The Salt Street Journal nr. 46



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr. 46 / 6 martie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Dana Foszto, Marius Cruceru, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Jessica's style, Iar acasa citesc... SSJ , Interviu cu Ligia Ratiu, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Intre securizarea frontierelor din estul Romaniei si gara internationala Nicolina se imparte si desparte destinul a sute de oameni ce formeaza o populatie “de mana a doua”: romanii din Republica Moldova.

Intre dorinta statelor ce compun Uniunea Europeana de a stavili exodul clandestin inspre vest, prin urmare inspre ele, si dorinta moldovenilor de a vinde cateva sticle de vodca si cateva pachete de tigari, este o mare diferenta si aparent nici o legatura.

Si nu trebuie sa ne surprinda ca se va cheltui multa “energie” financiara pentru linistea si curatenia contribuabilului euro-comunitar, dar nu se va oferi prea mult pentru salvarea tuturor celor ce se pierd in saracie si mizerie dincolo de Prut.

Da, frontiera europeana s-a trasat si, spre fericirea noastra, linia trece cuprinzandu-ne si pe noi! Chiar daca suntem pentru inceput in penumbra Europei, adica destul de departe si fara acces la vize.

Da, frontierele nu iarta! Distantele si teritoriile nu au mila, ignora istoria si rudele imprastiate. Se va inaspri vamuirea unor bieti oameni intr-o biata gara, si nimeni nu va investi pentru apropierea sufleteasca si spirituala a lor.

La drept vorbind de ce sa facem o tragedie, suntem mai rasariti, noi nu coboram din trenul de Ungheni si nu ocupam trotuarele cu produse ieftine si ciudate. Noi avem magazine de lux si McDonald’s, chit ca nu intram in ele decat la zile mari sau cand vrem sa impresionam pe cineva.

Dar cum sunt de fapt ei, moldovenii? Amprentati de “cultura” sovietica, deposedati de limba si traditii, exilati in Siberia, invaluiti in patima alcoolului, sau poate niste victime ale istoriei, niste numere hasurate in tratate secrete? Patrioti si sufletisti, muncitori si primitori, sau atasati de Moscova, talhari la drumul mare si parte a mafiei ruse?


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ce parere aveti?



Prima stire

Discursul care a tulburat apele

Emil Constantinescu: “Pentru ca in societatea romaneasca continua sa vorbeasca cu aplomb smecherii, golanii, incultii sau fostii membri ai politiei politice sau fostii activisti, care ne terorizeaza astazi mai mult decat ne terorizau inainte. Aceasta este problema noastra acum. In intalnirile pe care le-am avut cu intelectualii nu le-am cerut decat un singur lucru: iesiti in fata si restabiliti valorile in societatea romaneasca. Faceti sa vorbeasca adevaratii lideri de opinie. Nu coruptii, nu santajistii, nu incompetentii care ne explica cum traim, ne explica ce trebuie sa facem si ne arata ca cine face mai multa galagie, cine injura mai bine, cine da din maini mai bine acela reuseste. Este chiar mai grav decat inainte. Eu personal ma simt mai terorizat astazi de Securitatea lui Ceausescu decat eram pana in ‘90. Eu am avut aceasta sansa: nici nu am colaborat cu ei, nici nu am fost urmarit. Eu nu am suferit si ma inclin in fata victimelor. Nu am fost o victima a Securitatii in regimul Ceausescu, probabil ca nu eram important. Dar astazi sub «regimul Constantinescu», sunt o victima a Securitatii lui Ceausescu. Astazi ei m-au batut, astazi ei m-au invins, intr-un fel, pentru ca pot sa foloseasca libertatile democratice ca sa raspandeasca orice, orice porcarie. Pot sa o gandeasca, s-o raspandeasca, s-o difuzeze si s-o faca credibila.”

(Fragment din Discursul presedintelui Romaniei, Emil Constantinescu, la conferinta Asociatiei Medicilor si Farmacistilor PNTCD, Bucuresti, - 5 februarie 2000)

Eveniment cultural

Luni 28 februarie a.c., Academia Româna a acordat, în cadru festiv, Premiul pentru excelenta (40 000 $) scriitorului Alexandru Paleologu, eveniment cultural de importanta majora, care a fost onorat si de prezenta presedintelui Emil Constantinescu.

M. P.



Cuvantul

Despre Lumina

Daca in plan fizic, lumina este o componenta esentiala a existentei viului, in plan metafizic, lumina, este cel putin tot atat de importanta, daca nu, chiar mai importanta.

In incercarea noastra de a elucida misterul luminii, descoperim cunoasterea si odata cu ea suferinta, adevarul, si odata cu el minciuna, intunericul, pe care fara lumina nu l-am putea indentifica, pentru ca noi insine am fi parte integranta a intunericului. Intunericul si lumina sunt doua notiuni incompatibile. Ele nu pot coexista simultan, in cineva, de exemplu. Aceste notiuni sunt diferite prin natura lor, prin ceea ce ofera, prin ceea ce tainuiesc.

Misterul intunericului se dovedeste a fi minor, derizoriu, fara valoare si sens, nulitate pura, o dimensiune existentiala in care notiuni ca “iremediabil” si “definitiv”, exista si au sens.

Taina luminii, insa, se descopera a fi majora, esenta, valoare, sens, un univers in care notiuni ca “iremediabil” sunt subrede si discutabile, aceasta relativitate tinand de A CREDE ori de A NU CREDE in Cel ce este insasi Lumina.

Desi lumina izvoraste din iubire, iar intunericul, din ura, nu putini sunt cei care se lasa fascinati de chemarile intunericului.

Ma visez daruind... ceea ce nu am, ce-mi lipseste, ce am nevoie: lumina... fiindca daruind eu insumi, dobandesc. Ma visez lumina... “infectandu-mi” semenii cu lumina din Lumina... cu cunoastere, cu adevar, cu valoare. Visez o epidemie generala de lumina.

Ma visez orbit, mistuit de propria-mi lumina, de lumina care salasluieste in mine. Imi visez limitele distruse, orizonturile... altele…

Ma visez iubind lumina...

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua.” (Romani 13.12)

Sa incercam sa intelegem valoarea imensa a timpului. In versetul de mai sus, autorul epistolei nu vizeaza notiunea “timp” la modul general, ci la apropiatul final si la reintoarcerea iminenta a Domnului Isus Cristos! Pentru apostolul Pavel, momentul vizeaza debutul unei zile mari. Ce traim acum se identifica prin “noapte”! Ce urmeaza nu reprezinta altceva decat “zi”!

Noapte – cat adevar – totul devine din ce in ce mai obscur, “globalizare”, “noua ordine” – notiuni care devin tot mai des intalnite, care marcheaza pregnant viata pamantenilor.

Slavit sa fie Dumnezeu ca multi locuitori ai acestei planete asteapta ziua – acea zi a revenirii in glorie a Domnului Cristos. Acest eveniment unic vine cu un apel: o chemare din letargie (care ne cam cuprinde uneori) la o asteptare activa, din tenebrele care acum invadeaza lumea, la lumina.

Ce actual rasuna mesajul de acum 2700 de ani al profetului Isaia (21:11-12). Vine dimineata si este tot noapte. Cei ce simt responsabilitatea strajerului – oriunde s-ar afla: Iasi, Chicago, Ierusalim, Tokyo –, sa proclame lumii vestea buna: vine dimineata, mijesc zorii intalnirii dintre Mire si mireasa! Maranata!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

“Exercitii de intelegere” I

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999

Dorin Popa



Avem un invitat special, un om deosebit in persoana domnului Danut Manastireanu, care este director pentru marturia crestina si formarea spirituala pentru regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat, în cadrul fundatiei World Vision. Bine ati venit domnule Danut Manastireanu, si pentru inceput va voi ruga sa detaliati, pentru ascultatorii nostri, care este preocuparea principala a acestei fundatii care este prezenta si in Iasi.

Danut Manastireanu



World Vision (WV) este o organizatie care in anul urmator va implini 50 de ani de existenta si, de asemenea 10 ani de existenta in Romania. Organizatia crestin-umanitara WV a inceput in perioada razboiului din Koreea si obiectivul ei este acela de a imbunatati viata copiilor prin actiuni de asistenta sociala, de interventie in situatii de criza, dar si prin actiuni sistematice. Vreau sa va spun ca, in acest sens, WV este implicat ca organizatie, in transformarea sistemului de ingrijire a copiilor in Romania si dezinstitutionalizarii copiilor orfani. Si accentul pus pe revenirea copiilor din institutii in familiile lor naturale sau in familii adoptive, se datoreste, in mare masura, efortului depus de WV. De asemenea, in perioada recenta, o noua campanie de transformare a sistemului de ingrijire a copiilor cu probleme speciale, a handicapatilor, cum, in mod oribil, li se spune in Romania, este o noua initiativa care a fost pornita de WV si care speram ca in cativa ani de zile va transforma atat mentalitatea, modul de raportare al romanilor in general la persoanele cu handicap, cat si intregul sistem institutional care se ingrijeste de aceste persoane.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii

Nostalgic om, presedintele. Dupa ce in urma nu cu mult timp a tinut ca legea restituirii terenurilor agricole si a padurilor sa fie promulgata intr-un cadru deosebit, acum a facut acelasi lucru care viza pensionarii. Dupa tarani in costume populare, au urmat la cermonia semnarii pensionari. Oare au venit din convingere? Greu de presupus – atat timp cat in tara aceasta mai exista pensii care se scriu cu 5 cifre. Si atunci de ce? Cui foloseste acest aer de festivism ieftin? Se creeaza imagini? Pentru cine? Realitatea o cunoastem cu totii! Nu cumva urmeaza manifestari pe stadioane de genul acelora in care era slavit conducatorul iubit? Sa ne asteptam la o lege (ce fel?) la a carei promulgare sa fie invitati brigadierii din anii ‘50 din zona Bumbesti-Livezeni? Revenim la “cu boborul pentru bobor”? Sau poate vor fi create premizele pentru o festivitate cu soimi ai patriei si pionieri? Greu de crezut pentru ca trebuie bani macar pentru a se mari alocatiile – aflate inca la nivelul de 65.000 lei, in timp ce un abonament pe un singur traseu costa (in Iasi) 112.000 lei. Acesta insa este un detaliu. Important e sa se propage imagini.

Si pentru ca anii trecuti sa revina intr-adevar in contemporaneitate, presa (cel putin o parte din ea) este impinsa in ilegalitate, cu tipografii inchise, cu presiuni, cu... ce va mai urma. E si acesta un mod de a pune pumnul in gura si, indirect, de a face publicitate pentru “Cotidianul”. O putere care se pretinde democratica si inchide (pretexte se pot gasi) tipografia familiei Ion Ratiu (intr-adevar campionul democratiei romanesti), iata ceva care depaseste capacitatea noastra de intelegere. Vom reveni.

In final, o constatare: nu am invatat nimic din gafa semnarii tratatului cu Ukraina - voi semnati tratatul, noi va primim in NATO... si ne-au primit... Ce am rezolvat in urma semnarii se poate constata vazand situatia actuala a romanilor din respectivele teritorii. Si daca aceasta nu este suficient pentru a convinge, sa ne amintim modul cum au fost tratati oficialii romani prezenti la festivitatile ce marcau jubilelul Mihai Eminescu...

Acum ni se sugereaza (vorba vine) sa impunem vize pentru cetatenii Moldovei, chipurile pentru a nu ni se mai pretinde noua vize pentru Europa... Permiteti-mi sa suflu si in iaurt...


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Andrei Plesu – Minima moralia

Robinson Crusoe ne poate spune cel mai bine cum fiecare insula are darurile sale si cum fiecare pustiu ascunde o oaza...

El a invatat cum un naufragiu poate insemna o alta intemeiere, constructie, edificiu, care, daca este bine intors spre trecut si bine asezat spre viitor, te poate ajuta sa pricepi de unde ai plecat, ce ai parasit si pierdut, ce alta lume te cheama...

Robinson Crusoe ne poate spune cel mai bine cum doar pe o insula inveti ce inseamna a locui cu tine, doar cu tine insuti, astfel incat sa poti imparti, mai tarziu, locuirea si cu altii: “Deprinderea bunei locuiri singuratice, abia ea face posibila armonia sau macar solidaritatea locuirii laolalta a oamenilor. Si, nu intamplator, oamenii care stiu sa stea singuri, cei care stiu sa locuiasca, in echilibru, singuratatea, sunt si cei mai sociabili, cei mai echilibrati con-vietuitori. Singuratatea e pregatirea optima pentru viata in lume..”

El a invatat ca pe o insula traiesti la nivelul elementarului, in maxima simplitate si foarte aproape de moarte. In putinatate se aseaza o alta ordine, alte prioritati si un alt tip de dialog. Iar aceasta ordine, aceste prioritati si acest dialog: “... il impiedica pe Robinson sa umble gol pe insula, desi e singur.”

Robinson Crusoe ne poate spune cum: “haosul vietii sale e strabatut de «potriveli de zile stranii»: ziua fugii de acasa coincide cu aceea, mai tarzie, a caderii in robie; data iesirii de sub amenintarea primului naufragiu e aceeasi – peste ani – cu data evadarii din Sale; in sfarsit, ziua nasterii se aniverseaza exact in ziua in care Robinson atinge tarmul Insulei Deznadejdii.”

El a invatat ca: daca stii de unde sa privesti lumea, observi o anumita ordine si armonie. Iar aceasta perspectiva se atinge numai de sus, vine de sus si apartine Celui de Sus.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Barocul in Spania

El Greco. Vedere din Toledo pe timp de furtuna. Metropolitan Museum. New York.



Vad asa mult zbucium, se creeaza o noua lume, o lume in care poate ura se amesteca cu iubirea, in care cerul condamna pamantul... imagine apocaliptica. Si totusi spun asa multe minciuni caci mi-e teama de un adevar care m-ar birui si caruia i-as ramane ingenuncheata, mai singura decat ma stiu. El Greco vede orasul asa cum nici eu, nici nimeni nu va sti vreodata a-l vedea; s-a spus ca e amestec de ireal, fantastic si real. E Toledo vazut de cel care ani de-a randul a invatat sa-l iubeasca cu ale lui turnuri, poduri, porti si ziduri crenelate, simtind furtuna si deopotriva soarele, tacand cu el... M-as bucura sa ma stiu invatand a iubi... si uite stele care saruta simplu urma bucuriei mele caci din neinteles si teama mai sunt inca inimi care pot sa prinda lectia iubirii. Si n-am iubi noi oare totul, dincolo de noi?

El Greco a murit in 1614 la virsta de 73 de ani dupa ce s-a lasat o viata intreaga fascinat de orasul pe care l-a iubit. In peisajele pictate de El Greco orasul Toledo a ramas subiectul preferat... Ma intreb daca vom putea oare inchide tot timpul nostru in binecuvintarea unei singure iubiri... Vom putea oare inchide tot timpul nostru in binecuvintarea unei singure iubiri?

...

Culoarea rosie. Mi se pare straniu sa incerc a gasi un sentiment ca apartinind unei culori. Eu vorbesc cu ajutorul culorii, spun lucruri pe care mi-ar fi teama sa le destainui altfel. Culoarea din lucrarile mele ma arata cum sunt... e jurnalul meu cel mai sincer. Il ascund de toti si totusi il las citit de toti. Culoarea rosie ma face sa ma gandesc la fericire. Mi s-a spus sa scriu despre ea... o simt... dar pot eu oare scrie despre un lucru asa de scump? Ma gandesc la o lucrare a lui Van Gogh numita: “Cafeneaua de noapte”. pictorul a folosit rosu si verde, le-a combinat pe cele doua culori... si nu vad pic de fericire in gandul ultimului penel. Si inseamna ca sunt subiectiva cand spun ca “frumoasa” culoare ma trimite a ma gandi la fericire? Haideti sa fim fericiti fiecare in felul nostru dar sa fie o fericire pe care sa stim a o pretui. Culoarea rosie... Culoarea fericirii?

M-am plans singura, din mine cautand nestiutoare urma lasata de fericire pe locul unde demult tare am zambit pentru prima oara... Inca mai caut. Alergam degeaba cautand tot felul de bucurii. Sa ne bucuram de clipa prezenta... pe ea nu ne-o poate fura nimeni...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Ludwig van Beethoven (1770-1827)

Simfonia a III-a "Eroica" in mi bemol major

Prima parte (Allegro con brio) este un poem muzical eroic impresionant. Forma in care ideea de lupta si de jertfa a vietii pentru cucerirea dreptului la libertate nu paraseste conceptul constructiei clasice (de sonata), dar viziunea dramaturgiei din continutul ei este prezentata intr-o dinamica noua.

Fara pregatirea vreunei introduceri (redusa la doua acorduri), suflul eroic poate fi surprins de la inceput in substanta temei principale, a carei melodica simpla prezinta transformari de culoare evocatoare: expusa in registrul grav (violonceli), ea este invaluita de glasuri din registrul inalt (viori), pentru a creste apoi in stralucire pana la tonuri triumfale (compartimentul suflatorilor - dominat de trompete si corni), crestere ce pare a sugera ideea de aderare treptata la avantul eroic.

Apar insa unele obstacole care franeaza avanturile luptei, atingand momente de mare tensiune dramatica, lupta eroica neexcluzand prezenta unor aduceri aminte, a meditatiei, a rugaciunii, nuante intruchipate de expresivitatea temei a doua, a carei desfasurare pe culori timbrale variate (de flaut, oboi, clarinet, viori) este relevanta in evolutia prezentata de compozitor in arta instrumentatiei.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

PATRIE

Din Cartea timpului desfac
Aceasta umbra de Zidire,
Ecou de dincolo de Veac
Ce-aduna-n muguri Implinire.

Cum ploaia ma desfata-n dor
Cu nunta Cerului pe glie !
Acele Zari se tot cobor
Sa-si creasca Rod de-Mparatie.

De pot cuprinde in simtiri
Această Patrie divina,
Iubirea naste intre Miri
Icoana dulce de Lumina !

16 aprilie 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

PLACERILE VIETII (I)

Incepand cu aparitia femeii si a barbatului, notiunea de placere umana a devenit un adevar evident. Atat timp cat vor exista homo sapiens ai ambelor sexe, placerea isi va impune locul ei. In forme definitive si in esenta sa, placerea caracterizeaza fiinta umana, chinuie si obsedeaza sufletele, da masura si dirijeaza actiunea. Ea permite de asemenea ca fiecare sa-si traseze ruta sa, sa caute ceea ce provoaca placere si sa evite ceea ce induce neplacere, suferinta, durere.

Inca din burta mamei – dovedesc, povestesc si descriu etiologii – placerea “conduce dansul.” Vibratii, emotii, perceptii, aceleasi continuturi, contactul epidermic, plutirea in lichid amiotic, mangaieri ale muschilor mamei, ritmul, loviri usoare, ofera informatii decodate de filtrul hedonic care apoi sunt clasate drept satisfactii sau frustrari. Cu mult inainte de a se dezvolta si definitiva sistemul neurovegetal, corpul se hraneste in mod consistent din placere. Prezenta, excesul, lipsa, absenta ei, modulatiile determina temperamentul si caracterul individului. Vietile depline si desavarsite se gasesc asadar la modul ipotetic pentru ca aceasta perioada embrionara este fundamentala in dezvoltarea individului de mai tarziu.

Bine evidentiata de catre omul frustrat de originile umanitatii, placerea nu poate fi aceeasi cu frustrarea. Preistoricii cunosc putin din mentalitatea omului primitiv si nimic cu privire la aspectul ei afectiv, metafizic sau psihologic, asupra acestui subiect existand doar ipoteze. Putem presupune ca placerea lor incepe de la gradul zero de satisfactie a unei placeri temporare. Omul originilor in pestera sa si copilul in pantecele mamei evolueaza intr-o metafizica de lichid amiotic: un real simplu, deci o placere sumara chiar instictuala. Placerea se elaboreaza si se complica odata cu evolutia umanitatii, fiind marcata de progres si cunoscand forme dintre cele mai bizare.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Fight Club

Un film relativ recent al lui Brad Pitt, care dincolo de actiune propune o noua filosofie de viata, ce este adresata in special tinerilor. Derularea povestii: Un tanar suferind de insomnie, cauta diverse tratamente pentru a scapa de boala sa. Insomnia fiind o boala de natura psihica, remediul este cautat in aceasta zona. Astfel ajunge sa colinde biserici, cluburi, organizatii unde se intalnesc oameni suferinzi, ori singuri, sau cancerosi, tuberculosi, pentru ca impreuna sa-si aline durerile. Si nefiind nesimtitor la soarta celorlalti, eroul filmului le plange soarta si scapa partial si de insomnie. Aflarea solutiei sau rasturnarea situatiei: Pana intr-o zi. Pana la intalnirea cu un nou om. Un om curajos, care nu dadea doi bani pe valorile lumii. Un om al senzatiilor tari. Fabrica sapun din grasime de oameni si apoi il vindea in magazinele cele mai scumpe. Sau fabrica dinamita acasa. Dupa prima intalnire cu acest nou om, eroul nostru a ramas fara apartament. Pentru ca i l-a aruncat in aer noul sau prieten.

Fiindca nu ii multumeau lumea in care traiau au crezut de cuviinta sa infiinteze ceva nou. Si astfel au creat un club de lupte, unde oamenii se bateau din pura placere de a se bate. Era ceva mai mult decat le oferea societatea: o slujba, un apartament si goana dupa nimicuri. In timpul luptelor oamenii simteau ca traiesc, ca respira, ca sunt vii, simteau durerea si o acceptau. Nu erau victime fiindca se bateau de buna voie. Ieseau din comunul vietii, aruncandu-se in altceva, intr-o lume a senzatiilor.

Prima concluzie: Spuneam la inceput ca filmul se adreseaza cu o noua filosofie de viata. De fapt, nu este prea noua aceasta filosofie, caci oamenii mereu au fost nemultumiti de ei insisi si de societatea in care au trait. Si astfel, fie au fost victime ale ei, fie au facut victime prin acceptarea ei. Eroul filmului nostru si-a abandonat statutul de victima, insa reuseste, chiar fara sa vrea, sa faca in jurul sau victime.

A doua concluzie: Fight Club este un film care caracterizeaza societatea de astazi, in care, vrem sau nu, oamenii sunt prinsi intr-o masinarie ciudata a economiei, intr-un angrenaj ce nu le ofera altceva decat marfuri si nu le cere altceva decat munca. Oamenii se simt depasiti, se simt robotizati, se simt traiti de viata, nu traitori ai ei. Marxismul a opus capitalismului comunismul.

Ce propune Fight Club?: O noua mentalitate, un om nou, care arunca in aer blocuri de zeci de etaje, care boicoteaza economia, care se bate pana aproape de moarte, si asta pentru a nu fi la cheremul de acum imbatranitilor zei ai capitalismului, banii si marfurile. Cine stie daca nu vor fi oameni care vor cauta sa puna in practica asemenea idei? Sau poate ca sunt puse deja?


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Dana Foszto

Jessica’s style

Putem trage o concluzie in urma expozitiei TINIMTEX care a avut loc in a doua jumatate a lunii februarie. Prezentate marelui public si in vederea contractarilor, produsele au putut crea persoanelor o imagine de ansamblu asupra modei in Romania. Este imbucurator faptul ca se creeaza asemenea intalniri pentru a ne imbunatati calitatea produselor pe care le imbracam, pentru a schimba si “fura” idei, si pentru a tine legatura cu alte firme din acelasi domeniu. Pentru aceasta primavara se recomanda in special fustele medii sau lungi pana la glezne si, in functie de locul in care ne aflam, se pot combina fie cu un sacou pentru o tinuta mai eleganta, fie cu un pulover lung pentru o tinuta sport. Deja incepem sa observam culori mai deschise in tinutele noastre. Daca toata iarna am mers pe gri, gri-metalizat, maron si negru, acum incepem sa purtam aceste culori in combinatii cu culori mai deschise, cum ar fi galben, bej, albastru deschis si alb. Trecerea de la paltoanele lungi si grele la gecile pana in talie ne fac sa ne simtim mai usoare si in acelasi timp, mai optimiste. Si pentru ca primavara totul reinvie, acelasi lucru trebuie sa se intample si cu fata noastra. Pentru ca nu mai trebuie sa purtam capul acoperit, o vizita la coafor pentru o tunsoare moderna si eleganta ne va face sa ne simtim bine si vom fi frumoase, in acelasi timp. Primavara, bine ai venit!

Marius Cruceru



Iar acasa citesc... SSJ

Dragii mei, vedeti cum se lamuresc toate, intr-adevar a fost o greseala sa publicati refuzurile, si in general si in particular asta este o chestie foarte intima. Daca vedeti pe cineva cumparind odata Romania Mare nu inseamna ca este din teapa lui Vadim, iar daca refuza sa citeasca Catavencu nu inseamna ca nu este intelectual la moda.

Da, toata intimplarea asta are o mireasma de caragialesc in ea...
Ia ghiciti cine lucreaza in biroul decanatului IBEO, eu si inca un coleg.
Ia ghiciti de ce acasa citesc si va scriu la SSJ, si la birou cu toti am cazut de acord sa nu ne punem internet, sa nu primim tot felul de mesaje de publicitate, sa ne stergem anumite adrese din agenda electronica, sa nu ne facem corespondenta personala pe acolo... de ce? Dintr-un motiv de bun simt... acela ca la birou fac tabele in Excel, iar acasa citesc Dilema, revista AUTO si SSj si nu invers, desi uneori se intimpla sa imi iau munca de la birou acasa si sa ascult muzica la birou, dar incerc sa nu iau casa la servici si nici sa nu las cu totul slujba sa imi patrunda in spatiul intim. Cred ca motivele sint legate, nu de cenzura, ci, de etica muncii, motive legate de distinctia dintre spatiul public si spatiul privat, intim si social. Eu i-as sfatui pe toti ca la birou sa munceasca, cu masina institutiei sa faca doar cursele scrise in cartea de bord, daca se bea cafea la servici, macar sa se bea in sedinte de programare a muncii de peste zi... sa nu se faca cumparaturile personale in timpul de slujba, sa nu se croseteze la tejghea si, cine stie, poate o sa ne mearga la toti mai bine. Cu putin acid si sare, dar fara rautate.

Revin cu un articol si cu ceva despre CD.

Chris

Interviu cu Ligia Ratiu
“...cea mai mare implinire este sa-ti investesti talentul in altii” - (partea a doua)



Chris (foto: SSJ)

Multi oameni din lumea crestina te cunosc de multa vreme. Eu, de exemplu, imi amintesc ca eram in liceu, deci prin ’84, cand am ascultat pentru prima oara, pe banda de magnetofon, niste cantece pe care le cantai atunci: “Exista timp”, “Strajerul” si altele. Tu iti aduci aminte de inceputuri? Cum a fost?



Ligia Ratiu (foto: “HAR”)

Eu am crescut intr-o familie in care se canta foarte mult, iar in Biserica am cantat cam de cand ma tin eu minte. Mai tarziu, cand am inceput sa studiez pianul, obisnuiam sa cant la harmoniul vechi al bisericii daca era cineva sa-mi apese pedalele. Totusi, un moment de inceput a fost cel cand, pe la varsta de 13 ani am intrat in formatia care mai tarziu s-a numit “MESAJ”. Obisnuiam sa cantam la serile de tineret din biserica, aici in Cluj, dar eram deseori invitati sa slujim si in alte localitati. Personal, nu cred ca realizam atunci, in totalitate, importanta acestei lucrari, dar peste ani am avut bucuria sa intalnesc persoane care mi-au marturisit ca au fost motivate sa se decida pentru Domnul la acele intalniri. Privind acum in urma stim ca timpul acela a fost binecuvantat si ca formatia “MESAJ” a avut un rol important in dezvoltarea muzicii crestine la noi in tara.

(va urma) - Publicat prin amabilitatea revistei HAR©


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu”)

Alina Simion



Un bob de sare

Noi toti am dezamagit pe cineva. Si cand se intampla acest lucru, exista, uneori, consecinte vizibile, dar alteori, aceste consecinte sunt nefaste in special pentru sinele nostru. Dezamagirea celorlalti nu e decat drumul spre deznadejdea interioara a celui ce a gresit. Cel mai adesea, daca doresti, te poti indrepta, dar depinde in primul rand de tine si apoi de cei carora le-ai pricinuit durerea.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In fiecare din noi exista o usa inchisa,
in fiecare din noi se gaseste cheia potrivita
pentru-a alunga visele, tristetile si sperantele
si pentru-a gasi bucuria, linistea si dragostea.
Trebuie sa deschizi usa,
trebuie sa marturisesti secretul,
trebuie sa reusesti sa darami usa.

Ionut Apostu



Sunt tanar


Iata-ma din nou pus in fata faptului de a scrie, de a imbarbata, de a incuraja, poate. Insa ce e mai straniu e ca de multe ori eu am nevoie de aceste lucruri, de sustinere si de ajutor. Imi aduc de fiecare data aminte de un proverb: “Cui pe cui se scoate!”. Ei, cam asa este… De multe ori ma simt dezamagit, dar trebuie sa scriu; de multe ori simt ca tot ce fac are valoare dar nu este rapslatit, dar tot trebuie sa scriu deoarece nu trebuie sa dezamagesc. Ma invart intr-o lume stranie in care caut o privire care sa-mi raspunda la salut pe strada, dar acest lucru nu se intampla… Oare chiar se invarte lumea in sens invers?

Ma vad nevoit a scrie si ma mai incurajeaza mesajele primite la redactie. Multumesc tuturor celor care nu uita ca aici, “in partea” asta a problemei sunt oameni, si inca tineri… tineri care au nevoie de apreciere pentru a nu se blaza, pentru a nu li se reprosa ca sunt blazati si tristi. Tinerii au nevoie de incurajare pentru a simti ca fac ceva util din propria initiativa. Asa-i ca este straniu ceea ce spun? Oare, nu este adevarat ca tinerii sunt blazati pentru ca a disparut poate bunul simt, poate dragostea, sau poate caldura unui “Bine ai venit!”? Da, poate ca inca visez… Dar e asa de fain ca in visul meu nu este loc pentru cei care sunt lasi, pentru cei care nu au curajul sa-si asume responsabilitati. Ori noi, cei de la SSJ ne-am asumat responsabilitatea de a nu obosi, de a nu renunta… Dar nu cumva si cititorii nostri au o responsabilitate? Care? Aceea de a aprecia daca nu calitatea macar efortul pe care il facem.

Iata-ma din nou pus in fata faptului de a scrie, de a imbarbata, de a incuraja, poate. Si nu de putine ori simt ca sunt gol… sunt gol pentru ca toti iau si foarte putin mai dau ceva, ceva de calitate. Si astfel un tanar se poate blaza pentru ca nu este apreciat, pentru ca cel care este in masura sa zica “este bine ceea ce faci” nu o face; pentru ca tinerii simt nevoia de a fi acceptati asa cum sunt. Atunci la ce bun remarca: “Sunteti blazati… sunteti blazati la o varsta in care ar trebui sa fiti voiosi…”

Iata-ma din nou pus in fata faptului de a scrie… de a scrie frumosul asa cum il vad eu.

Frumos ar fi ca macar la un salut sa raspundem, fie el si intr-o simpla privire. Sau poate nu cauti acea privire in care “domneste” dezamagirea???

Curier & Posta redactiei

Pr. Cornel Cadar (Iasi): RELATIILE DINTRE CATOLICI SI BAPTISTI
(“Viata cultelor” nr. 352) Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor se afla in contact cu Alianta Baptista Mondiala (ABM), fondata in 1905 si avand sediul central la McLean (Virginia - SUA). Alianta, care grupeaza conventiile baptiste din intreaga lume, numara circa 40 de milioane de credinciosi. Daca la acest numar s-ar adauga si copiii nebotezati din familiile baptiste, atunci ABM ar avea peste 100 de milioane de membri. Majoritatea baptistilor se gasesc in America de Nord. O serie de intalniri internationale au avut loc intre ABM si Biserica Catolica in anii 1984-1988, in urma carora a fost publicat documentul “Summons to witness to Christ in today's world” (Chemari la marturie pentru Cristos in lumea de azi), 1990. Dialoguri intre catolici si baptisti au avut loc si la nivel national, in diferite tari. Alte contacte la nivel international includ invitatii reciproce din partea ABM si a Consiliului pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor pentru trimiterea de delegati fraterni sau de observatori la principalele intalniri ale uneia din cele doua Biserici. Astfel, observatori baptisti au participat la diferite adunari ale Sinodului Episcopilor Catolici, la Roma, si observatori catolici au luat parte la sesiuni ale Congresului baptist mondial care se tin din cinci in cinci ani, de fiecare data in alta tara. Cel mai recent Congres baptist mondial a avut loc la Melbourne, Australia, in zilele de 5-9 ianuarie 2000, cand a fost confirmat noul presedinte al ABM, Pastorul Billy Kim (Coreea de Sud), ales de Consiliul baptist mondial. La Congres au fost invitate personalitati ecumenice, intre care si reprezentantul Consiliului pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor. Catolicii si baptistii, subliniaza L'Osservatore Romano, nr. 6/8 februarie 2000, editia in limba franceza, au aceleasi opinii in ce priveste prioritatea misiunii si a evanghelizarii, ca si in privinta libertatii religioase si a numeroase probleme etice, printre care avortul si valorile familiale. Intre ei exista insa si diferente semnificative. Astfel, baptistii se deosebesc de catolici, de ortodocsi si de numerosi protestanti in masura in care ei administreaza botezul crestin numai acelora care pot infaptui un act personal de credinta, si nu nou-nascutilor. In ce priveste conducerea eclesiala, baptistii utilizeaza un model de congregatie, spre deosebire de catolici si de altii (inclusiv ortodocsii), care folosesc o structura episcopala. Potrivit publicatiei citate, este de dorit ca in viitor sa se organizeze o a doua faza de dialoguri internationale intre ABM si Biserica catolica, pentru ca cele doua comunitati sa poata aborda, pe baza a ceea ce au in comun, anumite probleme in legatura cu care intre ele exista importante deosebiri.

Nota redactiei: Va multumim foarte mult. In numerele viitoare vom publica restul mesajului primit de la dumneavoastra.

Multumim tuturor celor ce ne-au scris in aceasta saptamana la redactie, si anume: Mimi (Oradea), Sorin Covaci (Bucuresti), Daniel Petru (?), Steven V. Bonica (USA), Cornel Crasnean (Iasi), Petrica Moisiuc (Botosani), Ioan Peia (Bucuresti), Marius Cruceru* (Oradea), Cornel Bucur** (USA - ?), Magopet Dany (Suceava), Florin & Ofelia Faur (?), Nelu & Anca Ciobota (Timisoara). Din lipsa de spatiu nu putem publica mesajele dumneavoastra, dar, noi va iubim si vom incerca sa raspundem personal la intrebarile puse Va multumim pentru intelegere. *Ne bucuram ca se lasa pacea peste Cris si Bahlui. **Saptamana viitoare intentionam sa publicam mesajul (ilustrata) dumneavoastra.

The Salt Street Journal multumeste pentru eficienta si indelungata colaborare lui Danut Jemna. (Rubrica sa "Cugetari privind Evanghelia dupa Matei" va reveni cat de curand).

Epilog: Muzica clasica... un nestemat al unui filon neexplorat de multi, alaturi de domenii care au curajul sa puna intrebarea: "Oare...?"

Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: