The Salt Street Journal nr. 48



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.48 / 20 martie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Lena Grigoroscuta, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, A fi tanar crestin, Interviu cu Ligia Ratiu, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Realitati paralele

Evenimentele au o istorie mai lunga si, precum o spune titlul, exista mai multe interpretari, dar dincolo de diferente sa incercam sa rezumam punctele comune: comuna Bivolari, judetul Iasi, toamna anului 1999.

Incepem depanarea povestii citand din revista “Farul Crestin”* nr1/2000, revista ce a gazduit in paginile ei descrierea uneia din cele doua realitati. Semnatarul materialului este fratele misionar Tica Olaru, iar in cele relatate se descrie nasterea si consumarea unui conflict:

In ziua de 12.09.99 am fost inspirati de Duhul Domnului sa inchiriem Casa de Cultura din comuna pentru a difuza filmul crestin "Isus"... In timp ce rula filmul au intrat in sala trei preoti: unul din comuna (pr. Ojog) si ceilalti doi din satele invecinate. Din respect pentru filmul Isus (au spus ei) ne-au lasat sa rulam totate cele 4 role, pentru ca, in final, sa ne scoata in huiduieli si cu forta din sala. Am fost nevoiti sa ne miscam repede, pentru ca in furia lor, stiam ce ne asteapta. Ne-au fugarit cu pietre, lovind masina.”

Continuam prin a introduce si cealalta perspectiva, care descrie o alta realitate. Semnatarul materialului (o scrisoare) este pr. Emil Ojog, iar materialul a fost expediat pe adresa Bisericii Baptiste nr 2 din Iasi:

Am avut ocazia sa citesc articolul semnat de Dumneavoastra aparut in 'Farul Crestin'... Ziceti ca ati fost inspirat de Duhul Domnului sa veniti in Bivolari. 'Planul de misiune' pentru Bivolari este inspirat de duh viclean. Duhul Domnului v-ar fi indrumat sa nu intrati in “staul” pe aiurea, ca niste furi; v-ar fi indemnat sa nu veniti cu gand de dezbinare intre crestini. Mai curand si mai cinstit, daca aveti ravna de misionari, vestiti Evanghelia in tinuturi unde nu e acceptata si e prigonita de musulmani: Daghestan, Cecenia. Acolo e pericolul; acolo e nevoie de misiune, nu la Bivolari.”

Trebuie de subliniat ca pr. Emil Ogoj arata in debutul mesajului sau ca este o persoana toleranta, pasnica si ca respecta celelalte confesiuni.

Dar sa revenim la prima perspectiva, la o alta realitate. Tica Olaru ('Farul Crestin' nr:1/2000):

In ziua de 18.09 le-am facut o vizita celor care au fost dornici sa comentam filmul impreuna si sa vorbim despre lucruri folositoare vietii. In comuna s-a auzit repede faptul ca pocaitii misuna printre ortodocsi si se asteptau ca pe 19.09 sa ne intoarcem “la post”. Inchipuiti-va ca in Duminica respectiva preotul Ojog nu a facut nici o slujba in Biserica, de la ora 7 asteptandu-i pe “metereze” pe pocaiti...”

(va urma)

*Permisiunea de a cita ne-a fost acordata de fr. Tica Olaru


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Open!



Prima stire

- Sambata, 18 martie si duminica, 19 martie, tinerii baptisti din Biserica de pe Sararie au gazduit si au petrecut impreuna cu tinerii din orasul Galati. Ei au fost insotiti de fratele pastor Ghita Ovidiu. Programul a cuprins vizitarea catorva obiective culturale, Gradina Botanica si, in cele din urma, Biserica Baptista Nr. 1. Intr-un cadru destul de destins tinerii din Galati au adus ceva din spiritul galatean, putin din vioiciunea lor. Daca s-a discutat despre ceva anume, atunci acel ceva a fost: “Ce ar trebui sa gaseasca tanarul crestin in Biserica?” sau “De ce vin tinerii anului 2000 in biserica?”, inchegandu-se discutii pe aceste teme. Duminica tinerii au sustinut un program in Biserica Baptista Nr. 1 dupa care au plecat spre Tecuci, la un botez nou testamental.
- Corul Aliantei Evanghelice din Iasi a sustinut un concert in cadrul programului religios, de duminica seara, al Bisericii Crestine dupa Evanghelie de pe Nicolina, invitat fiind fratele pastor Florin Vasiliu.

M. P.



Cuvantul
Randuri de jurnal

Pastrez, undeva in mine, amintiri care imi nelinistesc prezentul, esecuri, ratari care imi intuneca viitorul, obsesii vechi, active si neobosite, cuvinte, odata pline si vii, acum goale si moarte. Ele sunt inaccesibile celor care ma inconjoara si, ciudat, mai ales mie. Ele dor. Ele ma macina si ma secatuiesc, ma descompun lent... sistematic.

Le urasc!, dar fiindca stiu atat de bine ca ele reprezinta esenta eului meu, ca ele sunt eu insumi, paradoxal, ilogic, le iubesc. Le urasc iubindu-le. Ele exista fiindca eu exist, fiindca eu le tin in viata, de bunavoie..., hranidu-le, fara incetare, zi si noapte, cu atentie, cu mine... Din ele se naste dragostea mea pentru tragedie, dorinta dupa esec, placerea de a suferi.

Totusi le-as putea alunga din mine, transformandu-le, in mod brutal, organic, in lacrimi, care sa-mi inroseasca ochii, sa-mi brazadeze obrajii si... sa cada, pentru ca, ele cazand, sa cad si eu... atat de anormal si, poate, stupid. Dar in acest fel eu m-as anula pe mine, mi-as anula eul meu... al meu; aceasta simt ca ar echivala cu o sinucidere...

De altfel de ce as inacri cu lacrimile mele pamantul pe care stau, inacrind astfel roadele pomilor ce-si iau seva din el?! Ori de ce as aprinde cu lacrimile mele ude un foc care sa mistuiasca, ori sa incalzeasca mai mult decat trebuie coltul de lume in care vietuiesc? Lacrimile... Exista cel putin doua feluri de lacrimi: lacrimi calde, curate, stralucitoare, care, cazand, deschid mici portite catre INCA, catre TOTUSI, si lacrimi intunecate, fierbinti precum un foc lichid si anormal. Ele, pe masura ce cad, deschid porti largi catre ATAT, catre STOP, aruncandu-te in acelasi timp in nefiinta, in deznadejde, intr-o tampa indiferenta, intr-o violenta cadere.

Eu cu ce fel de lacrimi as plange? Sta in puterea mea sa decid cum sa arate lacrimile izvorate din adancul meu? Poate… Vreau... ma muncesc sa plang. Plang. Risc? Ma intreb, cu fata uda de amintiri, de esecuri, de obsesii, de cuvinte: exista a deveni prin esec? Cerul este albastru, senin si infinit... si plange... poate si ceva din mine...

“Exercitii de intelegere” III

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Cum va ganditi sa va organizati activitatea de director pentru marturia crestina si formarea spirituala? Care vor fi mai exact responsabilitatile dumneavoastra si cum va veti organiza pentru aceasta activitate?



Danut Manastireanu

Aceasta slujba este o noua initiativa in cadrul World Vision. Interesant este ca atunci cand am avut interviul de angajare, in momentul cand l-am intrebat pe directorul regional in ce consta aceasta slujba, raspunsul lui a fost: "you tell me", adica, sa-mi spui tu in ce consta aceasta slujba. Cu alte cuvinte, tu esti specialistul, te rog sa formulezi un proiect si sa-l pui inaintea mea ca sa-l discutam. In concluzie, este vorba de o slujba care va trebui inventata.

Dorin Popa: Cum stati cu inventia?

Danut Manastireanu: Incet. Ma gandesc. Prima perioada este una de cercetare, de meditatie daca vreti, de verificare a resurselor. Slujba are in definitiv trei obiective. Primul este acela de creare a unor programe pentru formarea spirituala a stafului WV, a personalului care lucreaza in diverse tari ale acestei regiuni. Al doilea obiectiv este intarirea marturiei crestine prin actiuni de caritate indreptate catre imbunatatirea vietii copiilor. Al treilea obiectiv este acela de a stabili relatii si de a lansa dialoguri cu bisericile din zona. Motivul pentru care am fost solicitat in aceasta slujba este, in esenta, preocuparea mea pentru studierea teologiei ortodoxe, pentru ca, in mare majoritate, aceste tari, in afara de doua sau trei, sunt tari crestine, in care Biserica Ortodoxa joaca un rol important. In principiu, slujba este una de consilier pe langa directorii nationali ai birourilor WV care lucreaza in aceste tari si obiectivul este de a crea, in parteneriat cu acesti directori, programe care sa raspunda la nevoile spirituale concrete din aceasta zona.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii

... Un director de circ, suficient de orgolios, doreste sa faca din dresura de rechini numarul de maxima audienta al spectacolului. Mai putin conteaza imposibilul situatiei. Are de unde schimba dresorii - doar are 15000 de angajati! Evident, rezultate nu! Caruselul dresorilor continua, victime exista, chiar daca unele doar din punct de vedere moral. Mereu schimbari, poate ar fi mai corect remanieri, dar sunt si lucruri stabile: natura rechinilor si fotoliul directorului! Nu conteaza nici macar atitudinea spectatorilor, care, evident nemultumiti, protesteaza, fiecare in felul sau. Directorul, om tenace, este dispus sa sacrifice tot si pe toti, exclusiv pe sine. Audienta tot mai slaba conduce la un buget (al circului!) din ce in ce mai subtire, dar avem rechini, rotim dresori. In rest nimic nu conteaza, nimic nu se va schimba...

Ultimul dresor adus, autoritate recunoscuta, este specialist in lei, nu in rechini. Cat va rezista? Indiferent cat, atunci cand directorul va decide ca si cariera sa de dresor de rechini va lua sfarsit, el va reveni la preocuparile sale anterioare, rechinii vor ramane ceea ce sunt (eventual vor migra dintr-un bazin in altul), iar directorul va ramane ceea ce este. Si ce este? El se considera un bun iluzionist, pentru ca pretinde ca ofera iluzii spectatorilor, care, in opinia sa, stralucesc prin naivitate! Dar naivii acestia au perceput esentialul - directorul nu este decat un clown... cu masca de director!!


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Bibliotecarul de serviciu



Raftul de carti

George Orwell - “O mie noua sute optzeci si patru”

Se poate trai fara identitate, fara amintiri si trecut? Se poate trai intr-un prezent nedefinit, uscat si mecanic? Se poate locui, fara speranta, sarbatoare, zambete si mangaieri, pe un teritoriu in care totul se petrece si consuma in fata camerelor video?

Daca da, in acest teritoriu esti demontat, disecat si anulat. Daca da, in acest loc, un “ochi”, urias si vigilent (Politia Gandirii) te prinde oricum!

Se poate trai intr-o permanenta fuga. Nu acea fuga care incearca sa protejeze constiinta, sufletul si adevarul, ci acea fuga spre un castron mai plin, spre o lama de ras noua, si la “cele doua minute de ura”, intalnire programata si supravegheata!

Daca da, iata un castron mai plin, pentru care poti sa multumesti Fratelui Cel Mare, conducatorul absolut. Si in plus, iata o lama noua, pentru care trebuie sa multumesti tot Fratelui Cel Mare, conducatorul vesnic tanar. Peste toate primeste si “cele doua minute de ura”, intalnire organizata, la care poti sa urli...

Se poate accepta o societate totalitara in care nimeni nu castiga (fara invingatori), ci toata lumea are de pierdut? Iar a iubi, a crede, a fi liber sunt condamnate si reformulate intr-o noua limba: “Razboiul Este Pace, Libertatea Este Sclavie, Ignoranta Este Putere”

Daca da, afla ca peste toate troneaza patru Ministere (ciudate si absurde): Ministerul Adevarului (locul de unde se falsifica si deturneaza realitatea), Ministerul Pacii (care se ocupa cu razboiul), Ministerul Iubirii (fortareata, extrem de pazita si agresiva, care combate orice bucurie si placere...), Ministerul Abundentei (care se ocupa cu treburile economice).

Semne de intrebare si motive de meditatie, astazi, cand consumam si navigam, fara priviri spre cer, a CREDE e o chestie privata; fara priviri spre pamant, la ce bun o gramada de morminte...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

El Greco. Cine a fost? Nimeni nu poate spune... Cert este ca opera sa este un semn care va ramine peste timp aici in inima iubitorilor de frumos. Esti un iubitor de frumos? M-am intrebat din ce lut sunt plamadite geniile... nu stiu... Voi sti intr-o zi? El Greco a dat artei ceea ce nimeni nu a stiut a da. A dat frumusetea unui oras vazut unic prin ochii unui indragostit, L-a creat pe Isus din pasiune si munca si m-a facut pe mine, peste ani sa ma minunez... Imi place opera sa. De ce? Imi place modul in care a stiut a ma face sa ma gindesc la iertare uitindu-ma la camasa rosie a lui Isus...

Arta e un vis al sufletelor sensibile. Culoare sau forma, arta e cea care ma ajuta sa tip fara ca cineva sa ma auda. Si totusi se pare ca sunt auzita... De cine? De propriul meu tipat... Acum privesc in inima celor ce iubesc frumosul si-i simt aproape caci, iata, iubim impreuna...

Arta e un vis al sufletelor sensibile... cineva mi-a spus ca pot sa ma prind de luna si sa-mi indeplinesc visele... Ma uit pe cer si nu e nimeni. Luna... nu e ... a ramas dorinta mea de a ma prinde de luna...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Tomaso Albinoni (1671-1750) - Adagio

Bun prieten al lui Antonio Vivaldi, Tomaso Albinoni a creat pagini de mare frumusete melodica, cateva din temele lor constituind o sursa de inspiratie pentru Johann Sebastian Bach.

"Adagio" este una dintre lucrarile mai "populare" ale compozitorului italian si, in acelasi timp, una dintre putinele lucrari atat de reusite din intreaga gama propusa de muzica clasica din toate timpurile.

Piesa se deschide cu o tema expusa de orga, pe un ton scazut, tema care se va afla de altfel in fundal pe toata durata ei. Apar apoi, timid la inceput, apoi crescand in intensitate, viorile, care vor dezvolta o alta tema. Aceasta a doua tema este reluata si iar reluata, obsedant parca, cu scopul de a adanci si mai mult dramatismul care este sugerat atat de linia melodica, cat si de glasul tanguitor al viorilor.

Ce transmite piesa? Tristete... o tristete adanca, care uneori ma cuprinde, imi place, insa ma apasa... ma prabusesc in mine insumi, pentru ca mai apoi sa ma prabusesc in genunchi inaintea Celui ce imi poate da din nou acea bucurie sfanta, a Celui ce, sunt incredintat, a inspirat aceasta piesa...

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

RIDICA-TI OCHII

Ridica-ti ochii in sus spre zare:
Sunt semne clare ca timpul s-a dus!
Si pune-ti haina de Nunta Mare,
Caci vine-n graba Mirele Isus!

El te iubeste, te calauzeste
Si-ti iese-n cale precum un Viteaz
Sa-ti dea Cununa ce nu vestejeste
Acolo-n slava, de-aceea: fii treaz!

Cand deznadejdea te impresoara
Si carma parca s-a impotmolit,
Priveste ingerii cum coboara,
La carma-I Isus, fii deci fericit!

Marire, cinste si inchinare!
Sunati trompete pe cerescul drum!
Mireasa-i gata, in sarbatoare,
Caci cel ce vine e la usi acum!

Aprilie, 1998


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

PLACERILE VIETII (III)

Cine poate fara rusine sa-si imagineze si sa afirme ca el are cu adevarat placerea de a plasa intreaga sa viata sub semnul socialului? A-si construi existenta pe baza programului de serviciu? A fonda un camin? A educa copiii? A-i socializa, a-i integra in masinaria sociala? A aliena esentialul destinului, sarcinilor care fac din tot si din fiecare un bun sot, un bun angajat, tata, soldat sau o buna sotie, mama, angajata, bucatareasa? Renuntand la posibilitatile individuale pentru a arata mare satisfactie, pentru propriul interes, noi acceptam sa numim placere ceea ce, in final, este alt nume al utilitatii sociale.

Civilizatiile si culturile recunosc ca dorite si iubite tot ceea de care au nevoie pentru a exista si dura, din aceasta cauza daca ne reapropiem de placerea proprie punem in pericol edificiul social. Iata pentru care motiv, oamenii legii, preotii, politicienii, patronii, directorii, sefii, adeseori presupusi gardieni sociali in schimbul salariilor, situatiilor sociale, statutelor simbolice, sunt simbolul supunerii si al docilitatii.

Acest “holocaust” al placerii veritabile se plateste mult prea scump, la un pret exorbitant. Pentru a renunta la sine, un individ poate prefera virtutile placerii, abstinenta si umilinta celorlalti, nebunia sau inchiderea in sine. El inventeaza si consuma, chiar daca nu-i sunt necesare, somnifere, antidepresive sau pastile contra anxietatii, analizeaza cu o minutiozitate infricosatoare si exagerata varietatea fenomenelor ce i se intampla, clasificandu-le cu termenii generici de paranoia, psihoza sau schizofrenie. El cade usor in depresii nervoase si multiplica fragilitatile mentale; dezvolta cu un simt morbid boli somatice, dermatologice, alergii si oboseala imunitara pentru care inventeaza alte droguri “autentice”, suplimentare, care distrug in mod sigur organismul. El se dezvinovateste de tentativele de sinucidere, cu toate ca majoritatea acestora sunt “reusite”.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

American Beauty

In aceasta saptamana la cinematograful “Republica” ruleaza filmul “American beauty”. Este un film interzis minorilor, nominalizat de opt ori la premiile Oscar si are 3 Globuri de Aur.

Filmul este o radiografie a societatii americane de azi. Este o satira la adresa moravurilor omului modern. In centrul atentiei se afla o familie tipic americana, sot, sotie si un copil, care au vila, masina si, bineinteles, datorii financiare. Acestia au in fata viata, o viata care nu le mai spune nimic, nu le mai ofera nimic, doar munca si mirajul proprietatii lucrurilor scumpe. Barbatul se simte un pagubos, e tinut sub papuc de nevasta, iar aceasta, o femeie isterica, impune ordinea in familie aplicand regula “eu aduc bani in casa asta”. Constient de situatie este doar barbatul care simte ca e un ratat, sau mai bine zis “ma simt ca si cum as fi pierdut ceva, dar nu stiu ce”.

La un moment dat, langa casa lor se muta o noua familie, care va afecta foarte mult stilul de viata al acesteia. Sotul se salveaza din aceasta “lume a iadului” prin sport, muzica si droguri, sotia prin adulter, iar fata lor prin indragostirea de baiatul vecinilor.

Filmul are o frumusete aparte, a unei opere de arta, a unui ritual religios pagan, plin de maretie si spaima in acelasi timp. Aduce mult cu frumusetea “Florilor de mucegai” ale lui Arghezi sau cu cea a “Florilor raului” ale lui Baudelaire. Noroi amestecat cu lumina, ce scarbeste si place in acelasi timp. Frumusetea durerii, a chinului unei societati de a se naste din nou, de a cauta si gasi noi valori sau de a reveni la altele vechi, pierdute.

Doar unii oameni descopera frumusetea lucrurilor inconjuratoare. Asta ii ajuta sa traiasca. Faptul e ca exista viata, iar viata e un dar care nu trebuie irosit. “Astazi e prima zi a restului vietii tale”.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Lena Grigoroscuta



A fi tanar crestin

A fi inseamna a trai. A fi tanar inseamna a trai din plin. A fi tanar crestin inseamna a trai din plin pentru Cristos.

Sunt tanara si imi place sa petrec mult timp impreuna cu prietenii mei, tineri care doresc sa traiasca din plin pentru Cristos. Cei mai multi dintre ei apartin, ca si mine, Bisericii Crestine dupa Evanghelie nr.1 din Iasi. In fiecare saptamana, mai precis in fiecare dupa-amiaza de marti, ne intalnim la biserica in medie 50 de tineri pentru a invata cum sa fim crestini reali. Il laudam pe Dumnezeu prin cantare, ne rugam si studiem Biblia impreuna. Avem ca lider un tanar cu putin mai in varsta decat majoritatea dintre noi, a carui "deviza" este: "Voi fi in fata voastra atat cat va voi Domnul."

La sfarsitul anului trecut am inceput sa studiem doua carti ale Bibliei, Daniel si Apocalipsa, cu doi frati din biserica. Alternativ cu saptamanile de studiu avem un timp de partasie in care ne rugam mai mult si uneori discutam teme care ne intereseaza. Nu de putine ori am adus inaintea lui Dumnezeu in rugaciune probleme care ne framantau, la care El ne-a raspuns in moduri minunate.

Tot la ora de tineret discutam si probleme organizatorice privind celelalte activitati pe care le desfasuram ca si grup de tineri: activitatea corului de tineret, vizitarea batranilor bisericii si diferite iesiri in aer liber.

Motto-ul nostru este textul din Eclesiastul 9.8: "Hainele sa-ti fie albe in orice vreme si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap." Acesta este, de fapt, scopul nostru: a trai curat pentru Cristos, a fi mesageri ai Lui in lume.

Desi exista si probleme in acest grup si nu este totul cum am vrea - aceasta in primul rand din vina noastra -, desi au fost si momente de descurajare, acesta este grupul in care eu ma simt implinita. Cand vad saracia spirituala din jur (mediul de la scoala) realizez ca acest grup este o binecuvantare. Alaturi de acesti tineri m-am bucurat, alaturi de ei am plans; alaturi de ei am iesit invingatoare, alaturi de ei am iesit infranta. Alaturi de ei am devenit ceea ce sunt si alaturi de ei doresc sa traiesc din plin pentru Cristos.

In final, cateva versuri din cantarea pe care o cantam des si ale carei versuri reprezinta idealul nostru:

"Suntem o familie unita
Suntem o familie regala
Familia care iubeste,
Familia Domnului Isus."

Chris

Interviu cu Ligia Ratiu
“...cea mai mare implinire este sa-ti investesti talentul in altii”
(partea a patra)



Chris (foto: SSJ)

S-a folosit Domnul de muzica pentru a-ti vorbi in mod special?



Ligia Ratiu (foto: "HAR")

Da, de foarte multe ori! Mie personal cred ca imi vorbeste mai mult prin muzica tocmai pentru ca sunt mai receptiva la muzica. Nu odata mi s-a intamplat ca, traversand momente mai dificile in viata, sa am ocazia sa ascult exact cantecul care exprima raspunsul la framantarile mele, sau sa ma trezesc dimineata fredonand o melodie al carei mesaj sa ma urmareasca intreaga zi si sa ma influenteze in trairea mea cu Domnul si in deciziile pe care trebuie sa le iau. De aceea consider ca e foarte important mesajul pus in muzica noastra.

Chris: Pornind de la aceasta idee, care crezi ca e importanta muzicii in viata unui crestin?

Ligia Ratiu: Adevarul e ca eu nu concep viata de crestin in afara muzicii. Muzica nu lipseste din nici un eveniment important pe care Biblia il mentioneaza. Toata Biblia e plina de exemple care sustin acest adevar si cantarea e prezenta de la inceputul pana la sfarsitul ei. Intotdeauna oamenii lui Dumnezeu si-au exprimat trairile si prin cantare. Un crestin viu si o Biserica vie trebuie sa acorde intotdeauna foarte mare importanta muzicii; asa cum spunea si marele reformator Martin Luther, muzica este “imediat in marire cu Cuvantul lui Dumnezeu si deci merita cea mai inalta consideratie”.

(va urma) - Publicat prin amabilitatea revistei HAR©


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu”)

Alina Simion



Un bob de sare

Exista in oameni o dorinta nesfarsita de a se atasa de ceva. Si acel “ceva” pentru noi toti, chiar daca nu putem observa - e natura. Pare banal, prea simplu, dar fara ea noi n-am fi. Si cel mai josnic lucru este ca nu stim sa o pretuim. E prea comod s-o folosim in propriul nostru scop, ca pe un mijloc, decat s-o intretinem. Stim doar sa o distrugem si doar intr-o mult mai mica masura s-o protejam. Dar daca intr-o buna zi se va razbuna si ea pe noi?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

... niciodata soarele n-a fost atat de rosu
ca in dimineata in care alergam in ploaie
si-mi doream ca la intoarcerea mea
fereastra deschisa sa-mi spuna ca m-ai cautat,
usa intredeschisa sa ma invite sa intru, sa caut
si sa gasesc petala de floare cazuta din par
si distrusa de pasii care-au trecut peste ea...

Ionut Apostu



Sunt tanar

A fi un prieten adevarat inseamna mai mult decat un simplu salut, inseamna mai mult decat o strangere de mana, insemna sa dai... Ce sa dai intr-o relatie de prietenie sincera? Ei bine, poate cel mai important lucru care ai putea sa-l dai unui prieten este atentia sau, mai bine spus, sa te doara de ce i se intampla. Asta insemna sa-l trezesti la ora 2 nopatea si sa-l intrebi: „Ce faci? Cum te simti?” Asta insemna sa te intereseze soarta lui, sau cum spunea cineva „sa fii un trepadus care sare imediat in ajutorul celuilalt...” Daca vrei sa ai un prieten adevarat atunci ar fi bine sa nu te amagesti ca cel care este langa tine este si sincer, trebuie sa simti lucrul acesta. Intr-un prieten trebuie sa investesti, sa investesti din munca ta, din timpul tau, din cunostintele tale.

Intrebare: Ce se intampla daca vrei sa fii prieten cu toti cei din jur? Daca ne uitam putin la ce spune Patapievici, ca un astfel de om este unul lipsit de principii, atunci ar trebui sa ne inclinam in fata acestui pur adevar. Este drept ca pentru a fi prieten si cu cei care nu te doresc ar trebui sa faci compromisuri, sa iti pui o masca si dupa aceea alta, depinde cati prieteni vrei sa ai...

Oricine poate incepe o relatie de prietenie, insa cati reusesc sa aiba un prieten pentru multi ani, sau poate pentru totdeauna? O intrebare care poate provoca sau care poate trece fara a-si atinge tinta... Ce lipseste? Cred ca lipseste acel sentiment care te face mai pur, care te ajuta sa intelegi, care te face sa devii mai frumos: DRAGOSTEA. Cand vei intelege ce este dragostea atunci vei putea spune ca poti sa ai prieteni adevarati. Pana atunci nu ai decat sa inveti, sa inveti cum sa devii mai frumos, sa inveti sa Daruiesti...

Curier & Posta redactiei

Pr. Cornel Cadar (Iasi): "Unitate, unitate" a strigat Papa in romaneste Marti, 18 ianuarie 2000, Vatican (ZENIT) Un pas decisiv pe drumul unitatii crestinilor a fost facut astazi, prin ceremonialul ecumenic de deschidere a celei de-a patra porti sfinte din Roma. Ceremonia a avut loc la bazilica San Paolo fuori le mura, unde acum 40 de ani, Papa Ioan al XXIII-lea a convocat Conciliul Ecumenic Vatican II. Astazi, 22 de lideri ai diferitor Biserici Crestine, precum si reprezentanti ai Consiliului Mondial al Bisericilor, o comunitate ce include 335 de diferiti crestini, l-au insotit pe Sfantul Parinte in aceasta ceremonie. Punctul culminant al ceremoniei a fost atins in momentul deschiderii Portii Sfinte. In timp ce lumina soarelui intra in Bazilica, oamenii au putut distinge trei siluete: a Papei Ioan Paul al II-lea, a Mitropolitului Ortodox Athanasius din partea Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol si a Arhiepiscopului George Carey de Canterbury, Presedintele Comunitatii Anglicane. Credinciosii au izbucnit in aplauze. Fiecare a simtit privilegiul de a fi de fata la acest moment crucial pe drumul dialogului ecumenic. Mai apoi, prin Poarta Sfanta, au trecut reprezentanti ai Bisericii Catolice, Ortodoxe, Anglicane, Luterane, Metodiste, Penticostale. Procesiunea a simbolizat drumul de secole in care crestinii au urmat in unitate Cuvantul lui Dumnezeu. Ceremonia a inclus trei lecturi: una din Apostolul Pavel, una din teologul rus Gregor Florovsky si a treia din martirul luteran Dietrich Bonhoffer, care a murit in mainile nazistilor. Lecturile au subliniat nevoia de unitate in trupul lui Cristos. "Stim ca suntem frati si stim ca suntem inca divizati, dar acum suntem orientati cu fermitate pe drumul care duce la unitatea Trupului lui Cristos", a spus Papa in predica. "Unitatea isi poate gasi forta vitala chiar in experienta Anului Sfant... Pe timpul acestui an de gratie, constiinta noastra trebuie sa creasca in fiecare din noi in responsabilitatea pentru dezmembrarea Corpului Mistic al lui Cristos. Aceasta constiinta este indispensabila pe drumul refacerii unitatii", a continuat Papa, al Reconcilierii. Papa Ioan Paul al II-lea a mai spus ca angajarea ecumenica trebuie sa fie un imperativ pentru constiinta fiecarui crestin. Trebuie sa existe atat un angajament personal cat si unul colectiv. "Dorinta care vine din suflet devine o implorare in fata tronului ceresc: viitorul in care crestinii, reconciliati, vor umbla impreuna ca un singur popor, nu este departe. "La sfarsitul predicii, Papa Ioan Paul al II-lea nu si-a mai putut stapani emotia. Prezenta reprezentantilor ortodocsi i-a amintit de vizita pe care a facut-o in mai 1999 in Romania, cand pentru prima oara un Episcop al Romei a vizitat o tara ortodoxa. Punandu-si de o parte foile, Papa, cu lacrimi in ochi, a spus in romaneste: "Unitate! Unitate". A explicat apoi: "Acest strigat l-am auzit in Bucuresti, in timpul vizitei mele, iar acum il reaud cu un puternic ecou". 'Unitate! Unitate!' a strigat atunci poporul care participa la celebrarea euharistica; toti crestinii, catolici, ortodocsi, protestanti sau evanghelici, au strigat 'Unitate! Unitate!'. "Multumesc pentru acest strigat, pentru acest planset al fratilor si surorilor noastre." Dupa cateva minute Papa a concluzionat: "Poate ar trebui sa parasim aceasta Bazilica plangand ca si ei: 'Unita, Unitad, Unite, Unity!' " Dupa ceremonie, Papa Ioan Paul al II-lea i-a invitat pe toti participantii, reprezentanti ai diferitelor tari, sa ia masa cu el la Abatia Benedictina din San Paolo fuori le mura. La sfarsitul reuniunii, Sfantul Parinte a multumit in particular fiecarui reprezentant al unei Biserici, pentru gestul de a participa la Roma la deschiderea ultimei Porti Sfinte.

Mimi (Oradea): Draga Ionutz, eu sunt Mimi si nu m-am suparat deloc ca nu mi-ai raspuns la Posta Redactiei, dimpotriva ma bucur din mai multe motive. As fi vrut sa iti scriu mai repede dar nu am avut timp. In primul rind iti multumesc ca ai trimis revista fratelui meu din Dallas (O.D. - el este) si celor doi prieteni ai mei. Apoi revista imi prinde bine si mie si va felicit ca scrieti nu doar ce trebuie ci ceea ce este, adica realitatea. Fratele meu consider ca are nevoie de sprijin (intrucit trece printr-o perioada mai dificila) si m-am bucurat ca este interesat de revista voastra. Cred ca multi tineri au nevoie mai ales de voi, asa ca va rog sa nu descurajati, desi stiu ca uneori este greu. Fiti siguri ca eu ma rog pentru voi si DOMNUL sa fie cu voi. Nu este nevoie sa-mi raspunzi, vreau doar sa stii ca eu ma rog pentru voi! Si DOMNUL este cu voi chiar si atunci cind simti ca nimeni nu va mai incurajeaza. Mult curaj si succes! Cu dragoste.

Nota redactiei: Draga Mimi, nu se poate sa nu iti raspundem (public), trebuie sa-ti multumim pentru ca ne amintesti in rugaciunile tale, si pentru evidenta incurajare. Cum sa te rasplatim? Simtim frumusetea sufletului tau, e o realitate, si tu spui ca noi rostim asa ceva...

Sebastianus Textor et Cornelius Nicolaensis (Iasi): Pe data de 10 Martie, 2000, a fost definit conceptul de: EX CATHEDRA MUSICAE.

Lasam descoperirea sensurilor acestui nume iubitorilor muzicii si ai tainelor. Acest concept va sta la baza: unei colectii de muzica clasica; a unei colectii de muzica de film si muzica jazz; a unui site Internet; a unei baze de date despre operele si autorii inregistrati. Citeva din scopurile de ordin material: salvarea marii muzici care se afla actualmente pe discuri de vinil, in pericol de a fi pierdute pentru noi, cei cu buzunarul gol (nu ne-am putea permite sutele de CD-uri pe care le-am dori); salvarea capodoperelor interpretative care au putine sanse de a fi reeditate pe CD in Occident; crearea unei colectii de muzica clasica (si una de jazz) *romaneasca*; crearea unei baze de date *accesibile* si *gratuite* pentru orice iubitor de muzica; arhivarea muzicii in format MP3, actualmente cel mai performant, pentru a compresa cit mai multa muzica pe cit mai putine CD-uri; se vor pune la dispozitia oricui este interesat toate uneltele folosite la crearea colectiei: toate inregistrarile, atit audio cit si video; o selectie de CD playere, pentru DOS/Windows si Linux; o enciclopedie specializata pe muzica clasica. Scopurile spirituale le lasam in seama iubitorilor muzicii. Oricine doreste sa ajute la crearea acestei colectii este binevenit. (Mai ales la introducerea textelor, dar nu numai.) Oricine doreste sa se bucure de ea este binevenit. Aceasta colectie va incerca sa evite problema copyright-urilor, neavind nici un scop comercial. Exista lucruri mai importante decit banii. Iar lucrurile cele mai valoroase create de Dumnezeu sint ne-pretuite si ne-pretuibile (nu li se pot atasa etichete cu pret). De asemenea, credem ca aceasta modalitate de slujire a iubitorilor muzicii este in concordanta cu intentia fundamentala a autorilor de muzica. Mozart trebuia sa traiasca si de aceea scria la comanda, dar mai mult decit atit, el dorea ca muzica sa sa fie ascultata si apreciata de toti. O ultima precizare: Dintre toate lucrurile pe care ni le-am propus, cea mai importanta este muzica in sine - salvarea ei si confruntarea cu ea. Restul, inclusiv baza de date si site-ul Internet sint secundare si le vom realiza in masura in care Dumnezeu ne va da suficienta sanatate si timp.

Nota redactiei: Nu am citit de mult un mesaj atat de “trasnit”, aveti o doza de curaj suspecta, daca va tine “nebunia” contati pe noi.

Lidia (USA): Sunt Lidia, si vreau sa iti spun ca imi place revista, You are doing a good job. May GOD bless you. Mi-a placut articolul pe care l-ai scris tu, (Ionutz) oooo cit este de adevarat. Multumesc pt. revista.

Nota redactiei: Multumim!

Mercel Talos (USA): Har si Pace, as dori sa fiu abonat la revista dumneavostra, "The Salt Street Journal". Astept raspuns! Domnul sa va binecuvinteze!

Nota redactiei: E simplu, faptul ca doriti sa primiti revista ne bucura! Poate ca in timp ne vom cunoaste mai bine. Domnul sa va calauzeasca!

Epilog: Acum sunt condamnata sa-mi dau ultimele atingeri marii... Va construi un alt castel? Mi-e groaza ca negru nu e ce intelegem noi... frica, groaza de nestiut, de a pierde, de a trai...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: