Marius Cruceru







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Marius Cruceru



Marius Cruceru, o personalitate prea puternica si prea vie ca sa nu fie "interesata" de noutatea acestui fenomen, revista electronica evanghelica, in plus, anii petrecuti pe Sararie au insemnat o alta motivatie a prezentei lui, de la distanta, alaturi de noi

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Marius Cruceru

...

(text publicat incepand cu SSJ nr. 66)

De la competens la competent, o perspectiva asupra autoritatii si competentei in lumina unei lecturi asupra Predicilor lui Augustin

Exercitiu de analiza asupra semnificatiilor cuvintului "competens" in predicile lui Augustin (I)

In ultimul timp in Romania, atit in sfera laica, dar din ce in ce mai des si in mediul eclesial se vorbeste de competenta, de conducatori politici competenti, profesori competenti, de slujitori bisericesti competenti, vorbitori, invatatori, toti cu mai mult talent si mai bine calificati. Din pacate autoritatea in spatiul balcanic este interpretata in cele mai varii si creative moduri, de cele mai multe ori in defavoarea comunitatii. Presupunem indraznet ca una dintre posibilele solutii la "criza romaneasca" ar putea fi o noua intelegere asupra conceptului de autoritate si o aplicare noua in lumina acestui model, in cele mai diverse domenii ale realitatii comunitare. Ceea ce propunem mai jos nu este altceva decit o potentiala solutie cu largi aplicatii, solutie construita ca punct de pornire de la lectura unui eseu filozofic contemporan si a citorva texte ale lui Augustin.

Ideea de specialist in domenii din ce in ce mai inguste isi face loc si in biserica, fapt imbucurator pentru conducatorii bisericesti, pentru ca in acest fel calitatea slujbelor, a invataturii, a activitatilor eclesiei este imbunatatita si ne departam de o forma de mediocritate in slujire care nu este intotdeauna semn de spiritualitate.

In textul de fata am dori insa sa semnalam o primejdie ascunsa in entuziasmul nostru pentru competenti si competenta, un cal troian intrat pe nesimtite in viata bisericii din sfera laica, dar şi o boala care a pus stapinire pe viata comunitara profana privitor la acest domeniu. O confuzie care poate compromite ideea de slujire eclesiala matura. In urma acestei succinte analize, am dori sa sugeram un posibil model de integrare treptata a noilor membri ai comunitatii euharistice in slujirea eclesiala, un posibil model de acordare treptata a autoritatii in comunitate, dupa parcurgerea unui proces pe care insusi bunul simt comunitar il cere. Patologia la care ar raspunde aceasta incercare este manifestata in două directii: pe de o parte absenta ingrijoratoare de la slujirile publice a majoritatii membrilor bisericii, a celor simpli, "normali", pe de alta parte, impingerea spre podium a unei minoritati compuse, din ce in ce mai adesea, din membrii care exceleaza in domeniul profesional, dar care mai au de parcurs citeva etape ale uceniciei. Cu alte cuvinte, impingerea spre exercitarea autoritatii intr-un domeniu a unor persoane, care, conform definitiilor lui Bochenski, sint in relatie de autoritate cu un alt domeniu al vietii.

...

II

Competent astazi: purtator al autoritatii epistemice

Cind ne referim astazi la conceptele acoperite de familia de cuvinte formate de la cuvintul competent, ne plasam intr-o arie semantica care ne trimite in primul rind spre domeniul social-profesional. Competent astazi este un fel de punct terminus al unui nou fel de cursus honorum din vremea veche a romanilor, culme a realizarii individuale. Este interesant ce spun dictionarele in dreptul acestei intrari: competenta este vazuta in relatie cu instruirea, cunoasterea unui anumit domeniu, autoritatea epistemica manifestata intr-o arie a cunoasterii, capacitatea de expertiza, calificarea in executarea unei activitati care presupune specializarea. Dintr-o suspiciune pe care nu o motivam aici fata de dictionare si enciclopedii in definirea sensului cuvintelor, nu vom insista in acest fel de citari. Competenta este ceea ce societatea recunoaste ca urmare a eforturilor personale, ceea ce este achizitionat prin educatie, capacitatea de performanta intr-un domeniu specific, astazi din ce in ce mai ingust. Competentele sint personale si recunoscute in licente, lauri, diplome, onoruri, celebritate.

Competentul de astazi este purtator al autoritatii, subiect al manifestarii autoritatii stiintifice si profesionale.

Competens ieri: Quid enim aliud sunt Competentes, quam simul petentes?

“La inceput nu a fost asa”. “Ce altceva sint competentii decit aceia care cer impreuna, in acelasi timp?” spune Augustin. Vom face in cele ce urmeaza o scurta investigatie semantica asupra a ceea ce semnifica etimonul cuvintului pe care astazi il folosim atit de usor. Citind Augustin, am descoperit ca semnificatia cuvintului competens, din care este derivat astazi cuvintul competent, era cu totul alta. Augustin are citeva predici dedicate celor care sint numiti competentes. Asa cum aflam din aceste predici si citeva scrisori ale lui Augustin, pina la botez erau cam patru stagii care trebuiau parcurse de fiecare convertit, era o calatorie spirituala, dupa care doar cei care treceau cu succes prin toate aceste faze de initiere erau acceptati. Ca urmare, erau citeva categorii distincte in comunitatea celor credinciosi, nu intodeauna numiti in acelasi fel: catechumeni, competentes, fideles (credinciosii care apartin comunitatii euharistice), poenitentes (cei pusi sub disciplina).

Pentru primele doua categorii, mai ales pentru competentes, erau necesare ore de catiheza, de învatatura, de lecturi biblice, de practica spirituala, de pregatire în scoala postului si rugaciunii pentru apropierea de apa botezului, odata pe an, de Pasti, infricosator act al intrarii in comunitatea celor sfintiti.

...

III

Primul stadiu al acestei lungi calatorii era catehumenatul, stadiu in care se punea accent pe invatatura.

Stadiul doi era cel in care noii catehumeni puteau fi numiti crestini, fiind acceptati ca membri ai comunitatii crestine fara drept de participare la Euharistie, puteau participa la prima parte a liturghiei in care erau citirile din Scripturi si predica. In acest stadiu, crestinii nu erau considerati cu totul convertiti in sensul deplin al cuvintului, cu totul intorsi de la faptele lor rele si de la viciile de care fusesera stapiniti. Daca in perioada catehumenatului se punea accent pe catehizarea celui neinvatat, in perioada de increstinare, accentul era pus pe latura moralei practice, a exersarii faptelor bune, a lepadarii de eul carnal, firesc (putem citi platonic aceste rinduri, dar nu acesta este sensul in care merge demonstratia noastra).

Stadiul al treilea, asupra caruia ne vom opri mai mult era stadiul in care crestinii erau numiti competentes (etimologic, cei care cer impreuna). Augustin insista pe etimologia cuvintului format cu prefixul com pentru a sublinia aspectul comunitar, alaturind lui competentes in incercarea de explicatie alte cuvinte compuse cu acelasi prefix: condocentes, concurrentes, considentes (cei care invata impreuna, alearga impreuna pe aceasi cale, stau la ascultare impreuna). Cei care au luat dreapta invatatura si au invatat sa umble in curatie, puteau cere acum ca si o comunitate distincta, comunitatii celor care faceau parte din Trupul lui Cristos, sa fie admisi la sacramentul botezului. Considerati copii, infantes , erau supusi unui proces de pregatire, li se purta de grija, metafora fiind dusa pina la ultimele consecinte: Mama acestor copii este Biserica din care si in care acestia sint nascuti si cresc in Cristos spre desavirsire. Totdeauna in compania nasilor (sponsores, cuvint care insemna, de asemenea, altceva la vremea respectiva, parinte al celei de a doua nasteri), erau prezenti la noi sesiuni de invatatura in care erau pregatiti pentru schimbarea convingerilor, comportamentului si sentimentului de apartenenta la o noua comunitate. Timp de post, de rugaciune, de lupta spirituala, de educatie, de exorcizare a vechilor porniri, de memorare a crezurilor, a rugaciunii domnesti, pe care trebuiau "sa le recite si pe strazi si in pat inainte de culcare". Dupa aceasta perioada erau acceptati la botez, trecind in al patrulea stadiu dupa ce a fost parasit orice fel de profesie care putea impieta asupra marturiei publice (prostituate, actori) sau fapte care puteau murdari viata personala (betie, birfa, zgircenie, adulter).

...

IV

Intrarea in comuniunea euharistica incepea in noaptea dinainte de Pasti, pentru ca a doua zi, botezul sa marcheze intrarea lor in familia lui Dumnezeu. In stadiul al patrulea, dupa ce au savirsit botezul imbracati in alb, urmau alte opt zile de invatatura in care noilor frati si surori le erau explicate "tainele botezului si euharistiei". Abia in acest stadiu de frate si sora, membrii cu drepturi depline in comunitatea euharistica, puteau savirsi diferite slujiri, isi puteau exprima si exercita sub autoritate darurile spirituale.

Dupa ucenicie in invatatura, dupa ucenicie in umblarea cu Dumnezeu, noii copii ai Bisericii puteau fi folositori cu vechile pasiuni stinse, cu mindria infrinta, avind cunostinta biblica necesara integrarii teologice a slujirii lor. Competent este cel care, cerind sacramentele, dupa ce va fi nascut in sinul Mamei Biserica devine un om nou pentru ca cere botezul regenerarii, imbaierea noii nasteri la o noua viata . Acum, dupa parcurgerea tuturor stadiilor deveneau fideles, pastrindu-se distinctia in slujire, dar si continuitatea in ucenicie.

Ne intoarcem din nou la competens, competentes (Nominativ pl.). Asa cum am vazut, in vremea lui Augustin, competens era cel care era impreuna-solicitant al primirii la botez. Pluralul este implicat, competens este membru al unei comunitati de petitori (de aici este si etimologia cuvintului petitor), autoritatea comunitara a celor care primesc pe noul numit competens este subinteleasa. Nimeni nu se numeste competent pe sine, competenta de acest fel nu este o achizitie personala, este consecinta primirii invataturii lui Cristos ca dar din partea bisericii, este urmare a lucrarii Duhului. Nu are nimic de-a face cu performanta profesionala ca urmare a educatiei sau dotarii naturale. Perspectiva ramine comunitara, cadrul este scoala de ucenici, atmosfera este impregnata de invatatura Scripturii, etosul este determinat de etica aproape ascetica.

...

V

Competent miine: recipient al autoritatii comunitare

Dupa citeva secole sensul cuvintului a alunecat de la comunitar spre individual, de la accentul spiritual spre sfera laica, dinspre performanta spirituala spre performanta profesionala, conotatiile termenului fiind confiscate de acest domeniu.

Cum am putea rascumpara termenul pentru o posibila aplicatie la una dintre crizele care este la inceput mai ales in bisericile din mediul urban: confuzia dintre competenta profesionala si maturitate spirituala?

Am putea sa ne intoarcem la sensul vechi al cuvintului, readucind alaturi de sensurile pe care deja cuvintul le are astazi, sensurile vechi care fac apel la ideea de comunitate care sta in spatele celui recunoscut ca si competent, recuperind ideea de participare comunitara a celui care solicita recunoasterea si ideea de autoritate exercitata din partea comunitatii euharistice care este in asteptarea celor care sint recunoscuti ca si competenti. De ce sa nu rascumparam termenul pentru mediul eclesial, readucindu-l din mediul profesional “acasa”? Da, competent poate insemna inca “omul potrivit la omul potrivit”, inca face referire la persoana potrivita pentru slujba potrivita. Sa pastram ideea de potrivit, dar dupa un proces care presupune mai multi pasi de dezintoxicare de felul in care ne intelegem competenta in mediul secular.

Competens, purtind noua semnificatie propusa de noi, este cel care a trecut prin procesul de ucenicie, catehumenat, este cel care obtine recunoasterea bisericii locale ca talentul este acolo, dar persoana purtatoare a fost convertita cu adevarat si pina la capat, a fost exorcizata de mofturile si asperitatile carierei in care a exercitat talentul si acesta poate fi exprimat intru (nu ca si dar) dar spiritual in vederea slujirii in comunitatea crestina. Noul competent nu este cel care poate atinge performante individuale, ci acela care a trecut testul ascultarii.

...

VI

Aplicatie

In ultima vreme am asistat la intrarea sub acoperamintul bisericii a unor persoane competente in varii domenii ale vietii sociale, domenii in care talentul si educatia sint indispensabile si slavim pe Dumnezeu pentru asta. Oameni din teatru, televiziune, cintareti, actori, militari, oameni de afaceri, profesori universitari, oameni care au intrat in comunitatea eclesiala si au cazut victime entuziasmului generat de imaturitatea celui care striga: "si el este de-al nostru", spirit strain de felul in care Cristos a privit pe tinarul bogat, pe ofiterul roman, pe vamesul Matei si pe Zacheu. Sarmanii competenti in sfera laica au cazut victime datorita propriei lor imaturitati spirituale de aceasta data, fiind impinsi in domenii ale luptei spirituale pentru care nu au fost competenti. Neuceniciti, lipsiti de sponsores, oamenii de afaceri au devenit sfatuitori economici ai pastorilor, actori, cintareti, militari, au fost dusi din loc in loc pentru a fi aratati publicului ca un cistig statistic, ca o biruinta in plan social, expresie a unei eliberari de complex de inferioritate atit numeric, din punct de vedere social, cit si in domeniul profesional (nu scapam de mediocritate prin promovarea citorva virfuri profesionale in viata bisericeasca, daca acestia nu au platit pretul uceniciei).

Competentii profesori universitari au fost declarati imediat competenti si pentru activitatile spirituale. Tragica confuzie, pagubitoare pentru viata bisericii, pentru ierarhia valorilor spirituale, confuzia intre competenta profesionala si competenta in domeniul spiritual. Aici are atita dreptate Petru Tutea care spune ca "o batrina care se roaga este mai inteleapta decit un profesor universitar care nu are cunostinta de Dumnezeu", am parafraza spunind ca o batrina care se roaga este mai competenta sa vorbeasca despre lucrurile spirituale, decit un profesor de retorica abia convertit. Iar competenta fara maturitate, parafrazind acelasi socratic autor, este "aflarea in treaba la romani".

Competent miine poate insemna cel care este declarat competent, dupa ce si-a convertit talentele si le poate exprima prin daruri spirituale. Nici actorul, nici cintareata, nici profesorii, militarii, chiar din corpul ofiterilor superiori nu pot arde etapele uceniciei.

...

VII

Augustin s-a ferit sa aduca cu orice pret in Biserica atit de necesara aristocratie la acea vreme pentru puterea politica si economica pe care ar fi adaugat-o bisericii in expansiune fara a o fi confruntat intii cu lipsa de cunoastere si autoritate in cele spirituale. Sa fi invatat de la Ambrosius asta care i-a refuzat imparatului Theodosius intrarea in biserica . Ce puternica infruntare intre autoritatea lumii si cea a Bisericii, ce lectie despre competenta de a glasui in numele unei comunitati care reprezinta Puterea! Tabloul lui Vandyck surprinde atit de bine tensiunea dintre cele doua specii de competente, de autoritati: halebarda opusa sceptrului episcopal, laurii imparatului impotriva mitrei lui Ambrosius, barba sobra episcopului , semn al autoritatii si intelepciunii, fata de grimasa incruntata lui Theodosius, cele doua grupuri de personaje pe linga un copil in haine de slujitor de altar cu zimbet inocent, de partea lui Ambrosius, si ciinele contorsionat, de partea imparatului, surprins intr-o pozitie inclinata, umilita in fata staturii impunatoare a episcopului. Poate putem invata de la Augustin felul in care acesta s-a raportat la guvernatorul Volusianus. Constient ca reprezinta puterea Imparatiei ceresti, o autoritate care nu se negociaza la tarabele unde se imparte puterea lumii, fara complexe in lumea aristocratiei romane, Augustin incearca sa imparta Evanghelia si celor care erau personaje principale pe scena istoriei la acea vreme. Chiar daca au trecut douazeci si patru de ani de presiuni si de corespondenta intensa, chiar daca Volusianus s-a convertit cind nu a mai putut fi de folos bisericii din punct de vedere politic, s-a convertit totusi pe patul de moarte, fara a i se face concesii pentru ceea ce era din punct de vedere politic, ca persona, ci pentru ceea ce reprezenta ca persoana.

...

(ultima parte)

Vai de cei care ii fac pe unii dintre acesti micuti sa cada in ispita slujirii fara maturitate! Responsabilitatea este in primul rind a noastra a pastorilor, a comitetelor parohiale, a liderilor bisericesti, responsabilitatea de a discerne cu atentie intre cel ce este gata sa slujeasca si poate purta povara recunoasterii eclesiale si cel care trebuie dezbracat de sine pentru a putea fi de folos Trupului. Am fost intrebat ce solutii practice ofer in urma acestui studiu cu puternice inclinatii teoretice: raspunsul cred ca il gasim in Scripturi si trebuie adaptat la fiecare situatie, la fiecare persoana, avem o tipologie in care trebuie sa lasam loc pentru bisericile din mediul urban si pentru cele din mediul rural care se confrunta cu probleme diferite, persoanele, la rindul lor sint atit de diferite si nu putem imagina un "proces tehnologic" pentru ucenicire. Nu putem oferi solutii centralizate care sa inlocuiasca creativitatea liderilor bisericilor locale care au lumina Duhului si pentru astfel de situatii. Nu propunem modelul lui Augustin nici pentru a intirzia data botezului prin preparari exagerate ale catehumenilor, nici pentru a face noi impartiri ale membrilor bisericii in grupuri si grupulete; stim ca Augustin a fost ispitit de secte care au aplicat astfel de ierarhizari artificiale si pagubitoare. Oare nu spun Scripturile ce sa facem daca se converteste primarul satului sau prefectul judetului? "Caci de pilda, daca intra in adunarea voastra un om cu un inel de aur si cu o haina stralucitoare…" voi il puneti in rindurile din fata, cind locul lui este pe banca de catiheza care trebuie facuta cu mult mai multa seriozitate, devine membru in comitet cind are nevoie de parinti spirituali (sponsores). Oare nu toata Evanghelia este si o poveste a felului in care inteligenta nu presupune si intelepciunea, talentul nu presupune darul spiritual, scoala nu presupune ucenicia si diploma nu presupune recunoasterea eclesiala.

Niciun comentariu: