The Salt Street Journal nr. 42



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.42 / 7 februarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Dana Foszto

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Jessica's Style, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Despre chipul nevazut al “Asteptarilor implinite”. Nu este nimic neobisnuit in faptul ca organizarea unei manifestari comporta si o munca de culise, dar este mai putin obisnuit developarea amanuntelor de culise. Dupa cum stiti SSJ impreuna cu revista HAR au demarat un proiect de realizare a unei manifestari intitulate: “Seratele HAR & SSJ”, pe scurt ar fi vorba despre petrecerea timpului liber alaturi de prieteni, intr-un cadru organizat la care sa fie invitat si un artist evanghelic. Artist care, prin produsul sau cultural, sa ofere o dimensiune spirituala, morala si culturala manifestarii.

Nu este de mirare ca o munca de pionerat este dificila si contradictorie, dar este o surpriza aflarea chipurilor nevazute ale celor implicati. Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori superficial, neexersat in insusirea si respectarea unui protocol de colaborare. El vine si “functioneaza” pe ochi dulci si pe intamplare, profita de tot ce se poate profita. Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori inoperant, darama intelegeri si le aseaza in confuzie. El vine si “functioneaza” cu doua tipuri de miscari: a) dezinteres material afisat oficial; b) interes material aratat in culise si divulgat in dialoguri de taina. (Cere bani comunitatilor unde isi manifesta talentul si produsul cultural abia la sfarsit, punand astfel pe gazde in fata faptului implinit). Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori mirat, nu pricepe prea multe despre tine, dar retine ca scrii la o revista care se difuzeaza si in America. El vine si “functioneaza”..., iar tu, organizator, trebuie sa-l primesti, sa-l promovezi, sa scrii despre el si sa-l petreci zambind la gara.

Si peste toate sa ramai cu “Asteptarile implinite”!

PS: acest editorial nu polemizeaza cu articolul “Asteptari implinite” semnat de Lena Grigoroscuta, articol pe care l-am citit cu placere, ci este o fereastra a constiintei mele.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

I have a dream...



Prima stire

- Greva din invatamantul romanesc continua. Elevii din invatamantul postuniversitar se bucura in continuare de vacanta. Nu se stie insa pana cand, fiind vehiculata chiar varianta "inghetarii" anului scolar. Vom trai si vom vedea...
- Biserica Baptista Nr. 1 "Buna Vestire" din Iasi, are in aceste saptamani un timp special de rugaciune pentru trezire spirituala atat in biserica cat si in orasul Iasi. Astfel se doreste ca Biserica Baptista sa aiba un impact in plan local.

M. P.



Cuvantul

“Crucea cuvantului” cine o poarta?

Cei atinsi de cuvinte, care nu au fugit din calea lor, se vor gasi invaluiti in slove... intelese si mai ales neintelese, greu ori usor de primit, care dor, care ranesc, ii invie, vii fiind, ii sensibilizeaza. Apoi cuvintele revarsa din ei apa dulce, amara, tare si usoara si grea, mai tarziu le inchid ochii pentru ca si mai tarziu sa li se deschida. O muzica se naste, apoi din cuvinte... cuvintele devin insasi substanta muzicii.... o muzica a literelor..., din aceasta muzica izvorand cercuri si alte asemenea fapte.

Cei atinsi de cuvinte, in vene le circula litere, idei, intrebari si poate, putin sange.

Fiind pline de cuvant valorile creeaza valori.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXIV)

Din capitolul opt, Evanghelia ne prezinta lucrarea lui Christos pe pamant, lucrare aratata in semne si minuni. Minunea este un act, de obicei supranatural, pe care Christos il realizeaza cu un scop anume. Isus n-a facut minuni de dragul minunilor, la comanda omului. Functia minunii, asa cum ne invata Evanghelia, este una provocatoare. Prin minune Christos a avut intentia sa provoace omul, sa-i determine un comportament, un raspuns, o reactie. Este important de observat faptul ca minunea este asezata in relatie cu credinta omului. Tabloul vietii practice a Mantuitorului, asa cum il zugraveste Evanghelia, are in cadrul sau acest raport intre minune si credinta.

Se poate pune foarte bine intrebarea: care a fost rolul minunii in lucrarea Mantuitorului? Mai ales ca minunea a fost si este pentru om un element de senzatie, de atractie, un element care a structurat deseori comunitatea oamenilor in categorii diverse. E posibil ca sensibilitatea acestui act sa determine la nivelul destinatarului direct sau indirect reactii din cele mai diverse, e posibil ca minunea sa-si atinga mai greu scopul, profunzimea acesteia fiind atinsa doar in anumite coordonate.

E foarte clar faptul ca Dumnezeu n-a facut minuni de dragul spectacolului, mai ales ca lumea semita era obisnuita cu fenomenul religios in care era prezent supranaturalul. Minunea nu este un scop in sine in lucrarea lui Christos. Ea are un caracter de semn, adica are o functie bine delimitata. De obicei, minunea are functia de a atrage atentia si de a trimite la ceva anume. Ceea ce este cel mai important nu este minunea in sine, ci ceea ce urmeaza. In acest sens, Evanghelia deja ne obisnueste cu un soi de asteptare dupa fiecare minune. Pentru ca urmeaza esentialul, care in cuvintele Scripturii este redat sub forma unui mesaj sau eveniment (marturie, descoperire, pocainta, intoarcere, conflict, dezbatere etc.).


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice ©

PORUNCA UCENICIEI

"Uceniciti toate neamurile". Mandatul uceniciei este o porunca unica, "faceti ucenici", dupa prezentarea careia Hristos detaliaza trei mijloace concrete prin care acest mandat se poate realiza:

1. actiunea - "duceti-va (lit. ducandu-va)";
2. botezul - "botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh";
3. invatatura - "invatati-i (lit. invatandu-i) sa pazeasca tot ce v-am poruncit".

Inainte de a detalia mandatul propriu-zis, trebuie sa subliniem doua lucruri foarte importante. Mai intai, porunca este adresata nu unui anume individ, ci grupului de apostoli. Aceasta nu inseamna ca ea nu are relevanta pentru fiecare apostol, si implicit pentru fiecare crestin in parte. Porunca uceniciei vizeaza insa in primul rand responsabilitatea colectiva a bisericii crestine, si abia in al doilea rand responsabilitatea lucratorului crestin individual.

In al doilea rand, porunca nu este orientata inspre ucenicizarea individuala / individualista, unu la unu, om la om, ci ea spune, in mod literal, "uceniciti TOATE popoarele (gr. panta ta ethne)", nu DIN toate popoarele. Biserica crestina are deci o chemare clara de a ucenici neamurile si aceasta trebuie sa fie indeplinita in contextul unei societati concrete, definita in mod specific, sub raport etnic, lingvistic, sociologic, cultural etc.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

In miez de iarna, la gura sobei (daca ai lemne) sau langa calorifer (daca nu te-ai debransat), poti citi, eventual asculta, o poveste.

... Zece negri mititei... au fost si, unul cate unul, parasesc o corabie aflata in deriva. Oare carui partid apartine nava? Se poate vedea si cu ochiul liber drapelul arborat pe catarg. Incet dar sigur crucisatorul se transforma intr-un inofensiv submarin, care, epuizand torpilele, arunca vorbe si face valuri, in afundarea sa vertigionoasa. Ultimul plecat (cel putin pana in prezent), in nici un caz un simplu matelot sau, asa cum le place fostilor sai sefi sa spuna, "un soldat credincios partidului", este un om de valoare, integru, si tocmai de aceea declaratiile sale se bucura de autenticitate si credibilitate. Socanta pentru unii, afirmatia domnului Corneliu Turianu conform careia la viitoarele alegeri fostul sau partid, singur, nu va aduna mai mult de 2% din sufragii, mi se pare realista, motivata de o cunoastere din interior a oamenilor si evenimentelor. Cu certitudine, omul nu a plecat pentru ca i-ar fi fost refuzata vreo functie de conducere, ci pentru ca s-a saturat sa sustina principii de la care multi din fostii sai sefi si colegi au abdicat. Admir onestitatea si verticalitatea, apreciez curajul celor ce, constienti ca pierd niste avantaje, au taria de caracter sa refuze compromisul. Consider ca de astfel de oameni, nu neaparat inregimentati politic, are nevoie societatea romaneasca pentru o redresare autentica.

Cu certitudine, sunt evenimente mai importante decat plecarea unui om dintr-un partid: convulsiile Conventiei (tot lupta pentru suprematie), greva cadrelor didactice, reactia domnului Adrian Nastase la o stire cu iz electoral aparuta in presa, iar pe plan extern o anume tendinta de insularizare a Austriei, desi, paradoxal, nu are iesire la mare!! Subiecte de abordat ar mai fi, deci. Dar, incercand sa inchidem cercul, raman intrebarile: cine mai urmeaza?, cati mai raman din cei zece, din povestea noastra? Si, pentru ca tot suntem la capitolul basme, cine o fi Neghinita, cel care se strecoara in urechea imparatului, oferindu-i sfaturi catastrofale? Propuneri...


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Mircea Eliade - “O fotografie veche de 14 ani...”

Dumitru e putin nedumerit, nu crede in intamplare, dar o intamplare a facut sa ajunga in biserica in care predica doctor Martin: “Dar cum va spuneam, asa s-a intamplat minunea: dintr-o greseala de data. Chestie de o saptamana.”

Dumitru e o persoana simpla si sincera, e daruitor si recunoscator, si miracolul il insoteste... Nu stie cum sa explice, iar insufletirea lui e putin caraghioasa. Totusi da buzna, te ia pe sus, nu te lasa sa pregeti, iar multumirea lui nu e conditionata.

Dumitru e putin stingherit, il strapung privirile celor din comitetul bisericii, gestionarii unei “credinte” in care nu se intampla minuni ci escrocherii. Iar oamenii ca el sunt considerati naivi si nepregatiti, victime sigure ale unor tipi de seama lui doctor Martin.

Dumitru are o prima surpriza: “Prietene, incepu doctor Williams impreunandu-si mainile si apropiindu-le o clipa de fata, ca si cum ar fi vrut sa se roage. Caile Domnului sunt nepatrunse, dar trebuie sa afli adevarul. Asa-zisul doctor Martin nu era nici doctor in teologie si nici n-avea vreo putere taumaturgica. Mai mult: nu era un om cinstit si cu frica lui Dumnezeu...”

Dumitru are o problema, recunoaste un alt tip de realitate, parcurge un teritoriu umplut de credinta in care toate devin posibile, asadar nu intamplator el are urmatoarea reactie: “Nu cred! striga deodata Dumitru. Dar ii fu rusine de strigatul lui, care impetrise o clipa intregul grup, si tacu brusc, rosind.”

Dumitru are o problema, nu recunoaste evidentele: doctorul Martin este un sarlatan, un impostor care s-a folosit de “uneltele” sfinte. Aceasta este realitatea, dar cu un amanunt in plus: cineva a crezut in puterea “uneltelor” si a fost atins, iar acel cineva este Dumitru. Iata o problema...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Bernini Giovani Lorenzo
“Apolo si Dafne”



Lucrare libera de atelier, subiect mitologic. Apolo si Dafne. Mi se pare ca cei doi se iubesc... Corpurile frumos lucrate, bratele libere cuprind intr-un joc miscarea. El in spatele ei, ea cu capul plecat. Ce-si soptesc oare? Cerul. Cerul era mai albastru decit el insusi. Libertatea stelelor imi dadea o mare si imensa dorinta de a zbura. Mi-am desfacut sinele si m-am amagit ca ma inalt. Liniste. Eu nu mai sunt eu... doar o fosta dorinta de inaltare. Acum timpul se adapa din visele mele iar pamantul ma saruta. Sarutul acela pe care tu ai uitat sa mi-l dai...

Lucrarea lui Bernini este un frumos poem de dragoste, poem cantat de stele in drumul lor spre ziua...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Antonio Vivaldi (1678-1741) - Concertul in G, R 532

"Preotul Rosu" - "Rossi" (cum era poreclit Vivaldi datorita pletelor sale ruginii) a scris numeroase concerte, dedicate unei game de instrumente destul de variate (avand in vedere contextul genului muzical, si anume muzica de camera), cum ar fi: vioara, flautul, oboiul, trompeta.

Am omis in mod intentionat mandolina, deoarece in continuare voi vorbi despre unul dintre cele mai reusite concerte (in opinia mea) ale lui Vivaldi: Concertul pentru doua mandoline, orchestra de coarde si bas continuu in sol major, R 32. Astazi, in interpretarea concertului, frecvent sunt folosite doua chitare in locul mandolinelor. Am ascultat atat varianta cu mandoline, cat si cea cu chitare, in doua interpretari: sotii Ida Presti & Alexandre Lagoya, si duo-ul John Williams & Julian Bream; in mod deosebit imi place aceasta ultima interpretare.

Piesa respecta tiparul concertului, fiind structurata in trei parti: Allegro, Andante, Allegro. Fiecare parte are la inceput o scurta introducere, cele doua chitare cantand pentru putin timp aceeasi tema, pentru ca mai apoi acestea sa se "desparta", si intre ele sa apara un asa numit "dialog": o chitara "intreaba", cealalta "raspunde", apar diferite variatii ale intensitatii
"vocii", inflexiuni (ca si cum ar vorbi doi oameni). In tot acest timp, orchestra sustine tema in fundal, in partea a doua doar punctand masurile. "Dialogul" culmineaza in partea a doua (Andante), pe fondul unei teme triste, pentru ca in final sa se constituie intr-o explozie de bucurie, ilustrata de partea a treia (Allegro).

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

RAMAI

Cuvantul Tau peste morminte
E cea mai vie-mbracaminte,
Suflarea Ta peste durere
E cea mai dulce inviere.

Cand nu-Ti retragi din veghe mana
Iubirea-nlantuie tarana;
Cand nu-Ti intorci amar privirea,
Se-afunda-n rauri nemurirea.

In zari de nu Te poti cuprinde,
O taina-n suflet se aprinde;
Ramai Icoana si Faclie
In rodul Vitei, peste Vie!

29 aprilie 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

DEPRESIA (I)

Daca in anii ‘40 depresia nu era cunoscuta decat ca un sindrom vag de catre specialisti, fara a fi interpretata de catre acestia, la inceputul anului 2000, ea a devenit patologia de care vorbesc toti psihologii, presa, televiziunea, specialistii sau nespecialistii. Detronand neurastenia care a fost la moda in secolul trecut, sau nebunia si isteria de care sufereau toti pacientii lui Freud, depresia a devenit un cuvant magic care descrie si rezuma majoritatea necazurilor care ni se intampla.

"Istoria depresiei se identifica cu ceea ce am devenit ca indivizi, cu cei care in ultimele decenii s-au eliberat de valorile traditionale, de autoritatea parinteasca pentru a deveni ei insisi.” Depresia implica deziluzii si oboseala morala, fiind numita de A. Ehrenberg “oboseala de sine”. Jurnalistic, depresia este numita “boala secolului”, cu toate ca inca din 1970 psihiatrii considerau ca nu ea este cea mai raspandita tulburare mentala. Astazi, un procent intre 5-7% dintre angajatii unei institutii sufera de depresie. Cu toate acestea, psihiatrii nu dispun nici astazi de o teorie sau definitie unanima a depresiei.

Depresia este o maladie mentala caracterizata printr-o modificare profunda a starii timice, a dispozitiei in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii. Asociindu-se in general cu anxietatea, depresia intretine pacientului o impresie dureroasa de neputinta globala, de fatilitate disperata si culpabilitate, indignare si autodepreciere care duc la pierderea stimei de sine sau antreneaza idei suicidare.

“Ea dispune de mai multe criterii (tristete, durere morala, inhibitie, dificultati de concentare) dar marea dificultate rezida in faptul ca aceste simptome se pot regasi in orice nevroza si pot fi generate de orice patologie mentala. Pentru a ameliora un sindrom nu trebuie sa-l desprindem de maladia care l-a produs”. Tratamentul depresiei implica ideea unei imbinari intre tratamentul medicamentos si cel psihoterapeutic in momentele dificile ale vietii. Dar pentru a nu fi nevoie de un tratament, cel mai bine este sa nu ajungem la aceste stari depresive care ne pot domina si invinge.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

“Frumoasa venetiana”

Dupa cum am promis, voi continua prezentarea filmului “Frumoasa venetiana”. Daca randul trecut am abordat mai ales mediul social prezentat de film, in acest numar voi vorbi putin despre tema principala a filmului, iubirea care cere jertfe si obtine jertfe, si mai mult despre conditia curtezanei.

In fata Inchizitiei, care o acuza pe curtezana pentru toate nenorocirile abatute asupra poporului, iubirea a vorbit. Au vorbit barbatii care i-au fost amanti. Au vorbit si femeile care in taina o invidiau. Iubitul ei si-a jertfit casnicia si numele pentru a o salva de Inchizitie. Barbatii de seama ai Venetiei au inchis glasul Inchizitiei si l-au ascultat pe cel al curtezanei si al inimilor. Insasi curtezana si-a jertfit numele si cinstea pentru a fi a unui barbat pe care-l iubea.

Frumoasa femeie, ajunsa curtezana, era daruita cu de toate: frumusete a trupului, tinerete si sclipire a mintii. Pentru ca un chip placut este si mai placut cand vorbeste placut. Stia sa se joace cu barbatii, sa le aprinda inimile si sa le intunece mintile. Stia sa se dueleze atat in versuri, cat si cu spada. Viata ei era un joc, care se joaca de dragul jocului, un joc frumos, care o va duce, unde o va duce? Iubita de barbati, invidiata de femei, urata de poporul lovit de ciuma, acuzata de Inchizitie.

Filmul nu uita sa prezinte si urmarile jocului: ce este o curtezana si ce ajunge ea? Este o floare privita si purtata din mana in mana, care ajunge sub picioarele porcilor; un ulcior cu un vin ales, care ajunge hazna pentru trecatorii grabiti; un parfum ales, ametitor ce ajunge o mireasma urat mirositoare a locurilor statute; o vioara veche in mainile unor afoni.

In fata Inchizitiei are curajul sa spuna ca simte mai mult extaz langa un iubit decat in rugaciune. Dar nu poate uita ca iubitii o vor parasi si va ramane singura si plina de rusine.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Dana Foszto

Jessica’s style

Fiecare din noi adoptam un anumit stil de imbracaminte si cel mai adesea acesta este stilul sport, care este si mai comod. Deoarece in aceasta perioada a anului evenimentele care ne-ar solicita o tinuta mai speciala sunt mai rare, vom alege o vestimentatie de o eleganta mai discreta, adecvata anotimpului si locului in care ne aflam. Vom opta in continuare pentru costumele din stofa in combinatii cu pulovere din mohair, sau in combinatii cu bluze din vascoza, poliester si bumbac. Pentru un pantalon simplu putem alege:

- pulovere tricotate din mohair sau angora, cu guler inalt;
- pulovere din lana cu guler rulant;
- bluze tricot din bumbac.

In materie de culori, ramanem in continuare pe gri, maron, bej, negru si alb. Si pentru ca zapada nu a trecut, purtam in continuare ghetutele, care in aceasta iarna au avut mai mare succes decat cizmele.

Alina Simion



Un bob de sare

Ma dezintegram si cei din jurul meu priveau, dar erau indiferenti la suferinta mea. Eram in centrul atentiei si nimeni nu ma observa. Nu puteam face nimic ca sa impiedic durerea ce punea stapanire pe mine in timpul descompunerii mele. Am avut senzatia ca bucuria si umilinta s-au amestecat amplificandu-se in constiinta mea si atunci am realizat ca singura cale de a ma salva este abandonarea mea acolo. Sacrificiul a meritat, dar era prea dureros.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Te-am visat in fiecare noapte
Si-mi doream sa uit ca am visat,
Imi doream sa dorm ca sa visez,
Sa cred,
Sa sper,
Ca nu esti vis...

Ionut Apostu



Sunt tanar

Merg pe un drum, un drum cateodata sinuos, alteori ceva mai neted. In urma se vede o umbra, o umbra ce nu este a mea.

Umbra mea nu se mai vede, dar aceasta umbra ma obsedeaza, vreau sa scap de ea odata pentru totdeauna. Se prea poate ca aceasta umbra sa faca parte din viata unui om normal, romantic, dar sa nu realizeze acest lucru din cauza prea multor orgolii... Aceasta umbra ma tine, ma urmareste pretutindeni si nu pot scapa de ea. Daca mi-ar da drumul poate ca as cadea, iar daca s-ar uni cu mine in miscare, in simtire, as deveni liber... Nimic nu m-ar mai tine sa imi iau zborul, sa privesc din inalt frumosul. Daca umbra ar fi cu mine, as simti mirosul de iasomie si as admira gingasia lacramioarelor.

As realiza ca sunt un om normal, ca umbra nu ma mai urmareste. Ar fi doar caldura soarelui si lumina lunii. Luna ce rasare intr-o seara de vara, greierii care canta sustin cerul in grandoarea lui. Ar fi doar o seara si apoi alta... si inca una pana ce anormalul ar deveni romantism...

As vedea umbra ca fiind in mine si nu in afara mea. Probabil as simti dragostea, as vedea iubirea si as fi un om normal...

Cateodata invidiez fluturii, deoarece ei sunt liberi sa zboare. Ei vad umbra lor din inaltul cerului. Sa fie oare acesta rostul lor?

Curier & Posta redactiei

Iuliana HUTANU-GAFINCU (Canada): Dragii mei, nu stiu de unde oti fi avand adresa mea de e-mail, in orice caz nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat vesti de pe strada Sararie... Ma bucur nespus sa aflu vesti de la voi, nu va cunosc decat in parte, dar pot sa spun ca santeti cu adevarat minunati. Fie ca Domnul Isus sa va dea putere sa continuati ce ati inceput, cu EL si pentru slava LUI. Si pentru bucuria noastra, a celor care suntem departe de voi. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Cu mult drag, din Vancouver-Canada

Nota redactiei: Va multumim pentru cuvintele calde si bune. Asemenea ganduri sunt o satisfactie pentru munca noastra. Sunteti primul cititor (cititoare) din Canada care ne scrie, asadar strada Sararie ajunge si acolo, si e la fel de frumoasa.

Daniel Ilas (Deva): Dragi prieteni, imi pare foarte rau ca nu am mai scris in ultima vreme. Vreau sa stiti ca eu am primit SSJ-urile voastre si nu am incetat sa le citesc. Adevarul este ca am avut o mica problema cu calculatorul si daca un profesor de la muzica nu ar fi facut o mica asa-zisa "greseala" la mine pe hardisk, puteam să-mi iau ramas bun de la hardisk fiindca avusesem un virus pe care nu-l detectasem si nici chiar cei de la regia de sunet din Cluj nu mai auzisera de acel virus. Era destinat ca in maxim o luna sa ia foc sau pur si simplu sa impuste. Simptomele nu se prea aratau ele la suprafata, desi viteza era cam incetinita, dar nu mi-as fi dat seama singur. Acum slava Domnului ca am reusit sa imi reinstalez cam toate programele la loc. Bine am facut ca am pastrat ce aveam mai de pret pe dischete. Acum vreau sa stiti ca totul este in ordine si ca incerc pe cat posibil sa-mi fac timp mai mult si pentru corespondenta, cu atat mai mult ca am terminat cu examenele (la muzica - vioara, pian, istoria muzicii, solfegii, teoria muzicii etc.) de care nu am scapat, in ciuda grevei. Cam atat de la mine. Despre Sami Benza: este bine, in armata are un program destul de lejer, desi conditiile nu sunt prea incurajatoare iarna asta la Cluj. Fiti binecuvantati.

Nota redactiei: Draga Daniel, ne bucuram sa aflam vesti de la tine. Pentru noi e important sa stim de ce se lasa uneori tacerea, in cazul tau au fost probleme cu un domn “virusache”, dar e drept ca nici noi nu prea trimitem mesaje personal. Salutari lui Sami, au trecut patru luni de armata... Cu bine.

Nota redactiei pentru Daniel Mereuta: Salutari, “fratele nostru mai mic in Hristos Isus”. Cine esti? Am dorit sa publicam si mesajul tau, dar avea o dunga ciudata care nu iesea cu nici un chip. Asteptam si alte vesti.

Nota redactiei pentru Marius Sauciuc (Cluj): Iti multumim.

Epilog: Astfel se joaca Creatorul cu timpul: exista o dimensiune cand nu-l mai simti, esti doar tu si esti fericit…

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: