The Salt Street Journal nr. 38



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.38 / 9 ianuarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Semnele cerurilor si semnele vremurilor, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Nota, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Intre sarbatoare si evaluare

Nu stiu daca miile de ieseni, ce au iesit pe strazile orasului la miezul ultimei nopti din anul 1999, stiau sa explice de ce se aflau acolo. Nu stiu daca miile de oameni ce priveau spre cer si asteptau exlpozia de lumini produsa de lansarea artificiilor, cautau printre stele Lumina...

Stiu ca sfarsitul de an este un prilej de sarbatoare si veselie, dar in profunzime, atunci cand zabovesc asupra evenimentelor traite observ ca nu toate finalurile sunt vrednice de sarbatorit si nu toate sunt luminoase.

Stiu ca inceputul noului an este un moment de entuziasm si speranta, dar in profunzime, atunci cand scot in evidenta perspectivele, observ ca nu putine sunt confuze si irealizabile.

Dar mai ales nu uit ca sfarsitul de an este un prilej de evaluare si rememorare a intamplarilor si experientelor din viata mea, astfel incat sa inteleg, in parte, ce am implinit si ce nu.

Si nu uit ca inceputul de an ma indeamna sa privesc la faptele, gesturile si cuvintele mele, ca sa inteleg ce mai pot repeta sau nu, ce este de imbunatatit sau vrednic de lepadat, ce mai pot promite si ce nu.

Asadar, pentru ca inca un an a plecat, repede... a plecat luand cu sine bucuriile si lacrimile, castigurile si pierderile, intalnirile si despartirile, sarbatoresc si ma bucur, dar si analizez, tacut, in mine, cu rabdare.

Asadar, pentru ca un alt an vine repede... vine aducand cu sine alte bucurii si lacrimi, alte castiguri si pierderi, alte intalniri si despartiri, sarbatoresc si ma bucur, printre lacrimi...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Multumim celor care au ales:



Prima stire

Inceputul de an a fost marcat si la Iasi prin Saptamana Mondiala de Rugaciune. Tema generala a acestei saptamani a fost: "Un an cu si mai multa roada".

M. P.



Cuvantul

Despre nelinistea sau nepasarea de a fi ridicol

De unde oare izvoraste, ori de unde se naste ridicolul? Ne este teama. De ce? Nici noi nu stim prea bine... ne este teama de necunoscut, de imprevizibil, de viitor, de intuneric..., de noi. Avem temeri.

Ridicolul se naste din lipsuri. Din lipsa simtului masurii, a cumpatarii, a ceea ce englezii numesc “wisdom”. De asemenea, ridicolul izvoraste din prea multa nestiinta, mitocanie si vulgaritate.

Cand nelinistea de a fi ridicol ne cuprinde? Cand nepasarea fata de ridicol ne “salveaza”? Intr-un mediu ridicol, pervertit, bascalios, a nu fi asemenea inseamna a fi absurd, caraghios si... ridicol.

Oare spatiul evanghelic se confrunta cu situatii, fapte, gesturi ridicole? Cine sta sa mai adune? Sa mai spuna?

Danut Jemna



Semnele cerurilor si semnele vremurilor

Treizeci de ani mai tarziu evenimentului cand semnul cerului a atins lumea. Isus printre invatatii evrei scandalizati, tensionati si plini de neliniste. Acesti invatati au venit sa ceara un semn din cer, au venit sa ispiteasca pe Dumnezeu. Iar Isus le-a dat un raspuns pe masura: “Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o deosebiti, si semnele vremurilor nu le puteti deosebi?”

Din nou cerul, cu toata provocarea lui.

Interesant este faptul ca Isus le intoarce fata spre istorie, spre vremuri. Nu ca ar fi lipsit de semnificatie faptul de a privi spre cer, dar cerul insusi a coborat in istorie. Timpul, istoria au primit pecetea vesniciei. Omului i s-a dat sa desluseasca vremile, sa inteleaga mersul evenimentelor, sa inteleaga semnele care strabat istoria. Acest efort nu este unul facultativ. Evanghelia ne atentioneaza ca omul este responsabil de actele sale de sub soare si ca istoria curge spre un sens, spre o finalitate. Nimic nu se intampla aiurea, fara sens, fara stirea lui Dumnezeu, fara sa se inscrie in planul Sau. De aceea, mesajul Evangheliei accentueaza cu destula evidenta pe veghere. Se pare ca aceasta actiune transformata in virtute si dar joaca un rol fundamental in viata omului. Vegheati! Vegheati, ca sa nu fiti inselati, ca sa nu fiti in afara planurilor lui Dumnezeu, ca sa nu treaca evenimentele pe langa voi, ca sa fiti defazati fata de ritmul lucrarii Domnului in lume, ca sa nu va treziti veniti prea tarziu, ca sa pricepeti semnele vremilor, ca sa nu fiti tulburati de ceea ce o sa se intample. Vegheati!

Doua mii de ani mai tarziu.

Nici cerul, nici vremile nu mai par a fi provocatoare. Nici cerul, nici vremile nu mai par a aduce semne. Sau noi suntem cei care nu mai sesizeaza aceste semne, noi nu mai avem capacitatea de a le intelege. Privirile ne sunt indreptate spre tarana, spre cele trecatoare, fara relevanta, fara semnificatie. Vor fi semne in cer si pe pamant, vor fi semne peste vremuri, iar oamenii nu vor fi dispusi sa le inteleaga.

Iar istoria se va sfarsi tot cu un semn care se va arata in cer: Semnul Fiului Omului.Vegheati dar, si fiti intelepti...


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice©

Ganduri despre ucenicie I

Rolul autoritatii în ucenicie

Ucenicia a fost multa vreme o disciplina uitata in traditia protestanta. In mod surprinzator, ea a fost redescoperita mai intai de lumea seculara si abia apoi a revenit in actualitatea crestina evanghelica. Pentru a intra in mod corect in aceasta discutie, trebuie sa incepem cu Marea Insarcinare, adica cu mandatul uceniciei pe care l-a lasat Mantuitorul apostolilor Sai, asa cum il gasim formulat in Matei 28:18-20. As vrea sa subliniez cateva lucruri din acest text, care sa se constituie intr-o baza exegetica pentru intelegerea uceniciei crestine.

Principiul autoritatii Textul incepe cu sublinierea autoritatii lui Hristos: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant". Cuvantul grecesc folosit acolo este exousia (putere, în sensul de autoritate). In greceste mai exista un sinonim al acestui cuvant, dunamis, care se poate traduce tot prin putere, dar de aceasta data in sensul de forta. In textul la care ne-am referit mai sus, Hristos spune de fapt: "Mi-a fost data toata autoritatea, in cer si pe pamant, si de aceea va trimit cu acest mandat".

Nu este la voia intamplarii faptul ca mandatul uceniciei incepe cu conceptul de autoritate in general, mai precis cu afirmarea autoritatii lui Hristos. Acest lucru este important pentru ca de fapt fara asezarea sub autoritate nu exista ucenicie. Eu sunt convins ca nimeni nu poate creste spiritual daca nu se supune autoritatii. Mai exact, nimeni nu se poate maturiza sub raport spiritual daca nu se afla sub o autoritate spirituala. Thomas a Kempis spunea, cu multe secole in urma, ca "nimeni nu poate porunci cu autoritate daca nu a invatat a asculta cu supunere."


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Charles Dickens - “Poveste de Craciun”

O parabola despre generozitate, despre cadoul daruit altuia. Dar cat de actuala mai este aceasta parabola? Ne mai lasam coplesiti de placerea de a darui acel ceva care in definitiv il aseaza pe destinatar in spatiul iubirii. Daruim pentru a demonstra ca iubim. Daruim pentru a demonstra ca nu uitam calea, modalitatea, de a face pe cineva pentru o clipa fericit. Daruim pentru a folosi generozitatea ca pe o arma impotriva singuratatii si a uitarii. Craciunul este timpul in care lumii i se face un dar, iar acest dar este mantuitor.

O parabola in care “vocile” si mustrarile venite de “dincolo” sunt crezute si credibile. Despre paragina sufleteasca ce pare a nu isi gasi leacul, dar “medicamentul” exista si e eficient. Despre schimbare radicala, convertire, ce uimeste si vindeca. Dar cat de atenti mai suntem astazi la acele “glasuri”. Poate ca in nerabdarea de a deschide pachetul venit de aiurea, uitam ca totusi este un gest prietenesc, e drept facut de un necunoscut. Si cum sa nu uitam cand vedem ca primim doar un pachet si negresit am merita mai multe… Primim cadouri pentru a nu se rupe definitiv puntea spre acel ceva din noi ce e cald si senin: copilaria. Primim pentru a implini o apropiere si a acoperi o distanta. Primim pentru a demonstra ca iubim.

O parabola despre viata si moarte, despre regrete si nepasare. Caci ce tragic este sa nu fie nimeni sa te planga, sa pastreze o buna amintire. Si apoi toate cele omenesti sunt trecatoare, chiar si darurile si cei ce le-au facut.

Ramane doar Dragostea...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Sunt clipe cand ceasurile se aduna intr-un singur minut... atunci se sfarseste un vis pentru a incepe un altul. Poate astfel de clipe traim si noi... poate altii dupa noi. Culoarea cerului, culoarea gandului ma face a ma gandi la vise, la felul in care se nasc in noi pentru a muri apoi uitand a spune: pe curand. Tabloul pe care-l am in fata e silueta unui vis, a unui vis frumos cunoscut doar de Edgar Degas (pictor impresionist 1834-1917). Dansatoare in albastru (Dancers in blue - pastel on paper) e minunat prin simplitatea liniei, jocul de corpuri, libertatea culorii.



Albastrul... alaturi de el se gasesc urme de orange care traiesc intre rosu si galben. Dansatoarele se cheama una pe alta intr-un dans nascocit de pictor, poate singurul real.

Sunt obligata sa visez un vis pe care sa-l port in inima si sa nu-l tradez niciodata. Culoarea ma invita la dans. In singuratatea sinelui meu dansez pentru prima oara.

E seara si lacrimi de vis imi mangaie eul... Dansez.

Mi se pare ca Edgar Degas a furat din culoarea cerului. Aud o voce: "Taci! pictorii nu fura niciodata... ei doar iubesc si primesc... urme de infinit.”

Sa nu uitati niciodata ca sunt versuri cantate de stele in dansul lor. Ultimele versuri scrise de vis: versuri de dragoste.

(din Oradea)


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

"Der Messias" de Georg Friedrich Händel - oratoriul despre care cred ca ati auzit cu totii. Oratoriul este compus din 52 de parti (corale si arii ale celor patru solisti: sopran, alto, tenor si bas). In biserici, mai cunoscute sunt doua corale din cele 52 de piese: For Unto Us A Child Is Born (Isaia 9:6), si Aleluia. Subiectul oratoriului il constituie viata Domnului Isus Hristos, de la nastere pana la inviere. Deoarece in perioada in care a compus oratoriul, Händel se afla la curtea londoneza, libretul a fost scris in limba engleza, desi astazi, de multe ori, este interpretat in limba germana, si multi se intreaba: Cum e originalul? In engleza sau in germana?

In loc de versuri, Händel a preferat ca majoritatea pieselor din lucrare sa aiba drept cuvinte versete intregi din Scriptura, luate efectiv asa cum sunt, si puse pe muzica. Comparabil cu muzica crestina contemporana?

In timpul compunerii oratoriului, Händel a avut grave probleme de sanatate: isi pierdea cunostinta, era trantit la pamant, migrene. Se spune ca ar fi fost chinuit de Diavol in felul acesta. Nu stiu daca e adevarat, dar cred ca cel rau a facut tot ce i-a stat in putere pentru ca una din cele mai mari opere artistice religioase sa nu ajunga sa fie terminata, si sa nu mai aduca in inimile ascultatorilor de atunci si de peste veacuri acea raza de bucurie sfanta, in doua momente din an: la Pasti (amintirea patimilor Mantuitorului si bucuria invierii si inaltarii Sale) si la Sarbatoarea nasterii Domnului (bucuria venirii pe lume a Celui Ce va mantui lumea de pacatele ei).


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

AFLUX

De la plus la minus infinit
Tu m-ai ravnit
cu o iubire sacerdotala.

Infasurat in mantia nuptiala a existentei
presimt limpezimea adorarilor Tale
si sensul acestei apropieri fertile.

Ah, cat mai am oare de urcat
din noaptea aceasta imbietoare
pana cand cerul diminetilor Tale va deveni
piatra unghiulara din capul inimii mele?

Iată, Tu stai la usa intrebarilor
si ma cunosti
gata sa serbezi impreuna adevarul.

…undeva in nordul sufletului
se duc aspiratiile decisive ale existentei.

In templul Tau
iubirea nu cunoaste ridul scaderii,
ea da navala imprimavarand adancimile fiintei
de la minus la plus infinit.

Iata, pe baricadele desavarsirii ma astepti
irezistibil
sa cinam impreună afluxul
implinirii noastre

(24-26 iulie 1984)


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

“Totul este prezent” (II)

Adevarata problema a timpului este cea referitoare la prezent. Avem sentimentul ca el este insesizabil, adica inexistent pentru ca nimeni nu poate sa-l opreasca. Dar aceasta nu inseamna ca el nu exista. Sa luam clipa prezenta, in care el nu mai este. Fie. Dar ce este ceea ce-l inlocuieste? O alta clipa prezenta. Asa ca noi nu parasim niciodata prezentul. Este intotdeauna “acum” si “astazi”. “Daca noi nu ne putem opri prezentul, aceasta nu este din cauza ca el ne scapa, ci este pentru ca el ne stapaneste si pentru ca el este tot. Cum ar putea valul sa cuprinda oceanul?”

Timpul psihic este un timp reversibil si anticipativ spre deosebire de timpul fizic care se scurge ireversibil. In plan mintal, noi putem incetini, opri, sau chiar depasi timpul. Viteza gandurilor, a emotiilor, a unei simple trairi nu se masoara la fel cum se masoara minutele, orele, zilele... O dragoste de-o viata se poate stinge intr-o secunda, ura de o secunda poate dura secole intregi... Pentru batrani timpul este foarte diferit de cel al copiilor, timpul celui care se lupta pentru realizarea lui in viitor sau pe moment este diferit de timpul celui care nu mai asteapta nimic de la viata, timpul celui care stie ca trebuie sa moara este diferit de cel al fiintei care tocmai se naste, pentru ca:

Fiecare secunda poate fi fatala sau in plus...
Fiecare minut poate trece ca o secunda sau ca o ora...
Fiecare ora poate insemna sfarsitul unui razboi...
Fiecare zi poate aduce sau stinge o noua viata...
Fiecare secol poate sfarsi un mileniu...
Fiecare mileniu poate fi ultimul...

Noi avem pentru masurarea timpului ceasuri total diferite, important este ca aceaste ceasuri sa mearga doar inainte, sa nu trebuiasca sa fie intoarse si sa nu ramana niciodata in urma! De noi depinde!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Frumoasa venetiana

Venetia era o republica infloritoare, bogata, ceea ce conferea locuitorilor ei un puternic sentiment de mandrie. Venetia era o republica crestina, dar plina de curtezane. Venetia traia o epoca in care gloria, frumusetea si bogatia au dus la pierderea credintei in Dumnezeu. Venetia avea spirit artistic si valorile cultivate prin arta erau desfraul si patimile. In Venetia barbatii iubeau curtezanele pentru ca prin ele intrau intr-o lume a frumusetii, a placerii, intr-un “mic colt de rai” in care sa se refugieze, in care “sa fie unici”. In Venetia casatoriile se faceau in functie de bogatie si rang iar dragostea era cautata in afara familiei. In Venetia Biserica cauta bogatia si puterea iar mantuirea sufletelor era lasata in seama fanaticilor.

In acest context, o frumoasa venetiana, fiindca trebuia sa-si intretina familia si fiindca dorea sa fie a unui barbat pe care-l iubea dar cu care nu se putea casatori datorita micii sale zestre, alege solutia oferita de mama ei, aceea de a fi curtezana, de a-si oferi frumusetea pentru bani.

Decadenta orasului atrage asupra sa mania lui Dumnezeu si barbatii vor muri in razboaie, iar familiile lor din oras vor muri de ciuma.

Intr-o asemenea situatie, oamenii au inceput sa-L caute pe Dumnezeu, insa Biserica prin Inchizitie a cautat mai degraba un tap ispasitor pentru toate relele abatute asupra lor. Si acesta au fost curtezanele.

Astfel si frumoasa noastra venetiana va ajunge in mana Inchizitiei. O vor salva de Inchizitie barbatii Venetiei pe care i-a avut si care o iubeau.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Alina Simion



Un bob de sare

Cazuse si ultima speranta. Putin mai incolo de locul prabusirii ei zacea tacuta o furnica strivita, poate, de caderea domoala a unei alte iluzii. Totul imi parea putred, dar totusi totul era perfect. Nu lipsea absolut nimic. De mult nu mai fusese asa. Era straniu.

Acum nimic nu ma mai revolta.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In fiecare an imi promit acelasi lucru.
In fiecare an ramane acelasi lucru...
Nerezolvat...
Alungat...
Nesupus...
Si la anul va fi acelasi lucru:
Tu...
Eu...
Noi... cine stie?

Ionut Apostu



Sunt tanar

Peste orasul pustiu cad o multime de fulgi… ninge… Nu se vad decat lumini si fulgi. Fulgi de zapada si lumini… Am prins in palma mea un fulg alb, un fulg ca de cristal; imi era frica sa nu se sparga, sa nu dispara. Nu puteam sa-i ofer decat caldura palmei mele si putina protectie. De fapt atat si doream: sa-l protejez, sa-l apar. Un fulg alb, dragalas, care statea in palmea fara sa se topeasca. Cat avea sa stea acolo? Poate pana la urmatoarea ninsoare, sau poate pana ce avea sa se topeasca zapada? Nu aveam de unde sa stiu. Un lucru stiam: un fulg se simtea bine in palma mea, se simtea in siguranta. Nici gerul si nici caldura nu aveau sa-l faca sa dispara. Peste orasul pustiu se asternuse linistea… ningea. A trecut ceva timp si fulgul se afla inca in palma mea si se bucura de caldura oferita, de faptul ca avea unde sa se adaposteasca, unde sa se refugieze cand ningea. Intr-o iarna, peste orasul pustiu ninge si un fulg alb isi luase zborul… Nu a ramas decat palma mea rece, si o ninsoare domoala care te imbia la caldura… ce caldura? E iarna peste orasul pustiu…

Iarna fluturiii tremura de frig si asteapta vara; sunt singuri si tristi!

Nota

A aparut Suplimentul SSJ nr.5/decembrie1999. Fisierul de tip eml are o marime de 1,092 Mb arhivat (1,473 Mb mesaj total) si 1,787 dezarhivat. Necesita Win.95/98 si un browser internet. Pentru economia dv. este important sa aveti un modem performant, de 33,6 K sau 56 K, setat pe o rata de compresie maxima a datelor.

Curier & Posta redactiei:

Multumim tuturor cititorilor nostri care ne-au trimis urari de Anul Nou.

Dorina IUREA (Iasi): Revista nr. este foarte buna, ca deobicei. Un singur lucru m-a deranjat, chiar Prima stire... Oare este atat de important ca Ex-regele Mihai a fost colindat? De ce scrieti Regele Mihai? Imi permit sa intreb regele cui, pe cine reprezinta?, ce tara? A... a fost, ex, asta este altceva. Noroc ca eu cunosc bine istoria ROMANIEI si ii explic fiicei mele ce rau ne-a facut ex regele Mihai care acum este un nimeni, ca de obicei de altfel. Imi pare rau dar va exprimati impropriu, toti intelectualii folosesc ex, voi ce sunteti de la revista? poate niste executanti. Rusine.

Nota redactiei: Cum sa va raspundem? Iata o incercare: daca SSJ ar fi o revista editata de tot ceea ce ar putea reprezenta oficial Republica Romania atunci corect si obligatoriu ar fi sa se foloseasca termenul de ex-rege, dar noi reprezentam un mic fragment din ceea ce inseamna societatea civila, asadar nu suntem pretentiosi in termeni. Un alt raspuns: este important pentru o comunitate confesionala, minoritara, din Iasi sa fie invitata la viata cetatii. Un alt raspuns: Alexandru Paleologu, Dan Grigore si Ion Caramitru rostesc, simplu si clar: Regele Mihai. Toti acestia, dupa cum stiti sunt intelectuali. Ne pare rau pentru deranjul pricinuit si speram sa ne mai auzim.

Mihai Damian (Timisoara): A se folosi intrupat, nu incarnat, care duce cu gandul la alte religii. Intrupat este un cuvant crestin, folosit exclusiv cu privire la Domnul Isus Hristos. Cu stima, M.Damian

Nota redactiei: Suntem de acord cu remarca dumneavoastra, termenul a fost folosit de Adrian Plamada si responsabilitatea, precum si ratiunile folosirii lui ramane sa le explice. Cu stima SSJ.

OmegaSongs (USA): Va multumim pentru minunatele si, de ce nu, chiar delicioasele articole pe care le primim pe calea E-mail-ului prin publicatia voastra. Dorim ca bunul Dumnezeu sa raspunda cerintelor voastre (materiale si spirituale) ca anul 2000 sa fie pentru voi un an de prosperitate si implinire; ca si cei ce beneficiaza de munca si stradania voastra (printre care suntem si noi) sa simta binecuvintarile cerului in vietile voastre si a famililor voastre. Mesajul nostru pentru voi e la fel ca al ingerilor din seara craciunului: " Nu va temeti!". Chiar de traiti bintuiti zilnic de o gramada de temeri (fie grija zilei de maine, de boala, neajunsuri, de neintelegeri...) cerul intreg linga care ne alaturam si noi va spune azi: "Nu va temeti!". Keep up the good work in Christ. God Bless you all. Grupul Omega, Chicago, USA

Nota redactiei: Va multumim foarte mult pentru cuvintele si gandurile de incurajare, apoi ne bucura sa mai primim vesti de la la voi. Cum sa va raspundem, iata: Nici voi nu va temeti, ci incurajati si mangaiati sufletele oamenilor prin muzica voastra! Chiar daca unii au surzit, au obosit si sunt indiferenti, intr-o zi vor auzi, intr-o zi vor vedea (speram ca nu prea tarziu). Ramaneti sub binecuvantarea lui Dumnezeu.

Benjamin Fitui (Australia): Stimati realizatori ai Revistei, acum cand ne pregatim sa intampinam cu emotii dar si cu bucurie (speram) Un Nou An de Indurare si Har - 2000, va transmit din indepartata Australie, La multi ani si fericiti cu Domnul Isus si succes in lucrarea ce o faceti in Romania si care ajunge si la noi. Cu stima si apreciere.

Nota redactiei: Va multumim foarte mult ca gandurile dumneavoastra au fost indreptate si spre noi in aceste zile. Multe zile senine.

Sconsta133 (USA): Pentru Anul 2000. “Tu ma inconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine” (Ps.139:5). Inteleg acest text astfel: Intre mine si trecutul meu: Dumnezeu; intre mine si viitorul meu: Dumnezeu; prezentul meu - in mana Dumnezeului meu. Doresc colaboratorilor si cititorilor dvs, un an umplut de binecuvantarile Dumnezeului nostru, in viata personala, in familii, in biserici, in lucrarea pentru slava lui Christos. El e cu noi: Prin incercari si prin nevoi, Isus este cu noi!

Nota redactiei: Va multumim.

Cornel Bucur (USA): Dragii mei, va doresc succes pe calea Sarii si multa lumina din Lumina. Cele mai alese binecuvantari si in anul 2000! Si implinirea tuturor dorintelor (care sunt dupa voia Lui). In rest, prioritati, prioritati, prioritati.

(O parabola deosebita, n.r.)

Un expert in management (time management) vorbea unor studenti si, ca sa ii convinga ca ceea ce le spunea este adevarat, a folosit o ilustratie pe care studentii nu au uitat-o niciodata. In timp ce statea in fata lor, tinerilor care doreau succese extraordinare in viata, le-a spus: “Vreau sa va dau un extemporal”. A luat un borcan de 5 litri si l-a pus pe masa. Apoi a luat cateva pietre de marimea unui pumn si le-a introdus in borcan. Cand borcanul a fost plin si nu mai incapea nici o piatra, a intrebat: , “Este borcanul plin?" Toti din clasa au spus, DA. “Chiar credeti ca este plin?” S-a aplecat sub masa, a luat o cutie cu pietris si a inceput sa presare peste pietre. Apoi a scuturat borcanul si a turnat pietris pana s-a umplut borcanul. A intrebat din nou: , “Credeti ca borcanul este plin?" Unul dintre studenti a spus: “Probabil nu". “Ai raspuns bine”. A luat o cutie cu nisip si a inceput sa toarne. Nisipul a umplut toate spatiile goale dintre pietre. Din nou aceeasi intrebare: “Credeti ca borcanul este plin?" Toti studentii au raspuns cu voce tare: “NU." “Bun”. A luat un vas cu apa si a inceput sa toarne pana ce borcanul s-a umplut. Apoi s-a uitat la studenti si i-a intrebat. , “Care credeti ca este invatatura care vreau sa v-o comunic?" Un student nerabdator a ridicat mana si a raspuns: “Indiferent cat de multe lucruri ai in agenda si trebuie rezolvate, daca tragi tare, mai poti aduga cateva.” “NU”, a raspuns profesorul. “Adevarul pe care vreau sa vi-l comunic este ca daca nu pui pietrele mari prima data in borcan, nu le vei mai putea introduce niciodata”.

Care sunt pietrele mari, lucrurile importante in viata? Copiii, iubitii tai, Dumnezeu, educatia, visurile, o cauza dreapta, ucenicizarea altora, a face ceea ce iubesti in viata, timpul, sanatatea, sotul - sotia. Nu uita, da prioritate lucrurilor foarte importante. Daca nu o faci nu vei avea niciodata timp de ele. Lucrurile importante, pietrisul, nisipul, apa, iti vor fura timpul de care ai avea nevoie ca sa investesti in ceea ce este foarte important. Pietrele Mari.

Cand vei reflecta la aceasta ilustrata intreaba-te: “Care sunt Pietrele Mari in viata mea? Apoi pune-le primele in borcanul vietii tale. Va fi timp suficient si pentru celelalte, dar numai daca le dai importanta in ordinea amintita. Prima piatra, relatia ta cu Dumnezeu... apoi celelalte; familie, biserica, prieteni, educatie, slujba etc.

All this and much more to The Salt Street Journal


Nota redactiei: Cu aceasta parabola am ramas, pentru o clipa mai lunga, incantati pe calea “Sarii”. Ce va urma? Probabil o prioritate... Multumim!

Petrica Moisuc (Botosani): Pace! Sarbatori fericite, multe binecuvantari de la Dumnezeu, sanatate, fericire, prosperitate…, este ceea ce va doresc voua. Sa va dea Dumnezeu un an bun, cu pace sufleteasca, multumiri si impliniri in tot ceea ce este bun, curat si sfant. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Cu respect.

Nota redactiei: Va multumim pentru toate gandurile bune.

Gabriel GOLEA (Franta): Multumesc pentru gandurile adresate. La randu-mi, va doresc multa bucurie si impliniri in tot ceea ce veti face in acest An, 2000! Bunul Dumnezeu sa va inspire si mai departe in eforturile voastre de a raspandi lumina de la Acela Care este Speranta noastra! Va multumesc pentru revista, cu pretuire, Gabriel GOLEA

Nota redactiei: Va multumim pentru frumoasele dumneavoastra randuri. Cred ca este primul contact pe care-l avem cu Strasbourg-ul si speram sa nu fie ultimul. Va dorim si dumneavoastra un an nou, mai bun, cu mai multe impliniri din partea Celui care este Lumina si Speranta pentru toti oamenii. Numai bine!

Nota redactiei pentru Clara (USA): Este interesant sa inveti chineza in cinci minute insa nu cred ca va arde de asta acum. Felicitari pentru baietel (cum o sa-l numiti?). Se pare ca i-ai cam luat-o inainte lui Robert la scris, sper sa nu se supere de asta. In rest, toate cele bune si ne mai auzim noi. Sa fiti fericiti!

Nota redactiei pentru Ioan Peia: Va multumim pentru informatiile oferite. Ne cerem scuze, dar nu am avut cum sa publicam materialul trimis. Oricum este interesant sa ne tineti la curent cu astfel de informatii, care ajung ceva mai greu in zona noastra. Fiti binecuvantat.

Epilog: 2000?!

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: