"De ce plangi, pe cine cauti?"





Eduard Orasanu



(text publicat in SSJ nr. 51 - 54)

In cea dintai zi, cand dimineata inca nu venise, cu pas sfios si tacut o femeie trecea. In sufletul ei framantarile toate erau adunate intr-o impreuna furtuna.

Fiecare drum incepe cu o sfasiere, fiecare cautare (intrebare) are drumul ei, iar lacrima te apropie cel mai mult de tine. In cea dintai zi o lacrima era trezita devreme…

Sa fie esenta si miezul structurii feminine o vesnica framantare, o neintrerupta cautare, sau dimpotriva o imbelsugata abnegatie si daruire de a face gesturi precise? Gesturi precise, chiar daca dureroase – imbalsamarea.

Dar iata ca nimic nu mai este cum a fost, toate s-au frant, ba in plus: durerea nu e lasata sa fie durere, I se mai adauga neplacuta surpriza – “piatra fusese luata de pe mormant.”

Sa fie cautarea, a trai, un mereu si imprevizibil balans intre a sti si a nu sti, a intelege si a nu intelege, a reusi si a nu reusi (esec), a fi oprit de limite si a avea putinta de a le depasi? Sa fie implinirea pandita de ratare, iar disperarea capat (inceput) de drum?

In cea dintai zi, cand dimineata venise, cu pas grabit si insufletit o femeie alearga. In sufletul ei framantarile toate, iar cineva trebuie sa le stie: “A alergat la Simon Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Isus si le-a zis: 'Au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus'”.

Fiecare cautare incepe cu recunoasterea unei lipse, recunoasterea unei mari absente, a unui mare disparut. A cunoaste incepe de la a nu cunoaste, de la a marturisi: nu cunosc!

Pe cine cauta ea? Pe Cel ce i-a daruit iertarea, sensul. Cautarile ei? Blocate, sfarsite, ucise. El era “mort”.

Sa fie esenta si miezul structurii feminine o vadita nepricepere cu privire la alcatuirea minunii? Sa nu aiba acces la taina? Sa fie pragmatismul si eficienta dezavantaje pentru a intelege si accepta o alta “masura”: credinta? Sau, dimpotriva, sensibilitatea si credinciosia dau sens si trup minunii, o fac sa continue?

Si ce te faci cand cei pe care ii chemi, ii soliciti, nu pot sa te ajute? Ei nu pot sa explice, sa implineasca si sa astampere setea cautarii. Si ce te faci cand acestia sunt “piatra” pe care s-a zidit Biserica si Apostolul iubirii?



(SSJ - The Definitive Collection 2007)

In cea dintai zi, cand dimineata venise, o femeie sedea si plangea. In sufletul ei framantarile toate erau fara raspuns. Fiecare cautare cunoaste ragazul, asteptarea si meditatia. Fiecare cautare exista prin neabandon, prin neparasire, prin nerenuntare. Exista prin lacrimi…

“Pe cand plangea, s-a plecat sa se uite in mormant. Si a vazut doi ingeri in alb”. Fiecare cautare inseamna a te mai uita inca o data, inseamna a ti se descoperi, a ti se revela. Cautarea inseamna sa fii atat de aproape de o lume ce e atat de departe, sa privesti nevazutul, sa auzi neauzitul, sa vorbesti cu bunii ingeri…

“'Femeie, de ce plangi?' 'Pentru ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.'” Ce vor fi stiind ingerii ca sunt lacrimile? Dar cine poate sti de ce plange o femeie!?

Sa fie esenta si miezul structurii feminine astfel concepute incat sa aspire catre Domnul (domnul) ei? Si ce usor accepta ideea mortii lui Hristos!

In cea dintai zi, Invierea si Viata s-a descoperit unei femei. In sufletul ei – prima raza de lumina. “'Femeie', i-a zis Isus, 'de ce plangi? Pe cine cauti?'”

Fiecare drum catre El incepe impreuna cu El, pe drumul catre El se merge impreuna. Aflarea si cautarea sunt impreuna, drumul si tinta sunt intr-o impreuna miscare, patrundere. Si ce te faci cand esti langa El si nu-L recunosti? Da, simti ca “gradinarul” acesta ar putea spune unde este Cel cautat! Simti ca ai puterea de a-l ierta pentru ca L-a mutat: “Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si ma voi duce sa-L iau.” Si, in sfarsit, ai ultimele resurse de a-L aduce la loc.

Sa fie esenta si miezul structurii feminine un izvor nestiut de putere, incapatanare (incremenire in proiect), nestramutare a gandului, sau, dimpotriva, durerea este aceea ce intuneca capacitatile ratiunii, ale credintei?

Si ce te faci cand cei mai vrednici barbati nu te intreaba de ce plangi, iar ingerii, chiar daca intreaba, sunt “muti”? Ramane El, ultimul, e drept, dar nu uita, nu te lasa, nu te neglijeaza. Si ce te faci cand El intreaba…

In cea dintai zi El rosti numele meu! “Marie!” Numele meu = identitatea mea, biruintele - pacatele mele, asteptarile - dezamagirile mele, caminul odihnei - pustia exilului, timpul, risipa, iubirea, lacrima…

"Rabuni!” Fiecare cautare are nevoie de repere, indicatoare si exemple. Fiecare cautare (intrebare) are nevoie de urechea invatatorului sa o auda. Fiecare cautare, inca din prima zi, se supune Invatatorului. Maria, atentie, nu vede in Hristos iubitul ei, ci Invatatorul ei, dar si aceasta este o farama de dragoste. Hristos este Mirele Bisericii!

Sa fie esenta si miezul structurii feminine astfel concepute incat sa aspire dupa un invatator? Sa cunoasca nevoia unei perspective masculine? Si sa fie atat de greu sa te supui, ce ar mai fi de invatat? Si cine poate spune despre sine ca este un model? Intr-o lume imperfecta sa accepti imperfectiunea? Dar Hristos este Invatatorul si Invatatura (Fundamentele invataturii Sale sunt: Iubirea, Iertarea, Smerenia, Bucuria, Curajul, Priceperea, Libertatea, Simplitatea, Discretia, Rabdarea, Solidaritatea, Stapanirea de sine).

In cea dintai zi, in prima luminata dimineata, o femeie a cuprins necuprinsul. In sufletul ei… Si ce te faci cand El te opreste, te trezeste: "Nu Ma tinea…" Realizezi ca e doar inceputul, cunoasterea nu e deplina, inca de neatins, de nepastrat. Da, este o umbra de tristete, dar cat "soare" de bucurie!

- Eu sunt Infinitul, Sfintenia, Vesnicia - nu Ma limita! Nu pune zid in jurul Meu! Nu te amagi cu exclusivitatea! Ma voi sui la Tatal Meu (Eu, Cel nascut din Tatal, mai inainte de toti vecii…). Ma voi sui la Dumnezeul Meu (Eu Cel care M-am facut om si M-am intrupat…).

Sa fie esenta si miezul structurii feminine imbratisarea, cuprinderea, sa fie pastrarea, cresterea si iubirea? Iubirea celui imbratisat. Ori, dimpotriva, imbratisarea inseamna nevoia de proprie ocrotire si mangaiere? Imbratisarea inseamna abandonare in grija celui ce te iubeste, caci altfel ai sa te abandonezi!

In cea dintai zi, femeia (cautarea) este investita cu o misiune. "Du-te la fratii Mei…" Vesteste celor care vor vesti! Spune celor ce vor spune! Ce? HRISTOS A INVIAT!

(dupa publicarea in SSJ acest text a fost publicat - la cerere - in revista "Crestinul Azi")

Linkuri:

Eduard Orasanu - Chris/Moldova Gospel

Eduard Orasanu invita la dialog pe Claudius

Eduard Orasanu - Jurnal florentin

Eduard Orasanu invita la dialog pe Ionatan Pirosca

Adrian Roman invita la dialog pe Eduard Orasanu

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Niciun comentariu: