The Salt Street Journal nr. 44



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.44 / 21 februarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Lena Grigoroscuta.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Eforturi rasplatite, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard O.



Editorial

Romania e patata! Toate privirile sunt indreptate spre Dunare, de acolo ne vine cianura. Se pare ca ne pricepem de minune sa producem pagube, si se pare ca mizeria cu care ne-am obisnuit sa traim se scurge spre altii. Ne pricepem mai mult sa fim nepasatori, decat sa fim atenti si, impreuna, activi locatari ai aceleiasi comunitati. Ce daca digul iazului de decantare a rezidurilor e subred, sa se rupa, oricum nu avem bani si nu e al nostru...

Baia Mare este din nou pe harta Europei! Toate privirile sunt indreptate spre o obscura companie romano-australiana ce prelucreaza aurul.

Si iata cum ne urmaresc imaginile negative, de la mineri la orfelinate, si iata cum sub gunoaie se ascunde ce e bun si frumos in tara asta. Ne straduim sa intram in Europa si am hotarat sa o facem presarand inainte cianura. Astfel sa parjolim orice drum inapoi, orice drum inainte, orice drum...

Raurile Lapus, Somes si Tisa au fost afectate atat de mult incat fauna a fost exterminata. Partea cu bucluc a fost cand unda de poluare a intrat in Ungaria, apoi in Serbia, dar, spre “fericirea” noastra, “unda risipitoare” a venit acasa prin Dunare la Bazias. Politicienii nu stiu cum sa foloseasca momentul in scopuri electorale, iar oamenii simpli primesc inca o pacoste pe umerii lor.

Localitatile riverane Dunarii nu se mai pot alimenta cu apa direct din fluviu, iar intr-un oras ca Drobeta-Turnu Severin acest fapt are insemnatate.

Romania e patata! Toate privirile sunt indreptate spre Dunare, pe acolo se scurge cianura. Invatam incet alfabetul cooperarii si al asumarii raspunderii. Invatam incet ca un amarat de dig subred poate darama un intreg edificiu de relatii interumane. Invatam incet ca un amarat de iaz otravit se poate varsa intr-o zi in mare...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Imaginea noastra!



Prima stire

In noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000 ca urmare a ruperii digului de la iazul de decantare al SC Aurul SA din Baia Mare, a fost poluat cu cianura raul Lapus, apoi Somes, Tisa si, acum, Dunarea. Agentia ungara de stiri MTI a transmis ca fauna din Somes a fost exterminata, la fel si cea din Tisa. Specialistii maghiari au afirmat ca aceasta este cea mai mare catastrofa ecologica europeana dupa Cernobal.

M. P.



Cuvantul

Sunt, cu si fara mine, in fata foii albe

Simt cateodata o teama ciudata de foaia alba, neteda, lucioasa si... rece. E goala. Un alb mistic gazduieste, poate, comoara posibilului; un alb imaculat si pervers care nu iarta incoerenta, dilentantismul si derizoriul.

Foaia alba... e sensibila, elastica, atragatoare, dar in esenta e nula si efemera. Stiu ca daca m-ar vedea cand ma apropii cu condeiu-mi de albu-i imaculat... ar suferi! De ce s-ar lasa innegrita de litere, cuvinte, ganduri... idei, cand ar putea ramane alba, neteda si rece. De ce ar fi ea cea care sa poarte amprenta mediocritatii ori geniului meu, misterului ori nulitatii mele, obsesiilor si framantarilor mele?

Foaia alba... o vad plangand lacrimile cititorului, lacrimi ivite din sensibilitatea comunicarilor mele ori lacrimi de ras, nascute din prostia spuselor mele. De ce plange foaia? Fiindca regreta netezimea, luciul, stralucirea si nulitatea ei de la inceput. Lacrimile foii, planse din ochii cititorului, care isi da seama nauc, ca desi curg din ochii lui, nu-i apartin, sunt albe, stralucitoare precum obrazul fecioarei care realizeaza ca e o chemare si e la un pas de absolut...

Albul dintre randuri... il urasc... pentru ca e inselator si disponibil, si il iubesc... pentru ca e generos si primitor. Privesc la foaia ne-alba si nu am curajul sa privesc la albul dintre randuri...

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXVI)

Vom raspunde raspicat la intrebarea precedenta: minunea nu poate fi o proba a credintei. Credinta nu se bazeaza pe probe, desi am fi tentati sa spunem ca e asa. Am putea spune, si Evanghelia o demonstreaza suficient, ca minunea doar mijloceste credinta omului spre obiectul credintei care este Christos. Minunea il poate face atent pe om, il poate scandaliza, dar nu il face sa creada. Pentru ca a crede este mai mult decat o adeziune circumstantiala creata de un fenomen spectaculos, supranatural. Evanghelia ne obisnueste cu un model de gandire specific. Vom observa, din exemplele care vor urma, ca minunile au fost precedate de credinta unor oameni si nu invers. Datorita credintei unor oameni Isus face minuni. Iar acest motiv va apare emblematic si sugestiv mai tarziu sub sintagma: “daca ai avea credinta cat un graunte de mustar, ai zice muntelui sa se mute in mare, si s-ar intampla asa”.

In om credinta se naste in mod diferit, in functie de personalitatea fiecaruia. E un proces care poate dura mai mult sau mai putin si care este declansat in forme foarte diferite. De obicei, credinta este declansata si se naste in om (sau se arata) in situatii limita. Pentru cei care cred, minunea nu este decat un lucru care din asteptare si dorinta se transforma in implinire, pe cand pentru unul care nu crede este motiv de tulburare, chiar de dezechilibrare deseori. Este interesant de observat efectele minunii la cele doua categorii de oameni. Unora Isus le spune “faca-ti-se dupa credinta ta”, iar minunea este o intalnire cu Christos in spatiul asteptarilor si nadejdilor implinite. Altora li se raspunde sententios printr-un “vai de voi”, acolo unde cerbicia si indaratnicia omului necredincios refuza intalnirea cu Dumnezeu. Mai sunt si din aceia care asista oarecum detasati, dar in fiinta lor se produce totusi nelinistea, intrebarea. Pentru multi Christos face un semn pentru a le raspunde paradigmatic unor imagini si asteptari. Insa minunea nu naste credinta. Minunea doar ajuta la depasirea unui prag sau poate fi ea insasi un prag in calea credintei.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Danut Manastireanu



Perspective teologice ©

PORUNCA UCENICIEI

Exista oare un „chip romanesc al lui Isus Hristos“? Unul dintre teologii evanghelici remarcabili ai Americii de Sud, René Padilla, spunea ca exista elemente specifice ale Evangheliei care nu se intrupeaza decat intr-o anumita cultura. Asa cum afirmam mai sus, Biserica este in primul rand o entitate trans-nationala, in care nu mai exista deosebiri de statut spiritual intre iudeu si grec, intre omul needucat si cel invatat, s.a.m.d. Ea este insa, in acelasi timp, si o comunitate multinationala. Ca atare, a nu aduce la lumina, in comuniunea Bisericii, acea bogatie spirituala pe care o reprezinta specificitatea fiecarei natiuni, inseamna a saraci tezaurul de spiritualitate al Bisericii lui Hristos.

Un alt teolog sudamerican, Waldir Steurnagel vorbea „despre chipurile etnice ale lui Hristos“. Am putea spune in acest sens ca exista un chip romanesc al lui Isus Hristos, ca exista un mod specific in care Isus Hristos se intrupeaza in cultura romaneasca. Daca este sa explicitam putin, aceasta se manifesta poate printr-o anumita vocatie a sintezei pe care o are romanul, aflat la intersectia Rasaritului si a Apusului, a Nordului si Sudului, a latinitatii si a slavismului, a ortodoxiei si catolicismului s.a.m.d. Romania este plasata istoric si geografic intr-o situatie unica, si acest lucru poate aduce la lumina lucruri pe care societati aflate in alte conditii istorice si geografice nu le pot revela. A nu dezvolta aceste lucruri, a nu intrupa aceste lucruri, a nu le creste, ar saraci Biserica Universala.


(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

Inca o demisie de marca, de asta data dintr-un alt partid aflat la guvernare: Partidul Democrat, demisionarul fiind Victor Babiuc, ex-Interne, ex-Justitie, inca Aparare. De ce? Si de ce doar cu doua zile inaintea congresului PD? Zvonuri circula, se imagineaza scenarii din care nu lipsesc santajul (politic, economic!?), orgoliile personale, "libelulele" Bell. Cat este adevar, cata imaginatie, este greu de precizat, poate doar viitorul sa limpezeasca ceva, poate adversarii (de ce nu si prietenii) sa ofere detalii. Oricum, atmosfera congresului nu a fost marcata de aceasta demisie. Poate chiar dimpotriva. Strans uniti in jurul conducatorului, delegatii au decis prin vot (99,9% pentru) ca Petre Roman sa fie si pentru urmatorii patru ani presedintele partidului. Ca un detaliu prea putin semnificativ, Ministrul de Externe nu a avut contracandidat la sefia partidului. Unde am mai auzit noi asemenea formulari, asemenea cifre? Si cand? Simple coincidente. Nimic nou sub soare! PD spune NU unei eventuale colaborari cu PDSR, pentru a spune da unei confederatii sindicale. La randul sau, PDSR-ul mizeaza pe o alianta cu sindicatele anuntand in acelasi timp ca din aceasta perspectiva mizeaza la viitoarele alegeri pe un milion si jumatate de voturi. Ori isi fac iluzii, ori nu stiu cu cate zerouri se scrie respectivul numar (pentru ca tot suntem la aritmetica, poate le pot veni in ajutor cei din Conventie printr-unul din cei 15 000 de specialisti). In calculele acestora din urma se ia in considerare varianta pierderii acestor voturi. Cel putin aceasta percepe natiunea din felul cum se comporta guvernantii. Intrebarea mea ar fi ce post se pregateste pentru Pavel Todoran (eventual si pentru actualii sai colegi). Poate vin niste sugestii dinspre Victor Ciorbea sau Miron Mitrea. Revin, nimic nou sub soare...

Imi propusesem sa scriu despre greva din Invatamant, dar se pare ca cei de la putere doresc sa faca acest subiect de actualitate si saptamana viitoare...

P.S.: Afirma domnul Brucan ca la respectivul congres al PD, Remus Opris, in calitate de invitat, era numai miere. No comment! Fara nici o legatura imi amintesc de publicatia infiintata de Marius Tuca si Dan Diaconescu - "Miere de viespi"!


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Mircea Eliade - “O fotografie veche de 14 ani...”

Ei bine, povestea se poate termina, chiar daca nimeni nu a crezut nimic, Dumitru se poate intoarce in orizontul de unde a rasarit. Nu a convins pe nimeni, dar nici nu s-a lasat convins ca realitatea pe care o respira e mult mai acida si plicticoasa. Intre biserica si bar, salasluieste acelasi fum al neincrederii, desigur cu aburi diferiti, cu fraze si interese de rigoare.

Miracolul ramane netalmacit, asa cum e cel mai bine, fiecare se intoarce la ale sale, desi ceva esential traversase viata lor: un fapt de credinta si mesajul ca Dumnezeu nu a murit.

Mircea Eliade, iscusitul istoric al religiilor, aseaza in sufletul omului nascut la Dunare simplitatea si cumintenia, astfel incat, fara “stralucire” sa se petreaca minunea. Aceasta asezare e un omagiu adus poporului si taramului dupa care tanjea: Romania. Aceasta asezare e un mesaj umplut de speranta ca simplitatea si cumintenia nu se vor risipi in abatorul formarii omului nou, ateu si stupid.

Ei bine, povestea se poate termina, chiar daca e fara de sfarsit, Dumitru se poate intoarce in orizontul de unde a rasarit, chiar daca acest spatiu e pretutindeni si la indemana celor care cred. Nu a convins pe nimeni si, pentru ca nu a deranjat peste masura, a ramas ca o figura simpatica, dar nici nu s-a lasat convins ca realitatea pe care o masoara e cenusie si trista. E limpede ca nu cunostea limba lor, dar paradoxul nu sta in corectitudinea gramaticala. El nu le cunostea bine limba, dar si ei murisera de mult.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Barocul in Spania

Opera lui El Greco cuprinde compozitii cu subiecte mitologice: Laocoon, compozitii cu subiecte religioase: El Espolio, Hristos in Gradina Maslinilor, Inaltarea lui Isus, Alungarea din templu, compozitii inspirate din contemporaneitate: Inmormintarea contelui de Orgaz. Pictorul a lucrat si portrete intr-o maniera impresionanta si sigura:



Don Diego de Covarrubias



Nino de Guevare

Peisajul ocupa un loc important situat la limita dintre miraculos si obisnuit: Vedere din Toledo pe timp de furtuna (orasul Toledo l-a inspirat si fascinat pe artist o viata).

Opera sa ramane un inceput si cred, departe de a fi subiectiva, ca artistul este unul din valorosii "lucratori" care au pipait culoarea...

...

Culoarea: Culoarea spune mult. Culoarea arata cine este pictorul. Simt acum un sentiment intre tristete, ura, nadejde. Oamenii ranesc fara sa stie... S-a inventat culoarea unei rani? Poate doar in noi... sta ascunsa acolo... Daca nu s-a inventat ma voi lupta sa o simt eu... Voi tipa eu pentru ranile altora...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Joaquin Rodrigo - Concierto de Aranjuez para guitarra y orquestra

De cate ori moda muzicala a unei zile nu a murit in ziua urmatoare, si de cate ori asa numita "muzica de maine" nu a murit inainte de timpul ei? Concertul de Aranjuez pentru chitara si orchestra nu apartine nici uneia dintre categorii - muzica sa este potrivita oricarei perioade, iar stilul variat si inspiratia melodica au facut din el unul dintre cele mai cunoscute si mai indragite concerte pentru un instrument compuse vreodata.

Concertul a fost compus in 1939 si interpretat pentru prima oara pe 11 decembrie 1940. Inspiratia melodica este data de orasul regal Aranjuez la cumpana dintre secolele XVII si XVIII.

Prima si a treia parte (Allegro con spirito si Allegro gentile) sunt caracterizate de figuri ritmice de 2 si 3 timpi - regulate in prima parte si neregulate in a treia. Partea a doua (Adagio), numita in unele partituri si Aranjuez, mon amour este un exemplu de expresivitate si inventivitate componistica in ceea ce priveste chitara, vizibile mai ales la portiunile in care tema este expusa doar de chitara (solo). De foarte mare efect sunt si dialogurile ornamentate intre instrumentele de suflat si chitara in aceasta a doua parte.

Concertul este una dintre piesele clasice care lasa o mare libertate de imaginatie ascultatorului; este compus in asemenea maniera, incat fiecare poate folosi muzica sa pentru a se gandi la ceea ce il framanta: intristatul se gandeste la drama sa, indragostitul la fiinta pe care o iubeste, cel care indrageste natura se imagineaza intr-un colt al ei, depinde pe seama careia dintre parti (prima, a doua sau a treia) incepe evadarea in imaginatie.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

POPAS

In noapte-i frig si focul e prea stramt
Si simti alaturi sarcina prea mare
Caci te cunosc si umbrele-n mormant
Ca ai la chip si vorba-asemanare.

O clipa-n loc la porti te poti opri
Sa lasi privirea larg sa te atinga
Iubirea drept in ochi s-o poti privi
Sa nu lasi focu-n templu sa se stinga.

Despovarat de noapte sa stravezi
Pe chipul sters camasa sangerie
Sa simti maslinii grasi printre livezi
Cum te strapung in Zori de Vesnicie.

20 - 21 mai 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

RESPONSABILITATEA (I)

Principiul moral al anului 2000 este considerat a fi capacitatea de a raspunde de propriile acte si de consecintele acestora in familie si societate. Dar fata de ce trebuie sa fim noi responsabili? Familia este considerata a fi primul “teritoriu” asupra caruia trebuie exercitata responsabilitatea pentru ca “niciodata meseria de a fi parinte n-a fost mai dificila ca acum”. Influentele exterioare (televiziune, Internet, cinema, scoala, prieteni, muzica, mass-media), ingreuneaza exercitarea atributiilor de parinte pentru ca acesta trebuie sa improvizeze si sa reinventeze modalitati de a capta atentia copiilor si de a-i determina sa faca alegerea potrivita.

Cuvantul “responsabilitate” a devenit un cuvant dominant, el are mai multa valoare decat sens. A fi responsabil inseamna a raspunde de actele tale in fata altcuiva. Este un angajament, juridic sau moral, pe care-l invatam prin indeplinirea responsabilitatilor ce ne revin in familie, meserie sau viata sociala.

Responsabilitatea este un nou principiu moral pentru ca astazi suntem confruntati cu situatii pentru care nu am fost pregatiti. Cand suntem dezorientati fata de o decizie sau o actiune trebuie sa suportam si sa ne supunem unei probe de responsabilitate: de aceasta decizie sau actiune trebuie sa raspundem in fata celor care se raporteaza la ea. Acest principiu exprima epoca actuala, si nu este vorba de pregatirea pentru a lua o decizie, ci de decizia de a actiona. Adevarata morala tine de traditiile pe care noi le dam solutiilor la actiunile noastre.

Noi suntem responsabili de tot, si suntem, in primul rand, responsabili de noi insine inaintea altora, de ceea ce noi decidem sau ne priveste in mod direct. Apoi, suntem responsabili de teritoriul asupra caruia avem o putere, pentru ca fiecare are un teritoriu asupra caruia isi exercita responsabilitatea. Este un principiu care functioneaza astazi in toate domeniile.

Ceea ce conteaza cu privire la responsabilitate este notiunea de progres. Este esential in societatea noastra ca fiecare sa fie constient de rolul pe care-l are si de impactul, efectul pe care-l pot avea actele sale personale.

In numarul urmator: despre responsabilitatea fata de familie.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Al saselea simt

"Eu vad oameni morti. Ei nu stiu ca sunt morti. Fiecare vede numai ceea ce vrea el sa vada." Pe aceasta idee se brodeaza intreaga actiune a filmului, iar mesajul principal al fimului, pentru ca filmul are totusi un mesaj, rezida tot din aceeasi idee.

Aceasta este o marturie a unui copil de aproximativ 10 ani. O marturie a unui copil cu un simt special si anume acela de a vedea oameni morti, care umblau pe strazi si care credeau ca sunt vii. O marturie a unui copil considerat sonat de colegii lui, datorita comportamentului diferit. Pentru ca el vedea ceea ce altii nu puteau vedea. Si era afectat puternic de acest lucru. Astfel, pentru el, acest simt nu era o binecuvantare, ci un factor deprimant. Un psiholog se angajeaza sa-l vindece, nestiind de darul lui. Cand afla de viziunile copilului cade si el in aceeasi neincredere fata de realitatea viziunilor crezand ca are de a face cu un caz de schizofrenie grava. In cele din urma este convins de veridicitatea celor spuse de copil si atunci afla ca mortii de fapt nu cer decat ajutorul copilului. Hotararea de a-i ajuta pe morti duce la eliminarea traumelor copilului, traume cauzate de sperieturi.

Mesajul esential al filmului este unul de marca, pe care-l descopera psihologul atunci cand, datorita neglijarii familiei, era sa-si piarda sotia. Pretutindeni in jurul nostru sunt oameni morti. Noi vedem oameni morti, sau poate ca suntem dintre ei. Mortii nu stiu ca sunt morti, ei cred ca sunt vii. Si fiecare vede numai ce vrea el sa vada. Cei vii au datoria sa-i ajute pe cei morti, tot asa cum si copilul il ajuta pe psiholog sa-si recastige sotia. Psihologul va invata lectia, iese din randul mortilor, inviind la viata pentru a-i ajuta pe alti morti.

De notat ca in rolul psihologului joaca Bruce Willis.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Lena Grigoroscuta



Eforturi rasplatite

Desfasurata sub acelasi motto "Sa poti sa fii un prieten", cea de-a treia serata HAR & SSJ a fost deschisa de un bun venit adresat de organizatori tuturor prietenilor din sala, mai vechi sau noi. Desi prezentata ca fiind "cea mai dificila serata" - datorita problemelor organizatorice - pentru mine aceasta a fost cea mai reusita, aceasta fiind si parerea altor prieteni ai seratelor.

Primul invitat al serii a fost Liviu Muntean, un tanar cu o vie dorinta de a-L lauda pe Dumnezeu prin cantec, si ale carui piese au placut mult publicului. Cei prezenti au mai avut ocazia de a asculta doua melodii apartinand unor genuri de muzica diferite: "Tango to Evora" (interpreta Loreena McKennit) si o melodie gospel pe tema nasterii Domnului Isus.

Nu au lipsit povestile, spuse in premiera sau... respuse, fiind rasplatiti de organizatori cei care au retinut povestile - si ordinea lor - de la primele doua serate.

Cea de-a doua parte a intalnirii, dedicata invitatei speciale, Luminita, a fost precedata de o scurta pauza, "o sueta legala", in care toti cei prezenti au fost invitati sa-si exprime in scris parerea despre serate si sa-si faca noi prieteni. Cea mai placuta surpriza a serii a fost rezervata Luminitei: o convorbire telefonica cu bunul ei prieten Chris, invitatul special al primei serate. Cantarile prezentate de interpreta publicului au fost: "Isus este rege", "Tu esti rege", "Domnul e Pastorul meu", "Vine Isus iar la noi", "Hei, tu!", "Doar in Tine" si "Esti viu". Intre cantari cei prezenti au avut ocazia de a afla mai multe despre familia Luminitei de la ea insasi si de la sotul ei. Povestea vietii lor m-a impresionat in mod deosebit, iar entuziasmul cu care ei vorbeau despre "nebunia" de a-L cunoaste pe Isus m-a marcat profund. "Cant prin gratia lui Dumnezeu, datorita Lui si pentru El", a marturisit spre sfarsit Luminita.

In final, dupa multumirile organizatorilor catre toti cei care au facilitat organizarea seratei, a urmat un indemn pentru fiecare: "Nu luati totul usor!". Nu luati usor organizarea unei serate, nu luati usor aparitia a doua reviste, HAR si SSJ, nu luati usor nimic din ceea ce va inconjoara, pentru ca totul presupune munca si efort... dar se merita! Au spus-o altii si o spun si eu.


(recomandam a se vedea "Imagini si texte despre seratele 'Har' & SSJ")

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Intre trecut si prezent,
Intre inceput si sfarsit,
Intre viata si moarte,
Exista o singura cale de-a gasi fericirea:
Sa ingrop trecutul,
Sa incep viitorul,
Sau sa uit de tine...

Ionut Apostu



Sunt tanar

Despre „O Interdictie”

Cand esti tanar si auzi o propozitie de genul „nu ai voie...” sau „te rog sa nu faci cutare” s-ar putea sa-ti ridice semne de intrebare. E drept ca mai inteligent ar fi sa aplici tactica interdictiilor prin metoda „ar fi mai bine daca ai face asa, sau asa…”. Insa cateodata si aceasta metoda da gres. Ei bine, ce e de facut?

Cand rogi pe cineva sa nu faca un anumit lucru e posibil ca respectivul sa faca tocmai ce l-ai rugat sa nu faca. De ce? Poate orgoliile sunt mari, sau pur si simplu o face doar pentru a te scoate din „joc”. Ar fi interesant daca te-ai gandi ca o interdictie nu vine doar de dragul de a fi, si nici de a demonstra intelepciunea cuiva. Motivul este foarte simplu: protectia sau mai bine spus autoprotectia. Dar se pare ca noi nu suntem obisnuiti cu o interdictie si tocmai de aceea ar fi timpul sa ne auto-educam in a respecta dorinta sau sfatul cuiva. Nu trebuie privit cu prejudecata de ce face acel lucru, ci doar privite circumsantele.

Ei bine, e greu sa te supui unei interdictii. Dar oare cand vom intelege ca lucrurile nu trebuie „rumegate” usor, mai ales cand e vorba despre o persoana. Daca am fi ceva mai consecventi in gandire, mai profunzi in idei si actiuni nu cred ca s-ar mai ajunge la acele interdictii vazute de unii ca o „mare prostie” si de altii ca fiind utile. Copilaria si incapatanarea cu care tratam aspectele mai grave sau mai putin grave ale vietii noastre pot duce la framantari, frustrari. Noi trebuie sa fim atenti la comportamentul nostru si sa nu facem din dorinta noastra o scuza. „Asa a fost tot timpul” este o sintagma care demonstreaza stadiul de imaturitate si de multe ori se opune schimbarii care trebuie sa aiba loc in viata noastra cu adevarat, mai ales atunci cand exista cercetare si automat schimbare. Si asta in cazul in care dam sfaturi la altii...

O interdictie isi are rostul atunci cand intelegi „de ce”! Altfel pare normal tot ceea ce este anormal. In rest, totul se reduce la bunul nostru simt si mai ales la puterea de a accepta; de a accepta o mustrare...

O interdictie, una care a fost incalcata anuleaza cam tot... Asa ca...

Curier & Posta redactiei

O.D. (Dallas - U.S.A.): for Eduard: Hi! You don`t even know how right you are; or maybe you do... Good article Eduard! I liked it a lot.

Nota redactiei: Multumesc foarte mult.

Tinu Leontiuc (Timisoara): Salutari din partea echipei de la Noua Speranta, din Timisoara! Pentru ca ne intrebati de atmosfera de aici, cred ca e ceva mai optimista ca prin alte parti, dar nu asa de optimista ca acum vreo trei ani. Si aici oamenii s-au plictisit deja de pomisiuni si relansari economice, s-au plictisit sa astepte la coada sa intre in Europa. Sunt multi dezamagiti si aici, dar totusi exista inca speranta. Si cred ca noi, crestinii, suntem obligati sa le aratam oamenilor ca avem o speranta vie. Si cum vom face acest lucru, decat fiind activi, folosind orice ocazie pentru a arata si felul in care abordam noi viata. Va multumim pentru stradania de a ne oferi informatiile pe care le-am cerut si va dorim succes mai departe, insotiti de puterea Domnului nostru!

Nota redactiei: Pesimismul e intr-adevar o problema cu care ne confruntam (sau ne complacem) si noi. SSJ are un ton pesimist, dar e un pesimism ponderat, impletit cu dorinta de a face. La dimensiunea problemelor cu care ne confruntam incercam din rasputeri sa rezistam. Nu va mirati ca am luat termenul de pesimism ca o referinta directa la noi, ne cunoastem metehnele, dar si prietenii, iar noi iubim Timisoara.

Cristi Tepes (Bucuresti): Dragii mei, ma bucur de multe lucruri din revista voastra, dar mai ales de abordarea realitatii romanesti dintr-o perspectiva crestina. V-as sugera sa insistati in aceasta directie si sa va extindeti pe toate planurile. Banuiesc ca situatia financiara a revistei nu este extraordinara, ca in mai toate publicatiile crestine din Romania (inafara celor care exista mai ales pentru ca sunt undeva niste bani de cheltuit) asa ca va sugerez sa introduceti si un spatiu de publicitate in care ati putea face reclama indeosebi cartilor crestine de buna calitate. Ar fi si o modalitate de slujire a cititorilor vostri si o cale de a va acoperi o parte dintre cheltuieli. Poate ca ati lansa si unele recenzii sau chiar polemici care ar fi folositoare atit timp cit ar ramine cordiale. In plus v-as sugera sa aveti o rubrica de stiri (stirile atrag public) si va trimit alaturat citeva surse de unde ati putea sa le preluati. Cu drag si pretuire, ca unul care va intelege efortul.
Cristi Tepes

PS De ce va numiti "Journal" daca nu apareti zilnic? Sper ca veti ajunge la acest deziderat. Daca tot veni vorba, pot sa va dau adresa unui site unde se gaseste primul manual crestin de jurnalism, "on line".

Nota redactiei: Draga Cristi, iti multumim in primul rand pentru faptul ca iti gasesti timp si pentru noi, apoi pentru sfaturile tale prietenesti. Problema financiara a revistei este asa cum ai intuit, dar noi nu putem pune taxe pentru publicitate, pentru ca juridic nu reprezentam nimic, singurul mod legal de a primi bani este sponsorizarea sau donatiile. Inca nu suntem pregatiti pentru o rubrica in care sa se comenteze cartea crestina. Capitolul “stiri” e destul de sensibil si inca insuficient atins de noi. Dar in principiu incercam sa acoperim acest colt de tara. Asta nu inseamna ca vom refuza sursele oferite. De ce ne numim “Jurnal”, iata o intrebare pusa de un profesionist, si nu intamplator e o buna intrebare... Saptamanal e ritmul suportabil. In rest, noi te iubim!

Sighiartau Emanuel (Bistrita): Ma numesc Sighiartau Emanuel si sunt din Bistrita. Sunt foarte incantat de revista dumneavoastra si as dori sa ma abonez. VA MULTUMESC

Nota redactiei: Ma numesc Eduard si sunt din Iasi. Sunt foarte incantat sa aflu de tine; cat despre incantarile tale, ele ma fac fericit. Se pare ca esti primul cititor din Bistrita si asta ma face si mai fericit. ITI MULTUMESC

Cristina (Suceava): Dragii mei, viata noastra penduleaza intre doua extreme: bine si rau. Mai ieri va spuneam ca Orest a fost demis si repus in functie de Ministru, iar pe plan politic, alegerile din nov. 99 unde a fost ales ca presedinte [al PNTCD Suceava] cu un procent de 92% din voturi, au fost invalidate la jumatatea lui ianuarie, si de atunci si pana acum au fost schimbate 3 comitete interimare. Cei care fac aceste jocuri politice nu se gindesc decit la a nu pierde scaunul. Nu conteaza nimic si nu exista scrupule in atacuri. In fine, nu va voi povesti tot prin ce trecem. Dar se mai intimpla ca din cind in cind sa avem si bucurii. Recent redactia Uniplus Radio a realizat un sondaj de opinie in rindurile ziaristilor si ale realizatorilor de emisiuni audio si TV locale. Au fost mai multe intrebari la care acestia au raspuns separat. Ne-am bucurat sa vedem ca Orest a fost declarat "cel mai activ om politic al momentului" ("cistigator detasat" cum il numeste sondajul, fata de ceilalti nominalizati). Apoi a mai fost nominalizat la intrebarea "Prin ce va ramine anul 99 in istorie" alaturi de senatorul Petru Juravlea (cel care a declansat scandalul din partid atunci cind a pierdut drastic scaunul judetean), si la intrebarea "care au fost institutiile sau persoanele publice care au cunoscut o ascensiune deosebita pe parcursul anului 99" a fost din nou nominalizat pentru "toata activitatea desfasurata pe plan profesional si politic". "Pentru nominalizarile avute, Uniplus Radio l-a numit pe Orest Onofrei omul cel mai «bine vazut, auzit si citit» in 1999". Nu poate decit sa ne bucure un astfel de sondaj si articol (de fapt a fost mai intii facut public intr-o emisiune la radio, iar apoi publicat intr-un ziar local. Se vede ca Orest nu este omul care sa calce de doua ori intr-un loc. Nu pot sa nu mentionez faptul ca aceasta nominalizare vine dupa aproape 3 ani de cind ne-am mutat in Suceava. Deci un "nimeni" sau un "venetic" (sau mai bine spus un crestin) s-a impus puternic in fata localnicilor. Eu cred ca tocmai aceasta este o marturie foarte puternica pentru un crestin, in zilele noastre si in contextul nostru social politic. Dar cu noi lucrurile nu s-au incheiat. Juravlea continua lupta pe toate planurile, chiar si spiritual: neoficial am aflat ca a fost la Putna unde s-a intilnit cu un calugar si vrea sa se intilneasca cu Pimen (arhiepiscopul) si sa reuseasca sa il atace pe Orest pentru faptul ca nu e ortodox. Acum nu stim inca ce se va mai intimpla. S-ar putea sa-l mai atace si pe alte planuri (s-ar parea ca va recurge chiar intentarea unor procese cu martori mincinosi si acuze mincinoase). Asa ca nu uitati sa ne sustineti in rugaciune. Orest este saptamina asta in pragul unei decizii: sa mai continue cu politica sau sa se retraga. Multi din apropiatii lor doresc sa demisioneze curind din partid ca solidaritate cu tot ce i s-a intimplat lui si pentru mirsaviile care continua sa le faca acest Juravlea. Are nevoie de multa intelepciune si calauzire de Sus. Pe curind, Cristina

Nota redactiei: Dumnezeu sa binecuvanteze pe alesii Sai!

Robert M. (U.S.A.): Dragii mei prieteni, va salut cu multa caldura. Mai ales ca de atita timp de cind nu v-am scris, s-a adunat o multime de energie calorica ce astepta doar sa fie inmagazinata intr-un salut pentru cineva scump de tot. Draga Ionutz, sa stii ca am primit mesajul tau si m-a bucurat mult si, deopotriva m-a pus pe ginduri. Ai dreptate in ceea ce ai scris. Si sa mai stii ca o sa facem ceva schimbari in directia dorita de tine. Multumim pentru intelegere. Duminica asta se pare ca ne bucuram cu doi din "corespondentii" vostri, oameni cu care colaborati, parerea mea, destul de fructuos: Danut Manastireanu si Marius Cruceru. PROMITEM sa va tinem la curent. Cu dragoste, Robert M

Note redactiei: Si noi te salutam cu multa caldura desi pe aici s-a mai ostenit sa ramana iarna. Este interesanta combinatia care ne-ai descries-o si sincer ne bucuram tare mult de ca te-am pus pe ganduri. Asteptam sa vedem cum va veti tine promisiunea de a ne tine la current cu ce se intampla, sau cu ce s-a intamplat acolo… E drept ca ti-am dus dorul pe aici si ne-au lipsit mesajele tale pline de vioiciune si prospetime californiana. Speram sa ne auzim cat mai curand cu vesti proaspete si cu magazia plina…

Epilog: Acum timpul se adapa din visele mele iar pamantul ma saruta…

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: