Raftul de carti - Galeriile de carte



Va oferim mai jos lista cartilor despre care s-a scris la rubrica "Raftul de carti". Tot ce s-a scris in aceasta rubrica a fost cu gandul de a starni atentia iubitorilor de lectura spre carti deja citite sau inca nelecturate. Ne ferim sa numim aceasta lista un "top", dar cartile din aceasta lista chiar ca merita citite! In "timpul SSJ-ului" aceasta rubrica a fost semnata de: Eduard Orasanu, Aretta Bazdara, M. P. si Teofil Stanciu.

...



Hermann Hesse - Gertrund (SSJ nr. 1 - 2)

O nuvela despre sufletul delicat al artistului. Artist ce iubeste clipele de tacere, de studiu si compozitie. Cautator de singuratate si luptator impotriva ei. Infirm in a comunica altfel decat in note si duiosie. Generos si melancolic. Ocolit de oameni, el insusi fugind. Pretuitor de prietenie si apusuri rosii, de campii si cuibuiri. Primitor si timid, stiind multe, dar atat de putine. (Eduard Orasanu)



Cinghiz Aitmatov - O zi mai lunga decat veacul (SSJ nr. 3 - 6)

Acest roman incepe de la o intamplare tragica (moartea celui drag), ce vine in viata fiecarei familii, comunitatii. Particularitatea acestei restranse comunitati este izolarea in adancul stepei, acolo unde ingrijeau de o portiune a caii ferate. In gara lor nu oprea niciodata nici un tren. (Eduard Orasanu)



Kahlil Gibran - Profetul (SSJ nr. 7 - 9)

Un poem la care autorul a lucrat cu migala si rabdare vreme de doua decenii. Fiecare cuvant, gand si metafora a fost bine cantarit si asezat cu grija si cu sfiala in pagina. Textul este o armonie si o muzica, o simfonie in care se aude ritmul oriental, respiratia occidentala. Textul nu dezamageste, dimpotriva invita la meditatie si odihna. El cheama la a te parasi pe tine, pentru a te regasi mai pur si mai bogat. (Eduard Orasanu)



Gabriel Garcia Marquez - Toamna Patriarhului (SSJ nr. 10 - 12)

Un roman despre ariditatea din preajma dictatorului, despre falsa identitate de sine si labirintul existentei construit pe minciuna. Randuri despre faptul ca puterea nu o poate detine doar un om, caci liderul absolut e la fel de vulnerabil si de neputincios ca si orisicare altul din imparatie. Dictatorul-batran, traieste doar din amintiri, din trecut fabricat la comanda pentru a satisface orgoliul si a mentine sentimentul maretiei. (Eduard Orasanu)



Shalom Alehem - Tevi Laptarul (SSJ nr. 13 - 14)

Un scriitor evreu, vorbitor de idis, dialect ce abia se mai cunoaste si rosteste in Europa, celebru pentru umorul si sensibilitatea sa. Nascut in Voronka, targusor ucrainian situat in Estul Europei, unde la inceputul veacului traia o mare comunitate de evrei aschenazi. Despre farmecul si necazurile acestei comunitati scrie Alehem, iar in paginile sale descopera cat de adanc si complicat este suletul unui evreu. Tevi laptarul este tata a sapte copii, fete. (Eduard Orasanu)



Milan Kundera - Gluma (SSJ nr. 15 - 16)

Kundera e genial pentru ca arata ca IUBIM DOAR PE JUMATATE. Iubim cu zgarcenie si cu cutitele in mana, rasucim lama ascutita printre saruturi. Iubim cu patima placerea, avem nostalgia raiului, murim si suntem asezati in cimitire fara cruci. Postcrestinism sau postcomunism - iadul sunt ceilalti! (Eduard Orasanu)



Ioan Alexandru - Poezii (SSJ nr. 17 - 18)

Poetul vede in pamant altceva decat C. A. P., iar in taranul roman altceva decat brigadierul fruntas, aceasta in vremuri in care pamantul era al nimanui si muncit pe degeaba, iar taranul era silit sa fie navetist. Poetul vede in provinciile istorice romanesti altceva decat ideologia oficiala, iar in personalitatile trecutului altceva decat un mijloc de propaganda, aceasta in vremuri in care nu exista decat o singura provincie: Scornicesti. (Eduard Orasanu)



Eugen Ionesco - Rinoceri (SSJ nr. 19 - 23)

Un om decide sa fie altfel, decide sa renunte la sesibilitate, ratiune si valoare umana, vrea sa stapaneasca prin forta, vrea sa domine prin animalitate si alege sa devina rinocer. Dar chestiunea nu il priveste doar pe el, decizia si rinocerizarea lui trebuie simtita, aflata si de altii. Ei trebuie sa se teama, ei trebuie sa devina o turma. (Eduard Orasanu)



Hermann Hesse - Narcis si Gura de Aur (SSJ nr. 24 - 25)

O nuvela exemplara despre prietenie si despre cate chemari ale vietii sunt. Fiecare prietenie cunoaste un moment de nastere, intre Narcis si Gura-de-Aur, acest moment se petrece in interiorul unei societatii spirituale si culturale, o manastire-scoala. Narcis alearga pe cararile cugetului si ratiunii, iar Gura-de Aur pe cele ale sufletului si iubirii. Si fiecare afla despre viclesugurile vietii, despre capcane si ispite parfumate, taine ce zboara in pas nocturn, in felul sau, cu pretul platit in parte, cu ranile si ochii imbatraniti... (Eduard Orasanu)



Octavian Paler - Apararea lui Galilei (SSJ nr. 26 - 28)

Un dialog imaginar prin care se face analiza lucida a lasitatii, a renuntarii la convingeri din teama, pentru ca “adevarul nu poate fi in acelasi timp de partea calailor si a victimelor”, si pentru ca “un rug nu e acelasi daca e privit cu ochii calaului sau ai victimei”. (Eduard Orasanu)



Theodore Dreiser - O Tragedie Americana (SSJ nr. 29 - 32)

Cata tristete are tanarul Clyde Griffiths ca tatal sau predica Evanghelia pe la colturi de strada, si asta o face cu o sarguinta impecabila... Ce rusinat se simte tanarul Clyde ca mama lui ingrijeste o misiune crestina, iar celor nevoiasi le sare in ajutor, si asta o face aproape “absurd”... (Eduard Orasanu)



Lewis Carroll - Peripetiile Alisiei In Tara Minunilor (SSJ nr. 34 - 35)

Alisia e mereu fetita care nu ramane indiferenta la ceea ce i se intampla, crede in politete si in educatie, ea nu refuza absurdul, il gestioneaza, il transforma in plauzibil. Si aceasta chiar daca afla ca exista o scoala unde se predau urmatoarele materii: Pititul si Visul, Aritimetica cu ramurile ei - Ambitionarea, Caderea, Imbulzirea si “Impocirea” (Infrumusetarea), Desenul in valuri, Rasul si Plansul. (Eduard Orasanu)



Cinghiz Aitmatov - Vaporul Alb (SSJ nr. 36)

Copil ratacit printre suflete impetrite. Copil bogat sufleteste, dar refuzat si parasit. Nedorit, simte cu toata faptura lui ce sucita e lumea, de exemplu, unchiul lui e violent si alcoolic pentru ca nevasta lui nu-i poate face copii. Iar ea, nevasta, cu mana ei ii cumpara bautura desi stie ce o asteapta... Si toate acestea sub ochii imbatraniti, indurerati si neputinciosi ai tatalui ei. (Eduard Orasanu)



Charles Dickens - Poveste de Craciun (SSJ nr. 37 - 38)

Domnul Scrooge avea indoieli, la urma urmei oricine poate fi obosit si sa aiba naluciri... Dar vestile se dovedisera vrednice de crezare, asa ca primul musafir aparu. “Cine esti?” intreaba Scoorge. “Sunt spiritul Craciunului trecut.” Si prin puterea acestui vizitator revazu drumul spre casa copilariei, reintalni cararea spre cele ale copilariei: bucuria, naivitatea, joaca, credinta, febrilitatea deschiderii unui cadou de Craciun... (Eduard Orasanu)



Mihail Sebastian - De doua mii de ani (SSJ nr. 39 - 41)

Un roman ce propune ca tema cautarea, afirmarea si refuzarea identitatii. Aceasta, intr-o dubla perioada de constructie: a sinelui ce clocoteste si vibreaza in plina tinerete si a statului-cetate care abia acum se plamadeste. Si cum fiecare inceput cunoaste excese, ele sunt simtite in lupta dintre etnii, religii si culturi. Lupta incrancenata si pasionanta, dar care poate si sa te lase indiferent sau mirat... (Eduard Orasanu)



Mircea Eliade - O fotografie veche de 14 ani
(SSJ nr. 42 - 44)

Dumitru e putin stingherit, il strapung privirile celor din comitetul bisericii, gestionarii unei “credinte” in care nu se intampla minuni ci escrocherii. Iar oamenii ca el sunt considerati naivi si nepregatiti, victime sigure ale unor tipi de seama lui doctor Martin. (Eduard Orasanu)



Andrei Plesu - Minima Moralia (SSJ nr. 45 - 47)

Dorul de duca” e prilejul deschis pentru aflarea acelui lucru situat la temelia faptelor verticale: ceea ce se cuvine, caci “«Ceea ce se cuvine» trebuie sa afli, sa obtii prin cautare si risc... «Ceea ce se cuvine» e la sfarsitul povestii, nu la inceputul ei.” Ceea ce se cuvine afli cel mai bine si cel mai mult pe pielea ta, pe “pielea” credintei tale, pe “pielea” intelectului tau, pe “pielea” iubirilor tale... (Eduard Orasanu)



George Orwell - O mie noua sute optzeci si patru (SSJ nr. 48 - 49)

Se poate accepta o societate totalitara in care nimeni nu castiga (fara invingatori), ci toata lumea are de pierdut? Iar a iubi, a crede, a fi liber sunt condamnate si reformulate intr-o noua limba: “Razboiul Este Pace, Libertatea Este Sclavie, Ignoranta Este Putere”. Daca da, afla ca peste toate troneaza patru Ministere (ciudate si absurde): Ministerul Adevarului (locul de unde se falsifica si deturneaza realitatea), Ministerul Pacii (care se ocupa cu razboiul), Ministerul Iubirii (fortareata, extrem de pazita si agresiva, care combate orice bucurie si placere...), Ministerul Abundentei (care se ocupa cu treburile economice). (Eduard Orasanu)



Irving StoneBucuria vietii (SSJ nr. 50)

Vincent Van Gogh este artist. A fost un artist sarac, dar nebun de frumos in arta sa si nebun in adevar... Are acel ceva pe care doar oamenii nefericiti stiu a-l iubi... nevoia de a fi fericit. Si nu suntem noi atit de insetati dupa o atingere, o dulce si perfecta atingere? O gura ce deseneaza o alta in minunatul joc al atingerilor. Usor, atit de usor incit... te iubesc. (Aretta Bazdara)



Mircea Cartarescu - Travesti (SSJ nr. 52 - 53)

Adolescenta, un ocean intre tarmuri prea inguste, un dans pe jaratec, o primavara care nu simti cand incepe si nu stii cand se termina. Adolescenta, un sunet care nu e accesibil orcui, o armonie care nu e posibila decat in gand si printre lacrimi, o suma de confuzii si o alta de iluzii. Adolescenta, o rascoala a patimilor si a instinctelor, ceva in mine, ceva in tine, ce plange, ce rade, asteapta, se daruie, minte, moare si ia viata. (Eduard Orasanu)



Nicolae Steinhardt - Daruind vei dobandi (SSJ nr. 54 - 55)

Cuvinte care vin in parte din trecutul pierdut al evreului gasitor de Adevar, imbelsugat cu prietenii ilustre: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Al. Paleologu, dar si cu dusmani sangerosi, carora nu le-a gresit: Capitanul Onea, anchetator penal de securitate. Cuvinte care vin in parte din trecutul trait in subterana al evreului fericit, tarait prin temnitele de la Jilava si Gherla, loc unde primeste botezul si incredintarea ca traieste un "Jurnal al fericirii". (Eduard Orasanu)



Ionel Teodoreanu - La Medeleni (SSJ nr. 56 - 58)

Inca zmei inaltand si inca marmelada mancand, la varsta cand abia palpaie umbra amorului, cand drumurile duc mereu langa poala mamei, loc invaluit cu parfum, cuvintele se impletesc cu cerul fierbinte si se ascund prin vaile din preajma Iasului... Iata, se duc cocorii, asa iubirile se sting, Medelenii nu se mai vad de prea multe dealuri, Bucurestiul, sublim si strain, Iasul, ravnit si visat. Si pe cine sa mai chemi, si pe cine sa mai astepti, toate au fost aici, gasite, pierdute... (Eduard Orasanu)



Stendhal - Rosu si negru (SSJ nr. 59)

"Rosu si Negru" - o carte care, dincolo de a fi interesanta, dincolo de a fi scrisa de un mare artist al cuvintului, e povestea ta de iubire. E o lectie a patimilor. Si vreau sa o invat, vreau sa o simt, vreau sa ma las robita de patima unei iubiri... A ta poate... (Aretta Bazdara)



Guy de Maupassant - O viata (SSJ nr. 60)

Scriitor francez; prezinta in cartile sale diferite aspecte ale societatii franceze, impunindu-se prin profunzimea analizei pshiologice, subtilitatea ironiei, spiritul de observatie. Scriitorul creeaza un univers real, univers in care viata este asa cum o stim toti: nedreapta, insensibila, brutala... si viata este rodul actiunilor noastre. (Aretta Bazdara)



Lucian Blaga - Poeme alese (SSJ nr. 61)

Blaga, cel care a stiut sa nu ucida fiindca a inteles ca poate iubi si flori si ochi si buze si morminte, a dat literaturii romane un drum de intoarcere in tot ceea ce poate fi mister si nemarginit, caci, asa cum afirma poetul, rolul nostru nu este acela de a deslusi taina ci, paradoxal, de a o spori, amplifica, de a o transforma intr-o taina si mai mare: "eu cu lumina mea sporesc a lumii taina". Ce va pot spune? Mult si nimic. (Aretta Bazdara)



Ismail Kadare - Aprilie spulberat (SSJ nr. 62 - 63)

Gjorgu Berisha trebuie sa ucida, trebuie sa respecte kanunul, acel set de legi, vechi si necrutatoare. Intalnea "victima" pe drum si amandoi stiau ca intr-o zi unul va trage in celalalt. Apoi cineva din familia Zef urma sa razbune sangele celui ucis printr-o noua ucidere din familia Berisha... Sa nu te poti desprinde din ferestra trecutului, sa privesti sfasierea zorilor si sa stii ca zilele se numara pentru a fi curmate. Sa privesti in cenusiul palmelor si sa intelegi ca sunt unele care primesc pretul de sange. (Eduard Orasanu)



Octavian Paler - Viata pe un peron (SSJ nr. 64 - 65)

M-am impotmolit in gara aceasta, in care doar regretele si spaimele vin la ora fixa. Astept venirea unui tren, si nu conteaza ca e anulat pe traseul numit fericire. Dar pana va veni, inca ma intreb de unde au aparut imblanzitorii de cobre? Poate din desert, poate din mlastina, ori poate din temerile si ezitarile mele. Ei aratau la inceput fara chip, poate pentru ca le era mereu somn, sau poate ca ratacirea i-a facut sa uite tot, in afara de cantecul prin care se feresc de muscatura... Ei au profitat la inceput de nepasarea mea, apoi au devenit curajosi si obraznici, ca in final sa devina stapani. Stapani peste un imperiu de victime fricoase. M-am impotmolit in gara aceasta, e drept seamana prea mult cu mine. Da, aici am iubit si am urat, aici am mangaiat si am fost lovit, dar toate se petreceau sub privirile celor ce construiau zidurile. Dupa ce m-au inconjurat si inchis m-au denumit copilul - flaut. Oare asa cantecul meu e mai duios? (Eduard Orasanu)



Miguel de Cervantes y Saavedra - Don Quijote de la Mancha (SSJ nr. 66 - 68)

Ce iluzii mai avem? Morile de vant sunt doar un prilej nefericit pentru a ne face de ras, iar dreptatea si cavalerismul sunt ca niste boli ale copilariei: trec repede. Ratacirile noastre sunt de o alta natura, si ele seamana cu gropile acelea in care gasim de toate, in afara de o mana salvatoare. La ce bun o iluzie, cand pamantul e tot mai pragmatic si macinat de bancnote? La ce buni cavalerii ratacitori, nu avem noi mascaricii nostri? Si daca noi nu suntem normali, atunci cine? (Eduard Orasanu)



Gabriel Liiceanu - Jurnalul de la Paltinis (SSJ nr. 69)

Constantin Noica, dupa aparitia Jurnalului, spunea ca la Paltinis nu exista paltini, si totusi arborele inexistent pe acele culmi da nume locului, iar sub acesti arbori inexistenti nu s-a intamplat mai nimic. "Dar am aflat de la Kant, ca nimicul este de patru feluri: nimic negativ, nimic privativ, nimic al imaginarului si nimic al inteligibilului." Dar langa un om care stie ca exista patru feluri de nimic este imposibil sa nu se intample ceva... (Eduard Orasanu)



Sabina Wurmbrand - Nobletea Suferintei (SSJ nr. 70)

Aceasta carte era marturia unei vieti dedicate lui Hristos, era o descriere a incercarilor si a jertfelor traite pret de jumatate de veac, dar din acest sfarsit de august ea devine o carte obligatorie - pe care autoarea nu o mai poate scrie, adaugi si comenta niciodata. (Eduard Orasanu)



Cinghiz Aitmatov - Esafodul (SSJ nr. 71)

Esafodurile lumii sunt prea ignorate, ghilotinele sunt privite cu o smintita ingaduinta, iar osanditii si calaii incearca o stingherita fraternitate... Lupoaica Akbara avea pentru a treia oara pui, ii adapostise in munti, departe de stepa transformata de om in abator, si departe de stufarisul transformat de om in pulbere si cenusa. Vor putea ei sa invete sa vaneze? (Eduard Orasanu)



Iosif Sava - Simfonia Destinului (SSJ nr. 74 - 75)

Sa atacam domnilor si sa vedem ca sunt revolutii mai frumoase decat cele aflate la stanga sau la dreapta politica, revolutia Chopin, revolutia Mozart... Si sa va bucurati ca putem vorbi cu Paleologu despre boierie, cu Patapievici despre sarguinta si disciplina, cu Liiceanu despre limite si claritate, cu Plesu despre melancolie si umor, cu Paler despre ruguri si deziluzii, cu Dinescu despre poezie si mahala... Sa tragem cortina domnilor, si sa ma scuzati pe mine ca ma duc, tot ma duc spre eternitate, dar nu uitati cat de mult am iubit Iasul si casa de langa Mitropolie, acolo unde m-am nascut.... (Eduard Orasanu)



Julien Green - Sfantul Francisc (SSJ nr. 76)

Nu poti citi o astfel de carte fara sa fii fascinat de Franceso. Oricat ai vrea s-o comentezi, te trezesti repovestind-o cu alte detalii care iti vin in minte si te uimesc iarasi si iarasi. (Teofil Stanciu)



Liviu Rebreanu - Ciuleandra (SSJ nr. 77)

E un roman in care "simti" zbaterea instinctelor. Ciuleandra e un dans din sudul Romaniei si constituie liantul dintre personaje. Toti eroii din prim plan au avut de a face cu renumitul dans care, dupa cum e descris, pare aproape tribal, venit din timpuri imemoriale... Ce m-a deranjat in roman a fost obiectivitatea rece a lui L. Rebreanu. Lectura Ciuleandrei a fost ca o vizita la un orfelinat in care parintii si-au lasat copiii ca apoi sa-i supravegheze de la distanta, sa le vada si presupuna reactiile. (Teofil Stanciu)



Marin Sorescu - Puntea (Ultimele) (SSJ nr. 78)

Lectura "Ultimelor" e placuta si dureroasa. Doare framantarea reala care strabate printre cuvinte ca un tipat de paun care si-a vazut cu dezamagire picioarele urate (se spune ca asa se intampla in momentul cand paunul priveste spre picioarele sale, tipa). Placuta e gratia de lebada a dansului ultim, duiosia formala a cantecului premonitoriu. Volumul e descrierea unui apus frumos. Analiza estetica poate sa nu plaseze aceste versuri intre cele demne de numele lui Sorescu. Orice s-ar spune insa, ultimii pasi de dinainte de "punte" raman impresionanti si ridica intrebari. Si "cine are urechi de auzit sa auda". Ca este ce. (Teofil Stanciu)



C. S. Lewis - Scrisorile lui Zgandarila (SSJ nr. 79)

As vrea, pornind de la titlu, sa raspund la intrebarea: de ce scrisori? Adica de ce a preferat profesorul de literatura medievala sa spuna toate lucrurile pe care le avea in minte sub forma unor "Scrisori ale unui drac batran catre un drac tanar". Nu cred ca exista un singur raspuns posibil, dar eu numai unul voi incerca. Daca ar fi trait in alta perioada, cred ca sfaturile lui C.S. Lewis ar fi aparut intr-o forma asemanatoare... (Teofil Stanciu)



Andrei Plesu - Chipuri si masti ale tranzitiei (SSJ nr. 80)

Primul chip al tranzitiei este purtat de personajul care nu are dileme, ci, dimpotriva, certitudini. Certitudinile acestui personaj sunt unice si irevocabile, ele nu se impart, ele se impun. Asa era cel putin pana mai ieri, acum se pare ca “nepotul” personajului fara dileme este plin de nedumeriri... Prima masca a tranzitiei o poarta cel lipsit sau sufocat de interioare. El isi varsa isteriile in public, acolo isi cearta nevasta si isi bate copiii, acolo iese in pijama sa duca gunoiul sau sa joace table. Asa era cel putin pana mai ieri, acum se pare ca “nepotul” acestui personaj prefera cluburile si discotecile. (Eduard Orasanu)



Soren Kierkegaard - Scrisoare catre un prieten (SSJ nr. 84)

Prea tanarul meu prieten, "cel care este stapan pe sine intra in lume cand trebuie, iar cel care-si cunoaste valoarea lui etern valabila isi va gasi neaparat locul lui in viata". Si acum iti voi spune ca nu vei cunoaste importanta vietii daca nu ai gustat amaraciunea disperarii. "Alege deci disperarea; este si ea o alegere. Te poti indoi de ceva fara sa alegi sa te indoiesti; dar nu poti dispera fara sa fi ales sa o faci. Disperand, alegi din nou. Ce anume? Pe tine insuti. Nu in concretetea ta, nu ca pe un ins anume, ci in adevarul tau etern." ...Prea tanarul meu prieten, "exista o anumita iubire pentru Dumnezeu; in limba, ea are o singura expresie: a se cai." (Eduard Orasanu)



F. M. Dostoievski - Crima si pedeapsa (SSJ nr. 85 - 86)

Frumusetea lumii lui Dostoievski vine din suflet. Mintea e doar ispititoare, nu neaparat frumoasa. Intelegerea adevarata si intreaga e cea cu inima. Dragoste la prima vedere? Intre oameni ca Raskolnikov si Sonia cred ca nu are nimic din superficialitatea acelei "love at first sight" cu care se joaca si se justifica in fuga de suferinta contemporanii. "Actiunea" e simplu de povestit. Raskolnikov, un student sarac din Petersburg, ucide o camatareasa si, din intamplare, si pe sora acesteia care apare la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. El isi va recunoaste fapta si va fi trimis in Siberia. Am facut aceasta introducere pentru conformitate cu adevaratele cronici de carte. (Teofil Stanciu)

...

Nu imi este mila, poate pentru asta trebuie o anume vocatie. Nu stiu daca praful este o provocare, dar stiu ca multe se pot face praf. Arsita aceasta ma invaluie, poate este teama ce vrea sa danseze cu ochii mei. Ultimul vals? O, nu! Ultima privire, cine poate uita o ultima privire, iar atunci aveam un topor in mana... De ce strazile din Petersburg au rascruci? Poate pentru ca in semnul acesta de cruce sa ma nasc. Nu-i asa, Sonia? Doar tu ai stiut sa-mi spui: "Du-te la rascruce de drumuri, inchina-te in fata oamenilor, saruta pamantul fata de care ai pacatuit si spune cu glas tare, lumii intregi: "Sunt un ucigas" (Eduard Orasanu)



Antoine de Saint Exupery - Micul Print (SSJ nr. 87)

Si Micul Print a trebuit sa plece. Pe planeta lui cea mica. Si la floarea lui. Daca vreti sa-l cautati, nu incercati sa gasiti floarea fiindca poate ca a mancat-o oita. De parca ar conta asta. Mai bine totusi sa va dau niste semnalmente precise (stiu ca asa va plac) sa aiba ROST cautarea. Incercati asta: un print mic, trist, iubitor, fidel, responsabil, frumos, cu voce senina si singur... sau nu e singur? Ascultati stelele noaptea. "Limpede nu vezi decat cu inima." (Teofil Stanciu)



Lloyd C. Douglas - Obstacole (SSJ nr. 88 - 89)

Tanarul Beaven se ciocneste din prima zi de personalitatea, dura si neprielnica, a cinicului profesor Milton (Tubby) Forrester. Renumit profesor de anatomie, dar renumit si pentru insociabilitatea sa. Intre ei incepe o cursa de durata pe o pista stramta... John Wesley Beaven este un ucenic al Vietii! Sustin aceasta desi pare impasibil, glaciar si nesimtitor. Are in plus si iesiri ironice. Este un ucenic chiar daca se indragosteste de Lan Ying... si pentru ea este gata sa devina mai uman, mai cald si iubitor. Uitati-va ca are ochii obositi, dar nu razbunatori, pare inadaptabil, dar nu neplacut, e un descoperitor de drumuri, dupa harta lui trebuie sa mergi... (Eduard Orasanu)



Mihail Sebastian - Jocul de-a vacanta (SSJ nr. 90 - 91)

Ni se propune intr-o zi un joc. Pentru inceput nu are importanta numele. Gata, am inchis ochii. Cum, trebuie sa-i deschid cat pot de tare? Simt deja vantul cum umple panzele corabiei noastre, vad un petec de tarm, sunt gata sa arunc ancora... acolo este portul copilariei noastre. Cum, tu ii spui acestui port, Civitavecchia? Eu ii spun pensiunea Weber. Asadar tu plutesti pe valuri line si calde... Da, simt parfumul de cafea, sunt in insulele Azore, dar hai sa nu glumim... Sa jucam neglumind, in jocul acesta vor intra doar cei cumsecade. (Eduard Orasanu)



Antoine François Prévost - Manon Lescaut (SSJ nr. 92 - 93)

Este romanul unei dureroase povesti de dragoste ai carei protagonisti sunt cavalerul Des Grieux, un tanar cult, educat si sensibil si Manon Lescaut, o tanara a carei frumusete “ar scoate din minti si pe cel mai stoic dintre filosofi”. Desi se iubesc cu pasiune sunt nefericiti. Desi raman impreuna pana la sfarsit sunt incompatibili... Iubirea nu inseamna fericire. Este un roman al luptei dintre pasiune si vointa, dintre ratiune si dorinta. Intotdeauna pasiunea anihileaza ratiunea. (M. P.)



Emil Cioran - Lacrimi si sfinti (SSJ nr. 94 si SSJ nr. 96)

Desavarsit in planul expresiei, si pe rand sfant, eretic, hulitor in plan ideatic, socant si contradictoriu, scriitorul român (sau francez) transmite o imagine unitara si coerenta, dincolo de paradoxurile pe care le intruneste fiinta acestuia. In „Lacrimi si sfinti“ se disting mai multe ipostaze ale eului liric raportat la divinitate, ipostaze care oscileaza intre culmile fericirii mistice si cele ale disperarii. „Doamne, fara tine sunt nebun, si cu tine innebunesc!“, „De-as putea sa adorm in Dumnezeu pentru a-mi muri mie!“, „Doamne, nu ma mai tem ca voi disparea, caci numai tu rodesti in singuratati si pe tulpina ta imi voi altoi lacrimile“, sunt strigate care ni-l descopera pe „sfantul“ din Rasinari. (M. P.)



Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche (SSJ nr. 97)

Se prabuseste o epoca. Sau poate numai niste oameni ca toti ceilalti. Prabusirea se face insa cu stil, pe cinstite. Efortul pentru o viata traita pe toate laturile (mai mult pe cele putrede, s-ar putea spune) se continua cu efortul pentru o moarte de aceeasi masura. Pirgu urca pe caderea unora ca Pantazi si Pasadia. Se interfereaza doua lumi: una care apune in desfriul mahalalei si una care aici se naste. Cu trasaturi de vamesi si pacatosi, dar liberi (isi zic ei) – cu siguranta insa, originali - Craii nu au de mers la Betleem, ci trebuie sa puna un punct, sa ajunga la o fraza de incheiere. Aici, in Balcani. (Teofil Stanciu)

Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte (SSJ nr. 98)

(no foto)

...Si voi mai spune ca zilele si noptile nu alterneaza, ci sunt statice. Raman de la inceput unde s-au localizat. Nu exista speranta, nu exista viitor. Numai trecut si prezent, primul dictand culoarea celui de-al doilea. “A doua zi” inseamna de fapt “inca o zi” precum cea de ieri. Romanul e incremenit intr-o zi si o noapte (plus inserarea sura) repetate cat e necesar. Nici urma de dimineata. (Teofil Stanciu)



Jeni Acterian - Jurnalul unei fiinte greu de multumit (SSJ nr. 99)

Jeni Acterian scrie de la 17 ani pana pe la 40. Si se descopera in toate transformarile. Sau se ascunde. Scrie ca sa se ascunda. Scrie pentru ca mereu ii scapa ceva in viata, dar nu prinde acel ceva nici in analiza vietii (sau in descrierea ei). Si cevaul are a face cu perfectiunea insasi. Nimeni nu e pe masura cererii ei. Nici ea insasi nu-si atinge asteptarile. Tupeu. Asta ar putea fi cuvantul pentru multe din opiniile din jurnal. Dar ca orice "tupeist" are mult curaj. Urca pana la Dumnezeu insusi si Ii spune (cu tremur) ca prea e proiectat naiv si simplut. Mintea ei cere mai mult. (Teofil Stanciu)

Niciun comentariu: