The Salt Street Journal nr. 49



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.49 / 27 martie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Interviu cu Ligia Ratiu, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Realitati paralele
(partea a doua)

Intr-o comuna din judetul Iasi o echipa de misionari baptisti hotarasc sa vesteasca Evanghelia, si incep prin a prezenta filmul artistic “Isus”, dar preotul paroh, ortodox, considera activitatea misionara o agresiune confesionala si o demolare de traditii si valori. Cum se va rezolva aceasta inacceptare? Iata o varianta nefericita (citam din “Farul Crestin”* nr.1/2000, relateaza fratele misionar Tica Olaru):

“... Erau aproximativ 100 de oameni care au blocat soseaua, nemultumiti fiind de prezenta mea in Bivolari. Pionul principal din ancheta in care eram angrenat era fiul preotului Ojog, un copil de 18 ani, care imi vorbea obraznic, cu toate ca puteam sa-i fiu tata si calauzitor in tainele Scripturii. In timp ce incerca sa ma deruteze, punandu-mi intrebari nefondate si incomode - dupa parerea lui - mi-am ridicat aproape tot poporul in cap. Au inceput sa ma loveasca cu pumnii, cu coatele, cu biciul, cu coada de la bici...”

O alta realitate, o alta lume, un alt univers le putem deslusi in randurile expediate pe adresa Bisericii Baptiste de pr. Emil Ojog:

Ati exagerat lucrurile ca sa impresionati pe altii. Durerea cea mai mare vă va fi nu martirajul, ci constatarea ca nu aveti nici un spor misionar la Bivolari, cu toate eforturile sustinute pe care le faceti. Mai mult sunteti cuprins de ura, nu de dragoste, cand afirmati ca crestinii din Bivolari sunt in ‘ghiarele Satanei’, sunt huligani. Nu va dati seama ca jigniti acesti crestini. Acesti ‘huligani’ - cum ii numiti - au reactionat ca atare pentru ca se simt mereu violentati si jigniti in constiinta lor de crestini ortodocsi, de catre dumneavoastra, sectarii, cu acest misionarism agresiv, fanatic si agasant pe care il practicati. Oare de ce n-ati retinut afirmatiile acelor crestini revoltati! ‘Ne-am saturat, parinte, de acesti oameni; in tren, in gari si autogari, peste tot ne supara cu teoriile lor...’”

*Permisiunea de a cita ne-a fost acordata de Tica Olaru.

(va urma)


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

18 aprilie 1999 - 18 aprilie 2000 - “Jurnalul strazii Sararie”



Prima stire

- Colegiul iesean “Richard Wurmbrand” aniverseaza in aceste zile 5 ani de la infiintare. Aceasta institutie de invatamant este prima scoala privata de cultura generala din Nord-Estul tarii. Manifestarile dedicate acestui eveniment au culminat sambata, cand, in cadrul unei serbari, elevii, prin diversele lor talente, au daruit profesorilor si parintilor cateva momente de bucurie si satisfactie. Invitatii serbarii au fost membrii cvartetului “Contrast” din localitatea Bistrita. Acest cvartet propune o muzica oarecum iesita din tipare, dar suficent de agreata de adolescenti.
- In organizarea asociatiei crestine “Alege Viata” a avut loc la Clubul CFR, din Iasi, o seara de evanghelizare adresata studentilor. Invitat special a fost solistul clujean Chris.
- The Salt Street Journal se difuzeaza la peste 600 de adrese e-mail.


Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Ioan 14.27 – “Va dau pacea Mea.”

Intr-o lume tot mai tulburata, tot mai framantata, nevoia de pace este tot mai acuta. Multi incearca sa o rezolve. Conducatori de popoare se straduiesc sa faca ceva, dar ramura de maslin din mana lor e vestejita, ei insisi nu au pacea pe care zadarnic o propun altora.

Pacea lumii nu e afectata in mod negativ de conflictul arabo-israelian, de cel din India si Pakistan, de cel din Cecenia, sau de oricare altul care implica forte militare, politice. Cauza reala este ca, direct sau indirect, am refuzat, noi, ca umanitate, pacea oferita de Singurul care o poate oferi lumii.

“Va dau pacea Mea” – rasuna de 2000 de ani dar, cu toate acestea, alegem mereu o alta pace, artificiala, o iluzie de pace, iar rezultatele – viata noastra – sunt o consecinta normala a alegerii facute.

Refuzam mana strapunsa, singura care poate asigura o pace reala, stabila in timp, si acceptam ce? Pentru unii pacea reprezinta facilitati – de orice nuanta – care ne marcheaza existenta, pentru altii sanatate, pentru altii garantii pentru ziua de maine, si exemplele ar putea continua.

Pacea nu o gestioneaza nici ONU, nici NATO, desi isi permit sa sustina asa ceva. Adevarata pace o poate da doar Domnul Pacii (asa cum Il prezinta profetul Isaia - 9.6), Cel Care a impacat totul cu Sine, prin sangele Sau la cruce (Coloseni 1.20).
Multi oameni au dorit sa fie dumnezei (si s-au proclamat), dar numai Dumnezeul nostru a acceptat sa traiasca asemenea unui om, sa moara ca un om, pentru ca, prin jertfa Sa, noi sa putem beneficia de pacea Sa, de statutul de copii de Dumnezeu!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

“Exercitii de intelegere” IV

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Deci veti calatori mult?



Danut Manastireanu

Intr-adevar, voi calatori destul de mult. Probabil totusi ca nu atat de mult in primul an. Obiectivul concret este ca in primul an de zile sa fac cate o calatorie de contact in fiecare dintre tarile din zona, pentru contacte directe cu directorii nationali, pentru cunoasterea personalului si pentru analizarea situatiei de pe teren. Vor fi de asemenea intalniri centralizate cu acesti directori, pe chestiuni specifice, urmand ca in al doilea an, dupa crearea unui program de lucru, sa trecem la actiune si, atunci, foarte probabil, activitatile si calatoriile se vor inmulti.

Dorin Popa: Si cat timp veti sta la Viena in general?

Danut Manastireanu: Timpul petrecut la Viena va fi foarte redus. Nu cred ca voi sta mai mult de doua-trei saptamani pe an, pentru ca desi sediul este acolo, activitatile principale sunt in birourile nationale.

Dorin Popa: Dar pe coordonatorii programelor W.V. din Romania ii cunoasteti?

Danut Manastireanu: Desigur. Eu sunt membru al bordului W.V. Romania, de aproape cinci ani de zile. In aceasta calitate am cunoscut aproape intreg personalul, cu care m-am intalnit in diverse ocazii, atat in Bucuresti, in biroul central, cat si in alte locuri.

Dorin Popa: Si cine conduce biroul national?

Danut Manastireanu: Directorul W.V. Romania este domnul Christopher Shore, cetatean canadian, care va fi, foarte probabil, ultimul director strain al acestei organizatii in Romania. Membrii bordului, cu exceptia domnului Philip Hunt, care este director regional, si a lui Chris Shore, sunt romani. Decizia bordului este ca intr-o perioada de trei la cinci ani W.V. Romania, care a devenit recent membru al parteneriatului international W.V., deci un birou independent, va avea un director roman care sa conduca destinele sale ca o organizatie pur romaneasca.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii

27 martie – Ziua mondiala a teatrului

In mod paradoxal, scena politica este singura al carei rol este devansat de cel al culiselor. Cei pe care-i vedem noi nu sunt adevaratii actori, acestia sunt doar niste marionete, dirijati (de cele mai multe ori lamentabil) din spatele cortinei. Incerc sa devansez intrebarea cititorilor: care cortina?, precizand ca sunt doua de fapt: una in interior si alta (s-ar parea ca deocamdata aceasta detine ponderea) in exterior. Si in aceste conditii, ce sa mai inteleaga romanul – unul din milioanele de locuitori ai tarii, nicidecum unul din cei 15.000 cu statut special: sublimi, dar… unde-s?

O cifra cutremuratoare: zece, acesta e numarul minerilor care s-au sinucis in primele 3 luni (neincheiate) ale anului. Nu am luat in calcul pe cei care doar au incercat sa o faca, pe cei care si-au dat foc, pe cei in greva foamei. De ce? Intrebarea mea e alta: cum de pot dormi cei care au adus lucrurile pana aici? Nu cu mult timp in urma un fost prim ministru anunta ca o performanta unica in istoria planetei ca noi am reusit in doar 6 saptamani acelasi lucru pentru care Anglia (popor inapoiat?!) a avut nevoie de cativa ani – disparitia mineritului (deocamdata in mod partial). La consecintele cu bataie lunga s-a gandit? Altceva conta atunci: ne-am facut una din temele care ne-au fost dictate – nu a fost compunere, ci… descompunere. Si inca nu am terminat anul scolar – pardon, electoral!

Apropo, pentru unul din candidatii la presedintie situatia din interior (care se deterioreaza pe zi ce trece) este compensata de cea din exterior. Senatorii americani vor vota in Romania? Deocamdata, sigur dau sfaturi. Chiar daca nu direct, oricum trag multe sfori in tara asta… Un alt candidat ar putea fi trimis in fata Curtii Martiale (cel putin in opinia domnului Paleologu).
Un altul sufera de amnezie – e drept, selectiva – noroc de un fost consilier care-i aminteste de povestea unui fir… Oricum, nu cred ca va uita sa candideze, apoi sa se prezinte la BEC (nu va ganditi la altceva, BEC=Biroul Electoral Central). Un fost ministru de externe, actual candidat, probabil va avea aceeasi soarta – amintiri reinviate, care deranjeaza, ca sa nu mai amintesc de un Senator, alt incomod, care probabil se va baza pe voturi din Franta – domnul Le Pen. De ce toate acestea? Simplu – e preferabil o cursa cu un singur alergator. Desi la noi nu este exclus, chiar si in aceste conditii, ca favoritul (de altfel singurul concurent) sa ocupe locul doi, poate trei…


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

George Orwell - “O mie noua sute optzeci si patru”

Winston Smith iubeste o femeie! Winston simte nevoia de ceva diferit, colorat si activ in viata lui. El spera ca se poate sustrage si ascunde de lupa prin care e privit si urmarit. Asadar, iata ceva nou in sterilitatea de fiecare zi, acum are o identitate, are un spatiu intim - traieste!

Winston Smith iubeste o femeie! Winston simte, evident, ca ea e corupta si usuratica (desi este membra in “Liga Tineretului Anti-Sex”), dar, dincolo de “amanunte”, se bucura, caci putreziciunea si duplicitatea societatii erodeaza taria partidului conducator. Asadar, iata ceva nou peste cenusiul de fiecare zi, oamenii nu sunt ceea ce par a fi. Surpriza: nu totul este controlat si stiut, si, daca vrei, inca se mai poate reduce un univers la doi.

Dar oare Winston Smith iubeste cu adevarat? Sau poate se minte din nou. Alearga dupa fantasme si organizatii secrete, tine jurnale si cauta salvarea in trecut, in istoria nefalsificata. Cauta rezolvarea privind spre o mare masa de oameni needucata, amorfa si fara discernamant. Iubeste? In incaperi prafuite si tainuite se consuma o relatie comica si tragica.

Cine va deschide taina? Cine va despleti relatia si va raspunde la intrebarea: dragostea rezista si in subterane? Ei bine, Ministerul Iubirii! Minister care controleaza, mutileaza si stapaneste peste toate relatiile si toate sufletele.

Winston Smith este arestat si torturat! Winston simte ca nimic nu ii apartine si ca, mereu, altii decid. El simte ca iubirea are sfarsit si ca omul poate fi redus la statutul de carpa. Asadar, iata adevarul, este un nimeni, iar “ei” sunt mai puternici - nu traieste!

Winston Smith este eliberat! Winston simte ca il iubeste doar pe “Fratele cel Mare”...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Rembrandt (1606-1669)



Se naste la 15 iulie la Leyda, orasul universitar al Olandei. Parintii? Tatal sau, Harmen Gerritszoon van Rijin, este coproprietar al unei mori de vint pe Rinul de Jos; mama lui, Neeltje, Cornelia Willemsdochter, era o femeie foarte simpla provenind din familia unui brutar. Cine putea sti ca aici, intr-o familie de oameni simpli, se va naste cel care avea sa nu moara niciodata - Rebrandt? Cind ma gindesc la viata sa, la durerile care l-au insotit zi de zi... ma intreb... Putea sa aleaga? Geniile sunt si gata... dar iar ma intreb... Putea sa aleaga ? Mie nu mi s-a dat dreptul sa aleg si poate mi-ar fi placut sa cint... Rebrandt a cunoscut si bucuria dar si suferinta, a trait pentru a vedea pe cei dragi murind unul cite unul, a trait pentru a picta ceea ce in cuvinte era imposibil de spus. In 1634 pictorul se casatoreste cu Saskia van Uylenbugh...

1642, anul in care Saskia moare neintrebata... Cu un an inaintea mortii marelui pictor pleaca dincolo de ceasuri fiul sau Titus la numai citeva luni dupa casatoria sa cu Magdalena van Loo. Cred ca arta sa s-a pornit pentru a fi un semn ca lacrima uneori prinde aripi... uneori ne arata ca noi avem aripi... uneori ne marturiseste cine suntem... Lucrarile sale ne spun clar cine a fost Rembrandt: "Lectia de anatomie a profesorului Tulp" (1632 - Haga, Mauritshus), "Betsabeea" (1654-Paris, Luvru), "Autoportret cu Saskia pe genunchi" (1638-Dresda), "Intoarcerea Fiului Risipitor" (1636 - Amsterdam), "Barbat in costum polonez" ( 1637-Washington, D.C, National Gallery of Art).

...

Ce loc are drama in arta? Suferinta nu se poate ignora, este imposibil sa ne prefacem ca nu este acolo, sa ne mintim ca pentru noi nu a fost inventata. Stiu clar ca suferinta s-a inventat si pentru mine... am ajuns sa o accept, nu vreau sa ma mai impotrivesc... Cu ce folos? Fiecare din noi isi cara printre ceasuri propria drama, undeva departe dorm adinc, scufundate intr-un somn perfect, suspinele... si noi nu stim unde... daca am afla poate le-am izgoni sau le-am ucide... si nu stim unde... Am vazut artisti mult prea tacuti, iar tacerea lor m-a fascinat si m-a facut sa sufar. Imi doream sa fiu tacuta si tacerea mea sa fascineze. Arta nu poate exista fara o traire profunda a fiecarui sentiment. Trebuie sa simti adinc, adinc, adinc... pentru ca sa dai profunzime oricarui sentiment, sa fugi de cei care sunt comuni in sentimente si care nu simt... adinc. Sa fugi departe de cei care nu au murit de dragul unei trairi a lor...

Departe de locul unde infloresc bucuriile m-am nascut eu. Ce cale lunga ma desparte de fericire... Imi iubesc durerile si-mi iubesc teama... as vrea... sa nu-ti par banala, inutila si comuna. As vorbi mai mult, da as spune...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Pachelbel (1653-1706) – Canon pentru 3 viori si violoncel

Ce este canonul? Este o compozitie muzicala in care o aceeasi tema melodica este expusa in paralel de unul sau mai multe instrumente, insa putin decalate unele fata de altele (daca, spre exemplu, tema este expusa mai intai de viori, cand acestea ajung la masura 3, 4 sau oricare alta, “peste ele” intra, suprapunandu-se, un alt grup de instrumente interpretand aceeasi tema (posibil uneori cu mici variatiuni). Astfel privit, canonul este cea mai elementara forma de polifonie (se expun simultan mai multe teme, insa diferite, fiecare urmarindu-si linia melodica proprie, independent de celelalte).

Canonul lui Pachelbel este interpretat de multe ori cu mai mult de trei viori (de fapt, doua viori si o viola) si un violoncel, avand ca bas clavecinul sau, alteori, orga. Piesa are un farmec aparte, o melodicitate care ii atrage nu doar pe melomani. Mesajul pe care eu unul il receptez este de pace, de liniste sufleteasca si, in acelasi timp, de ridicare si de incurajare. Muzica sa este foarte indragita si de realizatorul emisiunii “Armonii muzicale” de la Radio Trinitas, fiind folosita atat ca generic, cat si ca fundal muzical timp de 4 ore, cat dureza emisiunea. Muzica lui Pachelbel constituie unul din fundamentele pe care Bach si-a cladit opera din prima etapa a activitatii sale componistice, inspirandu-l in special in creatia pentru orga.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

ZODIA IUBIRII

Infasurat in inul trudelor curate
Ma ametesti in doruri, ma scufunzi,
Te simt venind ca Mirele pe ape
Cararea-n piept cum tainic mi-o patrunzi.

In zodia Iubirii nu e moarte
Un muc ce freamata-n Pustiu nu-i stins
Faclia Nemuririi de departe
Ii aureşte duhul peste Zori prelins.

13 iunie 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

PLACERILE VIETII (IV)

“Un frustrat plateste renuntarea la el insusi si la singurele lui placeri printr-o violenta reintoarcere la zvacnirea mortii contra lui.” Sau contra altuia. Caci, de asemenea, patologiile sociale preced si se bazeaza pe aceleasi mecanisme: crime sexuale, violuri si acte pedofile, violentele conjugale si familiale, brutalitatile aferente divortului si separarii, crime si delicte, atentate politice, greve generale pe domeniul conflictelor geostrategice ca si in intreprinderile unde forma liberala a capitalismului autorizeaza continuarea razboiului prin alte mijloace. Razboiul se da fata de sine, contra sine, fata de toti si de toti contra tuturor. Disparitia bucuriei, a placerii si a fericirii este rezultatul acestui razboi.

“In corpurile individuale si in cele colective, pe domeniul unei existente singulare si pe cel al unei natiuni, al unui popor, sacrificiul ritmului vietii si preferinta pentru moarte genereaza nelinistea civilizatiei.” Intre placerea sumara si salbaticia timpului primitiv si eradicarea placerii reale in societatea postmodernista, exista o posibilitate de a scapa in mod individual prin alta alternativa. Putem evita de a alege intre o satisfactie brutala, ignorata de existenta altuia si o pierdere a mortii a tot ceea ce se aseamana cu profitul singurei civilizatii existente. Etica hedonista face posibil acest lucru prin diminuarea la maximum a frustrarilor care genereaza negativisme. Scopul consta in a reduce la zero sau atat cat este posibil ocaziile patogene si mutilarile de sine reparabile in patologiile singulare si colective.

Plecand de la principiul ca realizarea unei dorinte induce o satisfactie care echilibreaza, bucura, linisteste si structureaza, formele afective pot genera si construi o personalitate armonioasa. Dorinta realizata prin placere provoaca psihologic si fizic o existenta sublima. Ca revansa, dorinta nesatisfacuta, produce nefericiri care nu inceteaza sa pedepseasca si sa faca sa plateasca - pe noi insine si pe ceilalti.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Chris

Interviu cu Ligia Ratiu
“...cea mai mare implinire este sa-ti investesti talentul in altii”
(partea a cincea)



Chris (foto: SSJ)

Cred ca ai subliniat o parere generala; intr-adevar, muzica, fiind una dintre frumusetile create de Dumnezeu, are o importanta capitala in viata oricarui crestin. Ea isi are originile in eternitate si se perpetueaza pana in eternitate. Plecand de aici, cum ti se pare ca sunt priviti cei ce se ocupa de muzica, cei care slujesc prin muzica; cu alte cuvinte, ce parere ai despre conditia artistului crestin din Romania de azi? Dincolo de bucuria inchinarii si a partasiei cu Domnul prin cantare, dincolo de vietile schimbate prin muzica, crezi ca un artist merita si altceva?



Ligia Ratiu (foto: "HAR")

E destul de dificil de raspuns la aceasta intrebare pentru ca aproape orice raspuns poate fi interpretat. Ma intreb, oare cati isi pot inchipui cum arata lumea fara arta si fara artisti... Si, din pacate, sunt extrem de putini cei care se gandesc sa sprijine astazi arta, in lumea crestina din tara noastra. Desigur, artistii sunt modesti pentru ca, pe langa talent, un artist complet trebuie sa detina si o suficienta doza de modestie, astfel incat, atunci cand e vorba de merite sa nu-si atribuie nici unul. Cred ca artistii ar merita sa gaseasca mai multa intelegere si pretuire la cei din jur.

(va urma) - Publicat prin amabilitatea revistei HAR©


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu”)

Alina Simion



Un bob de sare

Am trecut pe langa un rau, iar apa lui mi-a udat picioarele. A fost un sentiment de iubire, caldura, era fericire in jurul meu. As fi vrut sa iau cu mine raul, sa-l pastrez mereu in sufletul meu, dar mi-am ridicat ochii si-am privit spre inaltul cerului vazand muntele. Raul meu era acum prea neinsemnat si lipsit de splendoare pe langa masivul care atingea cerul.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In fiecare privire am vazut o enigma,
in fiecare suras era un mister
si fiecare gest era o chemare:
sa descopar enigma,
sa dezleg misterul,
sa alung chemarea,
dar tot ce vedeam era ireal.

Ionut Apostu



Sunt tanar

De ce luam noi, cei mai tineri totul asa de usor, de ce suntem atat de superficiali? Eu unul cred ca mai exista si tineri care se opresc un moment sa se gandeasca, sa se gandeasca la riscuri, la consecinte, la a-si asuma responsabilitatea. Insa sunt unii care traiesc pentru ei, nu se gandesc ca actiunile lor ar putea rani, ca actiunile lor ar putea fi in contradictie cu ceea ce cred… Iar noi credem ca suntem urmasii Celui ce este Hristosul…

Daca am pus intrebarea, ar fi bine sa si raspund, nu-i asa? Ei bine, cred ca tinerii sunt atat de superficiali pentru ca sunt extrem de egoisti. Nu se gandesc decat la cum sa le fie mai bine, nu mai vad suferinta din jur, nu-l mai vad pe aproapele care este in nevoie… Oare acesta este Exemplul pe care credem ca-l urmam?

E drept ca am vazut si tineri care actioneaza in conformitate cu asteptarile lor, credinta lor, Exemplul lor. Dar sunt asa de putini cei care pot sa schimbe intr-adevar ceva in jurul lor. Si de multe ori acestia nu sunt remarcati, nu sunt luati in “vizor”. Poate e mai usor sa fii ca toti ceilalti, cu toti ceilalti decat sa fii altfel, sa fii cum trebuie. Poate ai fi ironizat, sau poate ai fi ocolit. Insa a fi sensibil este intr-adevar o virtute care pierde tot mai mult teren din cauza “celor multi”, care devin tot mai superficiali, tot mai simpli in a vedea si judeca lucrurile care se intampla in jur.

De ce suntem atat de simpli? Pentru ca ne preocupa mai mult imaginea de sine, decat valoarea de sine. Ne preocupa mai mult aspectul decat calitatea. Pentru a avea valoare trebuie sa stii sa apreciezi corect valoarea. Doar atunci vei putea incepe sa te gandesti la ceilalti, la cei aflati in suferinta. Si deabia in acel moment vei putea remarca faptul ca nu mai esti superficial, simplu. Vei capata o valoare construita de tine…

P.S. Si ca sa nu uit: “La Multi Ani!” Eduard O.

Si pentru ca ti-a placut atat de mult, iti mai scriu odata “Ce s-ar intampla daca te-ai desprinde pentru o clipa de pamant?”

Curier & Posta redactiei

Viorel Cruceru (Slatina): De mai mult timp primesc ziarul vostru. Îl citesc cu mare placere si interes deosebit (asta pentru ca ma leaga multe de "dulcele targ al Iesului") si pentru ca pe unii din cei care publica îi cunosc. Am rugamintea sa trimeteti ziarul vostru la alte doua adrese din Slatina Multumesc. Un alt Cruceru (Viorel).

Nota redactiei: Ehei, chiar ne intrebam pe cand o interventie de la Slatina. Dar iata ca ati facut-o si va multumim. Stim ca va leaga multe de “dulcele targ al Iesilor” insa ar fi interesant daca ne-ati spune pe cine cunoasteti din garda care “face” acest ziar. Multumim si pentru adrese si ne bucura faptul sa stim ca s-au mai adaugat cititori din acea zona a tarii. Fiti binecuvantati acolo unde sunteti!

O.D. (Dallas): Din numarul acesta imi place in special articolul lui Alexandru. Good job Alexandru!) O.D.

Nota redactiei: Desi am corespondat putin, iti multumim inca o data pentru aprecierea ta si sa stii ca nu o faci gratis. Ne ajuta foarte mult parerile celor pentru care “compunem” aceasta revista. Multumim ca nu apelezi la acele doua secunde pentru a sterge un mesaj. Noi nu dorim sa deranjam pe nimeni, existam pentru cititorii nostri care apreciaza atat frumosul cat si sensibilitatea. May God bless you!

Marcel Felix (Bucuresti): Buna! Ce mai faceti? Pentru inceput as vrea sa va spun mai intai cateva cuvinte despre noi "ROUA". Suntem un grup de studenti evanghelici care am constatat ca intr-o lume a informatiei, noi crestinii evanghelici nu stim mai nimic despre noi. Nu stim despre conferinte, seminarii, evenimente, persoane etc., decat numai din auzite. Dupa cum stiti, fiecare cult evanghelic are publicatiile sale care sunt axate in special pe invatatura si doctrina. Cat despre stiri, informatii din mediile evanghelice atat interne cat si internationale, din cate cunoastem noi, nu exista. La tarabe se afla ziare si reviste impanzite cu pornografie si tot felul de informatii care nu ne privesc iar despre noi nu se vorbeste decat in sens negativ. De aceea ne-am gandit sa facem un ziar in care sa vorbim despre noi, sa ne cunoastem, sa ne informam unii pe altii, acum cand avem posibilitatea sa ne exprimam liber si sa ne folosim de tehnica moderna. In ideea aceasta a aparut acest mic ziar. Daca considerati ca ideea noastra este buna si vreti sa colaborati cu noi, ne puteti trimite informatii despre ceea ce se intampla (sau se va intampla) la voi in biserica, sau in alte locuri unde se afla crestinii (misiune, asociatii, scoli, firme, cluburi, tabere etc) pentru a le publica in ziar. Ex: despre evanghelizari, conferinte, botezuri, inaugurari, actiuni caritabile, locuri de munca, invitati, experiente deosebite cu Dumnezeu, persecutii, alte evenimente care merita cunoscute de cat mai multa lume. Toate acestea le puteti trimite la adresa: inforoua@go.ro Va invitam sa vizitati pe internet ziarul nostru la www.inforoua.go.ro . Ne cerem scuze pentru toate greselile pe care le observati. Nu suntem profesionisti in acest domeniu, dar dorim sa ajungem si sa fim de folos la cat mai multi. Dumneavoastra ne puteti ajuta comunicand cu noi. Va asteptam! "ROUA" P.S. Orice alte idei si sugestii, care ar putea ajuta la imbunatatirea si imbogatirea continutului acestui ziar sunt bine-venite. Trimiteti adresele noastre la cat mai multi crestini. Multumim!

Nota redactiei: Salutam aceasta noua aparitie. Este interesanta dar are un dezavantaj, de fapt doua: Este on-line si este scrisa cu diacritice. In rest tot respectul… “Drum bun”!!!

Florin Faur (Deva): Iubitilor, am citit intotdeauna cu multa placere revista. Nu pot spune ca ma interesa la inceput chiar toata revista, dar m-ati schimbat, si acum citesc cu multa placere chiar si articolele despre filme (nu prea merg la cinematograf), despre muzica (sunt afon) şi chiar despre pictura (nu stiu sa desenez decat cu AutoCAD-ul). Dar, la numarul 48 cred ca v-ati intrecut pe voi insiva. Am citit de sus pana jos fara sa ma opresc, apoi am recitit-o pentru ca voiam sa retin cat mai multe si as mai citi-o din nou. Felicitări. Poate deoarece dupa unele evenimente de la noi pe care le-am avut luni, mesajele voastre parca au fost scrise pentru mine. Chiar daca nu ati avut aceasta intentie, va multumesc.

Nota redactiei: Noi va multumim pentru frumoasele cuvinte adresate noua, celor de la SSJ. Nu ne-a umbrit deloc cea de-a doua parte a mesajului dumneavoastra. Chiar ne prinde bine si putina acreala (daca putem spune asa ceva). Aveti pe deplin dreptate si vom incerca sa evitam asemenea probleme in viitor. Este drept ca nu prea avem timp de tradus ceea ce scrie in engleza insa noi vrem sa fim si speram ca suntem o revista romaneasca… Fiti binecuvantati si nu uitati ca si noi va iubim! P.S. Meritati un premiu pentru adresele pe care ni le trimiteti constatnt. Pana atunci insa, cale lunga…

Daniel Olteanu: Doresc sa va multultumesc mult pentru aceasta scrisoare. Daca puteti sa-mi trimiteti mai des ma bucura foarte mult. Mult har si Domnul sa va binecuvinteze.

Nota redactiei: Se pare ca sunteti printre ultimii nostri cititori si asta va dezavantajeaza putin. Revista va vom trimite-o cat se poate de des, avand in vedere ca e saptamanala… In rest speram sa ne mai auzim, insa pana atunci mult har!

Epilog: Luna... nu e ... a ramas dorinta mea de a ma prinde de luna...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: