The Salt Street Journal nr. 33



saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Adrian Plamada, Danut Jemna, Eugen Grigoroscuta, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea

Cuprins: Editorial, Prima stire, Litera, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Reflectii scripturale, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Luni, 22 noiembrie '99, Iasul e agitat, umed... oamenii defileaza zgomotos si poarta portrete ale unui conducator executat in decembrie '89. Suntem tara stirilor rele, o stire vine, apoi alta ii ia locul.

Zece ani de cand fiecare a visat ca basmul lui e gata sa inceapa, libertatea si jugurile cazute promiteau mult, promiteau tot. Fiecare cu basmul lui..., putini, foarte putini cu realizarea lui. Suntem tara fara basme implinite, avem obsesii, cosmaruri, deziluzii.

Zece ani de cand fiecare se tot descurca, tot fura, tot pierde, e furat si asa mai departe. Tara cu ziare care tot publica fapte apocaliptice, stiri proaste, alte stiri proaste. Nu e vreme de analizat, de gasit solutii, de dat verdicte, pentru ca o alta stire urmeaza... Zece ani de cand solidaritatea a fost compromisa, astfel ca fiecare vede doar de "batatura" lui si, eventual, de capra vecinului, care neaparat trebuie sa fie moarta. Zece ani de cand actul politic a fost compromis, astfel ca fiecare contesta pe fiecare, si, eventual, viseaza la un personaj ca Vlad Tepes... Zece ani de cand teroristii, minerii, coruptii, bancile, Hagi - traiesc printre noi si pentru noi.

Luni, 22 noiembrie '99, Iasul e agitat, umed... oamenii defileaza zgomotos, fiecare pe limba lui, fiecare cu revolutia lui, fiecare cu Romania lui, fiecare cu basmul lui... doar acelasi, al tuturor - Ceausescu - priveste din portrete si zambeste.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

CREATI-VA O IMAGINE COMPLETA!



Prima stire

Duminica, 21.11.1999, in Botosani, a fost inaugurata sala mare a Bisericii Baptiste nr. 2 "Betania". Slujba de dedicare a fost oficiata de pastorul Nicolae Daniciuc. Cantarea de lauda au avut-o fratii din Corul Barbatesc Evanghelic "Botosani". Incepand cu dupa-amiaza aceleiasi zile, a inceput saptamana de evanghelizare care a debutat cu un botez nou testamental in care 6 persoane si-au marturisit credinta in Domnul Isus in mod public. Tot de duminica seara a inceput o saptamana de evanghelizare in Biserica Baptista din satul Negreni, jud Botosani.

Adrian Plamada

Litera

Tot mai multe biserici sunt divizate si tot mai multi oameni sunt nemultumiti unii de altii. Nu zic ca este un fenomen nou ci doar ca astazi este mai acut. Pastori nemultumiti de biserici, biserici nemultumite de pastori, tineri nemultumiti de batrani, batrani nemultumiti de tineri etc. etc. Atunci imi pun intrebarea: care sunt nevoile bisericii de azi care duc la asemenea reactii? Uitati-va la generatia de tineri care se formeaza astazi pe bancile liceelor si imaginati-va biserica peste 30-40 de ani condusa de ei. Nu stiu daca ati avut curiozitatea sa-i "bagati in seama" pe adolescentii de astazi si sa-i intrebati care este credinta lor. Vechea generatie din biserica ne va raspunde ca se roaga pentru ei ca sa se pocaiasca si... atat. Cand tinerii acestia vor dori sa faca ceva, cine credeti ca-i va critica cel mai mult si le va spune ca nu e bine ce fac, ca nu asa se face ci "altfel" - cine-i arbitrul acestui "altfel"? Golul care s-a creat intre cei tineri si cei "batrani" (incluzand aici si pe cei batrani in mentalitate) il vom percepe abia peste cativa ani, cand nu vom mai avea tineri in biserici, iar cand ii vom aduce vor pleca pentru ca nu sunt impliniti. Predicile sunt prea tipatoare, pastorul a devenit o personalitate - in contrast cu menirea lui de slujitor (vorbesc aici de relationarea pastorului in comunitate), cantarile sunt batranesti (ironia e ca pe primele pagini ale Cantarilor Evangheliei citim: "cantati Domnului o cantare noua" - stiati ca cea mai noua cantare are aproximativ 50 de ani?).

(Oradea)


(acest text poate fi citit si in "Adrian Plamada - Litera")

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXVII)

Intr-un astfel de cadru al caderii, omul este depersonalizat. Ceea ce conteaza este respectarea unei legi, a unui cod, a unei morale si sanctionarea celor care le incalca. Cei care pot se strecoara printre aceste precepte fara nici un fel de scrupule. Constiinta le este umbrita de interes, legea este pentru a impune ordinea celor slabi, instrument in mana celor puternici, obstacol in calea multimii. Acesta este omul din lume, asa ni-l arata Evanghelia. Pentru acesti oameni nota de omenie sau bunatate este doar una preferentiala, pentru cei care au intrat in cercul lor: copii, parinti, rude, pentru cei care suscita un interes. Pentru ceilalti nu exista decat neincredere, rautate, dusmanie. Poate ca aceasta rautate nu este intentionata, nu e voita, ci mai mult instinctuala, este raspunsul omului victima, a omului nestiutor, rob, legat, inecat in lume si pacat. Omul din aceasta categorie este cel care traieste asa pana apare o provocare existentiala, pana apare lumina care sa inlature intunericul. Pana la aceasta provocare serioasa si pertinenta, in stare sa schimbe totul, orice licarire de lumina este neincrezatoare, e tulburatoare. Conservandu-si starea, protejat de propriile legi si judecati, de propriile valori si prejudecati, omul caii acesteia largi merge intr-o procesiune spre moarte. Tocmai acest om este in obiectivul Evangheliei, el este cel care trebuie sa afle vestea buna, el este cel care trebuie salvat. Nu intalniti un astfel de om? Este cel pe langa care treceti zilnic, cel care zace in intuneric si ignoranta, cel in nevoie de sens si de lumina, de doctor si de slobozire. Este cel care are nevoie de cuvant, de apa, de sare si de paine.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Iluzii...

Risipa de aur a facut Solomon, 200 de scuturi de aur de cate 9,6 kg fiecare (in total 1920 kg) si alte 300 de scuturi de cate 4,8 kg fiecare (in total 1440 kg) nu pentru a demonstra forta militara a imperiului sau, ci pentru a orna unul din palate. Peste 3 tone de aur (3360 kg) pentru niste scuturi, care, putin probabil sa fi parat vreodata loviturile dusmanilor, in schimb au demonstrat lumii antice unicitatea imparatului Solomon si a imperiului sau (2 Cronici 9;15,16).

Trecut-au anii (nu multi, doar o generatie), si Roboam, fiul lui Solomon, datorita neascultarii de Dumnezeu pierde pozitia influenta pe care o detinea, pierde valorile materiale - tezaurul templului si, evident, scuturile de aur facute de tatal sau (2 Cronici 12;9). Pierderea era prea mare pentru orgoliosul imparat, care voia sa-si ofere iluzii! Inlocuieste scuturile de aur, luate ca trofeu de razboi, cu altele, din arama. Probabil in acelasi numar, probabil de aceleasi dimensiuni, probabil cu aceeasi stralucire (2 Cronici 12;10,11). Ceremonialul intrarii imparatului in Casa Domnului ramasese neschimbat. In bataia razelor soarelui scuturile straluceau, ritual ce amintea de vremurile lui Solomon. Doar aminteau, pentru ca era o "mica" deosebire - in locul aurului era arama; fastul supravietuise, valoarea insa disparuse.

Si ce reprezinta aceasta pentru mine, pentru noi azi, dupa aproape 3000 de ani? Reprezinta, pentru ca, de multe ori, regasim in contemporaneitatea crestina aceleasi imagini (deformate): valoarea (fondul), odata disparuta, a fost inlocuita cu forma, cu fastul. Bine ar fi sa ma insel, sau macar sa exagerez, dar teologii de azi (unii dintre ei, doctori), oricand sunt dispusi sa despice firul in patru, sa teoretizeze orice, dar incapabili sa prezinte trairea lor zilnica in relatie cu Dumnezeu, pentru ca, ori nu exista, ori este superficiala.

Acesti "invatatori ai Legii" traiesc iluzia apartenentei la aceeasi echipa cu oameni simpli, care foloseau un vocabular "redus", dar care, prin lucrarea si viata lor, au marcat intr-un mod decisiv istoria lumii:

"Argint si aur n'am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret scoala-te si umbla!" "...eu una stiu: ca eram orb, si acum vad."

Nu va este dor de astfel de oameni? Aceasta e aur, valoare! Arama este doar o iluzie, ofera iluzii, imita, dar aur nu este, valoare nu este. Si daca valoare nu este, nimic nu este!


(textele “Reflectii scripturale” pot fi citite integral in “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

FUNDAMENTALISMUL

Am discutat pana acum despre masura in care crestinii evanghelici din Romania pot oferi o sansa lumii intelectuale din Romania. In cadrul acestei discutii am abordat pietismul ca una dintre radacinile teologiei evanghelice, despre care spuneam ca trebuie sa fie asumat si evaluat in mod critic pentru ca noi, evanghelicii sa putem avea o oferta viabila pentru societatea romaneasca.

În continuare as dori sa abordam o a doua radacina istorica a spatiului evanghelic, si anume fundamentalismul. Exista in lume biserici care se intituleaza cu mandrie, cu emfaza uneori, biserici fundamentaliste. Acest cuvant a devenit in ultima vreme un fel de eticheta de batjocura, si pe buna dreptate, pentru ca traim intr-o lume plina de fanatism, probabil ca cel mai periculos dintre acestea fiind cel religios. Fundamentalismul este una dintre formele cele mai acute ale fanatismului religios. Conceptul nu este usor de definit, dar este interesant de observat ca radacinile istorice ale acestui fenomen se afla în crestinism. La sfarsitul secolului al XIX-lea, cand biserica era in mare parte dominata de teologia liberala, un numar de teologi protestanti s-au ridicat impotriva acestui val de negare a autenticitatii Scripturii, a dumnezeirii lui Hristos, a minunilor in general; si a tuturor elementelor transcendentale din crestinism. Ei au inceput sa pledeze pentru ceea ce au numit intoarcerea la fundamente. La inceputul secolului au aparut in SUA o serie de articole, numite The Fundamentals, care au încercat sa puna din nou pe terenul Scripturii acele lucruri care erau contestate sau deformate de liberalism. De aici numele de fundamentalism, care in perioada aceea nu avea o conotatie negativa. In definitiv fundamentalistii erau evanghelicii inceputului de secol XX.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Rabi'a din Basra (sec. VIII)
-rugaciune-

"Doamne, tot ce mi-ai hotarat ca lucruri pamantesti, da dusmanilor Tai; si tot ce mi-ai hotarat in lumea ce va sa vie, da prietenilor Tai; caci mie Tu imi esti de ajuns.

Doamne, daca Te iubesc din spaima de infern, arde-ma in infern, si daca Te iubesc in nadejdea paradisului, izgoneste-ma din paradis; dar daca Te iubesc numai pentru Tine, nu ma lipsi de frumusetea Ta cea vesnica.

Doamne, singura mea indeletnicire si singura mea dorinta in lumea aceasta este ca, prin toate lucrurile create, sa-mi amintesc de Tine; iar in lumea ce va sa vie, prin toate lucrurile lumii ce va sa vie, sa Te intalnesc. Asa este precum am zis; insa Tu fa cum Iti este voia."

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Pieter Bruegel Cel Batrin (1525-1569) - reprezentant ales al picturii flamande. Opera sa este valoraosa prin frumusetea imaginii, prin coloristica vie, prin temele prezente si mai ales prin mesajul transmis daca ne gindim la perioada istorica in care marele pictor si-a desfasurat activitatea (perioada de restrictii politice a Contrareformei). Intilnim in opera sa un aspect indraznet - el se imbraca cu o atitudine de luptator "serios" impotriva invaziei spaniole. Lucrarea Uciderea pruncilor ne ofera un exemplu clar in acest sens. Pictorul se inspira dintr-un subiect Biblic pe care il transpune peste timp - soldati spanioli ucigind copii flamanzi.

In aceasta perioada, in care Mareata Inchizitie isi face de cap, Bruegel arata ca viata merge, cum era de asteptat, inainte, ducind mai departe poverile curioaselor vremuri. Astfel opera sa spune ceva: "Asta e realitatea istorica". Vinatori in zapada (Muzeul din Viena)



Ospatul de nunta (Viena), Dans taranesc (Viena), Jocurile de copii.

...

Portretul: iti trebuie un penson sau mai multe pentru a lucra. Pensonul este o unealta indispensabila oricarui pictor. El combina culorile pe paleta si tot el se plimba pe pinza alba... Iti prezinta ideile... Au fost asa multe iubiri de vise... asa multe... asa reci... totul este acum o ideee... "Cine tipa?"

(din Oradea)


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”

Asterne lumina inaintea pasilor mei si pune un graunte incins in miezul trupului meu; si din acelasi izvor, necreat, toarna jar in cupa inimii mele. Lumina-Ti inflorita, de dincolo de vreme, razbate pretutindeni si este peste tot, in necuprinsul IMN sunt trei petale. Tamaduieste-mi ochii vestejiti de bezna si pune-mi tina, cu degetul pe pleoape si intreaba-ma: "Ce vrei?" Atunci voi spune suspinand: sa vad. Lumina prea curata, imi spala, dar privirea! Sa vad - mai este mult din noapte. Doamne! Te-am aflat, nu Te voi lasa sa pleci, spune-mi, Te rog, mai este mult din noapte? "Vine dimineata si este tot noapte." "..si este tot noapte!", asa striga omul care mi-a spus: "Ce este altceva noaptea decat o ingaduita asteptare a luminii!?" (Eduard Orasanu)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

ASCULTA INFINITUL

Asculta Infinitul pulsand fertil si grav
In umbra preafiintei, in susuru-i suav,
Cum, modeland natura in forme si lumini,
Destainuie puterea celestei limpezimi.

Asculta Infinitul cum staruie-n izvor,
Cum umple preafiinta de Viata si de dor;
Asculta-I tanguirea in sangele secat
Si-apleaca-te spre zorii din strigatu-I curat.

Asculta Infinitul tanjind dinspre Adanc
Sa-ti umple golul palid ce-ti tremura in gand,
Asculta-i daruirea Cuvantului strapuns
Si 'ncearca grav Lumina din tainicul raspuns!

Asculta Infinitul si Marea de Cristal
Si nobila nadejde ce freamata spre Mal,
Asculta-I Vesnicia si dorul Sau aprins,
Si marea-ti devenire va fi - de necuprins!

3 ianuarie 1978


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

"A INDRAZNI" - CHEIA INCREDERII IN SINE (V)

Cele 6 chei ale increderii in sine. O practica cotidiana dupa Nathaniel Branden.

1. Viata constienta: respectarea faptelor si actiunilor de-a fi prezenti la ceea ce este pe cale sa se implineasca, curiosi si deschisi la tot ceea ce ne-nconjoara, ne intereseaza, ne atinge sau ne imbogateste.

2. Acceptarea de sine: a putea decide si a avea curajul sa ne apropiem gandurile, emotiile, actiunile noastre fara a le lasa sa evadeze, fara a le nega sau denigra.

3. Responsabilitatea de sine: sa realizam ca noi suntem singurii care decidem pentru alegerile si actiunile noastre, si ca tot noi suntem responsabili de realizarea proiectelor noastre. Se pun intrebari de genul: "Ce s-a intamplat?", "Ce trebuie facut?", "Cine-i vinovat?", "Pe cine sa dau vina?". Dar nimeni nu ne poate salva in afara de noi.

4. Afirmarea de sine: a fi originali si autentici in intamplarile noastre, a refuza sa falsificam sau sa deformam realitatea a ceea ce suntem pentru a evita dezaprobarea altora.

5. Identificarea obiectivelor noastre: a discerne si deosebi pe moment sau in timp care sunt actiunile necesare sau comportamentele adecvate pentru a ne atinge scopurile, a observa rezultatele obtinute pentru a recunoaste ceea ce trebuie schimbat si apoi ajustat.

6. Integritatea personala: sa traim in armonie prin ceea ce cunoastem, ceea ce profesam si ceea ce traim, sa spunem adevarul, sa ne tinem angajamentele, sa devenim modele pentru valorile pe care le admiram.

Increderea in sine este o nevoie vitala.

O imagine gresita despre sine poate provoca o serie de esecuri: casnicii destramate, cariere care nu duc nicaieri, bulimie, anorexie, intr-un cuvant, distrugerea increderii in sine care ar trebui sa fie sursa de rezistenta si regenerare.

Chiar avand o imagine de sine puternica nu putem scapa de anxietate sau depresie, de dificultatile vietii, dar suntem mult mai bine echipati pentru a le face fata.

Stima de sine, sentimentul ca avem o valoare, susceptibila de a fi recunoscuta de altii, ne permite sa respectam si sa fim respectati.

Iubirea de sine se accepta asa cum este, cu lipsurile ei, fara ura si culpabilitate. Lauda si aroganta sunt semne ale unei lipse sau absente a increderii in sine. Mandria nu este neaparat un dezavantaj, ci in anumite situatii o valoare de atins. Pentru a ne revansa trebuie sa actualizam la maxim potentialele care ne redau increderea in sine, cu cat aceasta este mai puternic dezvoltata, cu atat putem infrunta mai bine viata, ceea ce nu e deloc un lucru usor.
(Adaptare facuta dupa "Psychologies Magazine" Franta)


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

FIICA GENERALULUI

La cinematograful Victoria a rulat recent filmul "Fiica generalului". De obicei titlul unui film, ca si al oricarei opere de arta, este foarte sugestiv in legatura cu mesajul pe care-l transmite. Si, de multe ori, citind titlul intuiesti mesajul.

Regizorii acestui film au respectat partial aceasta viziune si rezultatul consta in suspans si participare, traire alaturi de eroii filmului.

La prima vedere, filmul are o banala actiune politista in care cineva este omorat si altcineva va descoperi criminalul. Dar cel care descopera criminalul mai descopera si un alt lucru, anume raspunsul la intrebarea "Ce rau mai mare decat un viol i se poate intampla unui om?"

Fiica unui colonel de armata care invata in cadrul unui colegiu militar este violata de cativa dintre colegii ei, pentru ca era mai buna decat ei.

Tatal va musamaliza cazul pentru a salva imaginea colegiului. Peste ani, fiica, pentru a se razbuna pe tatal ei care devine general, incepe o viata de desfranata. Apar astfel noi tensiuni intre fiica si tata, iar generalul in cele din urma ii da un ultimatum fiicei. Altfel o va indeparta din armata. Ea va raspunde ultimatului printr-o inscenare a atmosferei violului pe care l-a suferit in care il invita pe general pentru a-l confrunta cu o realitate care nu poate fi musamalizata. In aceste conditii fiica este ucisa de un admirator al ei.

Motivatia generalului de a acoperri, de a ascunde violul fiicei sale, a fost salvarea institutiei in care lucra. Astfel el a cazut in capcana de a crede ca o institutie care nu-si indeplineste rolul asumat poate fi salvata prin sacrificiul indivizilor care o alcatuiesc.

Ori, acest lucru e prea dureros pentru fiica sa ca sa-l poata accepta. Fiindca institutia trebuie sa slujeasca individului si nu invers. Fiindca cel mic si slab are nevoie de protectia celui mare si puternic. Fata avea nevoie de iubirea tatalui ei, de o iubire care sa-i vindece ranile nu sa le ascunda, fiindca ele pot duce la moarte. Si chiar au dus.

Acest lucru l-a aflat cel desemnat cu cercetarea crimei. Fiica a fost ucisa de tatal ei mai demult. Prin minciuna. Prin tradare. Deci, unui om i se poate intampla ceva mai rau decat un viol: tradarea de catre cel apropiat.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Alina Simion



Un bob de sare

Nu te-am uitat. Si ce importanta ar fi avut uitarea mea? Ar fi fost in esenta un fapt banal, cu nimic diferit de celelalte actiuni ale mele. Dar, totusi... e vorba de mult mai mult. Nu uiti o persoana oarecare ci dimpotriva incerci sa te uiti pe tine insati, pe acea fiinta care se numeste EU, care gandeste pentru tine. Oare ai fi in stare sa-ti uiti persoana ta in folosul altora, al semenilor tai? Ar face ei acelasi lucru pentru tine? Si la urma urmei tu cu ce te alegi din acest ultim gest?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Chiar daca vreau, nu pot...
Chiar daca sper, nu cred...
Chiar daca uit, nu iert...
Chiar daca plang, nu mor...
Chiar daca iubesc, nu traiesc.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Dezamagirea... un sentiment pe care ajungi sa il cunosti cand esti sincer, sau esti atat de naiv incat nu mai distingi intre a spune adevarul sau a spune tot adevarul.

Nu poti sa fii dezamagit decat atunci cand cunosti, cand afli ceva, cand descoperi adevarul. Dar in acelasi timp nu poti fi dezamagit daca nu ai incredere. Solutia? Autoizolarea? Cine stie, poate fi o solutie sau nu...

Daca nu cunosti dezamagirea atunci nu poti spune ca ai facut un pas spre maturitate, spre a te autoapara. Dar in mediul crestin nu cred ca ar trebui sa se puna problema dezamagirilor. Poate veti spune: "Bine, bine, dar toti sunt oameni!' Da, aveti perfecta dreptate, insa, asta nu ne scuza in a dezamagi gratis, a insela, sau a minti. Nu ne putem ascunde in spatele unui paravan numit "OM". Ori scopul si telul nostru nu este acela de a ne tot scuza, ci mai degraba sa tindem spre acel Ceva care nu este om, sau macar sa ne straduim in a ne sustine reciproc... Ori aici cam dam cu totii cu bata in balta...

Daca e vorba de dezamagire, toti dau sfaturi. Dar cand e vorba de a te sustine macar moral, ...nimeni...

Cred ca fluturii mor cu ochii deschisi, dezamagiti de ceea ce vad...

Curier & Posta redactiei:

Petrica Moisuc (Botosani): Pace! Ma bucura faptul sa pot primi revista dumneavoastra. Observ progresul vostru si ma bucur pentru el. Apreciez caldura celorlalti din tara sau din diaspora care va incurajeaza si cred ca e timpul sa ne incurajam si nu numai sa ne criticam. Spurgeon avea un anonim care il corecta gramatical dupa fiecare predica, aceasta deoarece il iubea si nu dorea ca in predica lui Spurgeon sa fie ceva ce ar fi deranjat pe altii. Va doresc sa aveti si voi parte de asa FRATI. Ma gandeam ce s-ar intampla daca ati introduce in revista voastra o rubrica pentru copii si una pentru “cei care intineresc ca vulturii…”! Sunt sigur ca aveti cititori din aceste categorii, in special din prima grupa. Cred ca ar fi interesanta si o rubrica in care sa aflam poate si de fratii scumpi care au plecat la Domnul (“insemnati si neinsemnati”). Este doar o idee. (In numarul 29 al revistei, ati avut un mesaj de la L. Marinca (SUA). Intrebarea era daca stiti ceva despre grupul coral barbatesc “BUCURIA” din Biserica Apostolica “Sf. Ilie” din Suceava. Personal, cunosc acest grup si apreciez muzica lor. Sunt buni slujitori ai lui Dumnezeu, harnici si fac un lucru eficient. Ar fi interesant daca rubrica “Prima stire” ar fi mai bogata in informatii cu si depre viata bisericilor din Iasi, Moldova... V-as fi recunoscator daca mai cunoasteti si alte reviste crestine pe Internet sa-mi dati adresa lor, sau pagini web! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe voi si cititorii vostri. Cu respect.

Nota redactiei: 1) “Sa ne incurajam”, iata un mod de a gandi foarte constructiv si matur. 2) Avem si noi un cititor care sta cu lupa pe noi, dar observatiile lui sunt corecte si nerautacioase. 3) Inca nu suntem in masura sa avem asemenea rubrici, dar nu refuzam ideea. 4) Iata ca lamurim si acel mesaj cu “orasul Sf. Ilie”. Lamurirea este binevenita si pentru cititorul (cititoarea) din SUA. 5) Rubrica “Prima stire” este greu de realizat pentru ca nu avem suficiente surse de informatii. Ceea ce faceti la sfarsitul mesajului este ideal pentru noi, ca dovada, am publicat noutatile transmise. Stirile tinem sa fie din acest colt de tara. 6) Urmariti revista, in timp apar si adrese pe care le publicam. Cu respect.

Emanuel (Australia): Va multumim din nou pentru revista. Puteti afla despre noi ca sintem cu toti bine si va dorim si voua la fel de la Bunul Dumnezeu. Si sa nu dati inapoi ori ce va fi. Emanuel si familia.

Nota redactiei: Emanuel, iti multumim foarte mult. De 6 luni de zile ne scrii aproape saptamanal. Iata un gest de prietenie deosebit. Te salutam impreuna cu familia ta.

Samuel (Iasi): Dragi prieteni, ma bucur foarte mult pentru revista SSJ pe care o primesc regulat. Este foarte interesanta si captivanta, contine multe informatii si de aceea le-am spus multor prieteni despre ea si cred ca unii sunt deja abonati. Exista posibilitatea ca toti studentii de la fac. de Informatica sa afle despre revista daca trimiteti un mic mesaj de prezentare al ei. Ideea unei reviste crestine prin email este excelenta si doresc ca ea sa continue indiferent de greutatile care se vor ivi. Va multumesc foarte mult si Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Nota redactiei: Draga Samuel, iti este la indemana sa comunici cu noi, asta pentru ca de curand mergi la orele de tineret la care mergem si o parte din noi. Nu vrem sa intram fortat pe usa nimanui, nu vrem sa facem evanghelizare agresiva. Despre “Psalm”: SSJ are o structura de rubrici permanente. Daca vrei sa ai o rubrica permanenta atunci trebuie sa discutam. O rubrica permanenta poate fi saptamanala, bilunara si lunara. In speranta ca nu te-am suparat asteptam vesti de la tine.

Dan Dragomir (Bucuresti): Stimata redactie, felicitari. Sunteti buni. Promit sa va scriu mai in detaliu data viitoare. Ceea ce m-a impins sa va scriu este faptul ca am rugamintea sa mai trimiteti si la alte adrese. Bineinteles numai daca se poate. P.S. Cu privire la Petru Dugulescu nu sunteti vinovati. Cei din media de aici (Bucuresti) au speculat cateva comentarii ale pastorului baptist. Dupa cum bine stiti noi nu suntem prea diplomati in afirmatii... Cu respect.

Nota redactiei: Ati trimis mesajul de pe pagina web, dar ea nu era reprezentativa. “Navigati” de acum inainte si nu veti regreta. Intentionam sa deschidem si o pagina audio (impreuna cu un prieten), acolo vor fi colinde ROMANESTI. Asteptam mesajul dumneavoastra. Evident ca se poate, in plus preferam aceasta modalitate de a primi adrese (de mult nu mai cautam noi). Nu divulgam adresele si nu trimitem un alt tip de mesaj decat SSJ. Despre stirea falsa: am vrut sa fim eleganti. Despre “sunteti buni”: sunteti elegant cu noi. Cu respect.

Cosmin Gal-Chis (Nashville, USA): Ma gindeam ca fratele Dugulescu e om cu capul pe umeri, a vazut si America si stie ce e aceea libertate de exprimare ca sa propuna asa ceva. Satana e in actiune si nu doarme. Ma bucur ca am primit aceasta dezmintire, recunosc ca am fost putin socat sa aflu aceasta veste (falsa) la care am citit si comentarii intr-unul din ziarele centrale care s-au grabit sa improaste cu noroi. Cu dragoste in Cristos.

Nota redactiei: Draga Cosmin, ne bucura mesajul tau, astfel aflam cum gandesti. Se parte ca esti interesat de actualitatea romaneasca. Speram ca revista noastra iti satisface, in mica parte aceasta necesitate. Poate ne mai scrii. Cu dragoste.

Epilog: Sa-mi asum riscul de a fi tanar? Cred ca deja mi l-am asumat, sau poate mai bine spus, nu am de ales

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: