The Salt Street Journal nr. 29



saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Nostalgia, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

(prima parte)

Romanul si apa calda. In Romania se discuta despre orice, dar cand vine frigul se discuta despre incalzire, datorii si o patura in plus. In lume, obiectul numit calorifer nu inseamna mare lucru, la noi el este o problema politica, economica, culturala, cu acoperire generala si avand o indelungata traditie. In jurul caloriferului, locuitorii patriei sunt egali, pentru ca frigul e impartit echitabil si fara zgarcenie. Consens si armonie, dupa zece ani de la... alti ani bine cunoscuti. Domnul Emil Constantinescu apare public si vorbeste despre... calorifer. Viitorii candidati la alegerile prezidentiale din anul 2000 vorbesc despre... calorifer. Romanul e legat de apa calda ancestral si mistic. Romanul e frate cu... apa calda si s-a nascut... instalator.

Dar romanul in serile racoroase din apartament discuta, in aceasta perioada, si despre manualul de Istorie (alternativ), care vinde tara si trebuie ars in piata mare. Si nu intamplator ars, pentru ca iata o sursa de caldura... Domnul Emil Constantinescu apare public si vorbeste despre... manualul de Istorie. Viitorii candidati la alegerile prezidentiale din anul 2000 vorbesc despre... manualul de Istorie. Romanul e legat de manualul de Istorie cu sfori mioritice...

“Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie...? La trecutu-ti mare, mare viitor!”.

(partea a doua)

Dragul meu prieten, si eu, uneori, lecturez SSJ ca simplu cititor si, evident, imi conturez diferite impresii. Iata cateva ganduri exprimate pe marginea rubricilor semnate de redactorii SSJ. Am observat, de pilda, un exces de sensibilitate si o lipsa de concretete. Aceasta insemnand o minima abordare a realitatii, iesirea in imaginar prin folosirea unui limbaj poetic, metaforic si tandru. Am mai observat ca nu se rateaza prilejul de a decanta framantari, frustrari si nelinisti, toate acestea neacoperind interesul, preocuparile si nevoile cititorului X. Nu tot ceea ce ne framanta, scris cu sensibilitate si sinceritate, este de transmis si de folos. Ideal ar fi sa propunem o oglinda usor intoarsa spre sine, usor intoarsa spre altii. Nu mi-a scapat nici dezorientarea, graba si lipsa de viziune a rubricii sau a materialului, aceasta transmitand o anumita slabiciune si contribuind la pierderea cititorului pentru rubrica respectiva. Stiu ca a scrie saptamanal nu e deloc usor, dar a scrie saptamanal da posibilitatea constructiei mesajului. Voi continua spunand ca nu am nimic impotriva stilului cu adresa prea personala, dar uneori acesta poate fi riscant si neplacut. Dupa sase luni de la aparitie SSJ are o arhitectura clara, o grila de rubrici permanente ce a reusit sa se adreseze unui public divers. In cele sase luni de la aparitie SSJ a aratat un alt stil de a face presa, si anume: frumusete, creativitate, limbaj proaspat, deschidere si seninatate. In cele sase luni de la aparitie SSJ a insemnat o fereastra spre noi, spre noi toti oriunde ne-am afla, si un pod de comunicare si apropiere. Dragul meu prieten, in curand voi renunta sa mai semnez aceasta rubrica, prin urmare va inceta si dialogul nostru (imaginar), dar rubrica va continua facuta de alti redactorii SSJ si poate, de ce nu, si de cititori.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Prima stire

- Saptamana aceasta, doi preoti romano-catolici din Iasi au plecat ca misionari in Kenya. Eugen Blaj si Pavel Chelaru sunt cei ce vor vesti, cu credinta si curaj, Evanghelia la cei ce traiesc pe pamant African.
- Duminica aceasta, in cadrul Bisericii “Filocalia”, a avut loc un botez nou-testamental.
- Ieri s-a trecut la ora oficila de iarna, astfel ora 4 AM a devenit ora 3 AM
- A aparut al treilea numar al SSJ - Suplement. Doritorii se pot adresa la: (...). Acesta are o dimensiune de 1,7 Mb si are o prezentare originala si deosebita... Asa ca...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXIII)

Evanghelia ne face atenţi, ne vrea cu spirit treaz, critic, actual. Din grabă, din lipsă de efort, din dorinţa de satisfacere a unor dorinţe, din amăgirea răului, foarte uşor calea spre un scop devine ea însăşi scop. Vegheaţi, dar! Acesta e mesajul Evangheliei, fiţi treji! Din cauza căderii, valorile au fost inversate. Omului îi vine greu să se orienteze. Valorile sunt tratate ca nonvalori şi nulităţile ca elemente de valoare.O altă mare iluzie şi dramă a omului este proiecţia în spaţiul grijurilor, trăirea într-un spaţiu virtual al dorinţelor neîmplinite. Vegheaţi, căci foarte uşor se găsesc argumente pentru justificarea faptelor şi acţiunilor noastre.

Nu e totuna să faci ceva, ci contează ceea ce faci, şi nu e totul ceea ce faci, ci sensul pentru care faci acel ceva. Iar spre sens se alege o cale, însă calea nu poate fi oricare. Şi încă odată, pe cale, nu trebuie să uităm de sens, de ţintă. Asta înseamnă a veghea, la asta ne îmbie Evanghelia.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

In Romania ne aflam in pragul unei multiplicari a formelor evanghelice, ce poate duce în 10-20 de ani la aparitia a peste 50 de confesiuni. Biserica are un singur cap, pe Cristos. Iar daca are mai multe, nu mai este biserica, ci un club, este o schisma, o erezie, sau altceva. Fiecare confesiune are, conform propriei traditii, diferite structuri ierarhice, organizatorice, s.a.m.d. Ceea ce ne intereseaza in aceasta discutie este insa duhul fragmentarii, dihonia care face ca bisericile si confesiunile noastre sa se rupa permanent.

Este important sa cunoastem radacinile istorice ale fragmentarii, pentru ca o vindecare a situatiei actuale nu se poate realiza decat mergand la radacina lucrurilor. Exista doua extreme intre care se poate purta discutia. Una este aceea a uniformitatii. Dupa unii unitatea bisericii trebuie sa constea in uniformitatea ei. Toti ar trebui sa aiba acelasi tip de serviciu bisericesc, sa cante aceleasi cantari, sa creada acelasi lucru in absolut toate domeniile. Dupa parerea mea, acest lucru este aberant. Asa ceva n-a existat niciodata in istoria Bisericii, nici macar in veacul apostolic. Daca ne uitam cu atentie la Sfanta Scriptura, desi exista in ea o evidenta unitate dogmatica, ce vadeste existenta unui autor unic, Duhul Sfant, in acelasi timp gasim in ea accente proprii diversilor autori umani.

Daca ne uitam de exemplu la Iacov, care lucreaza intr-un spatiu iudaic, in care credinciosii au tendinta de a se prevala de privilegiul credintei, permitandu-si sa traiasca foarte lux din perspectiva morala. De aceea accentueaza el faptul ca „fara fapte credinta este moarta“. Aici centrul invataturii este nuantat diferit de cel al lui Pavel, care accentueaza mantuirea „numai prin har, fara fapte“. De fapt, intre cei doi autori biblici nu exista o contradictie, ci cele doua accente se armonizeaza la un nivel superior, chiar daca raman adesea intr-o tensiune paradoxala. Daca ne uitam apoi la Petru, la Ioan, fiecare are accentele lui specifice, pentru ca sunt personalităti distincte si pentru ca se adreseaza unor spatii confruntate cu o problematica diferita. Asa incat, daca ne uitam cu atentie, observam ca exista diferente intre diversele comunitati carora li se adreseaza autorii Noului Testament.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Theodore Dreiser - “O Tragedie Americana”

Cata tristete are tanarul Clyde Griffiths ca tatal sau predica Evanghelia pe la colturi de strada, si asta o face cu o sarguinta impecabila...

Ce rusinat se simte tanarul Clyde ca mama lui ingrijeste o misiune crestina, iar celor nevoiasi le sare in ajutor, si asta o face aproape “absurd”...

Ce drama traieste tanarul Clyde ca nu e in rand cu ceilalti baieti de varsta lui si ca nu poarta haine bine croite, si poarta aceleasi si mereu aceleasi haine...

Si la atata tristete, rusine si drama, tanarul Clyde gaseste solutia, propria solutie... Dar solutia lui este eficienta doar pe jumatate, caci rezolva problema asistarii la predica de pe strada, dar nu mai aude niciodata glasul Evangheliei..., caci rezolva problema prezentei lui in sanul familiei, dar nu mai regaseste niciodata drumul inapoi..., caci rezolva problema materiala, dar nu si pe cea a zgarceniei si a smintirii...

Cata nepasare are tanarul Clyde cand nevoia de ajutor catre sora lui apare, prefera sa-si pastreze banii pentru o femeie care nu il iubeste si nu il va iubi vreodata, doar se foloseste de el.

Cata ticalosie arata tanarul Clyde cand pentru o ipotetica intalnire amoroasa o jertfeste pe sora lui, aflata intr-o conditie delicata...

Cata lasitate dovedeste tanarul Clyde cand automobilul in care se afla loveste mortal o fetita, “libertatea” lui nu poate fi pierduta, iar lipsa asumarii raspunderii se va dovedi o boala cronica, ce nu se vindeca.

Si nu intamplator acum tanarul Clyde fuge, fuge nu spre impacare (iertare) ci spre o alta drama...

Aretta Bazdara



Cinquecento

“Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal” Pablo Picasso

Tizian, Tiziano Vecellio (1485-1575) - pictor ce apartine scolii venetiene de pictura, contemporan cu Jean Clouet, Duren si El Greco.

Flora. Chipul acestei femei ma uimeste. Are acea frumusete pura, calda. Parul e peste umeri, plange calm pe pielea alba ca de copil. Se ghiceste usor unul din sani, putin descoperit.



Flora. Cred ca ascunde ceva. Un fel de iubire, o iubire care doar ea si numai ea iti aseaza pe chip o anume frumusete. Iubeste asta o face perfecta in ochii mei. Iubeste in taina un prieten drag. Acel prieten care a scris cu degetul candva pe un trup de sticla cateva cuvinte... cuvinte pentru calatorie, o calatorie care te duce departe. Aud cum suna un clopot. Un clopot de biserica. M-am cununat eu, eu si taina singuratatii mele si ma tot chinui sa inteleg de ce sunt iubiri tainuite.

(din Oradea)


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”

Am vazut un camp inrourat, diminetile linistite ocroteau puritatea ce dormea pe verdele irebii. Singurul care poate parcurge acest teritoriu fara sa striveasca iarba, fara sa ramana innoroiat este Dumnezeu. Am intrat si am trezit roua diminetilor insorite. Atunci am ingenunchiat, facandu-mi trupul o corabie, iar din rugaciune mi-am facut carma corabiei, asa am invatat sa navighez peste teritorii inrourate. Rugaciunea inseamna a deveni floare si a te deschide! (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

PASARILE

Pasari fierbinti
mi-au fulgerat spovedaniile
si-nchipuirile si-au rasfrant trupul
pe somnul invalmasit in roua,
obrajii aceia de iarba adormita
imi stanjeneau cearcanele calatoare,
si dorul apus
pe mainile mele regasite
si-a adus aminte ca pasarile nu-si parasesc niciodata
anotimpurile !

(publicata in rev "Cronica" nr.23 (226) / 6.VI.1970, p.7, la rubrica "Debut")


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

“A INDRAZNI” - CHEIA INCREDERII IN SINE (I)

Pentru a avea incredere in sine, pentru a avea constiinta propriei valori stiind ca dreptul la fericire este o necesitate, trebuie sa indraznim sa ne luam in maini propriul destin. Pentru epoca noastra, cuvintele cheie sunt: motivatie, actiune, proiect. Exigentele lor sunt: performanta, competitie, initiativa, inovatie, cutezanta.

Daca in epoca trecuta se vorbea de ascultare, supunere, disciplina si pasivitate, astazi fiecare trebuie sa ia viata-n piept, sa devina actor al propriului sau destin si sa traga singur de sforile acestuia. Responsabilitatea de sine este mereu in crestere intr-un mod exagerat uneori: “sa fii liber, sa fii tu insuti si sa-ti traiesti clipa”. De multe ori tinerii inteleg gresit aceasta libertate si nu mai pot fi controlati de familie sau societatea care este singura ce le poate oferi un statut sigur. Razvratirea si nesupunerea nu pot avea decat efecte negative asupra vietilor acestora.

Fiecare este nevoit sa decida pentru el insusi, in toate aspectele existentei sale. Nici o generatie nu a fost poate atat de libera sa-si aleaga propria religie, filosofie, codul moral, stilul propriu de viata si criteriile dupa care se ghideaza pentru a reusi. Dar libertatea are un pret. Cresterea posibilitatilor de alegere este dependenta de constiinta de sine si de zbuciumul interior.

Intrebare: “Cum ne putem forma o parere buna despre noi insine fara sa tinem cont de propriile resurse, fara sa concretizam posibilitatile noastre si fara sa credem in valoarea personala, in dreptul la fericire”? Raspuns: “Prin a avea incredere in sine”.

Nimeni nu ajunge la varsta adolescentei “teafar” pentru ca mereu suntem bombardati cu prea multe exigente, judecati sau sentinte. Ele provin fie de la parinti sau profesori, fie din relatiile noastre personale si ne tulbura intr-un mod negativ imaginea pe care-o avem despre sine. De aceea, uneori, ofensati, rusinosi si umiliti credem ca nu mai putem fi la inaltime si devenim timizi, vinovati, inhibati si complexati. Efectele acestor sentimente sunt singuratatea, esecurile amoroase sau frustrarile profesionale.

Cu toate ca increderea in sine este inascuta prin contactul copilului cu mama care-i ofera siguranta, ea trebuie castigata, construita si invatata. Se pune insa intrebarea in ce mod ne asumam libertatea, cum actionam si cum ne purtam pentru a o mentine si dezvolta? Despre aceasta in articolul viitor.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Mare nebunie in Vest

Filmul este o parodie a western-urilor americane, in care doi eroi viteji salveaza America si democratia din ea. Eroii sunt foarte diferiti la caracter si bineinteles ca au si cai diferite de rezolvare a problemelor care apar, dar pusi impreuna ajung sa se achite cu brio de sarcini.

Ca film, pot spune despre "Mare nebunie in Vest" ca este un film usor, fara greutate, conceput probabil pentru a destinde, un surogat pentru a inveseli prin glume ieftine si macabre. Comicul filmului nu este deloc inteligent, personajele pozitive sau negative sunt puse in situatii penibile, care ar trebui sa starneasca rasul spectatorilor.

Cei doi eroi intrupeaza prototipul eroului american, destept foc, supravetuitor al oricarei situatii, care se salveaza si salveaza si pe altii glumind, pentru care viata e o joaca, n-are nimic serios in ea si care starneste rasul intotdeauna indiferent de conditiile in care apare.

Deci, filmul nu ipostaziaza deloc realitatile vietii, ci dimpotriva visuri ale oamenilor, visuri frumoase si nerealiste.

Foarte derutant este modul de rezolvare a problemelor negative. Daca poate fi inteles faptul ca oamenii care fac raul il fac uneori cu bucurie, de neinteles este modul de a scapa de rau si anume tot prin rau care este facut tot cu bucurie. Eroii "pozitivi" se bat si omoara cu cea mai mare placere, uneori se intrec in sadism cu eroii negativi.

In fapt sunt doua moduri de indreptare a raului. Unul este acela de indreptare a raului prin bine, raului i se raspunde cu bine in ideea ca persoana in cauza poate fi convertita spre bine. Celalalt mod este al pedepsei, in care pedeapsa nu se aplica cu bucurie si care are ca scop indreptarea celui ce a gresit si descurajarea altor doritori.

Filmul prezinta o parodiere a pedepsei, in care cei ce o aplica uita de scopul ei si o aplica chiar cu placere. Nu este vorba nici macar de o placere a razbunarii ci de una copilaroasa si naiva, in care pedeapsa in sine devine scop.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Alina Simion



Un bob de sare

A fost suficient o singura picatura sa cada pe-al tau umar si tu sa poti simti. Atunci ai crezut-o foarte grea, era prea grea, dar uimitor, pentru prima data durerea nu te DUREA. Tarziu ai realizat ca fusese unicul strop care te-ar fi putut salva si ca, increzandu-te in el, ai fost salvat. Acum ti-e frica sa simti pe umarul tau “greutatea” unei picaturi de ploaie.

Aretta Bazdara



Nostalgia
(o pagina de proza in serial)

6. Floarea fu daruita. O gasesc acum intr-o vaza perfect rotunda. In camera se aud voci. Vocile se imprastie prin toata odaia care e destul de mica. Un zambet usor de fata tacand si fericita... O atingere a doi copii pierduti in dulcele si necrutatorul chin al dragostei. Floarea priveste calm acest joc. Ea a fost candva in bratele lui. Nu stiu exact... acum e ea... acum nu e si un brat de tanar. - Frunza e umeda. Florile plang - Sa planga florile? Nu. Doar noi cei care iubim, noi stim a plange. Florile tac, tac si privesc. Floarea s-a intunecat murind. Era asa frumoasa. A trecut acum orice gand. Nu mai sunt nici flori, nici petale. A trecut pana si sentimentul care poate chinui. Iubirea. Cine poate iubi? Doar florile, cele care candva aveau umbra lor si maini... poate picioare si sani mici. Amintirile. Amintirile si ele iubesc. Dar, e un fel de iubire nedescoperita ce tainueste o mare dezamagire. Ce suntem noi inainte de a fi flori? Iubiri tainuite, un lung si trist sir de iubiri tainuite. Vasul e la fel de rotund. Acum e gol si rotund. Undeva pe masa de culoarea cerului dupa ploaie se poate vedea o petala de floare.

Am cautat intre ceasuri curaj sa vorbesc. Iata-ma ca tac asemeni florii. Ti-as vorbi dar te iubesc prea mult. De-ai putea intelege cum infloresc florile si cum mor ele mi-ai scrie cateva randuri, doar cateva. De-ai intelege, prietene, mi-ai scrie... Minte-ma, dar minte-ma frumos si lasa-ma sa cred o clipa. Sunt si eu la fel ca tine, un lung si trist sir de iubiri tainuite.


(textul integral “Nostalgia” se poate citi in “istoria SSJ-ului in sase desene” – Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Ploua... e o senzatie placuta,
Aduce lacrimi si putere:
Lacrimi din suferinta,
Putere din credinta.
Oamenii merg grabiti pe strazi
Dorind s-ajunga-acasa, sa nu-i atinga ploaia.
Stai si te uiti la picaturile de ploaie din fereastra ta
Dorind sa le atingi...
Dorind sa le gusti...
Dorind sa devina lacrimi...

Ionut Apostu



Sunt tanar

V-ati gandit vreodata ca tineretea cunoaste si curiozitatea ?

Intr-adevar, tineretea este zbuciumata de multe intrebari, tulburata de multe dileme care necesita un raspuns sau nu. Vrei sa cunosti mai mult, afli altceva, vrei sa stii cat mai mult dar nu gasesti decat un labirint sinuos care iti intuneca privirea si te atrage ca intr-o capcana sa-l descoperi... Oare asta este important, sa vrei sa descoperi ? Cautand drumul spre Lumina este posibil sa te scufunzi intr-atat incat cu greu vei iesi, sau poate nu vei mai iesi. Poate ajungi atat de sus incat nu se “merita” sa privesti inapoi, sa dai o mana de ajutor.

Incercand a brava, crezand ca stii prea multe cu siguranta ca te vei impiedica, drumul va deveni din ce in ce mai greu si va fi cu neputinta sa iesi, sa iesi din mlastina care se pare ca te inghite...

Rabdarea... o lectie destul de dura care e posibil sa o inveti in timp sau sa n-o inveti deloc... Totul depinde de stapanirea ta in a cauta... a cauta nimicul...

Dar ce ati spune daca ar veni cineva si v-ar spune ca raul are la origine curiozitatea? Aceasta ar fi o provocare care poate o veti ignora sau poate o veti combate. Atunci veti vedea daca a fost starnita Curiozitatea...

Poate fluturii mor din curiozitate sau poate asa le este sortit...

Curier & Posta redactiei

Flavia (Iasi): Vreau sa va multumesc pentru revista. E foarte frumoasa. Cel mai mult imi place ca e colorata, iar poeziile sunt extraordinare.

Nota redactiei: Multumim. Flavia, ai un nume foarte frumos.

Liliana & Cristian Moisescu (?): Iubitii nostri, Va multumim din toata inima pentru dragostea aratata. Dumnezeu sa va binecuvinteze in tot ce faceti !!!Cu deosebita dragoste.

Nota redactiei: Multumim pentru cuvintele frumoase si pentru dragostea aratata. Cu multa bucurie, SSJ.

Gelu Arcadie Murariu (Revista AGAPIA): Multe multumiri pentru revista!Felicitari pentru sansele oferite talentelor tinere si evidentierea potentialului local!

Nota redactiei: Este adevarat ca incercam sa evidentiem potentialul local, credem ca merita, asa cum fiecare zona sau cetate merita. Iubim orasul nostru, ne place strada Sarariei, invatam in cea mai veche Universitate din tara (Sabina si Alina), despre sansa noi credem ca frumusetea poate salva, iar frumusetea este...

Mihail Ciopasiu (Bucuresti): Stimati prieteni, Va multumesc pentru revista. O gasesc interesanta, si importanta. Va doresc Har de la Domnul, inspiratie, si putere de munca. Sunt si eu alaturi de voi in rugaciunile mele. Cu permisiunea voasta, doresc sa o transmit si altor persoane interesate.Cu multumiri si consideratie.

Nota redactiei: Va multumim pentru aprecierile dumneavoastra. Aveti permisiunea sa o difuzati la cine doriti, dar o putem face chiar noi. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

L. Marinca (USA): Nu sunt probleme. Nu ma miram de unde vine. Am fost numai curioasa. Eu sunt in Orange County si merg la Biserica Betel din Fullerton. Cunoasteti pe ceva frati de acolo? Aveti ceva legatura cu grupul de cintat bucuria din orasul Sf. Ilie?

Nota redactiei: Acum pe loc nu identificam despre ce problema era vorba. Apreciem mult de tot deschiderea spre dialog cu noi in limba romana, ne dam seama ca acolo o vorbiti putin. Nu cunoastem pe altcineva din biserica de care amintiti. Asteptam si alte vesti. Pe mine ma cheama Edi, si fac posta redactiei la aceasta revista si trebuie sa-ti spun ca pui o intrebare care ma pune pe ganduri, nu am auzit de orasul Sf. Ilie. Suntem din Iasi, un oras destul de mare din Moldova (Romania). Te salutam si nu uita ca asteptam si alte vesti de la tine. (intelegi tot ce scrie in revista?)

Robert (Los Angeles): Dragii mei prieteni, va multumesc din nou pentru caldele rinduri.Toti patru suntem impresionati ca v-ati facut timp si loc sa ne scrieti iar. E drept ca saptamina viitoare ne mutam, dar va asiguram nu o sa pierdem numarul 30. Iar de voi, cum va trece prin cap ca s-ar putea sa uitam? Pentru noi sunteti cei care contrazic total proverbul cu ochii care nu se vad si ne intaresc convingerea ca adevaratele sentimente rezista in ciuda timpului si distantelor. Data trecuta cind v-am salutat nu a mai fost cutremur ca acum doua dati, si trag nadejde ca nici acum n-are sa fie. In ultimul timp am avut experiente deosebite cu Domnul si parca am simtit versetul din Romani 8:28 mai actual si mai practic. Va mai tin la curent. Sa fiti binecuvntati! Ne rugam pentru voi si lucrarea ce o faceti!!!!! Salutul nostru pentru voi: Romani 1:8,9,10,12

Nota redactiei: Robert, noua ne trec multe prin cap, dupa cum poti citi saptamanal, dar in inima e multa statornicie, unii nu merita sentimente daruite constant, dar credem ca voi meritati. Dincolo de patetismul frazei precedente cum vine treaba cu cifra 4! De cutremur nu pomenim. Multumim pentru salut. (Problema casetelor se va rezolva prin expediere postala.)

Emanuel (Australia): Va multumesc pentru revista numarul 28. Toti suntem bine pe aicea, timpul este cam frumos pe aicea, marul nostru este tot in flori, via este mare si sunt foarte multi struguri pe ea, doar asteptam vara sa se coaca struguri hihihihihih. Doar citeva ginduri de la noi. Va multumesc pentru informatie despre revista Foaie. Domnul cu voi.

Nota redactiei: Va multumim pentru mesajul cu numarul 27. Toti suntem bine pe aici, (dar s-ar putea si mai bine), timpul este cam urat, e frig si ploua, uneori e soare, dar rar, copacii au frunzele cazute, mere sunt in piata, struguri tot acolo, (dar strugurii din Australia trebuie sa fie foarte gustosi). Iata si cateva ganduri de la noi. Va multumim. Domnul sa va binecuvanteze.

Marcel Cordos (Alba Iulia): As incepe prin a ma eticheta ca fiind un "intarziat" in a-si aduce multumirile pentru ca mi-ati facut onoarea sa ne trimiteti si noua revista. Imi place mult diversitatea ei, inclusiv dreptul la replica asa cum a fost articolul Polemici Cordiale desi nu cred ca domnul preot a reusit sa-si lepede lentilele confesionale si sa si le puna pe cele biblice. Imi place limbajul si tematica articolelor. Va felicit si ma rog Domnului sa va sprijine si-n continuare.

Nota redactiei: Va multumim foarte mult si ne bucura ca am intrat in miezul Transilvaniei. Onoarea este reciproca, diversitatea se poate vedea doar daca exista rabdarea de a citi SSJ timp de o luna, asta o spunem pentru cei ce o primesc de curand, avem rubrici saptamanale, la doua saptamani, si lunare. Limbajul este un principiu fundamental al revistei. (Saptamanal de cuvinte proaspete). In rest sa auzim numai de bine.

Dan Pruteanu (Oradea): Salut, sunt DAN PRUTEANU, din Piatra-Neamt, student anul I la Facultatea de Managementul Organizatiilor din cadrul Institutului Biblic "EMANUEL"-Oradea si as vrea sa aflu cat mai multe despre voi (ce sunteti, ce faceti, cum ma pot implica in organizatia voastra,......)

Nota redactiei: Salut, draga Dan, noi in Oradea avem pe Aretta exact la acelasi instiut la care esti, ea este unul din cei doi redactori-sef adjuncti. Sta in camin. Nu suntem o organizatie, nu suntem o fundatie. Avem o carte de vizita clara pe care o trimitem la cerere, dar tu poti afla direct de la Aretta.Am receptat semnalul despre nevoia ta de prietenie.

Nota redactiei pentru Victor Sainiuc (Suceava): Sa stiti ca se poate rezolva cu trimterea revistei in formatul actual (cu exceptia background-ului). De fapt back-ul nu este 1/2 din dimensiunea revistei asa ca nu se va micsora cu mult dimensiunea revistei.
Oricum noi ne bucuram sa va putem ajuta in aceasta privinta. Numai bine!

Epilog:Si ne intrebam: “Cand I-a fost sete?”. Si “Ce gluma e asta? A fost pe drum si nu L-am vazut”

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: