de vrajit de parintele Staniloae, care este considerat cel mai important teolog ortodox din ultimi 50 de ani?

Danut Manastireanu: Dupa parerea mea, parintele Staniloae este cel mai important teolog roman din toate timpurile si consider ca acesta este un motiv destul de important pentru a studia teologia lui. Si vreau sa adaug ca eu nu sunt un unicat. Fostul meu sef de la Institutul Teologic de la Oradea (acum Universitatea Emanuel), rectorul Dr. Paul Negrut, a dedicat o parte importanta a tezei lui de doctorat teologiei Parintelui Staniloae. Teza se refera la conceptul de autoritate in Biserica Ortodoxa Romana in secolul XX. De asemenea, doi alti colegi de ai mei, unul fiind profesor la Oradea, iar celalalt la Universitatea din Timisoara, si-au scris tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae. Primul, Dr. Emil Bartos, pe Theosis, sau doctrina indumnezeirii la parintele Staniloae, lucrare publicata deja de editura Insitutului Biblic. Celalalt, Dr. Silviu Rogobete, a scris o lucrare legata de antropologia Parintelui Staniloae. Exista la ora actuala cinci sau sase teologi baptisti din Romania care isi scriu tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae.

Dorin Popa: Care este mirajul Parintelui Staniloae? De ce va atrage?

Danut Manastireanu: Parintele Staniloae este fara discutie un teolog foarte important. El pune inaintea noastra, ca teologi evanghelici, o provocare extraordinara. Teologia evanghelica in general, si cea baptista in particular, s-au conturat in spatiul occidental, dominat fie de catolicism, fie de protestantismul clasic. Ori spatiul teologic rasaritean, cum ar fi Romania sau Rusia, este singurul in care evanghelicii coexista cu ortodocsii intr-un spatiu geografic in care acestia sunt majoritari. Ori aceasta este pentru noi o sansa extraordinara. In mod practic nu exista inca la ora actuala o teologie evanghelica romaneasca propriu-zisa. Avem insa acum sansa de a contura o conceptie teologica evanghelica rasariteana, respectiv romaneasca, in context ortodox. Acesta este un demers absolut fascinant, pentru ca, dupa parerea mea, noi evanghelicii avem mult mai multe in comun cu teologia ortodoxa, decat cu teologia catolica si mai ales cu teologia liberala protestanta.

Dorin Popa: Cand spuneti noi va referiti la cine anume?

Danut Manastireanu: Ma refer la evanghelicii romani in general, baptisti, crestini dupa Evanghelie si penticostali.

Dorin Popa: Aceste idei le-ati impartasit in occident, in Anglia, in Franta, in America? Pentru ca evanghelicii de acolo nu prea au intre ei ortodocsi. Ei se intalnesc mai degraba cu catolici.

Danut Manastireanu: Da si nu. Vreau sa va spun ca pentru mine studiul in Marea Britanie a fost o ocazie extraordinara. Anglia este un spatiu special, in care domneste pluralismul, in care exista o toleranta religioasa extraordinara si in care dialogul ecumenic nu are doar o structura formala, limitata de ierarhia religioasa. Adesea, in cadrul diverselor intruniri ecumenice, liderii confesionali se intalnesc la o cafea si incearca sa traseze unitatea Bisericii in jurul celui mai mic numitor comun. Ori tocmai acest lucru a impins miscarea ecumenica in criza profunda prin care trece acum. In Anglia insa am intalnit un dialog ecumenic real, in care se face teologie de cel mai inalt grad si in care toate punctele de vedere sunt luate in mod serios in considerare. Avantajul Angliei, din acest punct de vedere, este extraordinar de mare. In Anglia exista cateva personalitati ortodoxe de mare calibru. Avem mai intai pe episcopul Kallistos, un fost anglican convertit la ortodoxie. El este unul dintre primii care au facut cunoscuta ortodoxia in Anglia. Apoi este Andrew Walker, un sociolog care s-a nascut in mediul penticostal, a devenit ateu dupa o vreme, a studiat chiar un an de zile la colegiul la care imi fac eu doctoratul, dupa care s-a convertit si mai apoi a trecut prin anglicanism la ortodoxie. De asemenea, tot in Anglia activeaza actualul Mitropolit rus al Marii Britanii, Antony Bloom, unul dintre cei mai apreciati autori de literatura devotionala in limba engleza. Iar in al patrulea rand, cum zice englezul, last but not least, ba chiar am putea spune ca cel mai important dintre ei este John Zizioulas. Acesta este un teolog grec, acum Mitropolit de Pergam, care preda de peste douazeci de ani in Anglia, si care este una dintre personalitatile ecumenice cele mai cunoscute in spatiul britanic. Atunci cand ma aflu in Anglia, particip cu regularitate la niste seminarii de teologie la King's College. In momentul in care vine acolo Zizioulas sa prezinte o lucrare, sala de seminar este absolut arhiplina. Oamenii se calca in picioare. In concluzie, ceea ce voiam sa va spun este ca prezenta acestor patru oameni, si a altora alaturi de ei, accentul pe doctrina Trinitatii si pe o anume intelegere a doctrinei Bisericii, au facut ca teologia ortodoxa sa aiba un impact asupra dialogului teologic mult mai mare decat procentul pe care il reprezinta ortodocsii in spatiul teologic de acolo. Interesul pentru teologia trinitariana in Anglia este in cea mai mare masura determinat de impactul pe care l-au avut teologii ortodocsi, pe care i-am numit, in dialogul ecumenic britanic. Ori mergand acolo, pe acest val de interes extraordinar, ceea ce noi am putut aduce in acest spatiu ca romani, a fost foarte valoros pentru ei. In acelasi timp, ne-am confruntat cu un intreg spatiu de dezbateri foarte vii si creative, care au hranit in mod substantial studiile noastre. A fost deci o vreme extraordinara pentru asemenea lucruri, si este inca o vreme in care noi putem invata si, cred eu, putem construi ceva de valoare pentru patrimoniul teologic romanesc.

Noi, evanghelicii, avem o mare problema in tara aceasta. Nu doar din pricina acestei discutii stupide despre biserica ortodoxa ca biserica nationala, ca si cand Biserica baptista sau cea catolica, ar fi anti-nationala sau non-nationala si asa mai departe, ci si din pricina intolerantei despre care vorbeam mai inainte. Si din vina noastra, de foarte multe ori evanghelicii sunt perceputi ca un soi de excrescenta neasimilata acestui neam. Eu consider ca desi aceasta acuzatie este adesea nedreapta si exagerata, exista totusi un simbure de adevar in ea. De multe ori teologia pe care o promovam este una importata, mai ales din spatiul anglo-saxon, liturghia noastra este esentialmente de sorginte germana, ca si multe dintre cantarile noastre religioase mai vechi. Eu cred ca evanghelicii romani ar trebui sa faca efortul contextualizarii, in primul rand, pentru binele lor, si apoi pentru binele acestei tari.

Dorin Popa: Dar ce se intimpla aici, domnule, va faceti "mea culpa"?

Danut Manastireanu: De ce n-as face-o? Mi se pare ca exact asta este responsabilitatea mea. Nu este treaba mea sa critic spatiul ortodox, ci sa analizez ce se intampla in propria mea curte.

Dorin Popa: Sunt curios daca un teolog ortodox nu ar incepe prin a critica celelalte culte.

Danut Manastireanu: Asta este problema lui. Eu am prieteni ortodocsi care fac critica propriului spatiu eclesial, cu asiduitate dar si cu dragoste, si care nu se bucura in mod rautacios atunci cand eu critic biserica mea. Dar asta este o alta discutie. Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este insa mult mai important, si nu vreau sa plec de aici fara a-l rosti. Eu cred cu tarie ca noi, evanghelicii, avem de adus o contributie extrem de valoroasa in acest spatiu cultural si religios in care traim. Tara aceasta este bolnava cronic in fibra ei etica. Nu numai cei cincizeci de ani de comunism prin care am trecut, ci si bizantinismul de care suferim structural, au subminat fibra etica a acestui popor. Daca eventual am avut-o vreodata. Eu cred insa cu tarie ca teologia evanghelica este singura care poate crea o dezbatere semnificativa cu privire la restructurarea spatiului etic romanesc. Desigur, o sa-mi spuneti ca vadesc o inclinare necritica fata de ideile lui Max Weber, care au fost destul de criticate la noi in ultimii ani. Dupa opinia mea insa, chiar contra-argumentele care se aduc la ideile lui - de exemplu faptul ca spatiul japonez da aceleasi rezultate ca si spatiile economice protestante - nu sunt de fapt decat noi argumente in favoarea tezei lui Weber, curatata poate de cateva elemente de natura circumstantial religioasa.

Dorin Popa: Weber era un religios practicant?

Danut Manastireanu: Era un teolog la granita intre protestantismul conservator si cel liberal.

Dorin Popa: El a fost cel care a exaltat virtutile protestantismului in liberalism si in capitalism.

Danut Manastireanu: Desigur, afirmand in esenta ca numai pe virtutile etice protestante se poate construi un capitalism de succes. Ori daca ne uitam in spatiul japonez sau in cel asiatic in general...

Dorin Popa: ...care are multi prozeliti...

Danut Manastireanu: ...si eu cred ca pe buna dreptate...

Dorin Popa: Da, da.

Danut Manastireanu: ...as vrea sa vad cum vom putea construi capitalismul in Romania, cand toata lumea fura si toata lumea minte. Toata lumea, vorbind in sens generic. Este insa clar ca adevarul nu este o valoare pretuita in aceasta tara. Respectul pentru proprietatea celuilalt este aproape un nonsens. Auzim in jurul nostru: "daca toata lumea fura, eu sa nu fur?". Pe vremuri se spunea ca in realitate noi nu puteam fura de la CAP, fiindca ceea ce „luam" era de fapt al nostru.

Intregul sistem juridic in Romania este construit pe presupozitia ca toata lumea fura si minte. Intregul sistem de taxare in Romania este construit pe aceasta prezumtie. Acest sistem, in loc sa stimuleze pe cei cinstiti si corecti, ii pedepseste pe acestia punand, stabilind taxe exagerate, pe care cei cinstiti, adica, se subintelege, cei prosti, le platesc in intregime si dau faliment, pe cand smecherii le dribleaza, si pana la urma statul tot ramane cu ceva. Stiti probabil definitia romaneasca a legii. Conform acesteia, „legea este o bariera: dulaii sar peste ea, cateii se strecoara pe sub ea si doar boii se opresc inaintea ei”. Va intreb din nou, cum se poate instaura un stat de drept, intr-o tara in care se promoveaza asemenea mentalitati? Eu cred ca trebuie sa restructuram din temelii toate aceste sisteme, si aceasta nu se poate face decat pe valorile eticii crestine, pe care eu, impreuna cu Weber, o numesc protestanta, pentru simplul motiv ca protestantii sunt cei care promoveaza aceste valori. In esenta insa, este vorba de principiile eticii crestine. Marea mea problema cu modul in care se raporteaza ortodoxia in general la preocuparile etice ale protestantilor, vadeste un soi de condescendenta detasata si putin dispretuitoare. De exemplu, faptul ca protestantii sunt seriosi cu viata de familie si nu isi permit anumite laxitati morale (infidelitatea conjugala, sexul premarital etc.), este privit ca un soi de pudibonderie anacronica. Recent, am vazut cu surprindere un om pe care il simpatizez de altfel in mod deosebit, ma refer la prezentatorul ProTV Cristi Tabara, sustinand cu foarte multa larghete ideea ca trairea in concubinaj este compatibila, in definitiv, cu trairea crestinului in societatea moderna. Este suficient sa deschizi Sfanta Scriptura si sa vezi cum se raporteaza Hristos la aceste lucruri. Una este sa spui, asta este situatia in societatea contemporana, si haideti sa vedem ce putem face intr-o atare situatie, si cu totul altceva este sa spui, „foarte bine fratilor; dati-i drumul inainte”. Dupa parerea mea, pe asemenea mentalitati si atitudini nu se poate construi o societate capitalista de succes. Ca sa nu mai vorbim de lipsa reflexului de economisire, de lipsa respectului pentru munca cinstita, de lipsa dedicarii fata de binele societatii, si asa mai departe. Eu cred ca societatea romaneasca este bolnava, si ca noi, evanghelicii, putem contribui cu ceva la ridicarea aceste tari. Si efortul nostru teologic tinteste in aceasta directie. Sper ca ceea ce incercam sa facem in vremea asta, construind un edificiu evanghelic in context ortodox, un edificiu teologic care sa abia raspunsuri romanesti la problemele concrete ale societatii romanesti, va fi unul care va aduce roade in deceniile care vor urma.

Dorin Popa: Deci sunteti, totusi, un optimist.

Danut Manastireanu: Eu sunt in mod aparent un pesimist, dar cred ca de fapt sunt doar un om realist. Eu cred in valoarea ideilor. Desi nu intodeauna ideile, in mod automat, transforma societatea. Cred totusi ca idei bune au sansa sa transforme societatea in bine, in vreme ce ideile rele, o vor duce intotdeauna la rau.

Dorin Popa: Deci, peste cateva zile sarbatorim nasterea Mantuitorului Isus Hristos. Inteleg ca nu exista nici o diferenta intre ortodocsi si baptisti in aceasta traire a nasterii.

Danut Manastireanu: In mod fundamental nu exista deosebire intre crestinii din orice confesiune. Nasterea Mantuitorului este piatra de temelie a evenimentului christic pe care este construita teologia crestina in toate expresiile ei. Fara aceasta nu exista crestinism.

Dorin Popa: De ce credeti ca spun italienii: "Craciunul il petreci cu ai tai, Pastele cu cine vrei"?

Danut Manastireanu: Ha, ha! Craciunul este prin traditie o sarbatoare de familie. La fel il petrecem si in familia noastra. Este, daca vreti, prin insusi contextul in care se petrece aceasta sarbatoare, un eveniment al familiei. El exalta familia, si valoarea acesteia. Nu-i asa? Imaginile Craciunului sunt imaginile Sfintei Familii - Iosif si Maria aplecati asupra pruncului. Este o sarbatoare care exalta familia ca fiind un lucru central in universul acesta. De aceea cred ca este o sarbatoare de familie.

Dorin Popa: Cei care nu au familie, ce fac de Craciun?

Danut Manastireanu: In Israel, in vremea in care se sarbatorea Pastele, evreul era indemnat sa aduca la sarbatoarea lui saracul, sclavul, pe cel de alta natie. Cred ca ar trebui sa invatam si noi asta. Exista o familie restransa, familia nucleu, dar in acelasi timp poate ca ar trebui sa ne deschidem familiile spre cei fara familie. Asta insa se invata greu, pentru ca, nu stiu cum, desi impotriva structurii noastre oarecum gregare, ne-am imbolnavit de individualism. Proverbul acela cu: "sa moara capra vecinului", sau mai nou: "sa moara vecinul, ca sa-i iau capra", este impotriva a tot ce este romanul si spiritul romanesc, si totusi este o mentalitate prevalenta in societatea de astazi. Ea este insa absolut incompatibila cu gandirea crestina.

Dorin Popa: Aveti un gand anume pentru Craciunul din saptamana aceasta, din anul acesta?

Danut Manastireanu: Daca ar fi sa spun ceva ascultatorilor despre aceasta sarbatoare este ca evenimentul acesta este adesea pricina de sarbatoare golita complet de sensul religios, metafizic, profund al sarbatorii. Am ramas adeseori cu brad si friptura de porc, si vin bun, si cam la asta am redus sarbatoarea, eventual la cateva vorbe spuse din varful buzelor. Sensul Craciunului este un sens profund religios, si fara Hristos Craciunul nu are nici un sens. Mi-e teama ca adeseori amestecam, asa, nonsalant, paganismul, traditiile noastre populare, mai mult sau mai putin asimilate crestinismului sau penetrate de crestinism, inlocuind valoarea profunda a Craciunului cu aceste lucruri de putina valoare, poate interesante si placute la modul anecdotic. Dar fara o reorientare a vietii in jurul Mantuitorului, in jurul rolului central pe care Mantuitorul il joaca in istoria universala, dar mai ales in istoria individuala, Craciunul nu are nici un sens.

Dorin Popa: Este ora 24 si patru minute, deci am intrat de patru minute in ziua de 22 decembrie; acum 10 ani pe 22 decembrie unde erati, la cioplit piatra?

Danut Manastireanu: Cred ca eram la cioplit piatra. Imi amintesc de dimineata in care a fost prima transmisie de la Bucuresti.

Dorin Popa: Pai mai sunt 11 ore pana atunci.

Danut Manastireanu: Tocmai, tocmai...

Dorin Popa: Suntem de-abia la miezul noptii, intre 21 si 22. Eu ascultam "Europa Libera".

Danut Manastireanu: Acelea au fost zile...

Dorin Popa: Regele Mihai transmitea atunci un mesaj foarte frumos.

Danut Manastireanu: ... teribile, zile de cosmar realmente. Noi am primit pe 16, in noaptea de 16 spre 17 un telefon alarmat de la Timisoara, de la un prieten care ne spunea: "Aici se trage, mor oameni pe strazi." Si in noaptea aceea am dat zeci de telefoane in toata tara, nu puteam suna in strainatate ca nu aveam acces, dar am sunat la absolut toata lumea pe care o stiam, si le-am spus: "Rugati-va. Se intampla lucruri groaznice in Timisoara!"

Dorin Popa: Si nu vi s-a oprit telefonul?

Danut Manastireanu: Nu s-a oprit. Banuiesc ca erau concentrati pe alta directie. Zilele acelea au fost zile in care impreuna cu patru, cinci familii de prieteni, am postit si ne-am rugat. Imi amintesc ca am stat zi si noapte in fata televizorului si cu urechea la "Europa Libera", ascultand stirile, si sunand din cand in cand la un grup de prieteni ca sa-i anuntam ce mai era nou, sau pur si simplu rugandu-ne pentru viitorul acestei tari.

Dorin Popa: Eu eram mult mai singur atunci decat dumneavoastra. Vedeti, dumneavoastra datorita credintei baptiste aveati mai multe relatii si oameni in care sa aveti incredere. Eu eram mai singur. Erau doar unul sau doi prieteni cu care puteam sa vorbesc lucrurile acestea. Si am mers din usa in usa in bloc la mine, si le-am spus ca Ceausescu pica in cateva zile. Dar toti inchideau usile, crezand ca sunt nebun. Nu cunosteam decat unul singur dintre vecini, desi acolo stateam de cinci ani.

Danut Manastireanu: In 1988, in toamna, am avut intalnirea de zece ani de la absolvire, impreuna cu colegii mei de la Stiinte Economice. Le-am spus atunci colegilor mei, bravand putintel, despre faptul ca lucrez intr-un atelier care va deveni in curand particular, si asa mai departe, si ca acesta este viitorul. Le-am mai spus: "Uitati-va la ce se intampla in Rusia. Uitati-va la glasnost. Sfarsitul comunismului este aproape. Pregatiti-va!". Atunci, unii dintre colegii mei au inceput sa ma huiduiasca si sa-mi spuna sa ma asez.

Dorin Popa: Dorin Popa: Ati spus asta in amfiteatru?

Danut Manastireanu: Da, in amfiteatru la Stiinte Economice...

Dorin Popa: Deci ati fost pentru ei un mic nebun...

Danut Manastireanu: Da, da. Desigur, eu am fost dintotdeauna putin nebun pentru ei, dar atunci in mod special...

Dorin Popa: Da! V-au spus sa va asezati ca la Congresul Partidului Comunist...

Danut Manastireanu: Pur si simplu. Colegii mei care lucreaza si acum la Directia Judeteana de Statistica isi pot aduce aminte de acest eveniment.

Dorin Popa: Exact cum a patit Parvulescu la Congresul partidului.

Danut Manastireanu: Numai ca eu nu faceam parte din sistem.

Dorin Popa: Dar erati cu zece ani mai tarziu. El a patit asta in 1979.

Danut Manastireanu: Este adevarat.

Dorin Popa: In zece ani lumea se mai desteapta, nu-i asa?

Danut Manastireanu: Intr-adevar. Ha, ha ha. Eu sper ca eram destept inca de pe atunci!

Dorin Popa: Curioasa manifestarea celorlalti. Erati doar un grup de colegi. De ce a trebuit sa va intrerupa?

Danut Manastireanu: Mai intai, au facut-o pentru ca erau acolo si unii dintre profesori. In acelasi timp, dupa zece ani de meserie, cativa dintre ei aveau deja pozitii importante: unii dintre ei in partid chiar. De aceea, nu isi puteau permite sa riste.

Dorin Popa: Si totusi cum de v-au spus sa stati jos? Erati colegul lor, nu-i asa?

Danut Manastireanu: Mi-au spus pur si simplu: "Opreste-te. Gata. Ajunge!". Iar eu bineinteles ca am stat jos.

Dorin Popa: Dar cineva anume, doar n-au facut-o toti odata.

Danut Manastireanu: Sigur ca nu. De asta am facut aluzie mai devreme la institutia in care lucreaza cativa dintre colegii mei.

Dorin Popa: Dar, nu a venit niciunul sa spuna: "Bine ai spus!"?

Danut Manastireanu: Nu, nu. Nu a indraznit nimeni.

Dorin Popa: Nimeni? Niciunul?

Danut Manastireanu: Nu a indraznit nimeni, dintr-un an de studiu de 93 de colegi.

Dorin Popa: Mama, mama, dar arivisti mai erau cu totii!

Danut Manastireanu: Asta a fost.

In ziua de 22 decembrie 1989, cred ca era in jurul pranzului, daca-mi aduc bine aminte, tocmai ieseam din casa, mergand inspre piata impreuna cu un prieten, si m-am intalnit la cativa metri de casa cu domnul Eugen Munteanu, conferentiar la Litere.

Dorin Popa: Dorin Popa: A fost si el invitat la emisiunea aceasta.

Danut Manastireanu: Eugen este un om remarcabil si un prieten foarte apropiat.

Dorin Popa: Da? Poate ne vedem candva in trei, atunci cand revine de la Paris.

Danut Manastireanu: Eugen este acum la Jena, in Germania, impreuna cu sotia si baiatul lui. Revenind la istoria noastra, imi amintesc ca Eugen a venit la mine foarte speriat, spunand ceva despre caderea lui Ceausescu. Ne-am dus imediat la el acasa, si am stat inmarmuriti in fata televizorului, care transmitea primele imagini cu revolutionarii intrati in cladirea televiziunii. Eugen era intr-o stare de exaltare, si spunea mereu: "Acuma, acuma, acuma trag cu tunul in ei. Ce se va intampla oare?". Mai tirziu l-am chemat cu noi, in cateva randuri, la intalnirile pe care le-am avut la mine acasa, in care ne rugam pentru ceea ce se intampla in tara. Vreau sa va spun ca in perioada aceea au fost alaturi de noi nu doar protestanti, ci si oameni de alte credinte. In acel moment diferentele dintre noi nu mai contau. De fapt, angajamentul religios ferm al cuiva este cel care ii determina modul in care reactioneaza la diverse evenimente. Daca este sa revenim la perioada dintre 16 si 22 decembrie 1989, impreuna cu prietenii mei cu care ne rugam in zilele acelea, am stat foarte serios in cumpana daca sa iesim in strada sau nu.

Dorin Popa: Aici in Iasi?

Danut Manastireanu: Da, aici in Iasi. Motivul pentru care nu am facut-o a fost acela ca nu am avut convingerea ca merita sa riscam viata altora intr-o asemenea actiune. Pentru ca eram totusi doar niste lasi. Ne spuneam atunci: "Vom organiza o demonstratie pasnica, vom impedica orice fel de manifestare de violenta, si atunci militia nu va avea nici un motiv sa intervina." Am realizat insa foarte repede ca ceea ce s-a intamplat la Timisoara este ca fortele represive au trimis provocatori intre demonstranti. Acestia au dat nastere tuturor tulburarilor de acolo, si au justificat interventia militiei. Am mai realizat apoi ca nu poti sa controlezi mase mari de oameni. Si ne-am intrebat atunci: "Merita sa avem pe constiinte potentialele victime? Este oare ceva ce trebuie sa facem, sau nu?". Nu pot sa va spun daca a fost o decizie buna sau rea. Asta cred ca numai posteritatea sau Dumnezeu o poate judeca. Am decis deci ca nu ne putem asuma aceasta raspundere si am ramas in casa, continuind sa ne rugam. Este adevarat, am facut si noi "revolutia la televizor", ca atatia altii, dar nu stand cu cafeaua in mana, ci rugandu-ne pentru tara. Cred ca acum, din nefericire, nu o mai facem atat de mult si de insistent cum am facut-o atunci. Tara noastra are insa nevoie de rugaciune astazi poate chiar mai mult decat atunci.

Dorin Popa: Multi spun acum ca nu a fost revolutie. Parintele Galeriu imi spunea ca din punct de vedere teologic revolutia din 1989 a fost mult mai importanta decat cea din 1948.

Danut Manastireanu: Este greu sa fac aceasta comparatie, pentru ca amestecam aici doua planuri: pe de o parte cel social - politic, iar pe de alta parte cel religios, si cred ca lucrurile se judeca diferit in cele doua planuri. Nu stiu daca am competenta de a discuta lucrurile din acesta perspectiva. Am de asemenea rezerve fata de utilizarea termenului de revolutie, pentru ca acesta este un termen de sorginte stangista, si eu refuz in mod fundamental stangismul, chiar daca sunt in principiu tolerant fata de stingisti. Deci, cred ca pot exista stangisti inteligenti la ora actuala. Am avut foarte mari rezerve asupra acestui lucru pana nu de mult.

Dorin Popa: Dupa ce l-ati ascultat pe Tony Blair, va trecut.

Danut Manastireanu: Da, Tony Blair m-a fascinat pur si simplu. Apoi, am cunoscut indeapreape colegi de-ai mei, care sunt buni crestini si totusi de stanga. Atunci am realizat ca se poate si asa ceva. Pana in acel moment am fost absolut sceptic cu privire la acest lucru. Am crezut ca un crestin nu poate fi decat conservator, sau, in orice caz, de dreapta. Dar, desi refuz termenul de revolutie, pentru ca este un termen stangist, ca a fost o revolta populara este absolut sigur, dincolo de orice indoiala. Mai mult de atat nu stiu... Cred ca in mare masura nenorocirile care ne bantuie acum se datoresc confiscarii acestei miscari si faptului ca noi am incercat sa facem abia in 1996, si dupa cum se vede nu am reusit prea bine, ceea ce ar fi trebuit sa facem in 90, adica sa votam cu dreapta. Imi amintesc cat l-am 'injurat' pe Brucan cand a spus ca romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete democratia. Vreau sa va spun ca acuma il consider un naiv. Cred ca avem nevoie de cel putin doua generatii ca sa invatam democratia. Am avut atunci naivitatea sa cred ca Romania se poate schimba peste noapte. Mentalitatile se schimba insa foarte greu. Romania are nevoie de o nastere din nou! De o convertire! Asta nu s-a intamplat inca. Uitati-va la nostalgiile comuniste, la portretele dictatorului si asa mai departe. Avem nevoie de o schimbare radicala. Lucrul acesta nu s-a intamplat si probabil ca nu se va intampla peste noapte. Tanjim uneori dupa faptul ca Dumnezeu sa-si indrepte fata catre noi. Spun si eu insa, asa cum spunea cineva zilele astea: poate ca mai important este ca noi sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu.

Dorin Popa: Cu aceste cuvinte, eu va multumesc domnule Danut Manastireanu foarte mult pentru ca am fost in seara aceasta impreuna.

Danut Manastireanu: Cu placere.

Dorin Popa: Sper ca am fost cel putin trei...

Danut Manastireanu: Daca nu cinci...

Dorin Popa: Va multumesc foarte mult, si sper sa reveniti in studiourile noastre, pentru ca ati deschis foarte multe porti pentru alte posibile conversatii. Va urez sarbatori fericite si la multi ani!

Danut Manastireanu: Acelasi lucru vi-l doresc dumneavoastra si ascultatorilor.

Dorin Popa: Si eu va urez stimati ascultatori: Craciun fericit! Si sa ne auzim saptamana viitoare sanatosi si mai bucurosi. Noapte buna! La revedere!

Linkuri:

Danut Manastireanu - Perspective teologice

Danut Manastireanu - Jurnal de calatorie

Danut Manastireanu - "Ideologul"

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

www.perichoresis.ro

Niciun comentariu: