The Salt Street Journal nr. 36



20 decembrie 1999

saptamanal de cuvinte proaspete

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Lena Grigoroscuta

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, *Cadouri... , Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

*Debut

Eduard Orasanu



Editorial

Despre normalitate trebuie sa vorbim, despre obisnuit si firesc. Despre cei care prin simplitate si tenacitate, prin credinta si efort, dau sens vietii in cetate. Chiar si cand cei ce conduc cetatea se vand si se tradeaza reciproc, chiar si atunci trebuie sa privim spre cei ce sustin, anonim, pulsul cetatii.

Romania are si un chip normal, cu oameni ce merg la slujba, cu elevi ce merg la scoala, cu magazine pline si moderne, cu strazi reparate si curate, cu concerte si librarii. Romania are si un chip frumos, cu tineri zambitori, cu voluntari care merg in orfelinate, cu varstnici care joaca sah in parcuri, cu autobuze ce vin la timp, cu strazi iluminate si impodobite de sarbatori. Romania are si un chip comun, care e al meu si al tau. Nu al lui Radu Vasile, care nu isi da demisia doar de "misto" si pentru ca e "baiat de baiat"; nu al lui Ion Diaconescu care nu are nimic din Corneliu Coposu.

O Romanie sfioasa cunosc, fara smecheri si smenari, despre aceasta Romanie, in zilele acestea, trebuie sa vorbim, iar anul viitor sa nu votam orbeste...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Spune prietenului tau despre:



Prima stire

- Tinerii din Biserica Baptista Nr. 1 au organizat in sala mica a Casei Sindicatelor o serbare cu prilejul sarbatorii Craciunului. Printre colinde si scenete (in care printre interpreti au fost Aretta si Mircea), pastorul Florin Vasiliu a avut un scurt mesaj. Nu s-a uitat servirea prajiturilor si nici prezenta prietenilor care au fost invitati...
- La data de 21 decembrie in sala mare a Teatrului National din Iasi va avea loc un concert de colinde sustinut de corurile reunite ale Bisericilor Evanghelice din Iasi alaturi de cele ale Bisericii Ortodoxe din strada Curelari si Bisericii Romano-Catolice. Va fi prezent si corul Bisericii Adeventiste. Acest eveniment reuneste in deplina armonie pe cei aflati in culte diferite.
- Premierul desemnat al Romaniei este domnul Mugur Isarescu.

M. P.



Cuvantul

"Cultura nemultumirilor”

Nemultumirea generala... totala. Nivelul scazut de trai, esecul clasei politice, esecul nostru care pare a fi total si definitiv nu sunt motive capabile sa ne daruiasca multumire si mult ravnita liniste. Suntem nemultumiti... vesnic, iremediabil nemultumiti. Nemultumiti de timpul care “trece prin noi”, de aerul pe care il respiram, de anii pe care ii avem, de atmosfera incerta care ne inconjoara, de profunda si jignitoarea mediocritate in care suntem inecati, de ce avem, de ce suntem, de ce am putea fi... Suntem infestati cu virusul nemultumirii care se dizolva si castiga teren in fiinta noastra deznadajduita, lipsita de axiome, de repere, de noi..., si, daca se va continua in acest ritm si in aceasta directie, noi vom fi intruparea nemultumirii. Va putea oare Craciunul, sarbatoarea nasterii Mantuitorului sa ne determine sa renuntam la “cultura nemultumirilor”? Ii vom permite Lui sa ne transpuna din real in ideal, din fizic in metafizic, din profan in lumea sacrului? Ori vom prefera sa ramanem nemultumiti, tristi, stupizi, nelinistiti, nefericiti? Si vom continua oare sa spunem stupizenii, nimicuri, pe care obisnuim sa le numim motive?

Sarbatori fericite si linistite!

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia catre Matei (XXX)

Chiar si dupa ce a acceptat oferta lui Dumnezeu, viata omului este una de initiere in care omul invata, cunoaste si se desavarseste. Acest drum lung este supus pericolelor, omul putand sa se intoarca inapoi, putand fi momit de lume. Categoria oamenilor care au acceptat solutia lui Dumnezeu, dar care din motive diferite si-au indreptat fata spre lume, este o categorie nu numai posibila, dar pe care, din pacate, o gasim printre noi. Este vorba despre cei care mai au inima pentru lume, despre cei care vor sa-si faca calea mai usoara, sau care vor sa guste si iluzia vietii efemere de aici in conditii speciale: beneficiind si de ceea ce ofera Dumnezeu. Dupa cum neghina in lanul de grau beneficiaza de ceea ce are si graul, tot asa o categorie de oameni se plaseaza in spatiul Imparatiei Cerurilor, dar netraind viata dupa termenii acesteia. Sau, mai sunt din aceia care s-au apropiat de Dumnezeu, dar, din dragoste pentru lume, au apucat-o indarat, folosind in scopuri individuale ceea ce au primit. A pastra si a folosi un dar spiritual pentru sensul harazit nu e lucru usor. Se intampla deseori ca, din neveghere si din lipsa comuniunii darurilor, cineva care are un dar sa-l piarda sau sa-i schimbe usor destinatia. In cele spirituale lucrurile sunt sensibile. Miza e mare, interesul este mare. La mijloc e omul si libertatea lui care da sens lucrurilor de care se foloseste.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice

Nenorocirea cu miscarea fundamentalismului in acest spatiu rationalist este ca pornind pe aceasta cale ajungem foarte repede sa avem iluzia ca L-am epuizat pe Dumnezeu. Dumnezeu a fost redus la un set de atribute, iar religia crestina a fost redusa la un set de propozitii. Acum, fara discutie ca Scriptura reveleaza anumite atribute ale lui Dumnezeu, si ca noi putem face formulari propozitionale cu privire la Dumnezeu, dar a lasa impresia ca prin acestea L-am epuizat pe Dumnezeu este aberant. Un asemenea Dumnezeu este un idol, si el trebuie cu adevarat daramat. Observand aceste lucruri, teologii mai subtili din miscarea fundamentalista au inceput sa se indeparteze incet-incet de rationalism, si sa aduca pe scena o alta oferta, una cu adevarat profetica, care incerca sa se desprinda de paradigma de gandire iluminista, oferind o alternativa acesteia. De aceea, avem astazi pe de o parte fundamentalisti care au ramas practic intre tiparele de gandire ale secolului al XIX-lea, acceptand insa dogmele centrale ale crestinismului, si au produs de foarte multe ori un crestinism scolastic, rece, speculativ. Pe de alta parte insa, majoritatea miscarii evanghelice a mers mai departe si a incercat sa inteleaga lumea in complexitatea ei si sa inteleaga dumnezeirea ca fiind ceva ce transcende limitele ratiunii omenesti.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Cinghiz Aitmatov - “Vaporul Alb”

Copil ratacit printre suflete impetrite. Copil bogat sufleteste, dar refuzat si parasit. Nedorit, simte cu toata faptura lui ce sucita e lumea, de exemplu, unchiul lui e violent si alcoolic pentru ca nevasta lui nu-i poate face copii. Iar ea, nevasta, cu mana ei ii cumpara bautura desi stie ce o asteapta... Si toate acestea sub ochii imbatraniti, indurerati si neputinciosi ai tatalui ei.

Copil pierdut printre priviri si gesturi piezise, ascutite. Copil tacut si sfios, dar refuzat si parasit. Singuratic, simte cu toata inima lui ce sucita e lumea, de exemplu, bunica e neprietenoasa, artagoasa si straina fata de toti cei din jur, si cel mai dramatic si fata de Bunicul - prietenul cel mai bun.

Copil fara tara de basm si de minuni, doar cu un bunic, un binoclu si un lac pe care uneori curge lin un vapor. Un vapor alb care la bord are neaparat si negresit pe tatal lui ce trebuie sa vina, sa soseasca. Si atunci va fi bine, cel mai bine…

Copil fara tara de basm si de minuni, doar cu legende, cu ghiozdan si sarguinta de a invata. Si chiar daca legendele se implinesc uneori, la ce bun cand ele sunt ucise de cei mari si indiferenti. “Maica Cerboaica cea Cornuta” ajunge in ceaunul fierbinte al celor smintiti si corupti.

Ramane Vaporul Alb, solutie si sansa... si nu intamplator spre el calatoreste: “O sa ma fac peste. Auzi, ata, ma fac peste, plec pe riu in jos. Iar cand o sa vina Kulubek, sa-i spui ca m-am facut peste. Batranul tot nu raspunse. Baiatul porni mai departe. Cobori spre riu. Si intra drept in apa. Nimeni nu stia ca baiatul plutea ca un pestisor pe riu” “ Tu insa te-ai dus. O, daca ai fi stiut ca niciodata n-o sa te prefaci in peste! Ca n-o sa ajungi inot la Issik-Kul, n-o sa vezi vaporul alb si n-o sa-i spui niciodata: «Bun gasit, vaporule alb, iata-ma, eu sunt!»"

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

"Copilaria"



Pieter Brueghel cel Batran (1525 - 1569) prezinta in lucrarea sa “Jocurile de copii” frumusetea, libertatea, norocul copilariei. Printr-un desen precis si fin, pictorul reda acele ceasuri in care greselile erau permise si iertate, visele se implineau... acele momente in care puteai sa te lovesti si aveai voie sa plangi, invatai a iubi si chiar iubeai.

Se vad regrete. Un drum asa lung sarutat de regrete; sunt regretele celor care si-au pierdut copilaria, ale celor care inca o mai cauta mintindu-se ca o vor gasi... Acolo poate sunt si eu, poate esti si tu. Am obosit; m-am asezat in mijlocul drumului si m-am intrebat: Cand vom mai fi copii... oare? Cineva care trecea pe langa mine, mi-a spus: Niciodata... dar hai sa ne mintim, copile...

...

Lumina - “Personajul principal intr-un tablou este lumina” Eduard Manet (pictor impresionist). Cata nevoie avem de lumina...

(din Oradea)


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

TRANSHUMANTA

atunci
in linistea aceea unduitoare
unde nu exista spatiu - poate doar
netimp
unde forma este inghitita de lumina
si statornicie
voi fi regasit, recunoscut si dezlegat
de ruina

ce voi fi nu stiu inca - poate doar
in parte
o necuprindere sentimentala de lumina
izvorand triumfal
din sceptrul Tau

atunci
la vremea deplinei destainuiri
umbra Ta ma va odihni
roditor
in gradini ancestrale

atunci voi fi
acel bulgare de lumina
prescris in curbura timpului
in Coroana frumusetii Tale
atunci
in linistea aceea imbatatoare
voi fi imbracat cu Chipul Tau
incandescent

11 - 15 iulie 1984


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

"EMOTIILE NOASTRE - LE CONTROLAM SAU LE EXPRIMAM? (III)"

Aspecte neuropsihologice ale emotiilor. Exista o serie de experimente care tin sa demonstreze ca emotia nu este decat o chestiune de circuite nervoase si hormoni. De la debut exista “un impact olfactiv, vizual sau auditiv” prin care evenimentul care ne atrage atentia este transmis din creier, din sistemul limbic considerat a fi sediul emotiilor noastre. El este cel care cuprinde si administreaza zona inteligentei sau cea a amintirilor, care vor fi reluate de catre sistemul vegetativ gratie neurotransmitatorilor specializati, incarcati si distribuiti acolo unde sunt solicitati. Daca impactul altereaza vasele noastre capilare, ne inrosim sau, din contra, ne ingalbenim, inima palpita, mainile tremura, gura este uscata si transpiram abundent. Totul se petrece in afara contrololui voluntar iar intervalul ca intensitate a reactiei depinde de organismul si de experienta fiecaruia.

Diferenta dintre femei si barbati. Un factor destul de important care influenteaza reactiile noastre emotionale este sexul caruia apartinem. ”Barbatii sunt, de la primele luni, colerici, irascibili si mai greu de consolat. Femeile sunt emotional mai stabile, se exprima si comunica mai mult.” De ce aceasta diferenta? Unii psihologi au incercat s-o explice prin atitudinea parintilor fata de copilul lor la nastere. Rezultatul ar fi ca la varsta adulta, barbatii au tendinta de a fugi de actiuni pentru a camufla artificial starea in care se afla si pentru a raspunde apoi cu alte responsabilitati si probleme. In opozitie, femeile indraznesc sa vorbeasca despre ceea ce simt si sa-si dezvaluie emotiile negative ca anxietatea si tristetea. In realitate, barbatii nu sunt mai emotivi ca femeile, dar ei nu sunt deloc obisnuiti sa se exprime. Ascunsi intr-o invulnerabilitate “virila”, ei sunt furiosi cand sunt anxiosi si se refugiaza in tacere atunci cand sunt zbuciumati, nelinistiti sau speriati.

Handicapurile vietii emotionale. Fobiile sentimentelor intalnite sunt multiple. Cand negam emotiile sau le subapreciem, ele tind sa ne tiranizeze. O manie neexprimata tinde sa se replieze asupra noastra si sa persiste sub forma de rea vointa sau neincredere. “Nu putem uita emotiile, memoria lor este de nesters”. Vointa noastra ne permite sa le mascam uneori, dar fara a le sterge complet. Ele risca sa reapara in toate momentele sub forma de fobii, goluri in stomac, migrene, depresii, un gol pe care incarcam sa-l acoperim mancand excesiv sau incepand sa bem, prin maladii psihosomatice. In legatura cu acestea, psihanalistii remarca faptul ca profilul persoanelor in pericol de cancer dovedeste la acestea o retinere a sentimentelor si manifestarea agresivitatii. La cealalta extrema, labilitatea emotionala nu este decat o serie de abandonuri, o fuga din fata adevaratelor emotii.

Toate aceste mecanisme de defensa contra emotiilor, epuizeaza energia noastra psihica si corporala si, de cele mai multe ori, efectele se concretizeaza in esec. Cei care mascheaza emotiile in scopul manipularii altora nu se simt deloc in siguranta. Putem stimula un hohot de ras, putem disimula mania, putem minti asupra sentimentelor noastre de moment, dar emotiile adevarate ne vor trada si vor castiga mereu.

(Adaptare facuta dupa Psychologies Magazine, Franta - martie '99)


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Lena Grigoroscuta



Cadouri...

A fost cel mai frumos Craciun din viata ei pentru ca primise cel mai pretios cadou, daruindu-l pe cel mai frumos.

Era un copil vesel, gata oricand sa multumeasca printr-o imbratisare oricui ii daruia ceva, orice; bucuria ei cea mai mare era sa primeasca si de aceea astepta cu nerabdare doua zile din an: ziua ei de nastere si Craciunul. Nimic nu putea intuneca bucuria acestor zile pentru ca ea era mereu in centrul atentiei si, bineinteles... primea cadouri.

Era ajunul Craciunului. Sub un brad frumos impodobit zari mult asteptatele daruri. Le desfacu mandra, bucuroasa, multumind necontenit parintilor prin zambete si imbratisari. Parea fericita. Deodata, o vorba a parintilor ii intuneca bucuria: "Ce minunat ca Isus S-a nascut pe acest pamant pentru noi. Ce onoare sa putem sarbatori nasterea Lui." Era prima oara cand auzea acest lucru, dar o intrebare chinuia acum mintea ei de copil: de ce ea? de ce sa primeasca ea cadouri? Groaza i se citi pe fata la gandul ca altcineva ar putea primi cadouri de ziua ei, acea zi care ii apartinea doar ei. Colindele reinviara in mintea ei: "Fecioara Maria...naste pe Mesia... pe Fiul Cel din vecie... Ce L-a trimis Tatal mie." Asadar acest Copil era un cadou oferit ei chiar de ziua Lui, dar ce putea face ea cu un Copil si unde este Copilul? "Sa Se nasca... si sa creasca... sa ne mantuiasca." Oare nu e vorba despre Acel Isus despre Care parintii spun ca a murit si a inviat? A inviat... traieste... deci poate primi daruri. Oare o papusa I-ar placea? Sau o ciocolata? Sau un palton nou... Dar oare o fetita ca mine?

Se auzeau inca glasurile colindatorilor. Singura in camera ei, privind cerul instelat, se gandi ca acolo sus trebuie sa fie Isus. Doar asa spuneau parintii. Sopti: "Isuse, Ti-ar placea un cadou ca mine? Daca da, La multi ani!" Acum fetita era bucuroasa pentru ca oferise un cadou Sarbatoritului: pe ea insasi. Nu stia ce va urma, nici daca darul ii fusese acceptat.

Trecura ani. Fetita crescu si afla mai multe despre Domnul Isus, Care S-a nascut, a murit, a inviat pentru ea. Ea... este de fapt eu, dar viata nu-mi mai apartine. Este a Lui din acea seara de Craciun. In fiecare an insa, Ii repet: "Doamne Isuse, ia viata mea ca pe un cadou de ziua Ta", pentru ca, desi un cadou oferit ramane al sarbatoritului, timp de un an de zile mai iau inapoi ceva din mine. Va veni insa un Craciun in care voi fi a Lui pentru totdeauna acolo sus, unde Isus Isi asteapta cadoul, care nu este decat multumirea pentru darul pe care El mi l-a oferit intai.

(Un cadou scris special pentru SSJ. Multumim, el ne impodobeste sufletele.)


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

Alina Simion



Un bob de sare

E timpul bilantului. Si mie mi-e dor. E gol, e prea mult haos, prea mult intuneric in atata lumina si prea mult frig intr-atata arsita a mintii mele. Iar mie mi-e dor din nou.

Mi-e dor de omul padurii!
Mi-e sete de-necat!
Ma sting dupa focul etern!
Dar tu ce faci?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In fiecare zi am adunat un vis,
sperand ca se va implini,
sperand ca voi inceta sa ma ascund,
si fiecare vis moare odata cu cel nou,
pana cand le voi pierde pe toate
sau pana cand ultimul va deveni real.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Daca tineretea cunoaste si dorinta de a afla atunci nu putem evita gandul ca tinerii isi pun intrebari si majoritatea intrebarilor incep cu “De ce?”. Este imposibil sa treaca o zi si sa nu-mi pun macar o data aceasta intrebare. De ce? Pentru mine este essential sa aflu raspunsuri, sa aflu ceea ce ma framanta, sa cunosc si dezamagirea dar si implinirea. Ori mie implinirea imi da putere iar dezamagirea ma maturizeaza. De aceea este bine sa fim lasati in a intreba, in a afla… “De ce?” O intrebare care framanta, o intrebare care rascoleste, o intrebare banala dar poate plina de semnificatie. Trebuie sa ne punem intrebari pentru a ne afla limitele, pentru a ne afla menirea. Trebuie sa ne intrebam pentru a afla cine ne este Creator, Mantuitor si Implinitor. Astfel vom ajunge sa ne creem propriile credinte cu privire la acestea si va fi mai greu sa insusim ce este al altuia. Trebuie sa ne intrebam pentru a afla cine suntem, de ce existam…Cu alte cuvinte daca nu iti pui intrebari s-ar putea sa nu realizezi ca este cineva langa tine care sufera, care il doare, care cauta… cauta raspunsuri. “De ce?” – Cum spunea un prieten “ Bine ati venit in lumea adultilor!”

Stiu un fluture care se zbate in a afla raspunsuri si nu le gaseste. Poate va muri sub povara intrebarilor sau poate va fi eliberat de raspunsurile “daruite”!

Curier & Posta redactiei:

Anca Marta (Cluj): Va multumesc pentru revista pe care o primesc; sincera sa fiu nici nu stiu cum am ajuns sa o primesc, dar am o rugaminte: daca se poate sa-mi fie trimisa in format text. Ar fi minunat daca s-ar putea astfel. Ceva mai multe despre mine? Anca Marta, 18 ani, eleva in clasa XII a la liceul Avram Iancu din Cluj-Napoca. Va multumesc.

Nota redactiei: Draga Anca Marta, sinceri sa fim, nici nu stim cum ai ajuns sa primesti revista, dar avem o rugaminte: daca se poate, sa nu te superi, ba chiar sa fii curioasa si interesata. Ceva mai mult despre noi?… Iti multumim.

Samuel (Iasi): Salut prieteni !!! Desi mai sunt cateva zile pana la Craciun as vrea sa urez tuturor celor care lucreaza la SSJ si celor care au ocazia sa o citeasca un Craciun fericit si multa incredere in ajutorul Lui Dumnezeu pentru zilele pe care El le ingaduie sa le mai traim. Doresc ca la acest Craciun El sa le daruiasca tuturor copiilor Sai o inima noua, sincera si curata si sa nu uitam sa zambim si sa fim veseli chiar si atunci cand cerul nu este prea senin. Faceti o lucrare deosebita prin aceasta revista si doresc sa aveti continuitate, desi nu este prea usor dupa cum am inteles din ultimul numar. Cu dragoste de sus.

Nota redactiei: Iti multumim pentru urarile tale si pentru entuziasmul tau, amandoua cu privire la noi. La randul nostru iti dorim sarbatori deosebite si traite in pace!

Emma Apostu (USA): Pentru Adi Plamada: Nu vreau sa scot in evidenta societatea americana, dar pentru ca este tendinta in societatea noastra de a copia cit mai mult Occidentul, as vrea sa fac doar doua remarci. Am fost socata, cind am venit acasa, sa vad la toate colturile de strada, in cele mai expuse locuri comerciale, magazine si reviste foarte indecente. Cred ca acest mod de a intelege Occidentul este cel mai gresit si mai ireal a ceea ce este "Occidentul". Apoi, sfatul de a incepe viata sexuala "cit mai repede" dat de indivizi care nu mai au nici un fel de moral si standarde da dovada de imaturitate si iresponsabilitate. Aici sunt emisiuni care au ca invitati persoane care si-au inceput viata sexuala la 11-12 ani. Dar in contrast cu ceea ce spunem, noi, romanii, ei descurajeaza luarea unei astfel de decizii. Ii poti vedea ingreunati de povara vietii... in plus majoritatea sunt "single parent". Cum poti sa incurajezi pe cineva sa mearga pe acelasi drum, cind in urma ta nu e decit mizerie? Aici Biserica joaca un mare rol in a-si educa tinerii in conformitate cu principiile si perspectiva lui Dumnezeu. Intr-adevar, ar trebui ca sa acceptam si noi sa fim invatati (incetisor) despre ceea ce se intimpla in jurul nostru si sa renuntam la a fi ignoranti!

Nota redactiei: Draga Emma, noi iti multumim pentru randurile tale si nadajduim ca Adi a fost pe receptie. Oricum, din cate stim, in vacanta va fi in Iasi si atunci vom sta la palavre...

Eugenia Andrew (USA): Multumesc pentru acest supliment... La distanta stirile ajung mereu confuze. Felicitari pentru revista si tot ceea ce este legat de ea. Va doresc sarbatori fericite cu Domnul Isus in ciuda framintarilor de tot felul. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Nota redactiei: Va multumim, si va dorim un sfarsit de an deosebit.

Sc133 (USA -?-): Multumesc pentru succinta informatie. Avem motive suplimentare de rugaciuni, "ca sa putem duce o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea". Daca nu va e greu, tineti-ne la curent cu evolutia situatiei. Este important sa stim ca Dumnezeu este in control si ca nu se misca nimic in univers dacat prin voia Lui. "Cat despre voi, pana si perii din cap toti va sunt numarati". Cu dragoste in Cel ce este Dragoste.

(al doilea mesaj): Multumesc autorului notei "Radu cel Frumos" si multumesc expeditorului acelei note*. Cand Dumnezeu zice “destul”, cei setosi de putere, opresorii - nu mai pot face nici un pas. Este tragic sa lupte cineva impotriva lui Dumnezeu! Pentru cei ce-L au pe Christos ca Mantuitor personal, viata continua sa fie o lupta, dar ei Il au pe Dumnezeu de partea lor. In aceste conditii, lupta este un prilej de biruinta, iar fara lupta nu-i cununa. Urmaresc cu mare placere corespondentele Dvs. si va doresc multe binecuvantari, in lucrarea pe care o faceti nu pentru X - cel Frumos ci pentru Cel caruia autorul Ps. 45 i se adreseaza cu cuvintele: Tu esti Cel mai frumos dintre oameni! Avem nevoie sa contemplam frumusetea christica, caci privirea la Christos este singura privire care da sanatate spirituala. Domnul sa va binecuvinteze!

*(in data de 17 decembrie 1999, Eduard Orasanu a trimis un text la cititorii revistei intitulat "Radu cel Frumos", codul alarmei date armatei romane in decembrie 1989. Eduard Orasanu, in 1989 fiind incorporat la o unitate militara din Dobrogea. Nota: 2007)

Nota redactiei: Va multumim pentru aprecieri. Ne bucura ca nota informativa si-a aratat utilitatea. Nu am mai revenit deoarece situatia s-a “clarificat” spre sfarsitul saptamanii. Si pentru mesajul despre “Radu cel Frumos” va multumim. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Mircea Mitrofan (Londra): Multumesc, Edi, pentru mesajul tau*; pentru redesteptarea amintirilor... pentru gindurile frumoase, exprimate cu talent si vadita durere... durerea noastra a tuturor, cred... Ce sentimente ciudate ma incearca atunci cind imi amintesc de acele momente... as vrea sa le retraiesc... si, in acelasi timp, n-as vrea sa ma mai intorc acolo niciodata. Eliberarea - momentul culminant al incarcerarii noastre, suferinta acuta a apasarii trecute, amaraciunea dezamagirii si pustiul neimplinirilor prezente, durerea fricii ca viitorul va fi poate la fel... sau mai rau... toate imi bintuie sufletul obosit. Da, intr-adevar, nu poate fi decit o singura speranta pentru noi, sint incapabil sa vad alta: frumusetea (cum scrieti voi), frumusetea adevarata, sau frumusetea si puterea Adevarului - Christos. Christos IN NOI! Nu-i suficient sa fie in carti, in biserici, colinzi, predici, discursuri, sloganuri, etc. Parafrazind un verset din Coloseni: "Christos IN NOI - speranta..." Christos IN romani - speranta Romaniei. Domnul sa aiba mila de Romania! Mircea.

PS. Am dorit de mult sa va scriu un mesaj de multumire, apreciere si incurajare. O fac acum, desi cu multa intirziere. Ma bucur din adincul sufletului pentru voi! Va doresc har, intelepciune si inspiratie de sus! Tuturor un "Craciun Fericit si un An Nou mai bun"!

*(in data de 17 decembrie 1999, Eduard Orasanu a trimis un text la cititorii revistei intitulat "Radu cel Frumos", codul alarmei date armatei romane in decembrie 1989. Eduard Orasanu, in 1989 fiind incorporat la o unitate militara din Dobrogea. Nota: 2007)

Nota redactiei: Draga Mircea, marturisesc ca am asteptat o reactie din partea ta in decursul timpului. Ea a venit si ma incurajeaza. Imi dau seama ca aprecierile tale nu sunt gratuite, mai ales ca tu cunosti foarte bine The „Saltern Street”. Gandim la fel in sensul sperantei pentru noi: frumusetea. Tu adaugi ceva foarte important: puterea Adevarului – Hristos. Realizez ca de acolo percepi realitatea romaneasca cu toate simturile. De aceea, cand spui: „Domnul sa aiba mila de Romania!”, cred ca o spui cu durere. In incheiere iti dorim tie si familiei tale multe binecuvantari.

Liceul Teologic Penticostal - Oradea: Motto pentru Craciunul Anului 1999: "Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii" (Isaia 9:6). Tuturor prietenilor Liceului Teologic Penticostal Oradea, dorim ca acest Copil care ni s-a dat sa fie primit cu toata dragostea, cu toata bucuria. Fie ca la Sarbatoarea din acest an sa aveti experiente cu Dumnezeu cum n-ati mai avut de mult. Va imbratisam cu drag, in Numele lui Isus. Consiliul de Administratie.

Nota redactiei: Multumim pentru urari si pentru faptul ca ne considerati prieteni. Aceleasi urari si dv.

Emanuel (Australia): Va multumesc din nou pentru revista. La noi a sosit vara pe deplin si ne bucuram de caldura pe care am asteptat-o de mult, dar totusi mi-e dor si de zapada si de sarbatori petrecute in zapada. Nu sunt sarbatorile de Craciun la fel aici la noi in Australia ca si acelea din Romania, dar totusi ne multumim cu ce avem, si ne bucuram ca mai putem sa citim citeva rinduri pe Romaneste in revista dumneavoastra. Chiar daca sintem asa de departe ne face sa ne simtim aproape prin revista. Domnul cu voi. Emanuel si familia.

Nota redactiei: Celui mai constant corespondent ii dorim sa-si poata indeplini visul de a veni in Romania (la Iasi). Un Craciun fericit.

Redactia SSJ multumeste in mod deosebit prietenului nostru Virgil Hretcanu pentru ajutorul acordat.

Epilog: Fiecare om este un lung si tacut suspin al unei dorinte... Care?

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: