The Salt Street Journal nr. 40



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.40 / 24 ianuarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Petre Roman a lansat la Iasi “Proclamatia catre Moldova”, manifest electoral prin care se recunoste starea de saracie acuta a acestei provincii romanesti. Aceasta recunoastere are alaturi un program “generos” de redresare, in asa fel intocmit incat sa aduca cat mai multe voturi...

Dar starea de saracie nu cunoaste programe si etape electorale, ci oameni - pe fiecare in parte cu individualitatea lui, suflete vii cu ale lor destine, vise, nevoi. Saracia acuta si indelungata e umilitoare, degradanta si, in plus, sileste la infaptuirea unor gesturi extreme, cum ar fi cersitul, furtul si talharia.

In orasul in care Petre Roman lanseaza proclamatii, dar nu va merge niciodata cu mijloacele de transport in comun, se petrece un fenomen dramatic, sute de copii cersesc, cantand stalcit si fals, precum hainele, parintii, si viata lor. In acest oras, in aceleasi mijloace de transport, esti talharit, pe tacute, de hotii de buzunare. Acestia umbla in grupuri astfel incat daca eventual vezi fapta sa te uiti cutremurat in alta parte si sa multumesti cerului ca nu esti tu victima.

In orasul in care Petre Roman tine discursuri, dar nu va merge, ca pacient anonim, pe un pat de spital, se petrece un fenomen tragic, sute de bolnavi, necajiti si disperati, alearga dupa alinare... In acest oras trebuie sa cunosti pretul sanatatii si al bolii. Iar daca spitalele sunt renovate si igienizate pe banii strainilor ce platesc aceste sume prin Fundatii neguvernamentale, se mai iveste cate un director care interzice si alunga muncitorii, doar pentru ca e spitalul lui si pentru ca “e mai bine asa murdar...”


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

With a Little Help from My Friends!



Prima stire

- La sfarsitul acestei saptamani Romania a fost confruntata cu o puternica furtuna de zapada, localitatile mai mici ramanad, pentru un scurt timp, fara conectarea la energia electrica. In momentul de fata Comandamentul de iarna sfatuieste conducatorii auto sa nu paraseasca orasele, din cauza caderilor masive de zapada. In zonele montane riscul este mai mare datorita avalanselor ce se pot isca, care au facut deja victime in randul populatiei (in zona Maramuresului).
- Data alegerilor locale in Romania ar putea fi programata pentru sfarsitul lunii mai, iar data alegerilor parlamentare si prezidentiale ar putea fi stabilita pentru luna octombrie.
- Astazi, 24 ianuarie se implinesc 141 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Acest lucru a fost posibil datorita dublei aklegeri ca domnitor atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca a lui Alexandru Ioan Cuza. Celebra este acea "Hora a Unirii" care a unit romanii intr-o singura simtire.

M. P.



Cuvantul

Ziua de nastere a lui Eminescu a fost intampinata de catre lumea culta, si nu numai, cu o explozie de entuziasm. Cu aceasta ocazie Academia Romana a decretat anul 2000 – “Anul Eminescu”; diferiti artisti s-au intrecut in realizarea de expozitii (de tot felul), de spectacole, de prelegeri si conferinte, toate aceste manifestari avand in centrul lor pe “omul deplin al culturii romanesti”. In ziua de 21 ianuarie, Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi a fost gazda unui spectacol dedicat lui Eminescu. Spectacolul a fost precedat de o prezentare de carte a Presedintelui Academiei Internationale “Mihai Eminescu”.

Participantii la acest act de cultura, printre care m-am aflat, au avut sansa de a auzi lucruri inedite despre Eminescu, despre colegii lui, studiile lui, profesorii geniului, lucrurile lui si faimoasele sale manuscrise care zac in Biblioteca Academiei Romane.

“Daca Eminescu a purtat vreo cruce, aceasta a fost crucea cuvantului” este afirmatia care mi-a ramas in minte.

De ce? Fiindca am plecat acasa cu o serie de intrebari: “Ce este crucea cavantului”? De ce trebuie purtata aceasta “cruce a cuvantului”? Daca Eminescu a purtat-o, acum cine o poarta? In climatul in care exista o “cruce a cuvantului” este recunoscuta ca fiind o cruce?

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXII)

A treia categorie de oameni s-a deslusit deja. Ei sunt cei care au acceptat drumul, calea ingusta, cei care au primit Imparatia si construiesc o viata dupa modelul casei zidite pe stanca. Acestia sunt cei care au primit si acceptat un nou mod de viata care raspunde lumii altfel decat o face lumea. Despre aceasta categorie Evanghelia ne vorbeste putin aici, ea arata mai mult riscurile unei astfel de vieti, cum poate ea degenera. Drumul conteaza, dar acest drum prinde semnificatie prin prisma sfarsitului, a sensului dat. De aceea trebuie avuta mereu in vedere vegherea, nu trebuie confundat drumul cu sensul. Casa e pentru locuire si protectie, dar trebuie sa fie construita in asa fel incat sa implineasca acest sens. Daca in momentele dificile nu rezista, ea isi pierde sensul, dar daca isi duce pana la capat functia, atunci nu si-a pierdut sensul.

Cel care apuca pe drumul credintei trebuie sa stie ca ceea ce zideste trebuie sa ramana pana la capat. Drumul e greu si e plin de riscuri, de greutati si lovituri. Totul trebuie construit insa prin si in perspectiva finalitatii, cu intentia de a ajunge la capat. Avand aceasta perspectiva, se va da instrumentelor si mijloacelor acea semnificatie si importanta care sa le dea integritate in dinamica vietii care urmeaza un sens anume: viata vesnica. Daca se pierde din vedere sensul si finalitatea, atunci mijloacele pot degenera usor. Asa, de exemplu, proorocul poate sa-si piarda spiritul profetic uitand de sensul darului sau, ca apoi sa traiasca intr-o mare iluzie; rugaciunea poate degenera in vorbarie goala, daca nu e puternic ancorata in realitatile traite si se uita ca e o cale spre Dumnezeu; milostenia poate ajunge la o forma de a intretine relatii reciproce bazate pe afinitati si interese comune, daca s-a uitat ca ea este o mana intinsa a Domnului etc.

Nu trebuie uitat sensul, finalitatea, orice s-ar intampla, nu trebuie confundat drumul cu tinta, nu trebuie confundat omul cu un lucru...


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice ©

Ganduri despre ucenicie I

Responsabilitatile mentorului

Fiecare dintre cele doua elemente ale procesului de ucenicie, mentorul si ucenicul, au responsabilitati specifice. Mentorul are in primul rand responsabilitatea de a avea o lucrare proprie. Prin aceasta afirmatie vreau sa subliniez faptul ca ucenicia nu este o lucrare in sine. Ea este un anume mod de a face slujire crestina. Hristos nu a venit sa faca ucenici, ci sa predice Evanghelia si sa o duca pana la marginile pamantului. Acesta este contextul in care i-a ucenicit El pe apostoli. Altfel, in momentul in care nu ar fi fost cu ucenicii, El ar fi fost somer. Ori Hristos a avut o lucrare proprie, pe care a facut-o si la care i-a chemat pe ucenicii Sai.

De asemenea, mentorul trebuie sa fie disponibil, sa-si faca timp pentru formarea spirituala a ucenicului. Aceasta presupune un anume grad de vulnerabilitate, fara de care ucenicia ar ramane un exercitiu steril si abstract.

In al treilea rand, mentorul are nevoie de darul atentiei, adica sa aiba ochi pentru cei care doresc sa creasca. Aceasta inseamna ca initiativa in realizarea unei relatii de ucenicie nu trebuie sa vina intotdeauna de la ucenic. Mentorul are datoria nu numai de a raspunde la cautarile celor doritori sa creasca in intelepciune, ci si de a initia el insusi o asemenea relatie, atunci cand un potential ucenic este mai sfios. In plus, el trebuie sa vadeasca discernamant in a distinge intre cei care doresc cu adevarat sa fie uceniciti si cei care doar mimeaza o asemenea dorinta.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

Pa pionule! ce ai demonstrat ca ai fost pe tabla de sah a vietii si a politicii o piesa strategica! Fara Ion Ratiu clasa politica din Romania este mai saraca. A plecat poate cel mai democrat, cel ce a stiut sa se impuna prin valoare, cel ce a castigat respectul adversarilor si si-a dominat colegii (de partid). Va lipsi zambetul sau, neputand fi inlocuit cu grimasele celor ce, raportati la el, devin epigoni. Nu stia (!?!) lectia replicilor taioase, dure, sau poate doar voia ca prin atitudinea sa sa contribuie la obtinerea unei medii acceptabile pentru partidul sau la capitolul comunicare. Ironia fina, inteligenta, care il caracteriza era o "rara avis" printre ai sai.

Daca prin plecarea domnului Pruteanu s-a spus ca partidul a pierdut 5% din electorat, decesul lui Ion Ratiu mai rapeste PNTCD-ului cateva procente, plasandu-l pe tobogan... si nu e vina sa; mai mult nu vad sa fi reusit sa faca: omenia nu se preda, nu se invata, nu e molipsitoare. Paradoxal, opozitia l-a regretat, dar ai sai, cel putin o parte din ei, au considerat momentul ceremoniei de inhumare ca fiind cel mai potrivit pentru a-i reprosa, a-l improsca. Intr-adevar, no comment!... "crestini"? "democrati"?

A plecat cel pentru care "acasa" era cam peste tot in lume; acum, dupa lupta de o viata, e acasa in pamantul Romaniei. L-am simpatizat pe Ion Ratiu, politicianul, omul. Poate tocmai de aceea ma intreb: a plecat intr-adevar "acasa" din punctul de vedere al Scripturii? Aici nu mai este nimic subiectiv, interpretabil; accesul "acasa" are un singur criteriu: Isus Cristos, moartea si invierea Sa, acceptarea Sa ca Salvator si Domn. Subiect de meditatie personala pana la proxima intalnire.


(recomandam a se vedea "arhiva de aur" – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Mihail Sebastian - “De doua mii de ani...”

De doua mii de ani o drama... o fuga spre gasirea linistii impotriva indoielii: “Si daca totusi Mesia a venit ?” De doua mii de ani o razvratire... o suferinta a locuirii in tipare, concepte si explicatii: “Si daca totusi rugaciunea noastra e stearpa?

A umbla pe pamant cu ochii umezi..., a alege intre revolutie proletara si Palestina. A iubi patria natala, obiceiurile si graiul, dar si a ti se aminti ca esti strain, ca “sangele tau e altfel...”. A umbla pe pamant cu sufletul aprins... a gusta din jaratecul aprins al iubirii, al razvratirilor, al lecturilor, al plimbarilor, al luptei si al lenevirii..., pentru ca toate acestea ori de darama, ori te ridica.

De doua mii de ani o cautare..., o intrebare: “Ce stim noi despre noi?”

Mai avem timp si mijloace sa aflam, sau ne complacem si adastam in ceea ce “ne-a fost dat sa fim”, in ceea ce spun si cred altii despre noi? De doua mii de ani o locuire..., o asezare in limbaje, cuvinte, caci ce te-ar putea defini cel mai bine decat cuvintele, muzica? Muzica identitatii mele! Dar cine sta sa descalceasca acordurile fiintei mele, stiu, sunt uneori imperfecte si nearmonioase..., dar cine sta sa descalceasca viata?

A umbla pe pamant cu ochii umezi...., a te intreba la ce buna e truda, painea, banul, cand exista atata imperfectiune, atatea nuante, diverse amanunte.
A umbla pe pamant cu sufletul aprins...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Bernini Giovani Lorenzo

GIONLORENZO (1598 - 1680) - reprezentant de seama al stilului Baroc, personalitate puternica, care a realizat una din cele mai frumoase "poeme ale sculpturii". Bernini a uimit pe contemporanii sai prin tot ceea ce a stiut sa lucreze, dar ne uimeste si pe noi astazi prin marea expresivitate pe care o au operele sale: "Biserica Sant Andrea al Quirinale" (1658-1670) - proiectata de Bernoni, "Altarul Sfintei Tereza" (Cappela Cornaro, Biserica Santa Maria Della Vittoria, Roma).

"Apolo si Dofone"



"Rapirea Prosepinei", "Bustul lui Ludovic al XIV-lea". Dincolo de vreme, dincolo de idei sau realitati sociale, Bernini a ramas mereu viu, mereu invingator prin ceea ce a stiut sa faca: sa caute o preamareata melodie, melodia vesnicului creator.
Daca ma uit in opera sa si-mi amintesc ca cel ce a realizat-o nu mai este in viata, ma cutremur - autorul este viu, respira si calca timpul sub talpile unei vesnice si reale prezente.

...

Culoarea gri - un mereu regret asezat, uite, aici: la tine in odaie. Candva mi-a plans in ochi o lacrima... am intrebat-o ce are; mi-a spus ca nu mai poate exista decat daca incerc sa exist si eu...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Antonio Vivaldi - Cele patru anotimpuri
(continuare)

Inceputul il face firesc Primavara (mi major), anotimpul care readuce natura la viata. O intampina ciripitul pasarelelor, murmurul izvoarelor, adierea zefirului, glasuri ce amutesc la ivirea furtunii ce aduce ploaia (Allegro). Linistea noptii, in care pastorul apare pazit de cainele credincios, este invaluita de fosnetul frunzisurilor (Largo), pentru ca zorii sa aduca pe pajistea inverzita dansul zglobiu al nimfelor si pastorilor (Allegro final).

Considerat "capodopera" a concertelor vivaldiene, acest tablou muzical al primaverii ilustreaza nu numai forta unui talent de a reda diversitatea de nuante si factori ce contribuie la emotia traita in fata splendorilor oferite de natura, dar si o cuprinzatoare cunoastere a tainelor si cuceririlor stilistice din arta componistica a vremii.

Cu maiestrie si sensibilitate, Vivaldi isi conduce muzica pe calea unei imbinari intre descriptiv si simfonizare, folosind efectele onomatopeice si sonoritatile evocatoare intr-o actiune vie, cu impresionante culminatii si luminoase momente de relaxare.

In acelasi spirit sunt realizate si celelalte trei concerte ale ciclului, urmarind fiecare ideile cuprinse in sonetele ce le preced muzica. In paleta sonora oferita de orchestra de coarde, compozitorul gaseste mijloace de a zugravi starea de moleseala adusa de arsita Verii (Concertul nr. 2, in sol minor), prin care razbate cantecul cucului (vioara solista, cu ecou la violoncel) si tristetea pastorului (partea mediana - Adagio), peste care se abat furtuna si ploaia ce invioreaza natura (Presto final).

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

DOR

Din zari spre Casa Parinteasca
Aud amiezile cum curg
Lumina-ncepe sa dospeasca
Cu iz de Stele in Amurg.

Din clipe-ascunse-adanc in mine
Mi-e drag Taramul sa-l cuprind,
In lutul cald ce ma mai tine
Mioarele-l tanjesc suind.

Din lunga Cale stramoseasca
N-a mai ramas decat un dor;
Lumina-ncepe sa dospeasca
Cu iz de-o Turma si-un Pastor.

1 aprilie 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

MINCIUNA (I)

Epoca in care traim se vrea a fi o epoca de-o exigenta naturala, autentica, transparenta dar reala, atat in viata intima cat si pe scena publica. De ce nu ar fi posibil acest lucru fara sa mintim? De ce mintim? Pe cine? Fara minciuni nu ar fi posibila viata in societate? Suntem de fiecare data suficient de puternici pentru a suporta aceasta “franchete”, pe care o afisam fara-ncetare?

Unele persoane ar putea afirma ca, in majoritatea cazurilor, minciuna are o reala utilitate, altii vor spune ca nu au mintit niciodata, ca este pacat, fiecare ar raspunde de fapt in functie de frecventa cu care realizeaza acest lucru. “Cel care ma intreaba de minciuna are motivul lui..., este vorba de frica, de nevoia de-a masca alte instabilitati, de-a ascunde suferinta..., dar de ce minciuna?” (preot catolic, Franta). Pentru psihiatri, minciuna este o dovada de respect fata de celalalt si un mod de-a persevera propria demnitate intr-o societate devenita prea exigenta. Ei nu glorifica minciuna, dar ii clarifica si-i atribuie un rol in evolutia fiintei umane.

Vina, ura si frica sunt mobile ale minciunii, dar exista oare circumstante in care avem dreptul sau necesitatea de a minti? “Nevoia de-a minti” este o dovada de empatie si o “dovada” a inteligentei umane. Pentru a minti trebuie construite cuvintele, un scenariu, mimica, surasul, postura, reprezentarea despre celalalt. Pentru asta trebuie sa fii istet si respectuos cu celalalt. Psihoticii nu mint, pentru ca nu le pasa de ceilalti, in schimb coruptii mint fara sa le pese, pentru ca nu respecta imaginea celuilalt sub nici o forma.

Un alt mobil al minciunii ar fi protectia. Daca cineva simte ca-i este amenintata viata, crede ca minciuna este apararea legitima petru a se proteja si manipuleaza imaginea celuilalt pentru a obtine ceea ce doreste. Daca se minte in mod constient, voluntar, unde este pedeapsa? Dar daca mintim inconstient, avem vreo scuza? Greu de zis...

Despre semnele care tradeaza minciuna, in numarul urmator.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Creatia, De ce?

Marea durere a adevaratilor creatori: opera lor sa fie inclusa in niste categorii, linii, pareri, sa fie comparata cu altele, sa se spuna despre ea ca apartine unui anumit gen sau stil, ca caracterizeaza un gen sau este un copil obraznic al acestuia.

Caci, cred eu, principalul lor scop este mesajul si modul cum este spus. Si ei vor ca opera lor sa transceanda orice categorie, sa iasa chiar din timp. Probabil ca ei gandesc cam asa: “eu ti-am spus ceva, ce zici de aceasta? Daca am spus-o intr-un fel sau altul, aceasta a fost ca sa ajung la tine. Caci eu te pretuiesc si vreau sa-ti spun ceva. Toti cei care ti se adreseaza te pretuiesc si vad ca esti valoros. Si vor ca timpul tau si banii tai sa-i dai lor. Tu cel care privesti sau asculti ai de ales: pe cine sa mai privesti, pe cine sa mai asculti. Eu sunt atent cand razi si cand plangi, cand vorbesti si cand taci, cand vii si cand te duci, cand privesti spre mine sau cand ma ignori. Ma doare ignoranta ta, ma ucide, dar ma imbata de fericire dragostea ta, patima ta pentru mine. Si cand iti vorbesc o fac din preaplinul inimii sau din saracia ei, vreau sa te ajut sau sa ma ajuti. Vreau sa trec peste orice canoane, categorii, clasificatii, si sa ma prezint pe mine. De asemenea, te rog pe tine, cel care ma privesti sau ma asculti, sa depasesti aceste bariere si sa ma gasesti. Ca sa stam fata in fata si sa ne iubim.”

Cat despre orgoliosi si trufasi, acestia nu pun prea mare pret pe natura mesajului ci pe impactul pe care-l produce, ei se misca in niste ape tulburi, intr-o lume dura, ei ignora si ucid, dar vor sa se stie despre ei. Pe acestia ii vad punand norme si reguli, adica normele si regulile lor, si se agita, spumega atunci cand cineva le depaseste filtrele. Vor sa fii ca ei, sa gandesti ca ei, bine, prost nu conteaza, sa-i adulezi, sa le mangai orgoliile. Ei nu iubesc pe altii, ci numai persoana lor. Sunt tirani ce vor sa stapaneasca cugetele si gandirea altora.

Nu este vorba de un nou film, ci scriu aceste randuri ca o reactie la anumite dorinte, de a scrie despre stil, despre actori si regizori, despre modul si timpul de filmare si despre alte lucruri care, cred eu, sunt pur profesionale. Dupa parerea mea, cititorul vrea sa stie daca un film e bun sau nu, daca spune ceva sau e sec ca un banc fara poanta, daca se merita vazut, de ce se merita vazut, sau pur si simplu vrea sa afle o alta parere despre un film pe care l-a vazut el insusi.
Cat despre filmul “Frumoasa Venetiana” voi continua data viitoare.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Alina Simion



Un bob de sare

Azi am atins un nor, dar atingerea lui nu m-a multumit. Eram dezamagita. Dorinta devenise realitate, o realitate pe care eu n-o inchipuisem. Si tot azi, la amiaza, am primit in dar un vis. La inceput m-am bucurat, pe urma am realizat ca visul fusese o deziluzie totala. Ma gandesc ca mi-e rusine sa-l dau inapoi si nici nu ar fi frumos din partea mea. Dar ziua inca nu s-a incheiat.
Oare ce surprize imi mai rezerva?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Acolo unde se termina muntii,
se sfarseste un vis.
Acolo unde se sfarsesc visele,
se-aduna apele.
Dar apele ne se sfarsesc niciodata,
si totusi, visele mor.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Despre normal si anormal…

Ei bine, astazi voi vedea daca e normal ceea ce ar trebui sa fie normal…

Ce s-ar intampla daca as descoperi ca ceea ce vad eu a fi normal, pentru multa lume este anormal? Dar ca sa stabilim ce este pentru mine normal ar trebui sa dau ceva exemple, si aceasta ar fi cel mai greu.

Daca pentru mine a fi idealist este normal, multi considera idealismul o cauza de mult pierduta… Dar aici se pierde o mica nuanta si anume faptul ca raul nu este ceva normal pentru Dumnezeu. Raul exista din cauza “anormalitatii relative” inventate de om. Nu este normala dezamgirea, suferinta, minciuna si tot ce a putut iesi din “cutia Pandorei”. Dar, datorita pacatului nostru, acestea exista si le luam ca a fi normale, insa lucrul acesta este discutabil.

Normal este sa practici dragostea, acea iubire a aproapelui care cu siguranta veti zice ca este anormala atat timp cat aproapele te “loveste” ori de cate ori are ocazia. Normal este sa fii cu bun simt, normal este sa vezi frumosul si sa fii sensibil cand privesti gingasia unei flori. Normal e sa cauti folosul aproapelui, si nu punctele sensibile care sa-l doboare. Odata ce nu vezi aceasta normalitate, fie esti orb fie departe de frumusetea lui Hristos… O ultima intrebare: Sunt eu anormal ca vreau ca lucruile sa fie normale?

Fluturii danseaza in zbor, de bucurie, cand vad normalul din jurul lor…

Curier & Posta redactiei

Mircea Mitrofan (Londra): Dragii mei, ma bucur sa va regasesc in noul an. Computerul mi-a fost defect un timp, apoi am fost plecat aproape o saptamina. Azi v-am regasit. Am ascultat si colindele. Frumoase, dar pentru setea mea de colinzi (si de muzica corala in general) mult, mult prea putine... Ce mult imi lipseste un cor romanesc adevarat. Si ce mult inseamna un cor bun. Din punctul asta de vedere aici ma usuc. Oricum, si pentru colinzile acestea va multumesc si apreciez eforturile voastre. Sa fiti rasplatiti de Tatal de Sus. Va doresc un an cu adevarat binecuvintat. Pe curind!

Nota redactiei: Ne bucuram sa mai avem vesti din acea zona a globului. Chiar asteptam ceva semnale de la voi, de langa “Big Ben”. Cum am mai spus ne bucuram ca ati rezolvat cu preluatul mesajelor… Speram sa tinem legatura! Pe curand…

Florin Moza (Oradea): In primul rind multumesc pentru revista, este o revista interesanta; ceea ce pot sa spun eu este sa continuati PENTRU CA MARE ESTE RASPLATA VOASTRA. In legatura cu atmosfera de aici pot sa spun ca este una de SESIUNE, in ciuda zapezii care a cazut 24/ore, aproape continuu. Despre revista am auzit de la un coleg de an, tot TEOLOGIE 2 ...har si pace in continuare...

Nota redactiei: Ne bucuram ca iti place revista. Am vrea sa continuam aceasta lucrare, asa ca nu intra in panica. Speram sa nu te deranjeze tonul folosit, desi prin intermediul unui simplu mesaj este greu sa-ti dai seama de tonalitate. Transmite salutari lui Adi… Acum putem si noi spune ca a venit iarna!!! Aici ninge de o zi si nu da nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Numai bine si Domnul cu voi la examene!

Calin Daniela (Suceava): Am primit nr 39 in mod text si in mod html si vreau sa va comunic despre faptul ca am reusit sa le vizualizez (mai ales cel html) foarte bine si cu Netscape. Va multumim inca o data si va dorim mult succes in continuare. Speram ca pe viitor sa va comunicam si parerile despre continutul articolelor in mod mai amanuntit. Fam Calin.

Nota redactiei: Ne bucuram sa stim ca ati putut vizualiza revista in ambele moduri (html si txt). Problema este: doriti in continuare mod text? Ne-am bucura sa primim si pareri asupra articolelor. Speram sa ne lamuriti cu modul de trimitere. Domnul sa va binecuvanteze intreaga familie!

Marius Cruceru (Oradea): Dragii mei, astazi este mare sarbatoare pentru mine, sint istovit, dar cred ca in folos. Sunt la Viena, in orasul valsului, si am terminat, dupa aproape 10 zile de munca, de inregistrat Cd-ul cu psalmii lui David si (intr-un fel ai lui Cornilescu) si intr-un altfel ai mei, pentru ca singurul lucru pe care l-am facut eu a fost sa le pun muzica. Deci, va ademenesc in camaruta din Matei 6:6 prin aprox. 45 minute de muzica care este foarte departe si diferita de valsul venetian, dar si de hip hopul de Ferentari. Va invit sa ascultati "psalmii ca muzica de «camera»" de David Unplugged. Dedic acest disc celui din odaita de care vorbeste Matei si celor care nu au intrat inca acolo. Numai bine si auditie linistita.

Nota redactiei: Ne bucura sa auzim ca ati reusit sa inregistrati pe un CD acei minunati psalmi cu care ne-ati incantat urechea de fiecare data cand ati avut prilejul. Cam cum am putea ajunge si noi in posesia lui? Sau inca nu ati inceput sa comercializati acest prim album? Speram sa ne vedem cat de curand. Sa auzim numai de bine!

Cosmin Ghiurau (Michigan, U.S.A): Eu locuiesc in orasul Ferndale, statul, Michigan, USA. Fac parte bine-inteles din biserica Bethesda Romanian Pentecostal Church din Troy, Michigan, pastorita de Fr. Simion Timbuc. Eu sunt webmaster-ul al site-ul http://www.betezda.com. Noi la BETEZDA.com incercam sa formam o comunitate pe internet unde Romani-Americani Crestini din intregea lume pot sa se adune si sa se cunoasca. Vrem sa fim un punct "central" pentru Romani-Americani Crestini. Cu ajutorul lui Dumnezeu asa putem sa fim o lumina pentru toti.

Nota redactiei: Ne cerem scuze pentru faptul ca am “taiat” aceasta portiune din mesajul dumneavoastra, dar credem ca asa este cel mai bine pentru a se afla de site-ul vostru. Vom pune un link si in pagina noastra, iar butonas nu avem nevoie (deocamdata). Mai pastram legatura!

Robert Martiniuc (Los Angeles): Dragii mei, va doresc un An Nou... nou din toate punctele de vedere. Iar pentru Ionutz urarile sunt de doua ori mai multe, si cu ocazia zilei de nastere. Si Domnul stie ce trebuinte aveti anul asta, stie si unde si cum putem sa va ajutam in ceea ce faceti, sa va sprijinim. Mai ales ca sunteti mari acum, ati ajuns la numarul 40 (ca sa-l parafrazez pe Eugen), cerintele cresc, asteptarile noastre deopotriva... Va multumesc inca o data pentru eforturile facute, pentru noptile pierdute cu intocmirea urmatorului numar si va asigur ca si acum aparitia voastra imi lumineaza cumva si imi destinde inceputul de saptamina (stiti voi de ce nu Weekend-urile). Incolo, numai bine si sa ne rugam Domnului sa ne dea puteri sa ne ducem mintuirea pina la capat! Imi cer scuze ca va scriu asa de tirziu, dar timpul asta american se contracta de numa-numa, uneori nu am posibilitatea tehnica de a va scrie. Dar o mai face Clara din cind in cind si cum noi una suntem... Cu multa dragoste, Robert M.

Nota redactiei: Ehei, mai auzim si noi despre tine! E drept ca e cam tarziu dar treaca de la noi tura asta. Asteptari avem si noi si voi asa ca nu stim cum o s-o scoatem la capat. Nadajduim sa o scoatem cumva ca asa ii sta bine romanului… A, am uitat, noi o vom scoate la capat… In rest ne bucura faptul ca revista noastra te destinde, te deconecteaza de la aparatul de contractat timpul american… Multumim pentru faptul ca ne sustineti in rugaciunile voastre si speram si noi ca anul acesta sa fim ceva mai frumosi inaintea Domnului. Transmite toata dragostea noastra familiei, si in special Clarei!

Epilog: “Am invatat privind la o floare prima lectie despre frumos!”

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: