The Salt Street Journal nr. 50



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr. 50 / 2 aprilie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Dana Foszto, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Jessica's style, Interviu cu Ligia Ratiu, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe

Ionut Apostu



Invitat special la rubrica: Editorial

Iata-ne cu totii la numarul 50! Pare atat de mult si totusi este asa de putin…

50 de numere in care am dat ceva despre care credem ca a ajutat, in care credem ca am fost utili in munca si totodata in jertfa noastra. Impreuna am construit, incetul cu incetul, o parte din frumosul lui Dostoievski, o parte din noi au vazut frumusetea lui Hristos, altii am simtit dragostea celor care sunt alaturi. Impreuna am vazut greselile, am remarcat valoarea adevarata. Am simtit caldura dar si raceala…

50 de numere in care am fost abordati si am raspuns, am fost vazuti. Am aparut intr-un spatiu arid, intr-o zona si mai arida in publicatii crestine si unde, de aceea, este greu sa fii auzit, poate. In tot acest timp am cunoscut foarte multi prieteni care au simtit alaturi de noi, chiar daca nu ne-au scris niciodata.

In 50 de numere am capatat anumite deprinderi, am progresat in a da contur si valoare unei “foi” albe. Am invatat sa penetram o zona “neagra” pentru unii si luminoasa pentru altii: Internetul. Este oare acesta o gaura neagra in care daca esti prins nu poti sa faci decat lucruri rele? Cred ca nu, de aceea oferta noastra cuprinde si doua pagini web: una muzicala si una in care se poate descoperi universul fiecaruia…

Avem nevoie de sprijin pentru a capata acea incredere care sa te faca sa zambesti, sa te faca sa realizezi ca existi. Ori pentru unii nici nu exista The Salt Street Journal, sau, daca exista, “merita” ignorat.

Ce am realizat dupa 50 de numere? Cred ca cei care sunt in masura sa stabileasca acest lucru sunt cei carora ne adresam si, in mod special, Cel sub autoritatea Caruia ne-am asezat…


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Acum, avem o noua infatisare!



Prima stire

- Sambata, 1 aprilie a avut loc la Barlad, la Biserica Crestina dupa Evanghelie Nr. 1, o intalnire de tineret organizata in colaborare cu grupul de lucru “Un nou Inceput”. Intalnirea a avut ca motto versetul din Amos 4.12: “Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau”, iar ca subiect al intalnirii a fost ales urmatorul: “Tineretul crestin la sfarsit de mileniu.” Prin aceasta intalnire s-a creat posibilitatea ca tinerii din Onesti, Bacau, Focsani, Galati, Iasi, Vaslui, Tulcea si Barlad sa asculte cativa frati din tara, sa ridice noi probleme spre a fi combatute.
- Sambata, 8 aprilie, in Biserica Penticostala Nr. 2, pastorita de fratele Caileanu Emil, va fi prezent un cor de menoniti care va sustine un program de inchinare. Mentionam ca acest cor nu este la prima intiativa de genul acesta, ei vizitand Iasul de alte cateva ori, cu ocazia unor turnee in zona Moldovei.

Daniel Grigoroscuta



Invitat special la rubrica: Cuvantul

Normal si anormal

Cred ca una dintre cele mai pregnante problematici ale normalului si anormalului este relativitatea. Intotdeauna vor exista categorii de oameni carora sa li se para anormal ceea ce altora li se pare perfect normal si, bineinteles, reciproca este la fel de valabila.

Exista totusi un normal absolut, care sa nu puna astfel de probleme? Greu de spus. Crestinii considera unul dintre normalurile absolute normalul propus de Biblie. Ei “stiu” (deja apare relativitatea) ca Dumnezeu exista si Biblia este Cuvantul Sau, si gandesc: “Cum poate cineva sa nu creada? Acesta este Adevarul!”; un ateu “stie” ca, in acord cu “stiinta”, Dumnezeu nu exista: “Cum pot oamenii astia sa creada ceva ce, cu siguranta nu exista?” Un “normal” care izvoraste deci din convingerea fiecaruia ca el stie sigur ceea ce e adevarat…

De multe ori, normal devine ceea ce face majoritatea. (DEX defineste normalul ca fiind ceva obisnuit, firesc, conform normei.) Sa minti este normal, sa furi cate ceva pe ici pe colo este normal, sa te razbuni este normal, sa fii nemultumit este normal in societatea contemporana. De ce? “Normal ca am mintit, trebuie sa am si eu o bucata de paine; si apoi, daca toti mint, eu de ce n-as face-o?” Ceilalti sunt, bineinteles, “anormali”. Un alt “normal”, care se conformeaza celorlalti, care se amesteca in multime, care distruge personalitatea…

Nu numai convingerile sau faptele cuiva pot fi analizate ca normale sau anormale; insusi acel cineva este catalogat drept normal sau anormal. Nu este aici vorba (fara nici o ironie) despre cei ce sunt intr-adevar anormali din punct de vedere al sanatatii, un alt domeniu la care face referire definitia din DEX. Ma refer la “filtrul” prin care trecem pe cineva atunci cand il analizam: “Sa vad: are, macar aproximativ, calitatile pe care cred eu ca trebuie sa le aiba un om?” (Eventual: “Sunt mai bun ca el?”) “Ei, atunci inseamna ca tipul e OK!”

Cert este ca “normalul” si “anormalul” pot afecta serios binele si raul, lucru destul de grav, intrucat ultimele doua au (sau ar trebui sa aiba), in multe cazuri, valori absolute, asupra carora nu exista dubii.

P.S. Oare este normal ca eu sa scriu rubrica “Cuvantul”?

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

… Au trecut de atunci 25 de secole! In anul 536 î.H. au venit cativa oameni care-L iubeau pe Dumnezeu si cetatea sfanta Ierusalim pentru a incerca sa restituie orasului (macar partial) gloria si splendoarea de odinioara. Majoritatea populatiei ramasese in robie (consecinta dreptei judecati a lui Dumnezeu).

Primul lucru refacut a fost altarul (Ezra 3.2, 3). A urmat apoi punerea temeliilor Templului (3.11). Lucrarile insa au fost sistate timp de aproximativ 16 ani pentru ca dintotdeauna au existat oameni care au tesut intrigi, care spuneau NU atunci cand Dumnezeu spunea DA prin oamenii Lui (4.24). Odata reluata munca la reconstructia Templului (520 î.H.), care a fost terminat abia in 515 î.H., dar (extraordinar lucru) pentru a se desavarsi monumentala reconstructie a orasului prin ridicarea zidurilor (Neemia cap. 3 si 4) a fost o noua amanare – de aproximativ 70 de ani (445 î.H.). A fost o munca anevoioasa, cu primejdii la tot pasul, din exterior si din interior, dar ochiul lui Dumnezeu veghea (Ezra 5.5). Intalnim in aceste pasaje din Scriptura o cronologie precisa: altar à Templu à ziduri. Oare nu este ea valabila si in vietile noastre? Dupa deterioarea relatiei cu Dumnezeu (apar accidente in viata unui crestin), primul lucru este reconstructia altarului, restabilirea comunicarii cu Dumnezeu, relatie care nu poate fi remediata decat printr-o pocainta sincera, dublata de hotararea de a nu se mai repeta experientele nefericite. Din punct de vedere duhovnicesc, acesta ESTE altarul, locul de inchinare, locul unde crestinul aduce ca jertfa lui Dumnezeu propria sa persoana (Rom. 12.1). Abia apoi se poate trece la urmatorul pas: reconstructia Templului – remedierea relatiei cu biserica locala. Inversarea cronologiei duce la faliment spiritual; multi considera ca, odata reprimiti in Biserica, dupa ce pastorul a anuntat ridicarea unei eventuale sanctiuni, in mod automat se remediaza si relatia cu Dumnezeu. Fals! Intai altarul – problema personala – eu cu Dumnezeu, apoi Templul (Biserica) – doar cadrul in care se aduc jertfe pe altar. Altar fara Templu merge. Templu fara altar este o iluzie, un nonsens. In final, zidurile – cu rolul lor de protectie, care nu permit intrarea in viata crestinului a oricaror persoane si obiceiuri; doar ce este in concordanta cu voia lui Dumnezeu.

Sa invatam din Biblie, din experienta predecesorilor: altarul (relatia personala cu Dumnezeu), apoi Templul (cadrul unde se poate dezvolta relatia), in final zidurile (protectia relatiilor). Altfel nu merge!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

“Exercitii de intelegere” V

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Domnule Danut Manastireanu, din cate stiu dumneavoastra sunteti de formatie economist, initial, dar acum nu mai practicati aceasta profesie.



Danut Manastireanu

Este adevarat.

Dorin Popa: Vreti sa ne marturisiti pe scurt care a fost traseul formarii dumneavoastra? Sunteti nascut in Iasi?

Danut Manastireanu: Da, m-am nascut in Iasi, in 1954. Iasul este, nu numai locul meu de bastina, ci, si locul meu de suflet. Sper sa mor aici; nu am de gand sa plec nicaieri in alta parte.

Dorin Popa: Desi ati vizitat foarte multe tari.

Danut Manastireanu: Da. Dupa '89.

Dorin Popa: Ce tari ati vizitat?

Danut Manastireanu: Nu am vizitat chiar foarte multe tari. Am fost in Germania, Austria, Anglia, Franta, Luxemburg, Statele Unite, si, desigur Moldova, Ungaria, Slovacia.

Dorin Popa: Spuneati candva ca va place Anglia, dar fara englezi. De ce?

Danut Manastireanu: Probabil din acelasi motiv pentru care imi place la fel Romania. Daca nu ar locui romani in ea, probabil ca ar fi o tara mult mai buna...

Dorin Popa: Asta a spus-o Iorga. Si in acelasi timp vreti sa traiti pana la capat aici in Romania.

Danut Manastireanu: Cu siguranta.

Dorin Popa: Sunteti masochist?

Danut Manastireanu: Nu stiu. Asta ar trebui sa decideti dumneavoastra. Fara sa fac caz de patriotism, eu simt ca am o responsabilitate pentru tara asta, incepand de la respectul pentru limba, pana la pretuirea pentru spiritul romanesc, pentru oamenii mari ai acestui popor, pentru credinta acestui neam, daca vreti. Sunt roman! Nu cred ca la intamplare m-am nascut in locul acesta si de asemenea socotesc ca este un privilegiu faptul ca am ramas in tara aceasta, desi am fost in cateva ocazii in situatia de pleca.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

Mai curand “paralele”, nu “intersectii”, asa se prezinta preocuparile clasei politice (in primul rand ale celei aflate la putere) pe de o parte, si a restului populatiei Romaniei pe de alta parte. Si nici nu se intrevede vreo posibilitate ca intr-un viitor relativ apropiat liniile macar sa se apropie, daca nu… E doar opinia unui neavizat, dar cu siguranta a unui om care traieste pe aceste meleaguri.

Scandaluri, barfe, coruptie (fara corupti), o tendinta periculoasa de a acapara tot mai multe valori materiale, nu conteaza si modalitatea, in detrimentul adevaratelor valori (Matei 6.33). Trist peisaj dominat de personalitati care au condus sau conduc Romania, folosind expresii din zoologie si totusi adresate oamenilor (nu conteaza justificarile ulterioare), sau manifestand vis-a-vis de romani sentimente care pretind antivomitive!?

E normal ca in aceste conditii sa constatam santaj, minciuna, prostitutie (in mod deosebit spirituala) si cate altele. De ce? Nu incearca sa raspunda apolitic-ul,ci un om care citeste Biblia: pentru ca, in ciuda pretentiilor si afirmatiilor gratuite, Romania nu este (inca) o tara care sa aiba la baza Constitutiei principiile Evangheliei, ai carei cetateni sa-L cunoasca in mod real pe Dumnezeu printr-o viata de partasie. Sansa noastra nu este UE, nu este integrarea euro-atlantica, ci intoarcerea la Cel Ce ne iubeste si a dat pe Fiul Sau pentru fiecare roman, intoarcerea la valorile Scripturii. Este inca timp! Este inca har!

Si pentru a incheia nota in care am debutat, o constatare finala: “intersectia” dintre multimea promisiunilor guvernantilor si multimea materializarii acestor promisiuni este multimea vida.



(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Aretta Bazdara



Invitat special la rubrica: Raftul de carti
(In genul lui Eduard...)

Irving Stone –“Bucuria vietii”

Vincent Van Gogh iubeste o femeie. Ursula raspunde rece “nu te iubesc”... Ce vina are ea ca doreste o prietenie si nimic mai mult? Tinarul se lupta pentru a fi mai mult decit se poate... ramine un nebun cu par rosu care iubeste o femeie.

Vincent Van Gogh este un preot. Vincent se scula in fiecare dimineata inainte de rasaritul soarelui si citea din Biblie. Se pare insa ca nu L-a gasit pe Dumnezeu si poate L-a cautat... Vincent a fost inainte de toate un om care a iubit o femeie... a fost un om ce L-a cautat pe Creator.

Vincent Van Gogh este artist. A fost un artist sarac, dar nebun de frumos in arta sa si nebun in adevar... Are acel ceva pe care doar oamenii nefericiti stiu a-l iubi... nevoia de a fi fericit. Si nu suntem noi atit de insetati dupa o atingere, o dulce si perfecta atingere? O gura ce deseneaza o alta in minunatul joc al atingerilor. Usor, atit de usor incit... te iubesc. Pictorul iubeste o femeie. Christine ii pozeaza... dimineata odaia e pustie... ea pleca. Vincent Van Gogh e artist. Se sinucide in final... sunt oameni care nu invata sa fie fericiti niciodata...

Vincent Van Gogh... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma departe acolo unde nimeni nu ma va ucide neiubindu-ma... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma acolo unde exista Dumnezeu... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma acolo unde nu sunt iubiri trecatoare...

Eduard Orasanu



Invitat special la rubrica: Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Mesterul Rembrandt

Rembrandt, fiul morarului, vede uneori lucruri pe care altii nu le vad. Culorile au viata, simpla lor stralucire anunta si cheama iubirea, iar a aseza culoare langa culoare inseamna a crede.

Rembrandt, fiul morarului, este chemat sa ridice numele familiei sus, dar ce sa devina, avocat, medic, pastor? Nu, daca un foc arde, nu lesne il poti stinge; prin urmare, va purta semnele acestui foc, valvataia creatiei si jarul culorilor.

Rembrandt, fiul morarului, este acum ucenic, si prima lectie care trebuie sa o invete este: “Perspectiva e alfa si omega in pictura.”*, iar a doua, care urmeaza si asteapta a fi insusita, este: “La un pictor, desenul e baza”.

Si vine varsta cand “infloresc salcamii”, iar unele ramuri vor sa fie modele, iar altele doar atinse. Femeia, acel salcam inflorit ce ademeneste cu o posibila oferta si un netalmacit refuz. Un abandon ce se misca, se scurge...

Dar iata o alta dilema, ce sa alegi intre gusturile meschine si indoielnice ale negustorilor de tablouri si, glasul propriului talent?

Rembrandt, fiul morarului, este din nou ucenic, si prima lectie care trebuie sa o invete este: “Compozitia e totul in pictura”, iar a doua, care urmeaza si nu e mai putin importanta, este: “Nu exista lucruri frumoase, nici lucruri urate”.

...

(stilul Arettei) - Negru, o culoare sau un tunel, o lacrima sau un camp? Stiu, e ceva ce se ridica spre cer, dar nu sa lupte... sa aduca acel ceva in plus... un contrast, un sarut, un amurg. Amurgurile imi plac, sau poate...

*citatele sunt din: “Mesterul Rembrandt”, roman scris de Jan Mens.

M. P.



Invitat special la rubrica: Andante

Eu si muzica

Muzica a existat dintodeauna. Daca nu as avea urechi ca sa aud muzica, as auzi-o cu ochii, cu buzele, cu inima, adica cu iubirea din mine...

Nu exista suflet care sa nu se regaseasca in muzica. Nu exista stare sufleteasca care sa n-aiba corespondent in muzica. Sentimente, idei, trairi, toate se amesteca printre sunete, nuante, intensitati, timbre si durate... se indentifica cu ele... devin ele: sunetele - idei, trairile - intensitati si nuante, sentimentele - timbre si (vai) durate…

Deseori ma caut si cateodata ma gasesec in disonantele si gravitatea lui Bach, in virtuozitatea lui Paganini, in exploziile de neliniste ale lui Beethoven... in linistea calma, resemnata si smerita a lui Palestrina...

Oare cat la suta din Dumnezeu este muzica?

Aud muzica. Ce aud?! Aud ce m-am deprins sa aud, aud ce am fost educat sa aud, aud ceea pentru care m-am nascut sa aud...(!)

Aud tacerea, aud fata crispata. Aud zgomotul lacrimilor care cad... aud culoarea lor, gustul lor... aud greutatea lor. Aud zgomotul iubirii si, odata cu acesta, aud o cascada de suspine incandescente... Oare a ars cineva din pricina muzicii? Aud ... ingeri pasind... aud demoni. Aud culoarea calda a eternitatii...

***

Daca as putea, as invalui intreaga lume in muzica. Dar... stiu ca materializarea muzicii sunt lacrimile... Oare facand asa as pricinui un “inec cosmic”?

SDG

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

OPREŞTE-TE
(cantec)

Opreste-te din alergare
De drumul lumii asa rapus,
De slava ei inselatoare !
O, ce-ai facut, dar, cu Isus ?

Intoarce-te unde-ai cazut
Cu pocainta si suspin
Si-alearga iar, de la-nceput,
Cu Isus spre Ierusalim !

La usa ta, ca sa te cheme,
El inca staruie-ntristat;
A mai ramas putina vreme
Si inca nu ai fost salvat !

Aprinde candela degrab’:
A mai ramas asa putin
Si chiar ranit cum esti si slab,
Grabeste spre Ierusalim!

Nadejdea ta sa nu apuna,
Ca lupta El in locul tau.
Cand mergi cu Isus impreuna,
Coboara-n suflet Dumnezeu.

Vegheaza dar neincetat,
Cu ochii sus catre senin.
Cand esti cu sufletul curat
Traiesti un Nou Ierusalim !

1 Aprilie 2000


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

PLACERILE VIETII (V)

Un rol important in problema placerii il au filosofii. Trebuie sa restauram preocuparile acestora care propun stabilirea unei etici, a unei viziuni asupra lumii, propuneri metafizice si solutii concrete in serviciul unei existente transfigurate. Toti propun optiuni fundamentale pentru reapropierea de sine si realizarea propriei autonomii.

Important este sa nu ne punem intreaga existenta in serviciul a tot ceea ce ce ne poate impiedica de la placere. Nu trebuie sa investim in “monstrii” sociali care ne consuma toata energia. Astfel nu vom mai aprecia familia, munca, tara ci placerile ca semn al propriei independente. Nu trebiue sa visam la bani, onoruri si bogatie si la ceea ce insumeaza viata cotidiana. Nu trebuie sa ne sacrificam idealurilor societatii: un corp proportional, o familie moderna, un ideal al performantei, o reusita sociala, un conformism placut, un consum fara a pierde.

Fiecare inventeaza forme care-i permit sa nu piarda placerea. Nu trebuie sa-ti pui existenta pe seama slabiciunii atat timp cat mai exista posibilitati, sa desconsideri viata in timp ce poti mereu sa o cuceresti si s-o transformi intr-un imperiu. Pentru acest lucru trebuie regasit mereu principiul primitiv: a visa ceea ce te satisface, a evita tot ceea ce-ti displace, a dori placerea pentru sine si pentru altii, a-ti parcurge drumul departe de tot ceea ce te poate face sa platesti pentru neplaceri, suferinte, dureri sau automutilari.

“Filosofia este singura care permite edificarea propriei existente ca o constructie pentru care fiecare este responsabil. Viata cotidiana este campul de batalie al intelepciunilor posibile in infinit si permanenta. Placerea se dobandeste in maniera unei urmariri, evadari, cautari, cercetari, si prin noroc.” Trebuie doar sa incercam sa indraznim a reusi.

(Adaptare facuta dupa Psychologies, iulie-august 1999)


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Dana Foszto

Jessica’s style

Primavara vrea sa-si faca simtita prezenta, dar norii nu vor sa o lase, asa ca, de cele mai multe ori, suntem derutati in ceea ce priveste tinuta pe care dorim sa o purtam in ziua care va urma. Dar nici ploaia nu este un impediment prea mare atunci cand vrem neaparat sa aratam bine. De aceea vom avea mereu pregatita si o tinuta pentru ploaie, ceea ce inseamna de cele mai multe ori un pantalon si o jacheta impermeabila, de preferinta cu captuseala detasabila, pentru a putea fi folosita si la ploile calde de vara - sau un impermeabil lung, special pentru ploaie. Din partea Institutului de moda din Bucuresti mesajul sezonului este ca natura trebuie portretizata prin tehnologie. In special vestimentatia sport se orienteaza spre natural. Sa fim mereu aproape de natura prin culorile pe care le purtam si in acelasi timp si prin materiale. Cel mai recomandat este bumbacul, in tuseul caruia ne simtim cel mai bine: bumbac pur, voal din bumbac, eventual in pur. In materie de culori vom alege alb, galben, rosu, bej, maron si, nu in ultimul rand, negru, care inca are mare succes in special la rochiile elegante pentru seara. Si daca tot am ajuns la rochiile de seara, acestea vor fi in continuare sau lungi pana la glezna, sau pana la genunchi, mulate pe corp, si se vor confectiona din muselina, satin, tafta de matase si dantela. De remarcat este faptul ca tendintele etno revin in vestimentatie, atat in tinuta de zi, cat si in tinuta de seara.

Chris

Interviu cu Ligia Ratiu
“...cea mai mare implinire este sa-ti investesti talentul in altii”
(ultima parte)



Chris (foto: SSJ)

Spune-mi, te rog, care sunt planurile tale de viitor?



Ligia Ratiu (foto: "HAR")

In ultima vreme, in viata mea au avut loc asa de multe evenimente neprevazute incat evit sa-mi mai fac planuri. Vreau sa ma bucur de surprizele si de noutatile pe care mi le ofera fiecare zi. Totusi, pot sa va spun ca mi-am propus sa realizez anul acesta un album pentru a veni in intampinarea celor care asteapta sa poata avea muzica mea in casele lor.

Chris: Si acum, ca cititorii revistei HAR te cunosc mai bine, ai un mesaj pentru ei?

Ligia Ratiu: Ma bucur ca exista in Iasi oameni care au o inima calda pentru artisti si sunt onorata de invitatia pe care redactia revistei mi-a facut-o de a participa la una din Seratele organizate de HAR. Cred ca vom avea un timp binecuvantat impreuna si, daca va fi un pian disponibil in Iasi, ne vom cunoaste si mai bine.

©HAR - publicat prin amabilitatea revistei


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Ligia Ratiu”)

Sabina Dodan



Invitat special la rubrica: Un bob de sare
(In genul Alinei...)

Treceam strada... intre rasarit si apus mai erau cativa pasi. Imploram sa nu vina nici o masina, sa existe un zid intre mine si restul lumii. De aici, din mijlocul strazii, cerul se vedea altfel: ca prima floare de primavara rasarita din inima ploii, udata de stropii de roua din ochii soarelui, prima floare ingradita de razele lui, ascunsa de ochii celorlalti, creata doar pentru mine. “...ei, acum totul parca-i altfel”.

Alina Simion



Invitat special la rubrica: Un alt bob de sare
(In genul Sabinei...)

In fum de lacrimi,
Din mari abise
Mi-ai spus candva
Si-acum imi par
Cuvinte-n vant…
Sperante-n cimitir,
Pasi grei
Pasind pe-al meu mormant.

N-ai apucat a ma-nvata
Un zbor… maiestru,
Un zbor spre adancimi
Si suspinand m-am prabusit
Iar lacrimand mi-am amintit…
Prin vant de ploaie,
Prin val de nor
Dorinta mea, dorinta ta…
Sa zbor.

E prea tarziu
Prea tarziu…
Dorinta a murit… demult
Prin fum de lacrimi
Si din vise
Tu zaci acum…iar eu,
Eu
Ascult cum ploua-ncet si monoton.

Eduard Orasanu



Invitat special la rubrica: Sunt tanar
(In genul lui Ionut...)

Danseaza fecioarele in somn
In valsuri matasuri se scutur
Sub talpi fierbinti de amor
Se aseaza aripi de flutur

E ora cand fluturii mor
Cu ochii deschisi de uimire

Un dans fara hotar si marginire
Un pas fragil pe aripi si culori
Chemare si dorinta si implinire
Zvacnire in trupul fecioarelor surori

E ora cand fluturii mor
Cu ochii deschisi de uimire

O amintire unduind fara hotar
Risipa de intreguri si miscare
Melancolii, matasuri si nectar
In dansul albelor fecioare

E ora cand fluturii mor
Cu ochii deschisi de uimire

Curier & Posta redactiei

Nota redactiei pentru Magda (Iasi): Iti uram un dulce La Multi Ani! Sincer iti dorim sa fii fericita, sa-ti doresti sa vezi adancimea sufletului si inaltimea Celui care ne face frumosi…

Coca (Anaheim - USA): Draga Edi, cu ocazia zilei tale de nastere iti urez La multi ani!, multe bucurii si indeplinirea multor visuri si dorinte pe care acest nou secol sa ti le indeplineasca. Dumnezeu sa-si reverse rauri de binecuvantari asupra ta. O floare rosie iti daruiesc, o floare a prieteniei care ne leaga de atata timp. La multi ani! Si nu uita sa continui de a crea versuri, pentru ca te-ai nascut de a darui lumii ceva din sufletul tau.

Nota redactiei: Primesc cu multa bucurie floarea ta, promit ca ea nu se va ofili niciodata.

Teo (Oradea): Bob cu bob sarea voastra se aduna si se imparte si schimba gustul a ceea ce mancam in mod obisnuit noi, cei tineri. Felicitarile pentru SSJ vi le-am trimis asa ca acum vreau sa-i felicit pe “sarari”. Ca nu-i prea usor sa te imparti mereu in cate un bob si sa te dai la cei care te asteapta, nu-i asa? Dar merita (daca e sa-l credem - si-l credem - pe Ionutz). Cam cat de greu e sa scrii saptamanal pentru o revista? Domnul sa va aiba in paza Lui ca asta e cea mai sigura! Teo din Oradea!

Nota redactiei: Buna din nou Teo! Ne bucuram ca savurezi fiecare bob de sare care vine din aceasta directie. Multumim pentru felicitarile tale si credem ca sunt din tot sufletul tau. Este destul de greu sa scrii saptamanal chiar daca s-ar putea spune ca este usor datorita faptului ca este electronica… Ne consuma putin cate putin si de aceea avem nevoie de voi, de cei care cititi si ne incurajati. Este si asta o chemare, o chemare care nu trebuie neglijata atata timp cat facem impreuna un univers mai frumos, o lume mai frumoasa alaturi de Hristos.

Petrica Moisuc (Botosani): Pace! Va rog sa-mi trimiteti revista pe aceasta noua adresa intrucat pe hotmail nu o pot vedea. Va multumesc!

Nota redactiei: Pace si acolo la Botosani! Ce mai faceti? Se rezolva cu schimbul de adrese, nici o problema. Cu acelasi respect… SSJ

Silviu (Iasi): sa stii ca mi-a placut ce ai scris esti "tare"de tot

Nota redactiei: Se pare ca mai avem un iesean printre noi... Iti multumim pentru curajul de a scrie, chiar daca ar mai fi multe de aflat despre tine. Iti uram o zi faina si numai bine!

Epilog: Fiecare din noi isi cara printre ceasuri propria drama, undeva departe dorm adinc, scufundate intr-un somn perfect, suspinele... si noi nu stim unde... daca am afla poate le-am izgoni sau le-am ucide... si nu stim unde...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: