In memoriam - Nechifor Marcu, Sabina Wurmbrand si Ioan Alexandru







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Texte semnate de Eduard Orasanu

Editorial
(la moartea lui Marcu Nechifor - SSJ nr. 61, 18 iunie 2000)

A disparut un om si, impreuna cu el, a disparut un veac de istorie, un om aproape unic si un veac inimitabil. A disparut aproape nestiut si plin de modestie, sarac si obosit, dar senin si invingator. El nu stia decat sa se roage, asa cum nu facea apel decat la gingasie si la multa si inteleapta bagare de seama. El, care vorbea nemestesugit, raspicat si, uneori, insuportabil, rostea adevaruri si cuvinte vii. El a refuzat "statuile" si meritele, nu suporta lingusirea, nici confuzia, nici compromisul, dar suporta pe cei pacatosi si amarati. El nu mai e...

A disparut un om si impreuna cu el simplitatea, un om despre care nu se poate scrie fara teama, caci nimeni nu e indreptatit s-o faca, cat despre simplitate si anti-confort ce ramane de spus, mai nimic, nu prea mai sunt, s-au pierdut printre vile si masini de lux... El nu stia sa refuze, asa ca te punea imediat sa te rogi, el iti dadea cea mai buna miere de albine ca apoi iar sa te rogi, si iar sa te rogi... impreuna cu el. El care nu privea pe ocolite, parca plutea, dar de acolo privea direct in tine, prea adanc ca sa nu rosesti. El le-a refuzat aproape pe toate, nu suporta lenevirea, nici incrancenarea, nici supararea, dar suporta pe cei flamanzi si speriati. El nu mai e...

Intr-o zi intreba: "Dar unde e mirele, cine e mirele?" Era vorba despre un om. Acum vede si aude MIRELE, si e vorba de HRISTOS.

...

Sabina Wurmbrand - Nobletea Suferintei
(la moartea Sabinei Wurmbrand - SSJ nr. 70 - Raftul de carti)

Aceasta carte era marturia unei vieti dedicate lui Hristos, era o descriere a incercarilor si a jertfelor traite pret de jumatate de veac, dar din acest sfarsit de august ea devine o carte obligatorie - pe care autoarea nu o mai poate scrie, adaugi si comenta niciodata.

Cartea este scrisa cu multa pasiune, amintirile sunt cutremuratoare, dar, ca o exceptie, nu voi vorbi despre ea, ci despre singura ocazie cand am putut sa o vad si sa o aud pe autoare: emisiunea transmisa in serial: “Memorialul Durerii”, realizata de Lucia Longin la TVR.

“Memorialul Durerii” si-a propus sa infatiseze un fenomen foarte putin cunoscut si imposibil de analizat pana in anul 1989: “Gulagul” romanesc, sistemul de represiune ce a functionat din plin si sangeros intre anii 1947 - 1964. Se incerca aducerea la lumina a celor ce au suferit, chiar si a tortionarilor. Erau aratate locurile de detentie si harta penitenciara din Romania. Si asa am aflat ca pivnitele inchisorilor erau pline, si acolo erau nu numai cu cei ce formau elita interbelica, dar si oameni simpli, carora li se imputau vinovatii aproximative si aberante. (Sabinei Wurmbrand i s-a cerut la arestare sa arate unde sunt armele, iar ea a aratat Biblia...)

Emisiunea a fost mult timp sabotata si nedorita, era programata la ore imposibile, iar reportajele, interviurile si anchetele nu erau lesne de realizat.

La acea emisiune, dedicata femeilor ce au trecut prin temnitele comuniste, am vazut-o pe ea. Era o fiinta plapanda si totusi puternica. Nu am putut sa inteleg de ce aproape in toate raspunsurile ajungea la Hristos. Poate ca nu era atat de important ce a trait, cat pentru cine a trait. Asadar era discreta, avea nobletea suferintei. Experienta ei ramanea pe plan secund atunci cand poporul roman trebuia sa auda de Hristos.

...

La moartea lui Ioan Alexandru
(SSJ nr. 73 - Raftul de carti)

"Fratele Ioan Alexandru a plecat Acasa, fara sa mai fi ajuns sa-si vada casa dupa accidentul pe care l-a avut acum 6 ani. A plecat fara sa sufere pe cind scria sau studia, in apartamentul in care locuia la Bonn. A fost gasit la masa de lucru cu capul cazut pe Biblie!!! Citi dintre noi nu am visa sa murim asa!" (Cristi Tepes)

Sfios si curat, sensibil si tandru, iute si inflacarat, pe Hristos vestind in grai Romanesc, prin imne, multe si tainice imne, el este petala frageda a necuprinsului CRIN: Ioan Alexandru.

Un excelent poet sau un excelent teolog? Imnele le cuprind pe amandoua. Cantec de patrie sau cantec de parinte? Iubirea le cuprinde pe amandoua. Metafora sau grai limpede? Taina le cuprinde pe amandoua. Poetul presimte Nunta, aude coborarea Mirelui si o intampina cu imne, aceasta in vremuri cand bucuria Nuntii, existenta Mirelui si asteptarea Lui erau interzise.

Poetul vede in pamant altceva decat C. A. P. , iar in taranul roman altceva decat brigadierul fruntas, aceasta in vremuri in care pamantul era al nimanui si muncit pe degeaba, iar taranul era silit sa fie navetist. Poetul vede in provinciile istorice romanesti altceva decat ideologia oficiala, iar in personalitatile trecutului altceva decat un mijloc de propaganda, aceasta in vremuri in care nu exista decat o singura provincie: Scornicesti.

Niciun comentariu: