The Salt Street Journal nr. 41



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.41 / 31 ianuarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Eugen Grigoroscuta, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Lena Grigoroscuta

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Reflectii scripturale, Perspective teologice, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Asteptari implinite, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Ziarele din Romania, in data de 26 ianuarie, nu au pierdut prilejul de a publica portretul lui Ceausescu, starnind cititorilor “dulci” aduceri aminte. Dar cititorul de gazete e inteligent, nu se impiedica in imagini si portrete. El surade si calculeaza rapid ce varsta ar fi implinit personajul, apoi se intoarce la problemele lui...

Si iata, numai ce rosteste cuvintele “inteligenta” si “a calcula”, ca o problema reala si concreta a si aparut: Andrei Marga, Ministrul Educatiei Nationale, isi anunta demisia. Si nici nu are timpul sa inteleaga motivele demisiei ca o greva generala loveste din plin liceele si scolile din Romania...

Si iata, numai ce rosteste cuvantul “intoarcere”, ca o alta problema acuta si actuala a si aparut: Sindicatul mecanicilor de locomotiva declanseaza, ei bine da, greva generala, facand imposibila orice intoarcere...

Si iata, numai ce rosteste cuvintele “imagine” si “suras”, ca problema imaginii sifonate a lui Horia-Roman Patapievici se rezolva prin acceptarea candidaturii sale, in cele din urma, in Colegiul Consiliului National de Studiere a Arhivelor fostei Securitati. Surasul este evident...

Si iata, numai ce rosteste cuvantul “impiedicare”, ca o problema rece si alba a si aparut: zapada care s-a asezat fara zgarcenie peste plaiurile mioritice, cu nametii crescand alarmant de la o ora la alta, impiedicand si ingreunand accesul pe toate drumurile...

Ziarele din Romania, in data de 26 ianuarie, nu au pierdut prilejul de a publica portretul lui Ceausescu, amintind cititorilor ca se poate si mai rau...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Navigatorii pe internet se impart in doua: cei care au auzit de noi si cei care nu...



Prima stire

“Eclesia”- este numele celei mai recente reviste evanghelice care apare la Iasi. Revista este editata de Centrul studentesc crestin “Eclesia”. Noi le uram un drum lung si aducator de roade. Amintim ca la Iasi apar inca alte trei reviste: HAR, Foaie si New Generation Magazine.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXIII)

In primele sapte capitole ale Evangheliei ne-a fost prezentat un tablou al Imparatiei Cerurilor, asa cum s-a asezat ea peste lume. Am intalnit termenii raportului dintre om si Dumnezeu, dintre lumea cazuta si realitatea harului adus de Christos Mantuitorul. Am asistat la o rostire a cuvantului Imparatiei pentru om, pentru lume, spre mantuire.

Ceea ce este interesant de sesizat in toata aceasta parte a Evangheliei este faptul ca Dumnezeu Se apropie de om respectand termenii creatului. Christos nu vine in lume pentru a distruge ceea ce va fi gasit aici, ci pentru a cauta ceea ce e valoros - omul – si a-i oferi o iesire. Christos desparte lucrurile, face ordine in ele, nu le anuleaza, chiar daca acestea ajung sa fie in opozitie. El desparte lumina de intuneric, viata de moarte, binele de rau, pacatul de libertate si neprihanire. Dualismul cu care opereaza Evanghelia nu este unul maniheist (care presupune o vesnica lupta si opozitie intre doua principii – binele si raul) si ca atare ontologic, ci unul iconomic. De la Christos incoace, in mod explicit, istoria devine un taram al luptei, unde miza este omul, iar finalitatea este fie inviere si vesnicie fie damnare. Omului i se descopera un sens in harul lui Christos, viata sa primeste o perspectiva de care poate beneficia sau nu prin libera alegere.

Maniera in care Evanghelia ne prezinta scena istoriei, scena relatiei ei cu Imparatia Cerurilor este, de asemenea, sugestiva. Totul este expresiv si clar, simplu si direct. Se evidentiaza sensibilitatea acestei relatii, riscurile ei, posibilitatile de degenerare.

Incepand cu capitolul opt, cadrul se schimba. Apare in prim-plan lucrarea lui Christos, viata Lui pamanteana presarata de Cuvant, semne si minuni, lucrari. Despre toate acestea vom incepe sa discutam in numerele viitoare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Surpriza...

... placuta pentru unii - Cartea legii gasita in Casa Domnului. Lucrarile de curatire si reamenajare a Templului au condus la descoperirea Cartii. Pierduta !!?!, uitata chiar de preoti ?!?, aceasta Carte reapare in istoria poporului evreu.

In istorie, perioada Reformei repune in drepturi si autoritate Sfanta Scriptura. Imediat tradusa in limba accesibila poporului, tiparita si raspandita printre mase, ofera un nou suflu de viata. Lectura Bibliei (si nu doar lectura) a deschis ochii spirituali ai unei crestinatati aflate in deriva - daca nu chiar ruina!

Inchizand paranteza istorica, trebuie sa constat ca m-au frapat doua "detalii": O carte (2 Cronici 34.18). Biblia nu a fost, nu este si nu va fi o carte - este Cartea, singura, Cuvantul lui Dumnezeu. Ratacita (pentru a evita pierduta) ÎN Casa Domnului. Problema nu este exclusiv a perioadei monarhiei in Israel; azi, in cate biserici, Biblia nu este decat o carte prezenta chiar si pe amvoane, eventual in inventarul acelor biserici, si cu toate acestea, pierduta. E un paradox, poate nu ne convine, dar este o realitate.

Important este, nu ce afirm eu in aceste randuri, sau ce spune pastorul, sau comitetul bisericii, ci ceea ce spune Dumnezeu referitor la modul cum pastram, onoram si traim Cuvantul Sau. Astazi posedam Biblii cu sau fara explicatii, aurite sau nu, in diverse traduceri, chiar si pe calculator, dar ramane intrebarea: nu cumva am ratacit-o ca pe o oarecare? Nu cumva este pierduta chiar in Casa Domnului, chiar de cei ce (paradoxal) o folosesc? Acum este belsug de Biblii, dar e posibil sa vina vremuri cand cuvintele Domnului din Amos 8.11,12 sa fie actuale.

Doar Dumnezeu stie mersul istoriei in continuare, dar important pentru mine este sa am Cuvantul Domnului in inima si in mintea mea, ca Autoritate care imi conduce viata!!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

Danut Manastireanu



Perspective teologice ©

Ganduri despre ucenicie I

Responsabilitatile ucenicului

Ucenicul trebuie si el, la randul lui, sa vadeasca un interes sincer pentru formarea sa spirituala. Exista multe semne care pot da de inteles unui mentor ca cineva doreste cu adevarat sa se aseze sub autoritatea lui. Timpul insa este singurul care poate valida autenticitatea unei asemenea optiuni. Testul timpului ne conduce la ideea ca relatia de ucenicie presupune platirea unui pret. Despre aceasta vorbeste Insusi Mantuitorul, atunci cand spune ca ucenicul trebuie sa fie gata a renunta la insasi viata sa. Dietrich Bonhoeffer a dedicat o faimoasa carte acestui deziderat. El se referea in esenta la tentatia protestantilor de a abuza de har, de a oferi oamenilor o Evanghelie prietenoasa ("user friendly", cum se spune in limbaj informatic).

Ucenici ai nostri sau ai lui Christos?

Scolile antice de filosofie promovau un model de formare in care ucenicia juca un rol extrem de important. Pitagora, Socrate sau Aristotel, au avut cu totii scoli de ucenici. Asa cum bine stim, Christos a avut El Insusi un grup de ucenici pe care i-a format dupa tiparul general al lumii antice, intr-o forma adaptata mediului iudaic si practicata curent de rabinii din Israel. Dupa Christos, ucenicii Lui au facut si ei la randul lor ucenici. Deosebirea majora a fost insa aceea ca ei n-au pretins niciodata a crea propria lor scoala filosofica ori religioasa. Telul lor explicit era acela de a forma, nici mai mult, nici mai putin, decat "ucenici ai lui Christos". Tocmai de aceea ii indemna apostolul Pavel pe cei pe care ii forma, "fiti imitatori ai mei (gr. mimetes), asa cum si eu sunt imitator al lui Christos ". Mentorul crestin nu este deci chemat sa se multiplice pe sine, decat in masura in care viata sa reflecta imaginea si caracterul Maestrului suprem, Isus Christos. Fara aceasta, exista riscul caderii in orgoliu sau al crearii, nu de fiinte libere, ci de cloni, de imitatii decerebrate, sau, Doamne fereste, de "mancurti".


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

S-ar putea afirma ca zona cea mai activa din punct de vedere seismic din Romania, nu mai este Vrancea, ci PNTCD. Unde era asteptat si unde s-a resimtit cutremurul, desi, cei zguduiti afirma ca au iesit mai uniti, cu o imagine evident imbunatatita, chiar daca mai putini!

Ideea unanim acceptata este ca s-au produs mai multe rupturi: domnul Ciorbea cu grupul sau, constituit apoi in ANCD, apoi domnul Vasile cu un partid popular. Opinia mea este ca aceste aripi nu s-au rupt din partid, ci partidul s-a rupt de "CD". Nu e doar un joc de cuvinte – CD, in acest caz, nu sugereaza Conventia Democrata, ci Crestin Democrat. Aceste desprinderi au venit ca o consecinta logica a abdicarii partidului de la principiile CD. Un partid care se pretinde "crestin", manifesta o obedienta exagerata pentru "sugestii" venite din alte zari. Afirmand aceasta, ma gandesc in primul rand la legea care vizeaza homosexualii. Oare acesti crestini (si democrati) nu au nici o Biblie in partidul lor? Si daca au, nu au citit niciodata Levitic 20.13 sau Romani 1.27? Biblic, nimic nu e interpretabil, e porunca lui Dumnezeu. Nu cumva pretul platit pentru asa zisul acces in Europa e prea mare? De-a lungul istoriei indivizi sau natiuni au incercat sa progreseze spunand nu lui Dumnezeu - direct sau indirect. Si unde au ajuns? Istoria se repeta!! Revenind la ruptura, s-ar mai putea constata multiple aspecte. Exista insa experti in analiza politica, in concluzii, si ei sunt cei mai in masura sa aprecieze situatia actuala; eu doresc doar o intrebare sa(-mi) mai pun: ce va urma? Greu de spus; ma gandesc doar la versetul din Evanghelia dupa Luca 23.12 (poate "domnul Ciorbea prieten cu domnul Vasile" e prea mult spus), daca nu cumva prin analogie, doi fosti prim ministri care au iesit in mod similar din scena ("ajutati" de colegi) sa faca acum front comun. Si daca da, contra cui? Si in ce scop? Nu e greu de intuit...

Se pot imagina multe scenarii; viitorul le va confirma sau infirma, dar... Sa ramanem (sau daca e cazul, sa devenim) crestini, urmasi ai lui Cristos.


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Bibliotecarul de serviciu



Raftul de carti

Mihail Sebastian - “De doua mii de ani...”

Soarta acestui roman este stranie si complicata inca de la inceput. Nu poti rasfoi primele file cu obisnuita rabdare si tenacitate solicitata de drumul care va urma - lectura, ca ti se pune inainte jaratec, flacari aprinse: Prefata! Caci ce poate fi mai sacaitor decat faptul ca prefata romanului ajunge mai celebra decat opera aflata in discutie... Iar cand numele celui care semneaza prefata este Nae Ionescu, adica numele unuia dintre cei mai de seama ganditori ai vremii, te poti astepta la ceva stralucit, polemic si demolator.

Prima mare surpriza, romancierul, jurnalistul si dramaturgul Mihail Sebastian este de fapt, pe numele adevarat, evreul Iosef Hechter.

(citate din prefata romanului aparut la editura “Humanitas”)

“Iosef Hechter se chinuieste...” “Iuda se chinuieste. De ce? Nu exista un «de ce». Iuda se chinuieste, pentru ca... e Iuda. In acelasi fel in care soarele lumineaza...” “Iuda sufera. De ce? Pentru ca Iuda traieste in mijlocul unor popoare pe care nu poate sa nu le dusmaneasca, chiar daca ar voi altfel; pentru ca din momentul in care a refuzat sa-l recunoasca pe Hristos-Mesia, ancorandu-se si mai departe - pe drept sau pe nedrept - in calitatea lui de popor ales, el e dator fata de el insusi sa-si implineasca functiunea care ii revine, aceea de dizolvant al valorilor crestine. Iuda sufera pentru ca L-a nascut pe Hristos, L-a vazut si nu a crezut. Si asta nu ar fi fost prea grav. Dar au crezut altii - noi. Iuda sufera - pentru ca e Iuda.”

Soarta acestui roman este stranie si complicata odata cu sfarsitul ultimei pagini. Odata inchisa ultima pagina s-au deschis altele purtand numele: “Cum am devenit huligan” - Texte, fapte, oameni -, pagini (reactii, comentarii, acuze) adunate de prin jurnale la care raspunde Sebastian. Iata ce-i raspunde lui Nae Ionescu, referitor la pasajul decupat mai sus: “Popoarele fericite n-au istorie, spunea cineva. Poate ca au, dar n-o simt, n-o traiesc, n-o transfigureaza...”

(din nou Nae Ionescu): “Eu insa nu pot face nimic pentru tine. Pentru ca eu stiu ca Mesia Acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter - si tu nu L-ai cunoscut. Atat ti se cerea in schimbul tuturor bunatatilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: sa veghezi. Si nu ai vegheat. Sau nu ai vazut - pentru ca orgoliul ti-a pus solzi pe ochi. ...Iosef Hechter, nu simti ca te cuprinde frigul si intunericul?”

Mihail Sebastian: “De ce vorbiti despre «frig» si «intuneric»?”

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Bernini Giovani Lorenzo



Altarul Sfintei Tereza, Cappela Cornaro - Biserica Santa Maria Della Vittoria – Roma

Cele doua peronaje sunt prezentate intr-o atmosfera de inceputuri, simt ca au impresia unei geneze – geneza unei incolatari absolute… Dincolo de ce imi este dat sa vad se razboiesc trairi, se lupta idei, bat inimi… Sfanta Tereza este prezentata in extaz mistic, ingerul cu bratul gol tine in mana sageata divina. Deasupra personajelor ce se joaca timid se poate vedea un porumbel: porumbelul sacru.

Deoarece nudurile erau interzise conform Conciliului de la Trento, Bernini a trebuit “sa respecte legile” – astfel ingerul si Sfanta Tereza sunt inroluiti intr-un derapaj bogat. Deci lui Bernini nu i s-a putut reprosa nimic, lucrarea era in “conformitate cu legile” si era foarte reusita.

Lucrarea imi da senzatia unei dimineti perfecte… Acum la mine e mai mult decat dimineata, e acel moment al timpului cand stelele deseneaza soarele iar soarele deseneaza luna; astfel se joaca creatorul cu timpul… exista o dimensiune cand nu-l mai simti, esti doar tu si esti fericit…


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Antonio Vivaldi - Cele patru anotimpuri
(ultima parte)

Contrastant, tabloul toamnei (Concertul nr. 3, in fa major) aduce cantece si dansuri ce sarbatoresc culesul recoltei. Un cules din care nu lipseste bautura. Ameteala si somnul satenilor (partea lenta) sunt redate pe rand de vioara, violoncele, contrabasi, viole si "tutti", pentru ca tabloul sa se incheie cu o scena de vanatoare (Allegro energico ma allegramente cantato) ce imbina vioiciunea goanei prin padure, cu spaima, suferinta si moartea animalului fugarit.

In ultimul concert (Iarna - fa minor), descrierea naturii albe si reci e intretaiata de elemente de plasticitate comica - cum ar fi mersul poticnit al unui drumet pe gheata, repetatele lui cazaturi. Dar versurile din sonetul poetului anonim se sfarsesc cu cuvintele: "Aceasta este iarna. Asa cum e ea, aduce si bucurii", idee (incredintata viorii) prin care compozitorul isi incheie atat tabloul sonor al iernii (sentimentul de siguranta aflat de drumet in adapostul cald al caminului), cat si intreg ciclul Anotimpurilor (linistea pe care o aduce speranta in reinvierea naturii), ciclu ce se impune in istoria muzicii ca valoros model si ca precursor in conceptia poemului simfonic.

De-a lungul partiturii compozitorul a plasat formulari precum "a sosit primavara", "cantecul pasarilor", "murmurul izvoarelor", "somnul pastorului", "furtuna", "vanatoarea", substanta emotionala dominand in mod consecvent factorii stilistici.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

IN TACERE

Urcusul frenetic al noptii
inundandu-mi vaile necurmate ale pribegiei,
tainele mortii petrecandu-mi zborul firav
de colb...
lectia aceasta-i o povara nevazuta
atat de trainic necesara.

As trece iarasi prin gradini
cu zarile impovaratelor veacuri
de crini,
sa nu mai tanjeasca lumina
un ceas de veghe spre Cetate;
as trage umbra dupa mine
in roua Zorilor
dar nu se cade decat in tacere
sa-si bea iertarea fiul pierzator,
din colina – ca inviere.

27.05.1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

MINCIUNA (II)

Daca atunci cand incercam sa spunem adevarul avem un debit suspect, un comportament tulburat sau gesturi care ne scapa, atunci cand mintim stim exact ceea ce vrem sa zicem pentru ca nu cautam sa spunem adevarul. Adevarul concret este ambivalent, cauta cuvinte, se balbaie, se reia... Demonstratia lui este impecabila. In minciuna, debitul verbal poate tulbura pentru ca este prea fluent, prea “frumos zis”, se serveste de cuvinte inselatoare, de un “bun actor”. Mincinosul surade larg dar ii pot tremura pupilele din cauza emotiei, de-a iesi totul cum trebuie...

Dar exista mincinosi buni, si mincinosi care se tradeaza mult prea usor. Care din ei ar trebui sa renunte sau care sa progreseze? Poate nici unul! Se pune intrebarea daca minciuna participa la structura personalitatii, daca o favorizeaza cumva. De exemplu, dintre copiii abandonati care scapa cel mai bine de situatiile disperante? Cel care inventeaza, nascoceste, minte cel mai mult. Cand nu stiu ce vor manca maine, cand isi risca viata, cand sunt urmariti si acostati de politie, acesti copii reusesc sa scape gratie auto-pacalelii, gratie amagirii si minciunilor. Intervievati de politie sau asistenti sociali, cei mai isteti “trec bine testul” afisand un fals comportament social acceptat. Se mint pe ei insisi, isi mint visele si sperantele dar cei mai multi reusesc sa supravietuiasca asa.

Cand il minti pe celalalt pentru ca nu vrei sa-i faci rau, scapi intr-un fel in momentul in care acesta nu va afla niciodata, dar daca minti si se poate afla adevarul, se naruie totul. In medicina, a nu spune adevarul devine o forma de a nu-l respecta pe celalalt, cu toate ca adevarul poate fi necrutator.

Este capital sa nu confundam minciuna cu brutalitatea, pentru ca minciuna este un semn de regresie in brutalitate (femeile victime ale incestului care ascund toata viata secretul lor, copiii maltratati care de asemenea simt imposibilitatea de-a vorbi despre ce li s-a intamplat, acesti copii vor trai intr-un circuit social “alterat”, fiind victime ale propriilor minciuni care de fapt devin adevarate “brutalitati” iar agresorii raman nepedepsiti).

Ramane aceeasi intrebare: “Minciuna: semn de regresie umana sau dovada a inteligentei?” Numai societatea in care traim ne poate spune aceasta si sistemul propriu de valori, de resurse morale sau credinte religioase.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Lena Grigoroscuta



Asteptari implinite

Am asteptat de la cea de-a doua Serata HAR & SSJ sa fie ceva "adevarat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit", pentru ca acestea sunt criteriile dupa care incerc sa-mi ghidez toate actiunile.

Prima impresie despre serata a fost data de motto-ul: "Sa poti sa fii un prieten!", care m-a intampinat de cum am intrat in sala ce a gazduit intalnirea. Mi-am dat seama ca pentru organizatori acesta era ceva real, adevarat, deoarece am fost primita cu un zambet si cu un salut prietenesc din partea lor. Am fost sigura in acel moment ca serata va fi vrednica de cinste si vrednica de primit. Intalnirea a fost deschisa de o poveste, urmata de alte doua, ceva mai tarziu. Pentru mine, acestea au reprezentat mai mult decat istorisiri spuse intr-un mod atractiv, pentru ca mi-au amintit de singura mea forta, ca si crestin - rugaciunea - si de doua calitati esentiale pentru un urmas al lui Cristos - bunatatea si rabdarea.

Daca asteptam ceva curat si pur de la serata, atunci acest ceva era un moment al copiilor, care nu a lipsit. Doua talente, probabil doi viitori artisti, Simon Petru si Octavian au interpretat doua piese clasice. Naivitatea si puritatea lor am descoperit-o in raspunsul la intrebarea: "Ce este prietenia?" -"Dragoste!", dragoste si atat. Cand nostalgia dupa acea varsta curata a copilariei era gata sa ma paraseasca, am avut surpriza si bucuria sa ascult un colind in limba franceza - Il est né le divin Enfant - inclus intr-un scurt program de muzica irlandeza. A fost o surpriza pentru ca este un colind pe care l-am invatat cu mult drag in clasa a V-a, pe care insa nu l-am mai ascultat de atunci.

Dupa ce am mai ascultat un cantec compus special pentru serata, dupa ce am asistat la cateva premieri si l-am cunoscut si pe cel mai tanar participant la serata - un prieten de doar 2 luni, a urmat momentul cel mai asteptat de mine al seratei, momentul Vali Pentea Sava. Dupa un salut adresat prietenilor din sala, interpreta si-a manifestat dorinta de multumire fata de Dumnezeu prin cantarile sale, modalitate de slujire a celor prezenti. Prima cantare interpretata a fost "Sa stie tot pamantul", cunoscuta in randul tinerilor crestini, dar despre care putini stiau ca este compozitie a solistei. Printre solicitarile tinerilor - partial onorate - s-au mai numarat: "Nu te ingrijora" (cantarea mea preferata), "Ingenuncheat in fata crucii" (cantarea pocaintei interpretei si in acelasi timp cantarea ei preferata), "Nimic nu sunt",
"Doamne, asculta-ma!" (cantare compusa in urma accidentului prin care a trecut familia Sava), "Am crezut", "O, tu, inima zdrobita", "Domnul meu si Dumnezeul meu" si "Isus e pacea".

Intre cantari Vali Pentea Sava a povestit cateva intamplari din viata ei, unele din ele fiind punct de plecare pentru cantari; momentele de cercetare si incurajare au fost imbinate cu momente vesele, atmosfera fiind placuta pentru cei care nu si‑au pierdut rabdarea timp de peste 3 ore, cat a durat serata.

Inaintea de cantarea de final, "Mergeti cu Isus", mi-a retinut atentia o fraza: "Singurul pe Care am vrut sa vi-L prezint este Dumnezeu"; iar daca aceasta a fost motivatia a tot ceea ce s-a facut in acea seara, pot spune ca asteptarile mi-au fost implinite.


(recomandam a se vedea "Imagini si texte despre seratele 'Har' & SSJ")

Alina Simion



Un bob de sare

M-am aplecat sa-l ridic. Nu am putut, era peste putintele mele. Aveam senzatia ca-mi pare rau, dar mi-am amintit ca ma rugase atat de mult sa-l las acolo unde l-am gasit, incat am renuntat la gandul de a-l lua. Pesemne ca-i placea acolo, jos, departe de larma dimprejurul meu. Cred ca si eu, poate si tu, tanjim dupa linistea de acolo.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

aveam pumnii inchisi, tremurand,
tineam strans in ei, tot ce-adunasem,
tot ce pierdusem sau nu avusesem niciodata.
aveam ochii inchisi, tremurand,
nu vroiam sa revad trecutul, prezentul,
sau tot ce nu vazusem de fapt niciodata.
aveam dovada ca nu voi fi niciodata
mai mult decat ceea ce sunt, am fost,
sau voi ajunge sa fiu.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Despre normal si anormal…
(ultima parte)

Daca va spun ca romanticii sunt idealisti, ce veti spune? Intr-un fel eu vad romanticii a fi normali. De altfel, un idealist sunt si eu si, de aceea, sustin ca sunt normal in ceea ce priveste conceptiile pe care mi le conturez pentru a-mi “ghida” actiunile, faptele, viata…

Imi place mirosul de iasomie si imi plac lacramioarele. De asemenea o luna plina intr-o seara de vara m-ar face sa ma simt excelent. Normalul consta in a iubi frumosul si bunul mers pe care l-a lasat cel ce a creat un mediu normal, o lume care ar fi trebuit sa fie normala.

Nu vreau sa plictisesc pe cei care considera normalul diferit de ceea ce vad eu. Este vorba de mediul in care am crescut, si cred ca foarte mult conteaza cei sapte ani de acasa pentru a evalua corect normalitatea…

Poate ca in zilele noastre romanticii sunt tinta ironiilor si a dispretului. Dar nu poti schimba un romantic doar pentru ca nu iti convine acest lucru. Ar trebui sa promovam anormalitatea sau sa pretuim romanticii?

Fiecare isi poate raspunde si, eventual, sa se incadreze in acea categorie in care ar dori sa figureze. Dar pana atunci, nu dispretuiti romanticii… Ei sunt niste fluturi care mor de fiecare data cand vad anormalitatea si reinvie prin puterea dragostei lor pentru frumos…

Curier & Posta redactiei

Livius (Pup) Percy (North Carolina, USA): Dragii mei, astept fiecare numar al revistei, il citesc cu placere si ma bucur din toata inima de realizarea voastra. In mod deosebit savurez fiecare "Bob de sare", poeziile si editorialele. Continuati sa incurajati creatia originala! Cind veti publica (chiar si in forma electronica) o antologie a acestor creatii originale? Fiti binecuvintati!

Nota redactiei: Va multumim pentru aprecieri. Faptul ca numiti in mod deosebit rubricile pe care le “savurati” ne ajuta la evaluarea revistei, iar pentru cei ce le semneaza este o incurajare. O antologie? Recunoastem ca nu ne-am gandit la aceasta. Dar cuvantul “antologie” arata cel mai bine ca au trecut 42 de saptamani, (41 de numere) de cand exista SSJ. Fiti binecuvantat!

Cristi Tepes (Bucuresti): Dragii mei, sunt nauc si fericit! N-am stiut ca existati (ca revista) pina acum citeva minute. M-ati imbogatit si, vorba lui Noica, aveti deci autoritate asupra mea. Ma rog lui Dumnezeu sa va ajute sa ajungeti sa-L puteti sluji tot mai mult si mai bine cu acest medium de neinchipuit pe vremea cind si eu haladuiam pe "Salt street" - Iasi de citeva ori (si ceva mai multe ore) pe saptamina. Nu stiu daca mai exista asa ceva in lumea romaneasca dar va doresc sa va cistigati tot mai mult autoritatea pe singura cale autentica: slujirea! PS: Eu sunt abia la litera B de la cursul de alfabetizare in calculatoare si comunicatii de acest tip. Pot sa le trimit si altora adresa voastra?

Nota redactiei: Draga Cristi, in redactia noastra a fost mare sarbatoare cand mesajul tau a ajuns. O generatie o regaseste pe alta, chiar daca peste ani si distante... Mesajul tau ne impovareaza, caci trebuie sa te naucim, fericim si imbogatim in continuare. Cateva cuvinte despre SSJ: primul numar a fost difuzat pe data de 17 aprilie 1999 (la 70 de adrese), de cateva luni bune numarul cititorilor este de peste 500. Avem doua pagini web (una audio) si un supliment. Ca revista organizam o serata lunara la care au fost invitati pana acum Chris si Vali Pentea Sava. Mai exista o revista electronica care apare tot la Iasi. Cat despre adrese, sigur ca da. Asteptam si alte vesti de la tine. Dumnezeu sa fie cu tine!

Radu Alex (Oradea): Care crezi ca este cel mai important, cel mai neinsemnat lucru, cel mai scump lucru si cel mai ieftin lucru? Pentru fiecare din aceste lucruri raspunsul este acelasi: TIMPUL. Timpul este cel mai pretios lucru. Ai mare grija de el. Timpul este cel mai neinsemnat lucru. Dar nu-l arunca de ici colo. Timpul este cel mai scump lucru. Te costa enorm daca nu-l folosesti cu intelepciune. Timpul este cel mai ieftin lucru. Nu te costa nimic sa il faci cadou altora.

Nota redactiei: Care crezi ca este cel mai important, ... cel mai scump cititor? Pentru fiecare din aceste intrebari raspunsul este acelasi: TU. Impreuna cu toti ceilalti. Tu, pentru ca ai suflet. Ai mare grija de el. Tu, pentru ca ai intelepciune, initiativa si credinta. Multumim pentru timpul tau...

Mimi (Oradea): Dragii mei, va multumesc din suflet pentru revista! Sunteti minunati si ii multumesc DOMNULUI pentru voi. Dar am uitat sa ma prezint: Ma numesc MIMI si sunt studenta la INSTITUTUL BIBLIC "EMANUEL" ORADEA la sectia de asistenta sociala. Ma intereseaza indeosebi articolele de psihologie, dar si celelalte sunt interesante. M-am bucurat mult sa aflu vesti despre profesorul nostru de greaca MARIUS CRUCERU. Multumesc DOMNULUI ca existati! O sa ma rog pentru voi!

Nota redactiei: Draga Mimi, intre SSJ si IBEO se intampla un fapt ciudat, noi in mod oficial nu difuzam revista institutului. Cei care conduc IBEO au decis ca nu e momentul... Se pare ca unii studenti, de acolo, sunt intresati de ceea ce facem, pe cand altii se intreaba: “La ce bun o asemenea revista? E crestina? Are pagini de teologie? E o revista literara?” Raspunsul se poate afla in fiecare numar la posta redactiei, dar noi asezam raspunsul pe un prim palier elementar: intre a face si a nu face nimic, noi am ales sa facem... Si acum revenim la mesajul tau. Noi il pretuim foarte mult pe Marius, si nu intamplator el a dorit sa ne anunte bucuria lui. Mimi, tu spui ca vrei sa te rogi pentru noi, noi te indemnam sa o faci si iti multumim.

Cristina Fratu (USA): Hi, Ionut! Vreau in primul rind sa-ti urez La multi ani si Domnul sa-ti dea tot ceea ce El considera ca ai nevoie (te rog sa scuzi intirzierea). Stiu ca nu ti-am mai scris de foarte mult timp. I'm sorry. As vrea sa te rog, daca vei afla cum se poate procura CD-ul lui Marius Cruceru, sa-mi scrii si mie deoarece as dori foarte mult sa il am. Daca s-ar putea sa-mi dai adresa de e-mail a lui Marius as putea sa iau legatura eu cu el. Dar nu stiu care este "the policy" la voi. Please let me know. Thank you!

Nota redactiei: Hi, Cristina! Vestea proasta este ca acum la posta redactiei nu iti raspunde Ionutz.... El a raspuns in ultimele doua numere. A doua veste proasta este ca “the policy” la noi este sa nu divulgam adresele. Dar nu putem sa nu te ajutam, asa ca daca Marius Cruceru citeste si vrea sa ne (te) informeze despre ce si cum... asteptam. In plus, pentru ca tinem la tine, noi ii vom trimite un mesaj personal. Ce zici? Please let me know. Thank you!

Stanciu Teofil (?): Va salut cu respect! Am aflat despre revista dumneavoastra difuzata prin e-mail. As vrea sa va rog sa-mi trimiteti si mie revista. Va multumesc. Va doresc spor la lucru. Domnul sa va aiba in paza.

Nota redactiei: Draga Teofile, ai intrat in universul nostru virtual. Esti nou venit, dar bine venit. Iti multumim.

Nota redactiei pentru Nelu Sandru: Referitor la cerintele dumneavoastra tehnice va vom scrie un mail personal. Speram sa nu deranjeze acest lucru pe nimeni. A, inca ceva, poate nu muriti pana atunci... de curiozitate. Numai bine si Domnul sa va binecuvinteze intreaga familie.

Nota redactiei pentru Emanuel, Daniel Ilas, si toti acei care "s-au ratacit" in atatea probleme zilnice: "Ne este dor de mesajele care le primeam de la voi toti...!"

Epilog: Candva mi-a plans in ochi o lacrima... am intrebat-o ce are; mi-a spus ca nu mai poate exista decat daca incerc sa exist si eu...

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: