The Salt Street Journal nr. 43



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.43 / 13 februarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Alerg. Uneori ma opresc, si in aceasta “odihna” toate cele miscate de mine, in alergarea mea, vin, se pravalesc, dau peste mine. Uneori praful starnit imi intra in ochi si totusi observ cat de usor este sa ridic nimicul si ce mult pret dau pentru un pumn de tarana... In pulbere cuprins ma simt maret si activ, desi mai tarziu se vadeste ca nu ramane nimic din aceasta maretie si miscare, doar zarea limpede si rece, necrutatoare in fata roadelor si a Adevarului.

Alerg. Uneori nu imi pasa de sunt singur, de sunt lacrimi pierdute pe drum, in alergarea mea e multa rutina si multa absenta. Poate sunt si victime, suflete lasate sangerand printre cuvinte si gesturi grabite. Printre cuvinte oarbe ma strecor, si balansez intre nevoia de iertare si setea de succes. In cuvinte cuprins ma simt maret si activ, desi mai tarziu se vadeste ca nu ramane nimic din tot ce am rostit si promis, doar o tacere limpede si rece, necrutatoare in fata roadelor si a Cuvantului.

Alerg sau mi se pare ca alerg? Cuvinte bine alese sau lacrimi reale asternute in fata alertei si a goanei, in fata timpului si a pierderii lui? Vad chipuri vesele si triste, dar cel mai mult ma infioara insularizarea noastra si incapacitatea de a ne relationa. Cine cui mai poarta poverile? Cine cu cine mai sta la taifas? Taifas, poveri, nelinisti, caderi? La ce bun, noi ne pregatim excelent in doctrine, chiar daca nu uitam pretul benzinei si cursul dolarului. Taifas, povesti, bucurii, prietenie? La ce bun, avem diplome stralucite si ne pregatim constiincios predica de duminica...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Pur si simplu



Prima stire

- Comunitatea bisericii noastre se afla in fata rezolvarii unei probleme dificile, sensibile si importante, respectiv reamenajarea si imbunatatirea climatului de locuit al familiei Nichifor Marcu. Pastorul Marcu, actualmente la pensie, necesita o ingrijire speciala (nu mai poate parasi locuinta) si are nevoie de liniste si odihna, dar aceasta liniste este tulburata de cativa “copii ai strazii”. Problema spinoasa consta in lamurirea statutului lor alaturi de familia Marcu si indepartarea celor care sunt rauvoitori si neascultatori.
- Seratele HAR & SSJ au ajuns la cea de-a III-a editie prin desfasurarea manifestarii pe data de 11 februarie. La cea de-a treia intalnire cu publicul a fost prezenta Luminita. Saptamana viitoare, reporterul special, Lena Grigoroscuta, va reveni cu amanunte.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXV)

Minunea are functia de a trezi, de a sensibiliza, de a ascuti simturile, de a zdruncina anumite radacini. Omul cazut zace in ignoranta, in intuneric, iar in fata Creatorului, in fata lui Christos nu vede nimic, nu stie sa-si recunoasca Facatorul. Iar Facatorul face un semn, face un gest, un lucru prin care sa-i atinga vreo coarda sensibila acestui ignorant, pentru a-i destepta vreun gand, vreo intrebare, vreo amintire. Minunea este aceea care zdruncina fiinta omului, produce tulburare, scandalizeaza, scormoneste ceva in interiorul fiintei. Rezultatul este ca, in urma unei minuni, spre Christos s-au ridicat multe priviri intrebatoare, multe nelinisti sufletesti au fost exprimate prin tot felul de gesturi, destule bucurii au fost aratate in gesturi de smerenie si recunostinta. Si totusi omul cauta minunea, desi nu poate intui ceea ce poate sa-i aduca, cu toate ca o anumita asteptare exista. Sa fie aceasta afinitate spre minune o reminiscenta a omului fata de ceea ce el a pierdut prin pacat? Sa fie doar o amagire in alergarea omului dupa acel ceva care sa-i sature sufletul? E un intreg mister si o deosebita sensibilitate in jurul minunii. Si totusi Dumnezeu opereaza cu ea, o foloseste in lucrarile Sale.

Ramane acum intrebarea: care este rolul minunii asupra credintei? Credinta vine in urma minunii? Este minunea un argument in favoarea credintei, dovada, proba care sa confirme credinta omului? Te poate face minunea sa crezi? Se poate numi credinta gestul unui om in urma unei minuni la care a fost parte? Iata cateva intrebari legitime la care ne cheama citirea Evangheliei.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice ©

PORUNCA UCENICIEI

Natiunile au un loc special in planul lui Dumnezeu. In anumite cercuri crestine se propaga uneori ideea ca natiunile s-au nascut la Babel, si ca in esenta sunt un lucru rau. Nimic mai fals decat aceasta. Babel nu este inceputul natiunilor; natiunile preexistau acestuia. Ce s-a intamplat la Babel este ca natiunile au incercat sa se opuna suprematiei lui Dumnezeu, intentiei Lui de a-i raspandi pe tot pamantul, de a crea culturi diverse, care sa coexiste intr-o unitate de natura spirituala. Ori ei au refuzat aceasta unitate si au incercat sa formeze o unitate fizica vizibila, in jurul unei constructii omenesti, simbolizata de Turnul Babel. Natiunile au, fara indoiala, un loc special in planul lui Dumnezeu. Acest plan incepe cu alegerea unui anume popor, Israel, care era chemat sa devina un mijloc de binecuvantare a tuturor popoarelor pamantului. Din pacate, Israel a esuat in mod lamentabil in indeplinirea acestei porunci. Abia apoi, in contextul acestei neascultari a evreilor, Dumnezeu descopera lui Pavel "taina lui Dumnezeu, tinuta ascunsa de veacuri", potrivit careia Domnul Isi zidea in aceasta epoca un nou popor, nu pe baze etnice, ci avand ca unic criteriu "ascultarea credintei".

Aceasta nu insemna ca Dumnezeu terminase cu natiunile, ci doar ca pentru binecuvantarea lor - adica pentru readucerea lor in comuniune cu Sine – El alesese un nou instrument, Biserica. Asa cum vedem insa, atat din mandatul uceniciei, cat si din cartea Apocalipsei, natiunile se afla in final inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, in care oameni de orice neam, de orice limba si orice semintie vor aduce slava lui Dumnezeu.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

In sfarsit, Romania a devenit tara tuturor posibilitatilor. Argument? Intr-o zi de 13 februarie 2000 - nici vorba de ghinion - liderii coalitiei ce conduce Romania s-au intalnit pentru a decide daca respecta sau nu legea!!! Nu e exagerare. Se aplica celebrul 4% pentru invatamant? Ce conteaza prevederea legii? Ce obligatie?! Doar pentru unii! Trebuie doar niste pretexte pentru justificare! In fata cui? Cine mai crede in ele?

Dincolo de orice insa, ramane ceea ce ar trebui sa obligativitatea legii. Elementarul bilet de transport pe tramvai, autobuz (la pretul sau enorm) este totusi o componenta a respectarii legii. Circuli cu RATC si nu compostezi pentru ca nu ai bani? Cine te crede? E lege!! Sanctiune! Dar nu e aceeasi lege care prevede 4% pentru invatamant!

Cine da in acest caz sanctiuni? Nu cumva se suprapun persoanele - cel ce ar trebui sa suporte consecintele cu cel ce sanctioneaza?

Jalnica imagine am putut vedea - profesorii declarand corigenti, repetenti sau exmatriculati oameni care conduc tara! Ce bine ar fi sa fie un trucaj... Dar e o cruda realitate!

Desi evenimente de prima pagina, scandalul primarului din Cluj (revocarea revocarii!) sau demisia domnului Lis din PNTCD raman in umbra, eclipsate chiar de situatia dramatica a profesorilor - umiliti nu atat de salariile pe care le au, cat de modul cum sunt tratati, ignorati de guvernanti! Ce conteaza situatia milioanelor de elevi? Ce ar reprezenta inghetarea anului scolar? Ce consecinte ar antrena?

In loc de concluzii: cand legea nu mai este lege (pentru unii, cel putin) trebuie sa se lege - cine leaga? cine este legat? As fi vrut sa fie doar un joc de cuvinte, dar nu este...


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Mircea Eliade - “O fotografie veche de 14 ani...”

“Eu sunt Dumitru. E un nume cam greu de pronuntat. Dar, stiti, eu sunt de origine roman...”

Dumitru nu doreste decat sa fie recunoscator, dar pentru asta are nevoie ca toate datele situatiei sa fie si sa ramana asa cum crede el. De pilda, domnul Dugay, barman intr-un restaurant obscur, sa fie de fapt domnul doctor Martin. Si in plus doctorul Martin sa nu se faca ca nu cunoaste ce inseamna Mantuirea, pentru ca e la mintea oricui: “Dumnezeu Se indura si mantuieste oamenii.” Si apoi ce vorba e asta cum ca: “Dumnezeu S-a retras din lume, a disparut. Pentru noi, oamenii, e ca si mort.”? A, era doar o gluma: “Sa va dea Dumnezeu noroc, doctore Martin, Noroc si sanatate. Dar degeaba incercati sa ma speriati dumneavoastra, cum ca Dumnezeu ar trage sa moara. Nu ma las nici eu asa usor pacalit de o gluma...”

Dumitru e putin obosit, putin neinteles, putin caraghios, putin confuz, dar un fapt e sigur, e de neclintit in credinta lui. El nu prinde subtilitatile si rafinamentele spirituale. El nu accepta inselatoria chiar marturisita, chiar daca pentru ea s-a platit cu puscaria. El coboara din istorie, din acele vremuri in care minunea si credinta nu au murit, si crestinismul nu s-a epuizat in teoreme liturgico-financiare. Desigur ca nu e perfect, dar nici o povara si un cadavru asa cum spune, tragic si neputincios, Dugay: “...Nu vezi ca nu ma pot libera de trecut? Atata vreme cat omul acesta crede in mine cel de-atunci, atata vreme cat e convins ca escrocul care eram atunci putea face miracole, nu sunt liber”.

Dumitru starneste curiozitatea si transforma spatiul “efemer si rece” intr-un templu, credinta lui da o alta culoare si dimensiune, inveseleste si insenineaza. Dar, templul acesta ramane locuit doar de un suflet.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Barocul in Spania

El Greco (1541 – 1614)



Pe numele sau adevarat Domenikos Theoto-Kopulos este o figura impunatoare in pictura premergatoare Barocului. Pictorul s-a nascut in Candia, capitala Cretei, intr-o familie bizantina. “Extravagantul" EL GRECO cum il numeau contemporanii, a calatorit mult: Grecia, in jurul Cretei, Egipt, Italia. La Venezia il intalneste pe Tizian in atelierul caruia a fost ucenic o perioada de timp (de la Tizian a pastrat viziunea personajelor mult alungite pana la 11 capete, atmosfera de miracol). In 1577 il gasim in Spania, urmandu-si destinul. Se stabileste in orasul Toledo unde primeste mai multe contracte. Specific operelor sale este transfigurarea realului prin coloritul rece, intens si stralucitor.

Toledo devine “tara” operei sale. Misteriosul loc l-a cucerit si l-a fascinat o viata intreaga. Aici lucreaza pana in 1614, cand, la 7 aprilie moare la varsta de 73 de ani. Dintre lucrari: Inmormantarea contelui d’Orgaz”, “Adoratia pastorilor” etc. EL GRECO?! Opera sa, mai mult decat combinatie de culori, este un dialog, un dialog cu ceasurile…

...

Roz. Culoarea roz. Un sarut. Mi se pare mie sau poate este culoarea sarutului. Un sarut care creeaza…


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Joaquin Rodrigo - Fantasia para un gentilhombre

Joaquin Rodrigo s-a nascut in Spania in anul 1902. Orb de la varsta de 3 ani, a studiat muzica in provincia sa natala, Valencia pana in 1927, cand a inceput o serie de studii cu durata de 5 ani la Paris cu compozitorul Paul Dukas.

Rodrigo a compus Fantasia para un gentilhombre (Fantezia pentru un "gentleman") in 1954, special pentru bunul sau prieten Andrés Segovia, unul dintre cei mai mari si mai cunoscuti interpreti ai chitarei clasice; se intelege, fireste, ca "gentleman"-ul este chiar Segovia.

Orchestratia imaginativa si evocativa folosita de compozitor aduce la viata cantece si dansuri cu un farmec aparte care, in original, au fost compuse in secolul XVII pentru chitara solo de chitaristul Gaspar Sanz.

Prima parte, "Villano", este un preludiu la fuga "Ricercare". Urmeaza o parte lenta, marcata de duiosie, "Españoleta", intrerupta insa de alte doua parti, "Fanfare de caballeria de Nápoles", si "Danza de las Hachas" (dansul lumanarilor), mai rapide. Tempo-ul si natura instrumentelor (in special trompete cu sunet strident) folosite in aceste doua piese intrerup melancolia in care a cazut ascultatorul, insa nu pentru mult timp, pentru ca aceasta parte mediana se intregeste prin repetarea temei lente initiale din "Españoleta". Fantezia se incheie in tempo Allegro ma non troppo cu piesa "Canario", un dans vioi cu masuri de 2 timpi, alternand cu cele de 3 timpi.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

GENEZA

Cand Cerul S-a facut de mult Cuvant
Si Noaptea n-a mai fost deloc sa fie,
Am fost si noi atunci rostiti pe rand
Sa fim mereu sub bolta - temelie!

Cand fosta-ntins vazduhul peste stanci
Sa fie intre ape-o limpezime,
Am fost si noi rostiti pe rand atunci
Sa fim in cosmos - zori de Inaltime!

Cand apele din larg s-au strans suvoi
In vaile pustii zacand sub ceata,
Am fost atunci rostiti pe rand si noi
Sa fim in veac - izvoare de Viata!

Cand sorii in Inalt au fost ziditi
In departari de liniste deplina,
Am fost si noi atunci pe rand rostiti
Sa fim sub zari - redute de Lumina!

Cand lutul umed s-a umplut de rost,
Rodind miresme blande spre Tarie,
Si noi atunci rostiti pe rand am fost
Sa fim sub Ceruri - flori de Bucurie!

15 mai 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

DEPRESIA (II)

Depresia evoca astazi imaginea persoanei obosite care trebuie sa prinda din nou curaj. Ea isi incepe “reusita” in momentul in care trece intr-o societate supusa unei autoritati recunoscute, o societate care stabileste norme incitante pentru fiecare initiativa individuala, facand fiinta umana responsabila de propria viata. Este maladia omului fara un scop, pe care il deprima ideea ca totul este posibil si percepe ca de fapt el nu este nimic.

Depresia este un raspuns negativ la aceste imperative: ea se prezinta ca o boala a responsabilitatii in care domina sentimentul de insuficienta. “Eul se identifica cu obiectul pierdut si ia pe seama lui sentimentele ambivalente de dragoste si mai ales de ura fata de obiect.”

Deprimatul nu este un invingator, el este extenuat de existenta sociala, de efortul de-a se realiza. Chiar daca aceasta societate insista asupra notiunilor de proiect, motivatie sau comunicare, el se simte fara viitor, fara energie, comunicand gresit cu el insusi si cu ceilalti. “Este clar ca notiunea de depresie se mentine intr‑un mod fenomenal si se sfarseste prin a ingloba ansamblul dificultatilor psihologice susceptibile de a se intalni intr-un moment al vietii”.

Prescrierea medicamentelor antidepresive poate provoca dependente, acestea devenind adevarate “aspirine ale spiritului”, de aceea psihologii considera ca fiind mult mai eficace un tratament psihoterapeutic. Analizata statistic, depresia a fost in plina expansiune in momentele de criza economica sau incertitudine si instabilitate dar si in momente de dezvoltare economica si opimism general, ceea ce indica faptul ca ea este mai mult o patologie a schimbarii dacat a slabiciunii: transformari ale familiei sau cuplului, mobilitate, schimbari sociale, inconsecvente sau contradictii...

Cum putem scapa de depresie? Se spune ca nu ne eliberam niciodata de suferinta psihica si, oricat de mult ar lasa evolutia stiintifica impresia ca totul se poate trata sau ingriji, nimic nu este cu adevarat “vindecabil”, mai ales problemele care privesc psihicul uman... Vindecarea ar fi cea mai buna arma impotriva socurilor vietii, dar ar putea fi ea definitiva?


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Alina Simion



Un bob de sare

Azi am salvat lumea. Si lumea nu mi se parea de ajuns, era prea putin pentru mine, pentru orgoliul meu. Doream altceva. Atunci am realizat ca totul este in mintea mea, trebuia sa ma folosesc de ea. Insa de curand mi-am dat seama ca doar in imaginatia mea lumea poate fi fericita si mintea mea e prea inceata sa poata schimba mecanismele realitatii din care face parte. Cred ca poate cel mult sa se modifice pe ea insasi.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Am ales o stea, era doar steaua mea,
sau asa m-a facut sa cred...
Pierdusem inca o stea,
Murise inca un vis,
pana nu vor mai fi stele,
pana vor muri din cauza viselor mele.

Ionut Apostu



Sunt tanar

“Crestinul trebuie sa fie ca o imensa rana deschisa…”

Ciudat nu-i asa? Da, este ciudat, dar aceasta fraza mai continua cu urmatorul lucru: “…care sa preia nevoile, suferinta, durerea celui aproape”. Cat de mult adevar poate sa contina aceasta fraza daca ne batem cu pumnul in piept sustinand ca suntem CRESTINI. Insa eu vad o alta realitate. O realitate care ma zdruncina: INDIFERENTA! Indiferenta care poate naste frustrari, macina ganduri si distruge putin cate putin principiile si asa fragile ale unuia care vrea sa vada Lumina... prin ceilalti...

Ori unde este cercetarea daca eu nu vad decat indiferenta? Unde este transformarea daca eu nu vad altceva decat indiferenta? Unde sunt eu daca vad numai indiferenta??

Sunt prea putini cei care se ofera sa fie rani deschise, care sa asculte, sa isi asume riscul de a fi alaturi de cel aflat in suferinta? Tinerii nu sunt capabili de a se sprijini? Sau este vorba doar de o masca, o alta, si inca una… O masca a ipocriziei noastre care se face tot mai frumoasa de la o saptamana la alta. O masca pe care, la un moment dat, o vei ignora… iti va fi indiferenta! Si asa ajungem sa dam sfaturi, sa consolam, insa nu ne dam seama ca masca este acolo si isi face bine treaba…

Imi vine in minte aceeasi intrebare care ma tot urmareste: unde este normalul si anormalul? O intrebare care imi da mult de furca si totodata dureri de cap.

Am vazut odata un fluture care se chinuia sa ridice un om… un om ranit, care avea nevoie de ajutor. Si fluturele a ajuns sa-si franga aripile pentru ca s-a straduit… s-a straduit sa nu fie INDIFERENT la suferinta!!!

Curier & Posta redactiei

Laurentiu Aioanei (Paris): Ma numesc Laurentiu Aioanei, locuiesc in Paris si as dori sa stiu mai multe despre revista dumneavoastra. Va multumesc.

Nota redactiei: Ce sa va raspundem? Daca aveti acces la internet puteti vizita pagina noastra, si acolo veti afla mai multe despre noi. Adresa paginii se gaseste sub editorial. In speranta ca veti fi oaspetele nostru va salutam si va multumim. Asteptam si alte semnale.

Cristian Macoviciuc (Suceava\Iasi): Salut! Primesc de ceva timp revista SSJ si vad ca faceti o treaba chiar foarte buna. Continutul revistei a continuat sa se imbunatateasca de-a lungul timpului, si ii multumesc lui Dumnezeu ca existati, pentru ca fiecare numar nou aparut aduce o noua raza de lumina in vietile noastre. Continuati sa faceti lucrul asta bun, si sa-l faceti tot mai bine, pentru Domnul! Si El sa va rasplateasca si sa binecuvante eforturile voastre! V-am scris aceste lucruri pentru ca pana acum am fost unul din numerosii cititori din umbra, tacuti, dar care va apreciaza la fel de mult. Va multumesc foarte mult, si Dumnezeu sa va fie calauza in tot ce faceti! Harul si pacea Domnului sa fie peste voi!

Nota redactiei: Salut! Te felicitam pentru faptul ca ai iesit din tacere. Folosesti cuvinte frumoase la adresa noastra si, raportat la vechimea ta de cititor al SSJ-ului, e ceva. Adresa trimisa a fost “colectata”. In rest, ramai mereu cu Dumnezeu!

O.D. (Dallas, USA): Hi, imi place "tonul" in care scrieti articolele, si-mi place ca abordati diferite teme.

Nota redactiei: Ne place si noua ce-ti place tie.

Teodor Muntean (Iasi): Buna Edi, de ce artist evanghelic? De ce nu artist? Poti sa-mi explici putin ce intelegi tu prin artist evanghelic? Crezi ca religia sau credinta influenteaza atit de mult pe creatorul de arta, incit trebuie adaugat adjectivul sau atributul religiei (sau artei?) sale? As vrea doar sa stiu punctul tau de vedere. In mintea mea artistul, daca mai este si crestin, sau evanghelic, trebuie sa fie un creator si un sfint in acelasi timp. De aceea mi se pare combinatia putin fortata, dar nu este decit un punct de vedere, si sincer. Multumesc. Cu multa consideratie.

Nota redactiei: Diferenta intre artisi consta in calitatea produsului cultural, in capacitatea de a sluji prin talent, si prin unicitatea creatiei lor. Instrumentele artistului evanghelic sunt bogate, dar si limitate. Izvorul acestei bogatii nu este strain. Limitele sunt discutabile, aducatoare de necazuri, etichete si limbaje de lemn. Nu cred ca va sunt straine exemplele. Artistul “evanghelic” e tributar limitelor! Punctul meu de vedere. Multumesc. Cu aceeasi consideratie.

Vasile Matei (Oradea): Stimate domnule Apostu, apreciez revista de la Iasi pe care o cunosc prin intermediul domnului Adrian Plamada, din Iasi, cu care sunt coleg de studii la Oradea. Va rog, daca se poate, sa-mi trimiteti ultimele trei numere, si daca nu este prea mult, si celelalte numere care vor aparea. Va multumesc. Cu respect.

Nota redactiei: Stimate domnule Matei, apreciem tonul ceremonios, dar nu suntem obisnuiti cu el, asa ca propunem o modificare. Draga Vasile, vei primi revista. Despre ultimele trei numere, vor veni si ele.

Emanuel Opreanu (Oradea): Dragii mei frati, din redactia SSJ, ma numesc Opreanu Emanuel din Oradea, student la Asistenta Sociala anul IV. M-am bucurat sa citesc ultimul numar din acest jurnal si doresc sa am parte de bucuria citirii acestui jurnal. Va multumesc anticipat. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va intareasca in chemarea la care ati fost chemati.

Nota redactiei: Dragul nostru frate, bucuria ta e esentiala si graitoare, ea ne aduce bucurie. De aceea iti multumim si iti uram spor la invatat pe ultima suta de metri ca student.

Teo (Oradea): Dragii mei! Nu mica mi-a fost mirarea (si s-au mai mirat si altii) cand am aflat cum ca n-ar fi bine si nu e momentul ca studentii de la IBEO sa vada SSJ. Ca nu e asa sunt convins, insa preocuparea "unora" pentru lecturile "altoara" (in acest caz) mi se pare "nepotrivita" si de neinteles. Fie-mi scuzata "nedumirarea", dar "daca voi veti tacea...". De ce oare nu om fi "calificati" sa citim SSJ? Sau voi nu indepliniti toate conditiile "regulamentare"? Da imbirligate mai sunt unele lucruri!!!!!! Se poate sa ma scoateti putin din "ceata"? Oricum, sper sa primesc in continuare SSJ... chiar daca sunt de la IBEO(?!).

Nota redactiei: Draga Teo, mesajul tau e sincer si curajos. Uneori e bine sa lasi lucrurile in “ceata” si, in plus, imbarligate... De ce? Pentru ca: “noi o scoatem la capat cand se stinge lumina / n-o sa «stiti» niciodata a cui a fost vina...” Asteptam si alte vesti sincere si curajoase. Tu ai vestile, noi avem sarea...

Biserica Penticostala "Strajerul" (Iasi): Stimati prieteni ai scrisului crestin, dorim sa va facem partasi eforturilor si misiunii noastre de a publica o revista crestina de calitate care isi propune sa actualizeze si sa faca cunoscut mesajul crestin in lumea contemporana. Incepand cu Octombrie '98, biserica Penticostala Strajerul si-a asumat riscul de a scoate lunar revista numita "Foaie pentru minte si suflet" cu intentia de a atinge sufletul si mintea cititorului. Ultimul numar a aparut in Ianuarie 2000, si trateaza tema: "Biserica si Cultura". Urmatoarele numere vor atinge urmatoarele subiecte: Dialogul interconfesional, Functia profetica a bisericii, Renasterea spirituala a Romaniei, Etica si sensul muncii, Educatia religioasa zi, Cum ne raportam la viitor, Valoarea cuvantului, Intre fiul risipitor si fratele sau, Raportul credinta -ratiune, Comunitate - comuniune - comunicare, Sarbatoare si distractie. Fiind constienti ca este foarte dificila sarcina pe care ne-am asumat-o, dorim sa apelam la critica si sugestiile dvs legate de caliatea revistei. De asemenea, indraznim sa va propunem sa participati la realizarea revistei prin articole pe temele enumerate mai sus. In acest sens ca va facem cunoscut faptul ca puteti consulta numerele anterioare la adresa (...). Adresa paginii bisericii noastre este www.strajerul.home.ro. Speram sa nu fiti prea aspri in criticile legate de forma in care a aparut revista pana acum. Mentionam ca ceea ce o sa vedeti este realizat cu mijloace tehnice modeste si cu eforturi financiare proprii (la o biserica tanara de cca 40 membri). In speranta ca o sa primim un raspuns, va saluta cu caldura, Ovidiu DIACONU si Danut JEMNA

Nota redactiei: Speram ca prin acest mesaj sa facem cunoscut tuturor cititorilor nostri ca exista in Iasi o revista care merita "rasfoita" si totodata o biserica tanara. Subiectele propuse de dumneavoastra sunt interesante si diverse. Va saluatm cu toata caldura!

Nota redactiei pentru Misiunea "Noua Speranta" Timisoara: Ne bucuram sa mai auzim de dumneavoastra. Vom reveni cat de curand cu informatiile cerute. Este destul de dificil sa formulam cat mai deslusit operatiunile necesare celor cerute. Ne vom da silinta sa nu va dezamagim. Ce se mai aude pe la Timisoara? Cum mai e atmosfera pe acolo?

Pertica Moisuc (Botosani): Pace! Dumnezeu sa va binecuvanteze! Vin cu rugamintea de a trimite revista dumneavoastra la cateva adrese noi, ale unor prieteni ai mei. De asemeni as dori sa aflu adresa de e-mail a lui Marius Cruceru si a lui Cristi Tepes - numai daca puteti face acest lucru – dorind sa comunic cu ei. Va multumesc! Domnul fie cu voi si sa va binecuvanteze. Cu respect, Pertica Moisuc.

Nota redactiei: Pace! Ne bucura faptul ca mai tineti legatura cu noi si ne mai trimiteti adrese. Multumim foarte mult pentru grija dumneavoastra ca si altii sa primeasca revista noastra. Poate ne veti spune de ce ne recomandati si la altii (ce va place, ce nu va place, etc.). Va vom trimite cele cerute, insa ar trebui intrebati in prealabil pe cei in cauza, ce ziceti? Nu am vrea sa intelegeti gresit. Din cate stim, Marius Cruceru nu este in tara. Oricum va multumim inca o data pentru mesajul trimis noua. Cu multa stima...

Costica Holhos-Vaida (Arad): Draga redactie, am citit doar un numar al revistei si doresc sa am un abonament al revistei si doresc sa-l primesc in format normal. Va multumesc anticipat si vreau sa va spun ca apreciez efortul vostru ca unul folositor pentru multi care citesc revista voastra.

Nota redactiei: Se rezolva cu abonamentul, nici o problema. Multumim pentru aprecierea dumneavoasta. Mai asteptam noutati din aceasta zonba a tarii. Cum e Arad-ul? Ar fi interesant de stiut cate ceva despre cetatea in care locuiti, ce se intampla pe acolo... Nu putem decat sa va uram lectura placuta si pentru urmatoarele numere ce vor urma.

Nota redactiei pentru Nelu & Monica Sandru: Nu v-am uitat. Ne vom stradui saptamana aceasta sa curmam curiozitatea dumneavoastra si totodata sa punem capat "suferintei" care va chinuie. Inca putina rabdare si... si gata! Va uram toate cele bune.

Epilog: Mi-am desfacut sinele si m-am amagit ca ma inalt. Liniste. Eu nu mai sunt eu... doar o fosta dorinta de inaltare.

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: