The Salt Street Journal nr. 53



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr. 53 / 24 aprilie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Marin Cantea, Dan Gheorghiu, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, "Temnita grea", Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, "De ce plangi, pe cine cauti?", Interviu cu Claudius, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe

Eduard Orasanu



Editorial

Sunt unii care, oricat ar vrea sa se schimbe, raman ingeri.

Ochii lor sunt ca doua aripi plapande si neputincioase, ele nu vor strabate niciodata cararile zorilor si nici potecile apusurilor. Ei raman doar infrunziti si niciodata aducand roade. Si aceasta nu pentru ca au ales gresit, ei nu au putut alege. Si aceasta nu pentru ca au abandonat, ei sunt cei abandonati, parasiti, adica niste cazuri: “ingeri” cu fise medicale sau sociale, cu fise de plasament si acte de adoptie.

Sunt unii care vor privi mereu cu seninatate si vor ierta neconditionat.

Ochii lor se vor scufunda in valurile jocului, ale uitarii si ale unei alte zile, desi duc dorul leaganului, striga dupa sanul matern si dupa cel mai puternic si viteaz tata. Dar dorurile lor nu vor cunoaste altceva decat o alta portie de buget, un alt camin - orfelinat, o alta mama, multiplicata in oricine intinde o mana si e gata de joc si mangaiere. Si acestea nu pentru ca au visat urat, ei au fost treziti la viata prea devreme. Si aceasta nu pentru ca s-au pierdut, ei sunt cei, voit, pierduti prin spitale, vizitati peste ani de mame nauce si amnezice care se intreaba: “care o fi copilul meu?”

O zi impreuna cu Dora, asistent social la Sectia Exterioara a Spitalului Clinic de Pediatrie “Sf. Maria”, din Poieni, m-a epuizat. O zi, doar o zi... si am aflat ca “A venit aprilie, cu sarbatorile, iar e Pastele...”, si am aflat ca intotdeauna o palma mica se va strecura intr-o palma mare, chiar daca “... nu stiu sa socotesc”.

O zi impreuna cu Dora, o fata cu rezerve sufletesti uluitoare, in fiecare zi altele noi si la fel de proaspete. O zi, doar o zi... caci, seara, m-am intors in orasul - internat, care detine tristul record de a fi pe primul loc* in Europa in ceea ce priveste intreruperile de sarcina...

*In anul 1997, in orasul Iasi s-au facut aproximativ 20 000 (~60/zi) de avorturi. Informatie obtinuta de la Asociatia de Consiliere a Femelilor cu Sarcina Nedorita “Primul Pas”.

(va urma)


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Salt Pro Logos!



Prima stire

- Uram tuturor credinciosilor care au sarbatorit in aceasta duminica Pastele: Hristos a inviat!
- In aceasta saptamana, bisericile evanghelice din Iasi au demarat o actiune umanitara cu strangere de ajutoare pentru persoanele afectate de inundatiile produse la inceputul lunii in Sud-Vestul Romaniei.
- Genoveva Sfatcu, aflata in vizita in Biserica Baptista din str. Sararie, a produs un moment de “convulsie spirituala” prin scurtul ei mesaj. In timpul seviciului religios de duminică seara, la sfarsitul unei saptamani de evanghelizare si dupa momentul in care cei botezati în dimineaţa aceleaşi zile au primit binecuvantarea, Genoveva a folosit un limbaj “ascutit” si “spinos” la adresa comunitatii locale. Momentul de criza a fost depasit prin interventia ferma si demna a fratelui pastor Vasile Talos, invitat in acea zi.
- In aceasta saptamana a debutat campania electorala pentru alegerile locale din Romania.

Alina Simion



Privirea

Joi, 13 aprilie 2000, in Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universitatii iesene “Alexandru Ioan Cuza”, a avut loc o intalnire a studentilor cu preotul ortodox Galeriu, profesor la Universitatea din Bucuresti. Tema discutiei a fost “Iubire jertfelnica – lumina vietii crestine”.

Pentru inceput s-a avut in vedere distinctia intre termenii teologie si iconomie. Teologia este disciplina ce se ocupa cu taina lui Dumnezeu in Sine, iar iconomia se ocupa cu taina lui Dumnezeu in creatie, in mantuire. Atat fiinta umana cat si toate actiunile ei sunt centrate, din punct de vedere crestin, pe verbul “a iubi”.

“A iubi” nu poate fi altceva decat ipostaza iesirii din sine a fiintei umane, a abnegatiei, a contopirii cu lumea inconjuratoare, cu semenii. Opusul lui “a iubi” adica a trai in tine si numai pentru tine nu reprezinta decat iadul, moartea, mormantul. “A exista”, echivalentul lui “a iubi” este deschidere in lumina vietii. Opusul lui “a exista” – “a muri” nu poate simboliza nimic pentru Dumnezeu. Moartea, bilogic vorbind, e opera demonilor, scopul lor fiind acela de a ucide viata, ideea centrala fiind cea a desfiintarii.

In gradina Edenului, Adam si Eva aveau libertate aproape totala. Doar atunci cand se au in vedere constrangerile se poate vorbi despre libertate. Numai cand apare cel putin o constrangere, o interdictie poate exista conceptul de libertate. In acest caz interdictia exista si era simbolizata de pomul cunoasterii Binelui si Raului. Cei doi, Adam si Eva, aveau voie sa guste din toti pomii, mai putin cel al cunoasterii Binelui si Raului, ceea ce ar fi insemnat moartea. Aceasta gustare din intregul Eden e o anticipare a euharistiei.

Numai cand e vorba de moarte, Dumnezeu vorbeste la viitor: “…Veti muri!” in rest timpul folosit este prezentul, prezentul Dumnezeiesc. Prezentul simbolizat prin “astazi” este eternul, iar timpul fapturii nu e altul decat “ieri”, “azi” si “maine” si cel al demonului – “maine” (viitor).


(acest text poate fi citit si in “Alina Simion - Privirea")

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Sarbatoarea Floriilor! Intrarea Domnului Cristos in Ierusalim! Extraordinara explozie de bucurie e poporului, acum 2000 de ani. A fost singura data cand Domnul Isus Cristos a acceptat o asemenea manifestare in mod public!

Profetia – tiparul istoriei – s-a implinit ad literam (“Salta de veselie, fiica Sionului! Salta de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un manz, pe manzul unei magarite” – Zaharia 9.9), dovedind inca o data ca Dumnezeu nu se abate nicidecum de la planul Sau. Dar omul ramane om! Cei ce au cules flori si ramuri de finic, pentru acest eveniment, peste doar cateva zile vor cauta spini pentru cununa Mantuitorului. Aceiasi care acum jubileaza intampinandu-L cu “Osana Fiul lui David! Binecuvantat este Cel Ce vine in Numele Domului! Osana in cerurile preainalte!”, vor cere peste cateva zile moartea Sa. Cei ce acum isi astern propriile haine in calea Sa, Il vor deposeda pe Domnul Cristos de hainele Sale. Aceiasi! Sa nu ne grabim totusi sa acuzam! E vorba de mine si de tine – prin atitudinea noastra ne identificam uneori cu cei de acum doua milenii.

Dupa intrarea triumfala in Ierusalim, Domnul merge la Templu, fapt care are doua consecinte majore: „Niste orbi si schiopi au venit la El in Templu, si El i-a vindecat.” – Matei 21:14. Cu aproape o mie de ani inainte, David daduse porunca sa fie aruncati „in canal schiopii si orbii aceia” – 2 Samuel 5.8, iar acum „Fiul lui David” ii vindeca pe acei carora viata nu le oferise prea mult. Fantastic tablou prin comparatie – dragostea divina in actiune determina prima consecinta: vindecarea. A doua: Matei 21.12,13 „Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: «Este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune.” Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.»” – curatirea. Nu aveau loc in Templu cei care prin actiunile lor profanau Casa lui Dumnezeu. A fost Domnul Cristos dur? Nici vorba, era o manie sfanta, care nu permitea afrontul adus lui Dumnezeu. Trebuia fermitate, era nevoie de o lectie care sa strabata veacurile pentru a fi invatata si aplicata si de crestinii sfarsitului de secol 20. In Casa Domnului nu se poate spune orice, nu se poate face orice, de catre oricine este dispus sa conteste totul si pe toti.

Am incercat o reala satisfactie atunci cand in fata tentativei vadite de a tulbura atmosfera crestina dintr-o biserica, omul lui Dumnezeu, cu autoritatea celui ce a albit pe baricade in lucrarea Evangheliei, a gasit si modalitatea si cuvintele pentru a rezolva ideal situatia neplacuta aparuta. Nu abordez aici problema duhului care a calauzit persoana care cu mult tupeu a improscat pe frati si surori (in mijlocul carora de fapt crescuse), ci felul in care fratele Vasile Talos, prin Duhul Domnului, apeland la rugaciunea bisericii a (re)adus linistea si pacea. O situatie evident nedorita dar reala, care insa are un precedent: Domnul Cristos a facut liniste, ordine si curatenie in Templu.

Dincolo de glorioasa intrare in Ierusalim, eu constat o alta, cel putin la fel de relevanta – in propria mea viata! Cu aceleasi consecinte: vindecare si curatire!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

“Exercitii de intelegere” VIII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Dar ce va deosebeste pe dumneavoastra, baptistii de penticostali, de adventisti, de crestinii dupa Evanghelie?



Danut Manastireanu

Deosebirile sunt minore. Nu sunt atat deosebiri dogmatice, cat deosebiri de practica religioasa. Exista insa si anumite nuante. Pe scurt vorbind, numele baptistilor – de la grecescul “baptizo”, care inseamna “a boteza” - vine din accentul pe care-l punem pe importanta botezului adultilor. Potrivit confesiunii noastre, botezul trebuie sa fie un act constient, facut la varsta maturitatii, la varsta constiintei rationale.

Dorin Popa: La ce varsta? Exista o varsta anume?

Danut Manastireanu: Nu exista o varsta standard. In general perioada adolescentei este perioada minima acceptabila. Sub 14 ani acordarea botezului este o exceptie, dar nu exista o varsta standard.

Crestinii dupa Evanghelie se deosebesc de baptisti prin doua trasaturi principale. As spune ca prima tine de forma de organizare a bisericii. Biserica Baptista este condusa in general de clerici, numiti pastori. Bisericile crestine dupa Evanghelie sunt conduse de presbiteri, care sunt laici. Aceasta este prima deosebire. A doua este legata de aceasta si tine de faptul ca organizarea este mult mai redusa. Bisericile baptiste sunt organizate in structuri zonale interdependente, numite comunitati, coordonate in mod centralizat, pe cand bisericile crestine dupa Evanghelie sunt, daca vreti, parteneriate de biserici independente.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

Nu cred sa fi existat palma mai zdravana primita de parlamentarii Romaniei, decat strangerea de donatii din partea populatiei pentru ei, alesii. Bietul roman a demonstrat inca o data cat este de omenos, venind in ajutorul nevoiasilor – cei afectati de inundatii si ceilalti afectati de... nu ma intrebati ce anume. Acum „afectatii” motiveaza ca a fost necesara marirea lefurilor pentru a-si cumpara camasi, dar va veni si ziua cand nu vor sti pe unde sa le scoata. Deocamdata nu sunt prea convins ca au resimtit palma, pentru ca in acea zona politica inca se confunda obrazul cu falca. Reprezentantii PDSR au declarat ca au votat bani mai multi pentru propriile buzunare... intr-un moment de neatentie. Asta da logica, nici macar nenea Iancu nu ar fi putut concepe asa ceva. Ramane insa o intrebare: totusi, la ce erau atenti? La sondaje? O iluzie ca atatea altele. Problema este ca poporul este cel care a inceput sa fie mai atent.

Parlamentul Moldovei a avut “tupeul” sa spuna NU pretentiilor FMI si Bancii Mondiale, nevotand privatizarea a doua subramuri din industria alimentara. Semnificativ este faptul ca acest vot a demonstrat ceva ce tine de demnitatea nationala – paradoxal, nu comunistii au fost cei care au votat in acest mod. Evident vor fi represalii economice, nu vor mai veni bani din afara (imprumutul de 35 milioane $!), poate chiar se vor face presiuni si se va reveni, dar important este ca au spus ce trebuia spus. Din acest punct de vedere, cred ca noi, romanii, am primit o lectie vizand in principal FPS (Furtul Proprietatii de Stat, cum inspirat titra ziarul „Adevarul”).

Au incercat si altii, la Washington, sa spuna NU acelorasi institutii mondiale, dar replica primita de la organele de ordine a fost dura, violenta. Oare de ce? Respectivii nu au nici un interes ca oamenii sa perceapa noua ordine care se pregateste, care vine: globalizarea cu tot ceea ce implica. Si o fac apeland la forta! Curios pentru o tara democratica, dar normal in actuala conjunctura mondiala. Se pregateste ceva, terenul propice pentru cineva, caruia stapanii lumii intr-o zi ii vor ceda puterea in mod neconditionat. Se apropie clipa „marii inselari”. Lumea se misca intr-un anume sens si cei care indraznesc sa se opuna trebuie disciplinati.

Despre ce, despre cine e vorba? Oamenii care citesc Biblia stiu, pentru oamenii lui Dumnezeu nu vor fi surprize, ci doar confirmari!


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Marin Cantea



"Temnita grea"

Fiindca se apropie marea sarbatoare a invierii Domnului nostru Isus Hristos credem ca ar fi potrivit sa prezentam un interviu cu domnul Lungeanu Mihai, preot in biserica ortodoxa. Dumnealui a fost inchis in inchisorile comuniste Pitesti si Aiud timp de 16 ani si 6 luni pe motive politice si a binevoit sa povesteasca cateva franturi din viata oamenilor cunoscuti in inchisoare. Credem ca aceste randuri sunt de folos in aceste zile pentru a medita la patimile Domnului nostru Isus Hristos.

Mihai Lungeanu: A fost dorinta mea sa fiu sfintit preot, pentru ca atunci cand am fost in iadul de la Pitesti, am fagaduit lui Dumnezeu, ca Ii pun toata viata mea la picioarele Lui, dar sa ma scoata din acel iad. Din momentul acela aveam sa intru in harul Lui, desi altii au fost si omorati. In inchisoare am cunoscut foarte multi oameni, care prin viata lor au dovedit ca traiesc Cuvantul lui Dumnezeu cu adevarat.

Si am sa incep cu Wurmbrand. L-am cunoscut direct, am stat cu el, eu in camera 5 si el in camera 4. Eu faceam injectii si mergeam si pe la dansii in camera de muribunzi. Din toata camera de muribunzi, el singur a scapat. Toti care au fost acolo au murit. Din ce mi-a povestit el, a povestit multe si in cartile lui, am sa va spun ce am retinut eu. Era la interne si venea doctorul la el, si-l ameninta si-i spunea: “Am sa te fac sa mori aici pana ce iese Hristos din tine”. L-a lasat, nu stiu exact cat, o luna, doua, si a stat asa fiindca avea multe carii osoase, era bolnav de tuberculoza osoasa, isi facea nevoile pe el. In asa mizerie a fost lasat, in care perioada a venit si diavolul si i-a spus: “Te-ai dus de la mine. Te-ai dus la celalalt.” Si l-am intrebat “Ce-i spuneai?” “Pleaca de la mine mincinosule”, ii spunea.

El a fost intai comunist. A cunoscut undeva la Brasov pe un neamt evanghelist si in felul acesta a devenit crestin. Dupa aceea a intemeiat o biserica evanghelica luterana si a inceput sa increstineze evrei. Si chiar inainte de a fi arestat a botezat vreo 20 de evrei. Cred ca tot evreii i-au bagat niste “pile”.

Wurmbrand n-a stat nici un moment degeaba. El este pesoana de la care am invatat multe texte din Evanghelie referitoare la Isus. Era un om care in fiecare zi medita la Sfanta Scriptura si facea rugaciuni. Purta discutii duhovnicesti, nu l-am auzit niciodata sa flecareasca. A fost un exemplu.

Odata, cand a venit o inspectie, singurul care a avut curajul sa ceara o Biblie a fost Wumbrand. Tot el, povestea cineva, cand mergeau in duba si mureau de caldura, se ducea la usa si spunea “Domnule militian, va rog dati-mi oleaca de apa, ca murim de sete”. “Taci oi din gura acolo” i se raspundea. Dupa cateva minute iar se ducea. Asa a facut de vreo zece ori, si militianul i-a dat pana la urma.

(va urma)

© Foaie - publicat prin amabilitatea revistei


(dialogul acesta se poate citi integral in “Mihai Lungeanu, amintiri din detentie")

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Mircea Cartarescu - “Travesti”

Vai celor visatori si celor care nu pot ignora viata cu amanuntele ei vulgare, caci ei vor fi dislocati, scosi din ei, transfigurati.

Vai celor care scotocesc prin carti dupa dezlegarea tainelor lumii, caci ei vor fi inghititi de cei carora nu li se poate opune nimic, adica aceia care pentru nimic nu au ochi, traiesc fara nici o curiozitate, mirare, neliniste.

Vai celor care se impart intre fantasme si luciditate, intre firul de iarba si ultima caseta muzicala, intre marginile strazilor hoinarite si oglinda de la baie - acolo unde te vezi lung, plapand, neputincios, inghetat -, caci ei vor fi sugrumati de voluptate, frivolitate, sensibilitate, instincte si inhibitii.

Vai celor care cred ca intr-o zi vor rosti Totul, intr-o singura Carte, unica si esentiala, caci ei vor scrie orbitoare banalitati, coplesitoare nimicuri.

Ferice de cei visatori si neignoranti, caci ei vor gusta amaraciunea normalitatii, chiar daca vor fi dislocati....

Ferice de cei care scotocesc prin carti dupa dezlegarea tainelor lumii, caci ei vor afla destul ca sa nu se piarda definitiv, chiar daca vor fi bulversati de multe taine si de cei care urla in gura mare cele hotarat sa fie ascunse...

Ferice de cei ce stiu sa se ascunda de paianjenul - sex, caci “Putini aveau sa cunoasca, prin suferinta, prin neimplinire, prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevarata existenta, chinul luciditatii. Ceilalti vor trai, se vor iubi, vor face copii si vor crapa fara sa aiba habar ca in afara de fericirea lor imbecila mai exista pe lume si alte lucruri”*.

Ferice de cei care cred ca intr-o zi vor rosti Totul, caci o pot face, cu doar doua cuvinte, alternative: a) “DISPARI*” (disparut), b) Hristos.

*fragment din roman

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso

Cineva m-a dezamagit. A fost cineva la care am stiut sa tin... Simt picaturile de ploaie cum isi fac culcus in mine... una cite una si simt o sfinta liniste si... o dezamagire viitoare.

Iertarea! Ma tot intilnesc cu ea caci am nevoie de iertare si trebuie sa iert. Ma intreb doar unde s-au desenat dezamagirile si daca ele pot fi sterse cu radiera? “Haman implorind iertare Esterei” (catre 1665). Rembrandt s-a intrecut pe sine in aceasta lucrare. DA, este adevarat. Imi place modul in care artistul a putut sa prinda drama. Haman are genunchii plecati si miinile intinse, are nevoie de iertare... A gresit?



Compozitia. S-a vorbit mult despre compozitiile lui Rembrandt, s-a vorbit mult de rolul important pe care il joaca lumina. Bineinteles ca artistul nu ignora frumusetea culorii, dar s-a afirmat ca lumina este principalul actor in compozitiile sale. Criticul Mihai Ralea a afirmat: “Marea arta a lui Rembrandt nu este culoarea, nu este desenul, ci gradatiile si diferitele subtilitati ale luminii eterne, scazute, faimosul clar obscur din care ar putea scoate, totusi, o serie de efecte picturale”. Estera il priveste. E ceva ascuns in ochii ei. Ce-o fi ? Totul e cuprins de tensiune... cineva are nevoie de iertare si imparateasa pare a nu intelege.

Artistul. Ce este ? Un artist e cineva care intelege lumea altfel si nu o intelege deloc. Dar uite, aici e frumusetea lui si... arta lui. Am vazut un artist plingind si mi s-a spus ca e prost. Am zimbit... nu toti suntem? Fiecare om e un artist atita timp cit nu uita ca undeva, in el, mai este frumusete... frumusetea unei sensibilitati divine. Dar cit de des uitam...

...

Am vazut un om plingind. Lacrimi... nimeni nu va sti ca au fost lacrimi si nimeni nu va putea sa le stearga. Sunt tristeti care te dor asa de tare si-ti provoaca atita teama incit nu faci decit sa taci si sa-ti promiti ca nu vei mai vorbi niciodata. Dar ce folos? Nu suntem cu totii oameni sau artisti?

“Am dansat o vreme si a fost asa placut. Nu eram singura si eram fericita. As vrea sa dansez din nou... iarasi o vreme... Parca inca aud melodia si parca as putea sa o fredonez. Singura nu pot... singura nu vreau... Am simtit un sarut si mi-e dor de el. Mi-e gindul gol si inima nu am, caci nu stiu cum sa o folosesc...”


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach – Toccata & Fuga in Re minor, BWV 565

Rolul pe care l-a avut orga in viata si creatia lui Bach a fost imens. Amploarea sonora a acestui instrument a captivat de timpuriu sensibilitatea copilului Bach si a fost alaturi de el de-a lungul intregii vieti. Adolescent, tanar, matur sau varstnic, Bach asculta si canta cu evlavie la orga, copiaza partitura dupa partitura din vechea sau noua creatie, culege, invata, prelucreaza, transcrie, compune. In ambianta muzicala a copilariei, dominanta a fost creatia lui Pachelbel (despre care am vorbit intr-unul din numerele anterioare), peste care s-a asezat, strat dupa strat, cunoasterea marilor organisti ai traditiei si ai contemporaneitatii sale.

Muzica Toccatei & Fugii in Re minor (piesa compusa pentru orga) a cunoscut o larga circulatie nu numai in viata de concert de pretutindeni, dar si pe calea undelor sau prin rolul de fond muzical al numeroaselor filme (de groaza in special, si nu prea inteleg de ce…). Piesa nu isi gaseste corespondent in domeniul cuvintelor, prea sarace pentru a o descrie, insa se poate remarca o caracteristica comuna tuturor preludiilor si fugilor: aceea ca tema (toccata) ramane oarecum neterminata, neimplinita pana in momentul in care incepe expunerea fugii. Continuu sa fiu incredintat ca muzica lui Bach este de inspiratie divina, de unde si genialitatea lucrarilor sale… O alta forma de preludiu si fuga, in care ascultatorul sa se multumeasca cu ascultarea toccatei, neexistand nevoia ascultarii fugii pentru intregirea imaginii asupra piesei? Eu unul inca nu am auzit sa fi compus vreun om…

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

CUNUNA

A fost nevoie ca din Veac
Sa treaca Cerul prin tarana,
La ceas de om (pe-un magarus)
Sa-i puna Dragostea - Cununa,

Sa-i creasca lutul spre Adanc
Facandu-i cruce din Lumina,
Sa-nvie dorul de Taram
Ca-n Vesnicie sa ramana.

5 - 8 aprilie 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Despre adolescenta (III)

Important pentru definirea si abordarea adolescentei este situarea ei intre cele doua componente: somatica si psihica, si constientizarea faptului ca de-a lungul ei avem de-a face cu o perioada foarte complexa.

“Pubertatea normala este cea care se realizeaza la momentul cerut si impus de organism in toata plenitudinea sa, fara o ordine prescrisa dar intr-un ritm convenabil transformarilor necesare pentru ca un copil sa urmeze drumul care-l va transforma in adult”. Ceea ce conteaza cel mai mult este ca nici una din aceste transformari sa nu duca la pierderea echilibrului. “Reusita” va fi apreciata si judecata dupa rezultatul final, care consta in persoana “noului adult”.

Intre transformarile dintre cele doua planuri mentionate exista o maniera de disociere care creaza o ruptura intre cele doua dimensiuni profund integrate. Cu toate ca dezvoltarea corpului se poate realiza intr-o maniera armonioasa, pot exista probleme si dificultati la nivel psihic, si invers. Este clar ca cele doua componente nu se afla mereu in concordanata si nu ating etapa maturitatii in acelasi moment.

O mare parte a maturitatii psihologice se realizeaza de-a lungul adolescentei, fiind o durata care depinde in mod direct de civilizatie si de grupul social in care este amplasat fiecare individ. In unele cazuri, defavorizate, adolescenta pare sa nu se termine niciodata. Aceasta evolutie este marcata biologic de aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, lucru valabil pentru ambele sexe. Este momentul in care pot sa apara primele complexe legate de aspectul fizic, si daca acestea nu sunt depasite vor crea adevarate traume psihice in urmatoarele etape ale vietii.

De modalitatea in care se raspunde acum sentimentelor emotionale si afective va depinde labilitatea psihica a fiecarui individ. Este perioada primilor fiori ai dragostei, a primelor rani si esecuri emotionale care ii pot intari sistemul defensiv de aparare al adolescentului sau pot provoca fisuri greu de remediat mai tarziu care vor clatina mereu “edificiul afectiv” si asa greu construit. Tot acum se vor consolida si strategiile intuitive de gandire: tanarul poate raspunde si se poate comporta cu ceilalti in functie de experientele proprii traite, ceea ce nu poate constitui de fiecare data cea mai buna alegere. Ceea ce este absolut necesar unui adolescent nu este neaparat o indelungata chibzuiala si teama, cat mai mult o buna intuitie bazata pe sentimente puternice, in masura in care acestea s-au consolidat.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Eduard Orasanu



"De ce plangi, pe cine cauti?"
(partea a treia)

In cea dintai zi, Invierea si Viata s-a descoperit unei femei. In sufletul ei – prima raza de lumina. “«Femeie», i-a zis Isus, «de ce plangi? Pe cine cauti?»”

Fiecare drum catre El incepe impreuna cu El, pe drumul catre El se merge impreuna. Aflarea si cautarea sunt impreuna, drumul si tinta sunt intr-o impreuna miscare, patrundere. Si ce te faci cand esti langa El si nu-L recunosti? Da, simti ca “gradinarul” acesta ar putea spune unde este Cel cautat! Simti ca ai puterea de a-l ierta pentru ca L-a mutat: “Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si ma voi duce sa-L iau.” Si, in sfarsit, ai ultimele resurse de a-L aduce la loc.

Sa fie esenta si miezul structurii feminine un izvor nestiut de putere, incapatanare (incremenire in proiect), nestramutare a gandului, sau, dimpotriva, durerea este aceea ce intuneca capacitatile ratiunii, ale credintei?

Si ce te faci cand cei mai vrednici barbati nu te intreaba de ce plangi, iar ingerii, chiar daca intreaba, sunt “muti”? Ramane El, ultimul, e drept, dar nu uita, nu te lasa, nu te neglijeaza. Si ce te faci cand El intreaba…

In cea dintai zi El rosti numele meu! “Marie!” Numele meu = identitatea mea, biruintele - pacatele mele, asteptarile - dezamagirile mele, caminul odihnei - pustia exilului, timpul, risipa, iubirea, lacrima…

“Rabuni!” Fiecare cautare are nevoie de repere, indicatoare si exemple. Fiecare cautare (intrebare) are nevoie de urechea invatatorului sa o auda. Fiecare cautare, inca din prima zi, se supune Invatatorului. Maria, atentie, nu vede in Hristos iubitul ei, ci Invatatorul ei, dar si aceasta este o farama de dragoste. Hristos este Mirele Bisericii!

Sa fie esenta si miezul structurii feminine astfel concepute incat sa aspire dupa un invatator? Sa cunoasca nevoia unei perspective masculine? Si sa fie atat de greu sa te supui, ce ar mai fi de invatat? Si cine poate spune despre sine ca este un model? Intr-o lume imperfecta sa accepti imperfectiunea? Dar Hristos este Invatatorul si Invatatura (Fundamentele invataturii Sale sunt: Iubirea, Iertarea, Smerenia, Bucuria, Curajul, Priceperea, Libertatea, Simplitatea, Discretia, Rabdarea, Solidaritatea, Stapanirea de sine).

(va urma)


(textul “De ce plangi, pe cine cauti?” poate fi citit integral in "Eduard Orasanu – De ce plangi...")

Chris

Interviu cu... Claudius (II)



Claudius (foto “HAR”)

Foarte mult m-a ajutat la compozitie colaborarea cu Kenneth Sutton, un admirabil vocalist si compozitor de ritm&blues. De asemenea, Cristi Tranca - un tobosar de exceptie in muzica crestina romaneasca, fondator al trupei CRISTIA, mi-a fost de mare ajutor. Beneficiind de instrumentele Studioului Mesaj, formatia CRISTIA a devenit in scurt timp destul de cunoscuta, asa cum ai spus. Foarte multe concerte in tara au adus acea rutina atat de necesara oricarui muzician. Impreuna cu Florin Nistor - bass, Radu Negreanu - voce si Cristi Tranca, am inregistrat demo-ul formatiei care continea doua piese in limba engleza. Spre uimirea noastra acest demo s-a raspandit destul de repede in randul tinerilor. Din pacate, anumite motive au dus la desfiintarea grupului in primavara lui 1997. La o intrebare atat de scurta am dat un raspuns atat de lung. Dar drumul pana aici inseamna pentru mine aproape 12 ani de cautari, de studiu, de reusite si esecuri, de vise cu ochii deschisi si de trairi specifice adolescentei. Spun ca acest drum a fost necesar din cauza oamenilor pe care i-am intalnit si a experientelor care m-au maturizat.

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Alina Simion



Un bob de sare

Nimic nu mai e ca-nainte,
nici lucruri sfinte, nici cuvinte.
Cu-a mea dorinta-n negura te-ai risipit,
cu-a ta vointa-am fost pierduta-n infinit.
Fugiti de lume si nevoi,
cuprinsi de o adanca disperare,
uitati prin lacrimi si prin ploi,
cazuti vom fi in unica visare…

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Daca exista o singura poarta deschisa spre cer
Trebuie sa gasesc cheia potrivita, s-o deschid.
Iar daca ea nu exista,
Trebuie sa gasesc cel mai puternic lacat
Pentru ca nimeni sa nu-mi rapeasca
Singura sansa de-a ajunge acolo.
Un lacat, o cheie, un singur portar: Dumnezeu.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Sunt pus in fata faptului de a tacea doar din simplul motiv de a nu fi considerat rautacios… Trebuie sa tac ca sa nu stric o imagine, un talent…

De multe ori suntem pusi sa alegem… sa alegem intre ceva si altceva. Si ca totul sa fie cat mai dramatic, trebuie sa alegem intre ceva bun si altceva mai putin bun. De multe ori trebuie sa alegem intre bine si rau, intre a iubi si a dispretui, intre bun simt si talent… Ori, de multe ori, cea de-a doua alternativa ni se pare cea mai fiabila alegere doar din cauza ca am avea ceva avantaje. Un proverb romanesc spune ca din doua rele sa alegem raul cel mai bun (de parca ar exista asa ceva). Cred ca mai potrivit ar fi ca din doua rele sa nu alegem nici una. Si iata cum se duc pe apa sambetei acele valori care trebuie de fapt slefuite, trebuie multa bataie de cap, trebuie multa
“investitie”: timp, suflet, sentiment, cunostinte etc. Din pacate alegem talentul doar fiindca este mai usor si foloseste o chitara…

Ce se va intampla cand vom ajunge sa regretam? Raspuns: va fi prea tarziu… Prea tarziu pentru ce sau pentru cine? Ei bine, poate fi prea tarziu pentru a folosi un om care are intr-adevar caracter si, de ce nu, bun simt… Nu e mai simplu sa folosesti talentul si atat…?

Si de ce trebuie sa tac? Pentru a nu jigni un om care merita acest lucru, pentru a da dovada ca teologia cu care sunt invatat, sau care mi se impune prin prezenta persoanelor din jur, are efect si asupra mea si sunt acea persoana docila, ascultatoare si care nu creaza crize… De ce li se pare unora viata asa de usoara si o trateaza ca atare? Pentru mine este strigator la cer sa vad atata fatarnicie, indiferenta si lipsa de bun simt. Si se mai zice ca facem ceva…

Atunci nu cred ca isi mai are rostul aceasta revista daca nu schimba nimic in jur, si asta nu din cauza ca noi suntem cei care suntem indiferenti, nu noi suntem cei lipsiti de bun simt. Sau trebuie sa treaca vreo patruzeci de ani ca sa fim luati in seama? Ce face atunci cel care este pus sa incurajeze, cel care are darul de a imbarbata, cel care are darul de a invata, cel care are darul de lega rani? Priveste din afara si “nu se baga”. Alege talentul…

La ce bun sa ai talent cand nu ai bun simt? Pentru mine nu valoreaza mare lucru… Insa trebuie sa tac… Daca ar fi sa aleg intre talent si bun simt, intre inteligenta si prostie e limpede ce as alege. Si nu as regreta deloc…

Curier & Posta redactiei

Danut Manastireanu (Iasi): Dragi prieteni, ma alatur si eu felicitarilor cuvenite cu ocazia implinirii unui an de la aparitia SSJ. Sa va tina Dumnezeu uniti si productivi, in spirit si in cele ale jurnalisticii crestine.

Draga Edi, banuiesc ca nu voi ati scris textul de mai jos, dar da-mi voie sa-l analizez din punctul de vedere al ‘limbajului de lemn’ evanghelic: Mai intii textul:

Ieri, 16 aprilie 2000, la Biserica Baptista de pe Sararie a avut loc un botez nou-testamental. 12 suflete au marturisit in apa botezului credinta lor in Hristos, au marturisit si totodata au ingropat trecutul lor pacatos si au pornit cu speranta si o credinta ca inimile lor au fost pe deplin schimbate. La acest serviciu special, care a incheiat o saptamana de evanghelizare in Biserica de pe Sararie 32, a fost invitat fr. Vasile Talos.

Comentariu:

1. Ce este acela ‘botez nou-testamental’? Exista si unul vechi-testamental [corect, veterotestamentar, in limba romana]? Desigur este vorba de modul nostru de a persifla botezul copiilor, ca nefiind neotestamentar [acesta este cuvintul corect in limba romana], lucru care mai ramine de discutat. Din ignoranta, de obicei noi trecem cu vederea ca o parte importanta a evenghelicilor din lume practica botezul pruncilor.
2. ‘Suflete’??? Persoane nu este destul de bun? De ce oare avem nevoie de acest termen, care frizeaza neoplatonismul? Eu n-am vazut inca niciodata un ‘suflet’ ci doar oameni, fiinte umane cu trup si suflet.
3. ‘Au marturisit in apa botezului’ - expresia este probabil corecta, dar si-a pierdut pierdut ‘taisul’ prin abuz si nu mai spune aproape nimic. Sper ca n-am omorit prea multe ‘vaci sfinte’. Succes in continuare in efortul de innoire a limbajului inlemnit din mediul nostru. Aceasta innoire este semnul de netagaduit al lucrarii de innoire a Duhului, ‘Domnul si de viata datatorul’. Sanatate.

Nota redactiei: O veste proasta si o veste buna. Vestea proasta este ca noi am scris textul, vestea buna e ca ni se intampla rar. E penibil sa ne scuzam, dar daca nu ai realizat ca noi putem scrie asa (si asa), inseamna ca am invins in lupta ce o purtam de un an. Iti multumim.

Mircea Mitrofan (Londra): Iubitii nostri prieteni din Iasi, dorim sa va felicitam din toata inima la implinirea unui an de existenta “electronica”! Dar mult mai mult decit existenta voastra electronica este prezenta voastra in gindurile si in inimile noastre prin “cuvintele voastre proaspete” despre frumusetea lui Hristos si a relatiei cu El. Va multumim ca v-ati dovedit prieteni fideli in tot acest timp; va multumim pentru aceasta minunata punte de suflet intre noi, aici departe pentru o vreme, si biserica noastra din Iasi; va multumim pentru tot efortul vostru, pentru munca voastra neinteleasa poate de unii, nerasplatita si neapreciata adesea, dar pretuita si binecuvintata de El, Cel pe Care Il onorati prin cuvintele voastre. Va asiguram de asemenea de respectul si pretuirea noastra si am vrea sa stiti ca bucuria pe care ne-o pricinuiti citindu-va gindurile sincere nu poate fi masurata decit cu masura eternitatii... Ne bucuram din toata inima pentru voi toti, dar, in ce ma priveste, trebuie sa recunosc, mai ales pentru Edi! Desigur, Edi, nu toate cautarile tale s-au sfirsit, dar eu cred ca in mare masura ti-ai descoperit vocatia. Ca unul care ti-am urmarit (in sensul bun al cuvintului, sper) evolutia spirituala in ultimii 10-15 ani, pot spune ca sint fericit. Evident, nu am ajuns inca la capatul drumului, dar directia in care mergi ma umple de bucurie. (Iti scriu si tie cuvintele unui prieten, pe care le-a primit din partea lui Dumnezeu ca motto pentru anul 2000: “Nu privi in urma la ce a fost, ci mergi inainte prin credinta”.) Inca o data felicitari tuturor si multumiri sincere! Inclusiv lui Eugen (Double E), chiar daca nu mai este in echipa. Contributia lui, in special pagina corului Sion - o nespusa mingiere pentru mine, nu poate fi uitata. Ce pot sa spun? Ma gindesc ce potential extraordinar a pus Dumnezeu in Biserica Sa prin cei tineri, ce intelepciune si frumusete multicolora ne demonstreaza Dumnezeu prin darurile date Bisericii Sale si cit de usor sint acestea ignorate adesea de catre noi, ceilalti, saracind astfel Biserica, sufletele noastre si marturia lui Hristos in lume! Dumnezeu sa-Si reverse harul Lui bogat si sa va binecuvinteze, sa-Si inalte Fata peste sufletele voastre si sa-Si tina intotdeauna Mina peste voi! Cu prietenie in Hristos, Mircea Mitrofan.

Nota redactiei: Hristos a inviat!

Emanuela Radu (Resita): Salutari din Resita! Sunt Emanuela Radu si am aflat despre revista Dv. saptamanala. Ma bucur de existenta ei si vreau sa-mi exprim dorinta de a ma abona. Optez pentru varianta format normal. Cu multumiri anticipate.

Ciprian si Ribana Birsan (Resita): Sunt din Resita si am auzit despre revista dumneavoastra si as dori sa ma abonez si eu la ea. As dori sa primesc revista in format normal. Va multumesc! Domnul sa va binecuvanteze pentru lucrarea pe care o faceti spre slava Lui!

Nota redactiei: Salutam Resita si va transmitem un bob de frumusete...

Ilie Tinco (?): Salutari sfinte in Numele Celui Vesnic Viu cu ocazia sarbatorii Invierii Domnului nostru al tuturora. El sa va dea Har in slujire si sa va faca o unealta de trezire spirituala in Mana Sa cu aceasta ocazie, pentru poporul Sau si pentru poporul nostru din Romania. Unul dintre robii Sai, Ilie Tinco

Nota redactiei: Adevarat a inviat!

Ovidiu&Lidia Etcu (USA): Va dorim Sarbatori fericite si acum cind ne amintim de Moartea si Invierea Domnului Isus, o sa va scriu o istorioara:

Edith Burns a fost o crestina minunata care a locuit in San Antonio, Texas. Ea a fost pacienta doctorului Will Phillips. Dr. Phillips era un doctor bun care lucra cu pacientii ca si cu oamenii. Pacienta lui favorita era Edith Burns. Intr-o dimineata a venit la cabinet foarte intristat si asta era din cauza lui Edith Burns, dar cind a intrat in sala de asteptare a vazut-o pe Edith cu Biblia ei mare cu coperta neagra stind de vorba cu o mama tinara. Edith Burns avea obiceiul de a se introduce in felul acesta: “Hello! Ma numesc Edith Burns. Tu crezi in Paste”? Apoi explica insemnatatea Pastelui si de multe ori oamenii primeau vestea buna si erau salvati. Dr. Phillips cind a intrat in cabinetul sau o intilnit-o pe asistenta sefa, Beverly. Beverly a intilnit-o prima data pe Edith cind ii lua tensiunea. Edith a inceput sa vorbeasca: “Ma numesc Edith Burns. Tu crezi in Paste?” Beverly a raspuns: “O, da, este totul legat de oua rosii, de mers la biserica si de imbracat frumos”. Dar Edith i-a spus despre adevarata insemnatate a Pastelui, si pina la urma Beverly a aflat despre Salvarea oferita de Domnul Isus si L-a primit ca Salvator. Dupa multe lupte sufletesti, Doctorul a trimis-o pe Beverly sa o cheme inauntru pe Edith. Edith a luat loc pe scaun si uitidu-se la doctor il intreaba: “Dr. Will, de ce esti asa de intristat? Citesti Biblia? Te rogi?”. Dr. Will i-a raspuns: “Edith, eu sunt doctorul , iar tu esti pacientul.. Astazi a sosit rezultatul de la testele de laborator si arata ca tu ai cancer si nu o sa mai traiesti mult”. Edith a spus: “Dar, WILL PHILLIS, sa iti fie rusine. De ce esti asa de trist? Tu crezi ca Dumnezeu greseste? Mi-ai spus ca merg sa Il vad pe Domnul Isus, pe sotul meu si pe multi alti prieteni. Mi-ai spus ca voi merge sa sarbatoresc Pastele pentru totdeauna, si tie iti este greu sa imi dai tichetul sa pot pleca!” Dr. Phillips s-a gindit in sine: “Ce suflet frumos are Edith Burns”. Edith si-a continuat vizitele la doctor. S-a apropiat Craciunul si cabinetul a fost inchis pina pe 3 Ianuarie. In ziua cind a fost cabinetul deschis, Edith nu a venit la vizita medicala. Catre prinz Edith l-a sunat pe Doctor si i-a spus ca azi va fi internata in spilal. “Will, simt ca este aproape timpul sa plec acasa, dar as dori ca in camera mea sa am femei care au nevoie sa stie despre Paste”. Intr-adevar au fost femei care au aflat despre Domnul Isus si multe dintre ele s-au predat. Toti de la etajul acela, de la doctori la pacienti o cunosteau pe Edith, si au inceput sa o strige: “Doamna Paste”. Toti, inafara de Phylis Cross, asistenta sefa a spitalului. Phylis a spus de la inceput, clar si tare, ca ea nu are nimic de a face cu Edith pentru ca este prea religioasa. A fost asistenta in spitalul militar, a vazut si a auzit totul. A fost casatorita de trei ori, si era o femeie rece, si facea totul dupa carte. Intr-o dimineata cele 2 asistente care mergeau la Edith au fost bolnave, si pentru ca Edith era racita, Phylis Cross a trebuit sa ii faca o injectie. Cind a intrat in camera, Edith cu simbetul pe buze a zis: ...

(continuarea in numarul viitor)


Nota redactiei: Multumim. Hristos a inviat!

Cristi Tepes (Bucuresti): Dragii mei, ma rog lui Dumneezeu sa va umple de prezenta Sa, sa va vorbeasca si sa va cerceteze cu harul Sau. Fie ca El sa fie primit mai sincer si mai deplin in bisericile si familiile voastre decit a fost in Ieruasalimul de acum 2000 de ani. Iar daca voi plingeti vreodata pentru cetatea voastra, ma rog Lui sa va mingiie, sa va imbarbateze si sa va deschida ochii sa va uitati la ea cu ochii Domnului. Pentru slava Domnului, pentru cercetarea multora dintre noi si pentru cercetarea poporului nostru am reusit sa fac, cu ajutorul Domnului, un eseu de televiziune care va fi difuzat miine, de Florii, in cadrul emisiunii UNIVERSUL CREDINTEI de la ora 8 de pe Programul 1 al TELEVIZIUNII ROMANE. Rugati-va si pentru mine ca sa pot sa-L marturisesc pe Domnul cel Inviat in continuare. Astept reactiile si sugestiile voastre. Cu drag, in Numele care este mai presus de orice nume, Cristi!

Nota redactiei: Dumnezeu sa va intareasca in lucrarea la care v-ati “injugat”…

Epilog: Visez o prabusire a lumii intr-un “normal ideal”

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: