The Salt Street Journal nr. 45



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.45 / 27 februarie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu, Marius Cruceru, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Zvoner si Raspindac, Interviu cu Ligia Ratiu, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Iata un nou pas facut de The Salt Street Journal: deschiderea unui cont bancar. Marturisesc ca acest pas este inedit, si poate de aceea sovaitor. M-am simtit stingherit in interiorul cladirii ce adaposteste banca, dar in acelasi timp imi spuneam ca printr-un astfel de “plaman” respira lumea.

Randurile de mai sus ar putea constitui o pagina de jurnal si nu un text aflat sub titlul de “Editorial”, ei bine, as simti ca ceva se pierde daca nu pot marturisi, ca unor prieteni, ceea ce simt si gandesc. Si ce simt si ce gandesc? Recunosc, la indemana mea, mai multe tipuri de investitii, asa cum sunt, vai, ademenitoare, mai multe cai de a cheltui. Recunosc ca bine venit principiul “plapumei”, acela de a ma intinde cat lungimea ei, cu alte cuvinte de a nu tulbura raportul dintre resurse si nevoi, dar apreciez si curajul de a tinti mai sus, cu specificarea ca acest “mai sus” sa nu se dovedeasca a fi un iremediabil si neguros mai jos. Recunosc, in preajma mea, ispita de a cere ajutor prea devreme si nemeritat, dar recunosc, in toata armonia sa, gestul de a spune multumesc pentru darul primit si mana intinsa.

Iata un nou pas facut de The Salt Street Journal: deschiderea unui cont bancar. Marturisesc ca acest pas putea fi facut in prima zi, dar ar fi fost acel ceva care vine prea devreme si pleaca asa cum a sosit.

M-am simtit stingherit in interiorul intrebarii: dupa 45 de saptamani e vremea roadelor?

Randurile de mai sus ar putea constitui substanta dialogului purtat intre noi, cei de la SSJ, si nu un continut al “dialogului” purtat cu cititorii, ei bine, as simti ca ceva se pierde daca nu pot marturisi, ca unor prieteni, ceea ce simt si gandesc. Si ce simt si ce gandesc?

Ma apasa sentimentul zadarniciei si ca vocea mea va bantui pustiul... Ma cuprinde frigul la ideea ca aproape un an de zile de truda se va prabusi cand voi vedea ce putine poduri am zidit... intre mine si mine, intre mine si tine, intre frumusete si salvare. Via s-a copt, si are strugurii atinsi de culoarea “cinquecento”, si miezul invaluit de muzica “andante”, si au parfumul “boabelor de sare”, si “sunt tinere”..., dar unde sunt vierii?


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ati dorit sa ne vedeti? Ei, acum chiar puteti sa o faceti!



Prima stire

Alianta Evanghelica din Romania organizeaza la Iasi un concert de muzica crestina sustinut de corurile reunite ale bisericilor locale. Concertul va fi urmat de o conferinta cu tema “Evanghelia lui Christos”. Acest eveniment va avea loc in zilele de: 29 februarie, 1 şi 2 martie, la Casa de Cultura a Sindicatelor.

Eugen Grigoroscuta



Intersectii

Fiecare zi trecuta aduce noi repere in scena politica a Romaniei, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi certe coliziuni... PNTCD-ul confruntat cu tot mai frecvente probleme interne, tinde spre PD? (in traducere libera: Partidul Demisionarilor). Cea mai recenta plecare, deputata Lia Galic, a marcat pierderea majoritatii Coalitiei si in Camera Deputatilor, dupa cea din Senat. Fostul ministru de interne, Gavril Dejeu, si-a prezentat demisia din toate functiile pe care le detinea in cadrul partidului. Greu mai poate intelege cineva ce se petrece...

George Pruteanu, fostul senator taranist a trecut in coalitia PDSR. Omul care a fost exclus din PNTCD pentru ca gandeste (asemenea multor locuitori ai acestei tari) ca un roman, poate constitui un atu incontestabil pentru partidul lui Ion Iliescu in viitoarele alegeri. Ar fi mare surpriza candidatura domnului Pruteanu pentru Cotroceni? Probabil, azi chiar, intrebarea mea ar parea multora fara sens, desi eu cred ca daca asa vor sta lucrurile, nu ar mai fi necesar al doilea tur de scrutin pentru prezidentiale.

Cum va proceda domnul Iliescu? Greu de anticipat! Revenim la politica pumnului in gura, practicata in vremuri nu tocmai indepartate? Tratamentul la care a fost supus ziarul "Cotidianul" ar indica un raspuns afirmativ la intrebarea anterioara. Zilele ce vor urma, speram sa aduca lamuriri si, de ce nu, confirmari. O lovitura data presei (oricum nu ar fi prima), semnifica o lovitura data democratiei, care, in perspectiva, va avea efectul bumerang. Cine are urechi de auzit...

Greva din sistemul de invatamant preuniversitar s-a incheiat!? Cu ce rezultate? Iar promisiuni? Cine a castigat? Ce a castigat? Mai curand toti au pierdut, si, in primul rand elevii, evident din punct de vedere al procesului de instruire si in perspectiva viitoarelor examene. Mai mult insa, au pierdut guvernantii. Poate inca nu realizeaza, dar se vor convinge curand. Sigur au pierdut cateva sute de mii de voturi, si nu de la oricine! Pot sau nu sa accepte, e problema lor, dar cadrele didactice reprezinta mult mai mult in tara aceasta decat politicienii care conduc (inca).

Conform ultimelor declaratii, s-ar parea ca presedintele Constantinescu a intrat in panica. Cu doar cateva luni in urma anunta triumful in lupta contra structurilor mafiote, afirmatie urmata apoi de disparitia celebrei comisii anticoruptie, care se considera ca si-a incheiat misiunea. Pana aici totul parea in regula, desi multi se indoiau de comunicatele si cifrele oficiale publicate.

Acum cateva zile, seful statului se declara invins in aceasta lupta, recunoscand in mod mai mult sau mai putin direct ineficienta bataliei... Si nu o facea oricum, ci prin afirmatii dure, prin acuze grave aduse celor ce, in opinia sa, deteriorasera imaginea tarii. Oare? Si noi, naivii, nu am inteles ca cei ce prin santaj politic (a se vedea amenintarea cu motiunea de cenzura) au determinat inlocuirea lui Victor Ciorbea, erau de fapt securistii din PRM, nu democratii. Tot naivi am fost si atunci cand nu am inteles ca, in realitate, ministrii PDSR si-au dat in bloc demisia (la cateva zile dupa Helsinki!!?) pentru a-l forta pe Radu Vasile sa demisioneze. Ce ministri liberali si taranisti!? Comunistii din PDSR au decis si decid totul, manipuleaza totul. Lichelele si golanii darama oameni si idealuri...

Apropo de cuvantul care incepe cu aceeasi litera cu "gafa", cred ca presedintele ar putea fi suspectat de plagiat. De ce? Am intalnit acest cuvant intr-o lucrare aparuta la editura "Piata Universitatii". Pe buna dreptate, cel ce l-a folosit atunci a fost aspru criticat si astazi inca, dupa zece ani, ecourile nu s-au stins.

Trebuie sa pregatim alte ecusoane?

Apare un nou slagar: Mai bine golan decat... alt cuvant care incepe cu litera "g". Succes in cautari!!!


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Andrei Plesu – Minima moralia

Tanarul Robinson este cel ce defineste cel mai bine “dorul de duca”, adica acel ceva plasat intre a-ti lua lumea in cap si refuzul oricarei integrari intr-o ordine conventionala si prestabilita. “Dorul de duca” poate fi si un act salvator, un demers ce te smulge fata de tot ce te-ar putea plasa in zona “calduta”, iar nu rece sau fierbinte. “Dorul de duca” e o criza cu continut moral, astfel incat in vartejul starnit te poti afla si defini, dar poti afla si ce ti s-a harazit si incredintat de catre Cel pe care trebuie sa-L afli prin cautare. “Dorul de duca” e acel resort care smulge “Fiul Risipitor” de la sanul patern, il trece prin vamile pustiei, ca apoi sa-l daruiasca din nou, implinit si flamand, intelept si ravasit, bogat si sarac, locului parasit.

“Dorul de duca” e prilejul deschis pentru aflarea acelui lucru situat la temelia faptelor verticale: ceea ce se cuvine, caci “«Ceea ce se cuvine» trebuie sa afli, sa obtii prin cautare si risc... «Ceea ce se cuvine» e la sfarsitul povestii, nu la inceputul ei.” Ceea ce se cuvine afli cel mai bine si cel mai mult pe pielea ta, pe “pielea” credintei tale, pe “pielea” intelectului tau, pe “pielea” iubirilor tale...
Intre ceea ce se cuvine si ceea ce nu se cuvine balanseaza viata noastra. Intre ceea ce se cuvine si ceea ce nu se cuvine se afla si ne asteapta o insula, iar pe aceasta insula se afla primele doua “aripi ale zborului spre cer”: cainta si recunostinta.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Barocul in Spania

El Greco (1541-1614): “Prinderea lui Isus” (El Espolio) - Sacristia Catedralei in Toledo.



Multe personaje... printre ele un vanzator... Il vad pe Isus. Camasa Sa este rosie, uriasa suprafata rosie ma duce cu gandul la Sfanta iertare. Vad oameni care nu-L iubesc pe Cel Prea Inalt si care nu au cunoscut iertarea. Nu stiu cum sa vorbesc despre El, as vorbi... sau poate as tacea caci mi s-a spus ca sunt clipe cand tacerea este cea mai frumoasa metoda de a spune ce simti. Sunt clipe cand ne dorim poate sa-L vedem langa noi in carne si oase... gandindu-ma la Isus va indemn sa fugiti de astfel de clipe. Isus e aici langa mine, acum, fara de carne sau oase e pacea mea si sensul meu si dincolo de tot e Sfanta mea iertare. Sa-L vedem pe Isus in iertarea Sa minunata inseamna sa-L vedem cu adevarat...

...

Culoarea galbena. Culoarea deznadejdii? Cred ca e mai mult urma de dor. Da, culoarea galbena e culoarea dorului. Sunt doruri dulci care insa te ucid. Asa multe doruri mi-au murit in brate si bratele-mi erau de copil. Am incercat a chema inapoi cantul lor dar cineva mi-a spus ca moartea niciodata nu se intoarce aceeasi...; din acel ceas am inceput sa ma tem de moarte. Mi-e dor nebun de tine, un dor dintre cele mai frumoase. Dorul meu va muri singur si trist necunoscandu-te niciodata... In dor exista deznadejde si in deznadejde doarme moartea... Taci sa nu o trezesti... nu-i spune ca ma poate ucide...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Ludwig van Beethoven (1770-1827)

Simfonia a III-a "Eroica" in mi bemol major

Pentru a pregati intelegerea conceptiei noi pe care aceasta grandioasa creatie beethoveniana o prezinta in evolutia istorica a simfoniei, voi cita o parte din titlul si subtitlul ei, asa cum au aparut in octombrie 1806: "Simfonia Eroica, a due Violini, due Flauti... composta per festigiare il sovvenire di un grand Uomo... da Luigi van Beethoven, op. 55, Nr. 3 delle Sinfonie...". Reiese de aici nobilul sens generalizator de inchinare a muzicii sale unui "grand Uomo", ale carui virtuti eroice pot aduce libertate si fericire omenirii. Cand Beethoven a pornit lucrul la noua sa simfonie, asemenea virtuti supreme pareau a fi fost intruchipate de Napoleon Bonaparte, iluzie franta in primavara anului 1804, cand acesta a acceptat stralucirea demnitatii imperiale, pana nu de mult combatuta. Admiratia compozitorului se transforma in deziluzie, iar intentia de a-i fi slavit faptele prin maretia muzicii sale (pe care o crease in 1803) nu mai corespundea in momentul tiparirii lucrarii (1806), ceea ce explica sensul abstract din subtitlul compozitiei. Nazuinta spre libertate si binele omenirii care a condus permanent pana artistului se manifesta cu o forta dramatica in muzica acestei noi simfonii beethoveniene.

Muzica clasica... un nestemat al unui filon neexplorat de multi, alaturi de domenii care au curajul sa puna intrebarea: "Oare...?". Ni se opreste oare accesul la ele, la "cercetarea" lor? Ne ascundem in spatele unor stiinte "realiste", reci: matematica, informatica, fizica, care, neridicand intrebari de vreun fel, ne confera o anume siguranta; sunt stiinte care nu prezinta vreun pericol pentru o comunitate evanghelica sau alta... Eu unul ma regasesc cu tristete in a doua categorie... Eu butonez...

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

ROD

Cand raul faci
la usi te-adulmeca dorinta
(se tine dupa tine),
si-atotlumina ce te-mpodobeste
se va-neca in umblete straine.

Cand focul tau netarm se va preface,
cu-o lacrima sa-i stapanesti rodirea;
sa-ti fie huma ta scaldata-n pace,
cum cedru-si scalda-n inaltimi marirea.

Cand bine faci, in suflet e-o lucire:
vei fi primit de zori cum se cuvine;
sub roua scursa din Iubire
irumpe mana iarasi pe coline!

15 - 16 mai 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

RESPONSABILITATEA (II)

Primul teritoriu asupra caruia se exercita responsabilitatea este familia, fie ea una obisnuita, descompusa sau refacuta, ea este prima responsabilitate si poate cea mai recompensata. Suntem responsabili de rudele si copiii nostri. Astazi telul educatiei este responsabilitatea fata de copii, dar ea nu trebuie sa se margineasca la impunerea unor “retete” de comportament, ci raportarea in permanenta la consecintele actiunilor acestor comportamente.

Este important pentru un copil sa aiba repere bine stabilite. Educarea responsabilitatii nu se realizeaza printr-o pura autonomie. Ea depinde in mare masura de parinti si de modalitatea in care acestia au stiut sa-si asume la randul lor responsabilitatile. Responsabilitatea unui divort, de exemplu, implica in mod direct copiii, parintii trebuie sa fie capabili sa le ofere acestora raspunsuri. Majoritatea femeilor divortate exclud existenta tatalui din viata copiilor, ceea ce face imposibila exercitarea unei responsabilitati de catre acesta.

Cei care cauta asumarea unei responsabilitati vor in realitate puterea unei functii. Lumea se exprima: “vreau sa-mi asum un post cu responsabilitati”, nimeni nu va spune: “vreau puterea”. Asumarea puterii inseamna sustragerea de la responsabilitati, ceea ce inseamna o contradictie de responsabilitati. Astazi ne ocupam mai mult de noi insine decat de ceilalti. Cresterea individualismului duce la diminuarea responsabilitatilor esentiale la locul de munca.

Astazi exista ideea ca apartinem unui intreg si ne gandim la noi in relatie cu celalalt. Responsabilitatea este corectarea morala a individualismului, limita la care nu ni se mai permite de-a fi doar individuali. Responsabilitate sociala fara individualism nu se poate, deoarece ele sunt doua notiuni foarte apropiate.

Opusul responsabilitatii este lasitatea, deoarece a fi responsabil inseamna a-ti asuma unele riscuri si intotdeauna solicita curaj. Femeile par a fi mai responsabile decat barbatii, acesta fiind si un motiv pentru care ele nu fac politica. Ele sunt mult mai sensibile la responsabilitatile familiale decat barbatii.

Putem oare iubi fara sa ne asumam responsabilitati? In fundamentul crestin exista un principiu implicit de responsabilitate: notiunea de aproape. Suntem responsabili de aproapele “de pe teritoriul nostru”. Putem atinge “departarea” printr-un lant format de aproapele nostru, dar daca nu ne ocupam de acesta nu vom reusi niciodata sa ajungem departe.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marius Cruceru



Zvoner si Raspindac

Poate pentru ca am fost plecat, poate pentru ca sint naiv, poate pentru ca sint lipsit de informatii, puteti sa ma lamuriti si pe mine de unde este chestia asta cu studentii de la ibeo care nu au voie sa citeasca ssj?

Ca unul care lucrez aici si sint si in conducerea institutului, nu am auzit de o asemenea interdictie. Sa fie iar unul dintre zvonurile lansate de unii doar de dragul birfei si de dragul de a studia efectul panicii pe chipul celui care aude scorneala? N-ati auzit cumva ca la IBEO se interzice mersul la expozitii, n-ati auzit ca este interzisa ascultarea muzicii de orice alt tip decit Bach, sau mersul la film sau la teatru sau la concert, n-ati auzit ca este interzisa prietenia intre baieti si fete, cintatul la chitara, mersul la alte biserici decit la capela institutului, statul noaptea cu lumina aprinsa, risul, zimbetul, cititul lui Dostoievski, ascultarea muzicii lui Sting?

Toate prostiile astea le-am auzit pe ici pe colo si cred ca suferim de sindromul drobului de sare, este o boala romaneasca, Creanga a avut dreptate, "daca cade drobul cumva....", plingem consecintele unei tragedii care nu s-a intimplat niciodata... doar ca sa vedem cit de tare este impresionat cel de linga noi de scincetele noastre, noi sintem in stare sa credem ca va fi cutremur, daca unui pensionar senil i se pare ca va fi, ca se va scumpi benzina, daca profesorii au facut greva etc. …

Intelepciunea proverbelor ne spune ca este mai usor ca unul... sa arunce o piatra pentru ca foarte multi oameni asezati sa o mai poata scoate…

Cu prietenie si cu mila foarte multa pentru zvoner si pentru raspindac, un cititor al SSJ, Marius Cruceru.

Daca voi fi concediat pentru asta, veti afla primii.

Chris

Interviu cu Ligia Ratiu
“...cea mai mare implinire este sa-ti investesti talentul in altii”



Chris (foto: SSJ)

Intr-un context in care peisajul muzicii cu mesaj crestin din tara noastra este adesea invadat de tot felul de nume care apar peste noapte si dispar la fel de usor, fara sa fi avut prea multe de spus, exista si o serie de oameni (putini la numar, ce-i drept) al caror talent, pus in negot in mod consecvent, sfideaza parca scurgerea timpului, aducandu-ne in suflete si in case, cu o modestie de care numai dragostea poate fi in stare, mereu proaspata, cantarea de lauda.

In muzica crestina romaneasca nu exista premii (si din pacate simpla enuntare a acestei idei poate produce lungi controverse), dar daca ar exista, cred ca s-ar acorda unul pentru longevitate artistica interlocutoarei noastre, Ligia Ratiu.

Slujesti prin muzica de aproape doua decenii si esti mereu in primul rand, mereu in topurile preferintelor crestinilor romani, mereu in forma, Ligia; cum reusesti?



Ligia Ratiu (foto: arhiva revistei "HAR")

Cred ca versetul din Isaia 40:31 poate fi un raspuns la aceasta intrebare: “Dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc.” Important e sa stim ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu daruri (talente), dar nu spre folosul nostru ci pentru a sluji altora. Daca alegem sa slujim, El ne va echipa cu tot ce este necesar pentru aceasta slujire: noi trebuie numai sa ramanem intr-o legatura vie si constanta cu El. Imi place cum exprima acest lucru fiii lui Core in Ps 87:7 “Si cei ce canta si cei joaca striga: «Toate izvoarele mele sunt in Tine.»”

(va urma) - Publicat prin amabilitatea revistei HAR©


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu”)

Alina Simion



Un bob de sare

Nici nu mai stii de cand astepti o reactie din partea celorlalti. Te doare indiferenta lor, iti lasa urme adanci in constiinta si, probabil, involuntar iti propui sa te razbuni. Pana la urma si altruismul e un “altfel” decat normalul, o altfel de razbunare si poate o noua forma a egoismului uman, mult mai rafinat de data aceasta.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Am luat luna de pe cer,
am strans-o la piept,
si-au curs luceferii din ea.
Eram singura stea de pe cer...
Dar tu, tu unde erai?
Pierduti in al zorilor rasarit,
noi nu ne-am mai intalnit niciodata.
Pacat...

Ionut Apostu



Sunt tanar

A cunoaste... prin dialog

Prin dialog ajungi a cunoaste... ajungi a cunoaste binele sau raul... Dialogand ajungi sa cunosti un om, o situatie, un fel de a fi. Daca ar fi sa stai de vorba cu un om, ce subiecte ai gasi? Cum sa-l abordezi? Acestea sunt intrebari pe care trebuie sa le incadrezi corect pentru a putea dialoga. Si cand zic dialog ma refer la acea discutie amicala, calma, iar nu una furtunoasa. Sunt unii care dialogheaza violent, dur, doar pentru a-si impune punctul de vedere. Dar oare un tip care dialogheaza linistit nu isi atrage mai degraba simpatia si totodata un bun partener de dialog?

Prin dialog, sau mai exact prin turnura acestuia, poti cunoaste un om, cum este caracterul lui etc. E drept ca se desfasoara dialoguri de parca s-ar imparti teritorii, de parca s-ar castiga suprematia, cand, de fapt, nu era decat un “banal” dialog. Oare este esential sa strigi ca sa fii auzit? Sau e suficient doar sa gandesti si apoi sa spui ceva demn de ascultare?

Este necesar sa invatam arta dialogului? Desigur, nu ma refer la acele dialoguri platoniene, ci la cele prin care ajungi sa cunosti... sa cunosti binele sau raul. Trebuie sa recunoastem ca noi nu prea stim sa dialogam, si cu atat mai mult cum sa mediem un astfel de act. Ei bine, cum am putea invata sa dialogam? Raspunsul pentru mine este destul de simplu: Rabdarea!

Pentru mine un bun exercitiu de a invata arta dialogului este acel dialog interior care poate ramane vesnic interior sau poate iesi la iveala... Un dialog stins cu mine insumi, cu eul propriu, poate cateodata capricios, alteori dificil. Prin dialog ajungi a cunoaste... ajungi a cunoaste binele sau raul... Desigur, depinde ce vrei sa cunosti: Binele sau Raul!

De ce sunt fluturii atat de misteriosi, de ce exista atata frustrare in dialogul lor? Poate ca vad frumosul intr-un fel aparte...

Curier & Posta redactiei

Nelu Filip (Timisoara): Cristi Tepes a scris: "Daca tot veni vorba, pot sa va dau adresa unui site unde se gaseste primul manual crestin de jurnalism, «on line»". Stimata redactie, va rog daca este cu putinta sa-mi trimiteti adresa de internet pe care pot gasi acest manual de jurnalism crestin despre care amintea Cristi Tepes in scrisoarea sa pe care ati publicat-o in ultimul numar SSJ. Cu multumiri.

Nota redactiei: Stimate cititor, adresa pe care o solicitati inca nu a sosit la noi, in momentul in care vom fi in posesia ei o veti primi si dumneavoastra.

Nota redactiei pentru Doru Hnatiuc: Multumim foarte mult pentru informatia oferita cu privire la acel virus. Noroc ca nu am deschis documentul ca de altfel... Domnul cu voi toti!

Nelu (Deva): Draga frate Ionutz, Domnul sa-ti dea Har din plin, sa ti-l inmulteasca, si sa-ti dea tot ce-ti doreste inima, bine-nteles daca-i dupa voia Lui! Sa-ncep cu sfarsitul, nu? Sau mai bine cu multumirile. Apreciez mult si inteleg cat de greu e sa explici la atatia curiosi, si pe langa asta si editarea revistei, si munca. Apreciez mult si ceea ce faceti. Cred ca avem nevoie de asa ceva, de oameni care sa spuna adevarul si asta in orice circumstanta. Sunt de la Deva, casatorit de aproape trei ani, avem un inger de fetita, (de la asta vine numele de mail Priscila+Monica+Nelu) mergem la aceeasi biserica cu Daniel Ilas si Florin Faur (cred ca si el v-a scris, de la el am aflat de voi si m-am abonat). Cat despre asa zisa curiozitate, nu era atat de mare la mine cat la un alt prieten (acest FF) ce a scos carbunii cu mana mea...! Incercam si noi la Deva sa raspandim cate o luminita, avem cateva ore de emisie la Radio, cam 4,5 ore/saptamana, oricum savuram din plin revista voastra, abia asteptam sa vina inceputul de saptamana cu noul numar. In numarul trecut scriati de sponsorizari, as vrea sa va incurajez, macar atat pot face, cred ca mai pretioasa e rasplata de sus, si va suna extraordinar sa auzi din gura Regelui: «Draga Ionutz, ai fost credincios in putine sau multe lucruri, intra in bucuria Mea, hai sa-ti iei rasplata!» Sper s-o auzim asta cu totii, si mai mult ca orice, sa nadajduim in plata de sus pentru a nu ne pierde rasplata! Cred ca am scris destul, multumesc inca o data foarte mult pentru mesajul trimis, si inca ceva, va purtam in rugaciunile noastre si Domnul sa va dea izbanda in tot ceea ce faceti, iar daca treceti vreodata prin Deva, m-as bucura sa ne vedem si fetele. Poti conta pe o gazda la Deva. Sa fiti binecuvantati!

Nota redactiei: Draga Nelu, desi nu iti raspunde in acest moment Ionutz, noi toti iti multumim pentru cuvintele frumoase la adresa noastra si pentru ca ne porti in rugaciunile tale. Salutam familia ta, pe “ingerul tau de fata” si pe prietenii nostri din Deva. Propunerea cu gazduirea s-a marcat. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Magopet Dany (?): Buna! Am un prieten care mi-a spus despre revista voastra si as dori si eu sa o primesc, va rog f. frumos...

Nota redactiei: Buna! Ai un prieten foarte bun... Asteptam si alte vesti.

Nota redactiei pentru Florin & Ofelia Faur: In ceea ce priveste cerinta dumneavoastra avem doua alternative. Prima ar fi sa luati de pe site-ul nostru revistele care va lipsesc (in format .zip). Daca totusi nu beneficiati de acces Internet puteti sa ne dati de stire si totul se rezolva. Probabil dimensiunea arhivei va fi de aproximativ 2,5 Mb in cazul in care le veti solicita totusi via e-mail. Pentru noi, nici o problema... Sa ne auzim cu bine, dragilor.

Nota redactiei catre Calin Valean si Emi Pavel: Imi cer scuze ca nu am reusit sa va raspund personal, va confirm ca am primit mesajul. Calin, iti multumesc pentru aprecierile tale referitor la acel editorial. Emi, propun o intalnire in prealabil intre noi, poate trag o fuga pana la Bucuresti. Ramane sa stabilim detaliile. Poate va pot intalni pe amandoi, Calin si Emi, la Oradea, la conferinta organizata de EEMTI.

Nota redactiei pentru Cristi Tepes: Multumim pentru consecventa cu care ne trimiti materialele. Ar fi ceva mai dificil daca ar trebui sa spicuim ceva de pe acolo deoarece nu prea avem timp, insa sa stii ca ceea ce trimiti este interesant si ne vom face timp si de ele. Asteptam adresa acelui site de jurnalism "on-line". Ramai cu bine!

Robert Martiniuc (U.S.A): Dupa cum v-am promis, revin din insorita Californie. Insorita e un fel de a spune, caci de vreo saptamina rareori se opreste ploaia. Pe cit de seceta si uscaciune e vara, pe atit de mult ploua acum… Mare bucurie a fost in sufletele noastre saptamina asta (ca sa-l parafrazez pe corectorul vostru) caci duminica ne-am intilnit cu oameni dragi. Duminica dimineata am avut doua predici, cu doi vorbitori de calibru. Doua generatii diferite care au in comun dragostea de Cuvint si iubirea pentru slujire. Mai intii ne-a delectat Pitt Popovici vorbind despre conceptul "ostenelii pentru Domnul", apoi Marius Cruceru care ne-a povestit despre cum este sau ar trebui sa fie Biserica zidita pe Domnul. E realmente incintator sa vezi cum se impletesc experienta de viata si slujire a unui om ajuns la 82 de ani prin harul Domnului, cu entuziasmul si voiciunea unui tinar plin de rivna. Din cite stiu, tot aici Marius si-a "lansat" pentru zona L.A. C.D.-ul abia inregistrat la Viena. Noi l-am ascultat saptamina asta si sa stiti ca e ceva deosebit. Dupa amiaza, la Maranatha am avut ocazia sa il ascultam pe Danut Manastireanu, cu un scurt mesaj pe marginea cartii Amos, dupa care am mers la Biserica Bethel, pastorita de Daniel Branzai, unde de la 18.30 a avut loc o intilnire cu tinerii. A fost un timp binecuvintat, mai ales ca au fost tineri romani din mai multe parti, tineri care au vrut cumva sa prelungeasca acea conferinta a tineretului, ce avusese loc la Sacramento. S-a vorbit si s-a cintat, a fost o seara destinsa. In a doua ei jumatate, Marius a avut o scurta prezentare a intilnirii dintre Samuel si Eli, in fapt o introducere pentru prelegerea lui Danut, referitoare, desigur, la ucenicie, ca o prelungire practica a ceea ce expune dumnealui in SSJ, si pe care le gasesc interesante foarte. Seara s-a incheiat inedit, cu un talk-show, in care pe post de "Mr. Tatulici" a fost Daniel Branzai, iar invitati Marius si Danut. Ce pacat ca trece vremea... asta a fost singura durere in seara aceea. Am plecat acasa pe o ploaie torentiala, dar cu multa caldura in suflet. In ziua aceea o coarda sensibila a sufletelor noastre a fost miscata. O coarda care rar rezoneaza asa puternic. E cea legata de Iasi si, in primul rind, de voi, de ieseni, de graiul cela moldovinesc dulci ca a lu' Marius. Eu v-am scris mai multe ca sa aveti si voi o idee despre cum a fost. Imi cer scuze de intirziere si in acelasi timp de greseli. Eu cumva nu vad ce scriu, asa ca e posibil sa apara greseli. As vrea sa va mai scriu diseara. Sa vedem. Fiti binecuvintati din plin!! Cu dragoste, Robert M.

Nota redactiei: Ehei, Robert, se pare ca ai prins ceva putere sa ne mai scrii si noua. Iti multumim foarte mult de stirile din “insorita” Californie si totodata pentru gandurile tale. E limpede ca v-ati simtit excelent Duminica si ne bucuram tare mult pentru voi. Stim cat va e de greu fara Iasi, fara graiul nostru moldovenesc si, nu in ultimul rand, fara SSJ. E drept ca s-au strecurat “cateva” greseli (care in realitate sunt destule, dar “nu-i nimic, asta e”) dar e bine cand ai un corector. Asteptam si alte stiri la fel de “fierbinti” de pe acolo, desigur daca mai sunt. Apropo, acum in voga este Mr. Calinescu si nicidecum Tatulici, asa ca te rugam sa-ti revizuiesti pozitia si mai ales cunostintele… Cu aceeasi dragoste, simtim alaturi de voi, noi cei de la SSJ! Sa aveti parte de o saptamana binecuvantata!!!

Nota redactiei pentru Marius Cruceru: Decanatul IBEO a refuzat SSJ. Acest refuz tine de libertatea fiecarui cititor, indiferent cine sau ce este el si, ca atare, acceptat de catre noi. Am facut public acest refuz (si poate aici este o greseala) in cadrul postei redactiei catre un student de la IBEO. In acel mesaj remarcam interesul si aprecierea la adresa nostra, din partea expeditorului, in contrast cu refuzul decanatului. De aici incepe povestea, dar poate vei recunoaste ca de la “etaje” diferite peisajul se vede la o alta dimensiune... P.S. In alta ordine de idei: am fi intersati de ceva date despre CD-ul tau, eventual unde putem sa-l gasim. Daca vei fi concediat ai un loc pregatit la SSJ.

Epilog: Am vazut odata un fluture care se chinuia sa ridice un om… un om ranit, care avea nevoie de ajutor. Si fluturele a ajuns sa-si franga aripile pentru ca s-a straduit… s-a straduit sa nu fie INDIFERENT la suferinta!!!

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: