The Salt Street Journal nr. 54



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.54 / 1 mai 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Marin Cantea, Dan Gheorghiu, Lena Grigoroscuta, Chris, Beni Fitui

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Intersectii, "Temnita grea", Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, O Magdalena unica..., "De ce plangi, pe cine cauti?", Interviu cu Claudius, Polemici cordiale, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial
(ultima parte)

Sunt unii care nu vor calca prin "iarba vietii", ci doar vor pluti, zapaciti, intre un alt dormitor si o alta sala de mese.

Ochii lor vor privi doar la cei puternici, la cei masivi care pot lovi. Dar privirea lor intr-o zi se va oteli, si ei insisi vor deveni "puternici", iar ceilalti, veniti dupa ei, vor cauta privirea lor. Si totul ca intr-o scoala unde se preda o singura lectie, aceea de a supravietui. Cat despre scoala normala, acolo Invatatorii sunt lipsiti de rabdare si ca atare se folosesc de manualul "Ignora si Nu Te Implica".

Sunt unii care nu vor iesi nicicand din labirintul identitatii.

Ochii lor exprima un eu primordial si absolut, dar fara trecut, caci "nu stiu de cand mama n-a mai fost pe aici...", si fara viitor, caci "poate imi gasesc "parinti" sa ma scoata de aici". Identitatea lor se citeste cel mai bine in palme, acolo unde este scris numele lor ca niste stigmate. Identitatea lor se citeste cel mai bine in ochi, acolo unde se poate cunoaste cel mai mult despre gingasie si afectiune.

O zi impreuna cu Dora, Alexandra, Madalina, ... O zi in care se faceau pregatiri pentru cea mai mare serbare, serbarea lui Hristos... (chiar daca domnul Director nu va veni, chiar daca mama si tata nu vor veni, chiar daca...).

O zi impreuna cu Dora, Corabia, Pamela, ... O zi, doar o zi si e de ajuns sa fie asezata ca stavila impotriva erei care vine: Era Oamenilor Singuri.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ia cu tine si...



Prima stire

- Salutam toti credinciosii care au sarbatorit in aceasta duminica Pastele. Hristos a inviat!
- In zilele de vineri 5 Mai si sambata 6 Mai, in Biserica Crestina Baptista Nr. 1 din Iasi vor avea loc intalniri de studiu biblic pe marginea cartii Apocalipsa, intalniri ce vor fi sustinute de fratele Beni Faragau.

M. P.



Cuvantul

Eseu despre drama

Exista o drama in insusi faptul de a fi om. A fi om inseamna a fi doritor, cautator si "devorator" de drame. A fi neobosit si ingenios in straduinta de a-ti crea propria drama este a fi om. Existenta dramei incepe cu existenta omului. Inainte ca pamantul sa se fi transformat intr-un paradis al dramei, a existat drama caderii, ai carei protagonisti au fost Adam si Eva..., dupa care a urmat explozia pricinuita de deschiderea "cutiei Pandorei": drama crimei, a singuratatii tacute, lacrimande si ravnitoare, a iubirii neimpartasite, a iremediabilei neimpliniri... Exista suferinta si apasare doar in a te gandi la Drama. Dar exista o drama in a te gandi la nimicnicia propriei tale drame.. drama ta - o drama intre milioane de drame... drama ta - o alta drama "sub soare"... activa, vie unica, vie... doar pentru tine.

O desertaciune a suferintei, un iluzoriu al dramei.

Se poate ierarhiza suferinta si drama? Poate.. Totusi daca ar exista, cele mai mari drame nu ar fi cele nascute din iubire, din singuratate, ori din neimplinire, ci cele care isi au radacina in prostie, in nesimtire, in imbecilitate...

Drama... limita oricarei drame este o drama si mai mare. In faptul de a fi in viata este o drama: drama neputintei, in a muri exista o drama: drama iremediabilitatii. In a fi crestin este o drama: drama vesnicei renuntari...

Oare Dumnezeu "traieste drame"? Exista la EL, Ziditorul, o drama in a fi creat omul? Exista, fara indoiala, o drama in actul rastignirii Mantuitorului. Drama mortii lui Hristos cunoaste ceva absolut si plasat la un alt pol: Invierea. Cate drame se topesc in Inviere?

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

Cristos a inviat!

De ce este atat de important faptul acesta? De ce evenimentul unic de acum doua milenii domina istoria? Pentru ca invierea si crestinismul raman in picioare sau se prabusesc impreuna! Pentru ca mormantul gol constituie leaganul Bisericii crestine. Daca semnificatia invierii este o problema pur teologica, faptul in sine tine de istorie; una reala, veridica. Avraam, de care este legat direct iudaismul, Budha a carui moarte discipolii sai au considerat-o o "cumplita plecare", Mahomed mort la Medhina (iunie 632 D.C.), ocupa azi niste morminte devenite astazi locuri de pelerinaj si... cam atat. Doar mormantul lui Cristos, pomenit de 32 de ori in Evanghelii, este gol si dupa 20 de secole hraneste cu aceeasi putere: moartea este definitiv invinsa!

Multi (pseudo)istorici au incercat sa combata veridicitatea invierii prin diverse teorii: Cristos nu a fost mort, ci doar lesinat, trupul Sau a fost furat (de cine, nimeni nu avea interes), cei ce pretind ca L-au vazut dupa Inviere ar fi avut halucinatii, sau ca ar fi fost doar o confuzie de morminte. Fals! Totul paleste in fata consecintelor reale ale Invierii Domnului Cristos: viata schimbata a atator oameni, un nou mod de viata!

Cristos a inviat triumfator asupra mortii si pacatului, pentru a ne spune ca si ai Sai vor invia pentru a domni cu El; ceilalti vor invia, de asemenea, dar pentru judecata (Daniel 12.2).

Dincolo de comentarii, de interpretari, de speculatii si controverse, ramane o certitudine - afirmatia Domnului Cristos: "Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor!" (Apocalipsa 1.17-18)


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

Exercitii de intelegere IX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Dar ce deosebiri sunt intre penticostali si adventisti?



Danut Manastireanu

Biserica Penticostala se deosebeste prin accentul pe care-l pune pe harisme, fata de Biserica Baptista si de Biserica Crestina dupa Evanghelie, mai apropiate intre ele, din punctul de vedere al doctrinei si al practicii bisericesti. Acestea, impreuna cu adventistii, formeaza cultele neoprotestante sau evanghelice. Cei doi termeni sunt sinonimi. Deci, penticostalii se deosebesc de ceilalti evanghelici prin accentul pus pe darurile spirituale si, mai ales, pe anumite daruri pe care, in mod tehnic, in teologie, le numim daruri-semne - darul vorbirii in limbi, darul vindecarii, si alte lucruri de genul acesta - care in alte traditii crestine sunt considerate ca fiind depasite sau nemaiexistand in biserica.

Adventistii au ca element specific principal, care-i deosebeste de celelalte confesiuni evanghelice, ziua speciala de sarbatoare, care nu este duminica, asa cum se intimpla in cazul celorlalte biserici evanghelice, ci sambata, numita si Sabat.

Dorin Popa: Ca si la evrei...

Danut Manastireanu: Da, ca si la evrei...

Dorin Popa: Exista o apropiere intre adventisti si evrei?

Danut Manastireanu: Exista intr-adevar o apropiere in acest sens, cit si in sensul utilizarii anumitor reguli de alimentatie cu caracter religios. De exemplu neacceptarea carnii de porc sau a anumitor tipuri de hrana. In rest, Biserica Adventista este o biserica crestina, care accepta dumnezeirea lui Hristos si celelalte dogme centrale ale crestinismului.

Dorin Popa: Dar toate cele pe care le-am enumerat pana acum accepta dogmele bisericii crestine si invierea lui Hristos.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Spre deosebire de celelalte biserici istorice insa, evanghelicii considera ca doar Sfanta Scriptura este o baza de credinta - nu si traditia, desi este necesar, probabil, ca teologia evanghelica sa reconsidere cindva locul traditiei. Acesta este insa un subiect prea vast si complex ca sa-l abordam acum.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eugen Grigoroscuta



Intersectii
(Perspective politice)

E prea frumoasa, prea incarcata de semnificatii sarbatoarea Invierii Domnului Isus Cristos, pentru a o contamina cu mizeria politica, fie si printr-un scurt articol intr-un colt de pagina - pardon, de ecran. Chiar si asa, nu pot face abstractie de o noua gafa a presedintelui, care, cu ocazia Pastelui, a felicitat (printre altii) cetatenii de religie musulmana!? - de altfel, laudabila intentia. Cum a fost posibil? Simplu: probabil consilierul sau in astfel de probleme, calugarul Vasile, era plecat in concediu. De studii!


(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")

Marin Cantea



"Temnita grea"
(ultima parte)

"Toate aceste exemple mi-au fost spre zidire"

Pr. Mihai Lungeanu: In aceeasi celula a stat parintele Valeriu Gafencu. A facut foarte multe poezii. Una spune asa: "Mi-s ochii tristi si fruntea obosita / de-atata asteptare si rabdare / mi-e inima bolnava, istovita / de grea si indelunga alergare / si plange ca o pasare ranita. / Cand ochii mei inchid si cad in mine / plutesc si sui Golgota pana sus / O voce, un ecou din adancime / imi spune - viata e sus / margaritarul lui Hristos e-n tine". De la el am invatat multe lucruri despre rugaciunea inimii, caci era un traitor al rugaciunii inimii.

Parintele Ioja Sinesi era un preot din Banat. Din intrebarile pe care mi le-a pus el, mi-am dat seama ca el practica rugaciunea inimii, caci m-a intrebat de niste semne pe care mai tarziu le-am aflat de la altii si din Filocalii.

Parintele Iscu Gherasim, de la manastirea Tismana, era bolnav in ultimul grad. Statea langa patul lui generalul Todirescu, fostul comandant al jandarmeriei pe tara in timpul regelui Carol si al lui Antonescu. Acesta spunea mereu ca nu are pacate. Inainte de a muri i-a spus parintelui Gherasim ca vrea sa se marturiseasca. Parintele, muribund si el, a ingenunchiat langa patul lui si i-a facut spovedania. Si generalul a murit marturisindu-se. Exact talharul de pe cruce. Parintele Gherasim imi spunea: "Frate Mihai, nu-ti dai seama ce vad cand inchid ochii. Nu pot sa spun ce frumuseti vad cand inchid ochii". Avea niste dureri crancene, avea si cancer la stomac, si tuberculoza.

Gicu Jimboliu, un baiat care si-a pastrat fecioria neintinata, de o puritate sufleteasca nemaipomenita, in 6 luni de zile a ajuns sa dobandeasca darul rugaciunii inimii. A murit si el in inchisoare.

Gavrila, greco-catolic, a fost chemat la poarta sa devina informator. A refuzat categoric. I-au oprit medicamentele si a murit.

Lui Eduard Maschievici, romano-catolic din Iasi, i s-a spus: "Ti-a venit pachetul cu medicamente. Daca accepti sa devii informatorul nostru, primesti pachetul". "Domnule, eu n-am invatat asa ceva, eu nu pot fi tradator al lui Hristos". "Pleaca inapoi si mori". S-a intors inapoi si a murit.

Samuila, un elev din Bucuresti, facea trigonometrie pe nisip. Intr-o zi a venit un lot de bolnavi, Sobieschi Emil printre altii. Fusese turnator la canal si cazuse. Cand l-a vazut Samuila, care a fost cu el la canal, i-a zis: "Fratele meu" si au inceput sa planga amandoi. Din momentul acela Sobieschi a devenit crestin. Iata dragostea cum a topit inima unui om.

Sava Ilie, student, a trecut prin Pitesti si a fost batut de unul care a a fost adus dupa dansul, cu tuberculoza. Acesta ii spunea: "Mai Ilie, iarta-ma. Am fost slab, am crezut ca scap". "Nu-i nimica mai, te-am iertat de atunci". Si l-a iertat. Capitanul Cucu, un invalid de razboi, decorat cu ordinul "Mihai Viteazul" clasa a I-a, a fost batut numai in cap. Si ii facusera capul ca o banita. M-am dus la dansul, eu ii faceam injectii, si-i spuneam: "Iarta-i mai Cucu, toti murim". "Ii iert", a raspuns acesta.

Doctorul Banu Constantin facuse multa inchisoare in trecut. Prin 1939 a fost prin lagare. Trebuia sa-i impuste. El, disperat, a inceput sa planga: "Ce fac domnule, ne impusca domnule?". Si unul, care era cu dansul, a zis: "Nu te teme domnule, ca avem mantuire in Hristos". Era evanghelic. Din momentul acela doctorul Banu s-a facut crestin. El avea darul lacrimilor. In momentul in care se ruga incepeau sa-i curga lacrimile, ca si cum ar da drumul la robinet. Si se terminau cand termina rugaciunea. Dar asta nu datorita unui sentimentalism exagerat, ci fiindca avea acest dar. De la parintele Aurel Popescu am invatat multa teologie. S-a imbolnavit de tuberculoza meningiala si a murit. Dar apoi, in patul lui am ajuns eu si mi-a spus vecinul de pat ca parintele a stat o saptamana in coma si spunea mereu: "Doamne, de ce atata suferinta?". Dupa un timp a inceput sa zica: "Da, am inteles, acum inteleg de ce, da Doamne ai dreptate". Si a murit. Ionas Plopeanu spala rufele la toata lumea in plina iarna, cu apa rece.

Am cunoscut la Aiud, o persoana care inainte de inviere, se pregatea cu post o saptamana intreaga si medita. A fost arestat cu un Nou Testament la el. Era o traducere neoprotestanta, format mic. L-a taiat frumos, l-a rasucit, la bagat in paine si a pus deasupra marmelada. Si l-a introdus in inchisoare. Si a invatat Noul Testament aproape pe de rost. Toate aceste exemple mi-au fost spre zidire. Chiar exemplele negative pe care le-am vazut. Pentru ca, daca atunci cand au inceput bataile, in prima noapte am incetat sa ma rog, daca a doua zi nu ma mai rugam, ma prabuseam si eu cu altii. Eram la disperare. Dar crucea daca este inteleasa si primita este sfanta, este imbracata in raze de lumina si caldura. Toti traim patimile Mantuitorului, murim cu El, ne ingropam cu El, ca sa inviem cu El.

© Foaie - publicat prin amabilitatea revistei


(dialogul acesta se poate citi integral in “Mihai Lungeanu, amintiri din detentie")

Referitor la textul din numarul trecut am primit la redactie urmatorul mesaj: Multumesc mult pentru frumusetea acestui ultim numar. Am sa duc articolul despre Richard Wurmbrand la dinsul si la sora Sabina Wurmbrand. Sunt sigur ca le voi face o bucurie. I-am vizitat cu un grup de credinciosi baptisti in simbata dinaintea Pastelor (cele din America). Am cintat, ne-am rugat, sora ne-a spus citeva ginduri duhovnicesti. Cu dinsul am stat mai putin. A cintat incetisor citeva strofe de cintare cu noi. L-am rugat sa se roage pentru piine, caci am avut si Cina Domnului impreuna. Va trimite tuturor, mai ales celor din Romania, mult har si multa bucurie in Christos. - Daniel Branzai, Los Angeles

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Nicolae Steinhardt - DARUIND VEI DOBANDI
"Fericit este acela care nu se va sminti intru Mine"

"Alt mare scandal este rastignirea: Spectacolul Divinitatii pironite pe lemnul batjocurii si blestemului. Rusinoasa, infama, ticaloasa moarte prin spanzurare pe lemn, dupa ce omul a fost batut, palmuit, biciuit, scuipat, incununat cu spini si imbracat in deradere cu halmida rosie (cu "purpura mincinoasa"). Iata-L pe Fiul lui Dumnezeu acoperit de rani, sange si vanatai, atarnat intre doi talhari, redus la cea mai abjecta conditie rezervata corpului omenesc! Scandalul rastignirii (si al lectiei: Iata omul) e intrecut doar de al Euharistiei: Daca nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu...

"Fericit este acela care nu se va sminti intru Mine", graieste Domnul. Noi nu ne-am smintit si nu ne-am scandalizat de surprinzatoarele Lui actiuni si decalaratii, noi am intuit caracterul lor mantuitor. Noi, spre deosebire de farisei, am inteles ce fel de "scandal" a tinut Hristos sa iste. Nu spre pierzare, ci spre zidire. Spre inteleptire, nu spre inselare. Spre luminare, nu spre zapacire..."

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

''Intoarcerea fiului risipitor''
(gravura 15,8 x 13,7 cm; Amsterdam, Rijkspentenkabinett; 1636)



Fiul s-a prabusit in bratele tatalui, tatal care a avut marea dragoste sa-l astepte. Fiul a recunoscut: "Am gresit tata, iarta-ma!". Rembrandt a realizat din umbra si lumina frumusetea iertarii, iertarea unui parinte... Batrinul tata si-a cuprins fiul si a uitat... a uitat greseala. "Intoarcerea fiului risipitor"… As vrea sa traiesc minunea reintoarcerii... as vrea sa vad cum se intorc lacrimile in ochii nostri, as vrea sa vad cum dupa ceasuri de pribegie iubirea se intoarce in inimile noastre... As vrea sa simt adinc in sufletul meu urma lasata de pasul lui Isus pe albastrul cerului in clipa intoarcerii Sale. Cred ca exista un Paradis unde iubirea si iertarea n-au fost rastignite de noi, in acest loc Il voi vedea eu pe Isus. "Intoarcerea fiului risipitor" ar fi frumos sa cunoastem toti maretia smereniei unei intoarceri totale...

Artistul. E ultima oara cind incerc sa vreau sa explic ce inseamna un artist. Am trait printre artisti multi ani si i-am vazut lucrind, i-am vazut furiosi, i-am vazut iubind, i-am vazut in clipe de glorie. Si nu i-am cunoscut deloc. Un artist a murit intr-o vara si nici macar nu i-am vazut mormintul. Imi pare rau de moartea lui si as dori sa stiu ca e in cer acum, dar nu pot sti asta. Ultima oara cind l-am vazut era groaznic de slab si trecut. L-am salutat si am vorbit putin... mi-a cumparat o portocala... i-am vazut miinile cum ii tremurau si mi-am spus ca nu e drept. Cind a murit avea, cred, vreo 46 de ani si stiu ca a lucrat pina in ultimele clipe. Cind venea la ore obisnuia sa-mi spuna ca sunt lenesa si va trebui sa lucrez mai mult... imi aduc aminte ca citeam cu el ziarul. A fost o zi cind i-am vazut haina rupta si mi-a fost mila... stiu ca picta asa frumos. "Exista un loc in univers unde se iubesc bucuriile. Pe umar de gind dorm asa multe zimbete... zimbete ce lasa urme. Acolo in urmele acelea m-am cuibarit eu si mi-am spus ca aici e micul meu univers in care se iubesc bucuriile. Si bucuria mea esti tu..."

Artistul. Ma voi duce l-a mormintul lui, ii voi duce o floare si nu vreau sa intreb nimic. Nu mai pot vorbi despre oameni...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach (1685 - 1750)

Missa in si minor (Missa inalta sau Marea missa catolica)

Partea centrala a lucrarii - Credo (Symbolum Nicaenum, cum a intitulat-o Bach, deoarece contine portiuni ale Crezului de la Niceea) - este incadrata de doua parti glorificatoare (Gloria si Sanctus), alcatuind un ansamblu tripartit flancat de partile extreme ale Missei (Kyrie si Agnus Dei), amandoua pe cuvinte de implorare a indurarii. Muzica este marcata de mari desfasurari corale, conceptie fireasca intr-o lucrare bazata pe succesiunea unor imagini spirituale canonizate de ritualul liturgic si nu pe derularea unei actiuni.

Cel mai puternic relief expresiv este atins in dramaticul cor Crucifixus din centrul intregii lucrari. Linia melodica a actului rastignirii Domnului Isus (intercalat in partea Credo a Missei) a fost conceputa de compozitor sa se desfasoare in registrul bas al orchestrei, coborand cromatic din treapta in treapta, pe intinderea a patru masuri, descendenta ce se repeta de 13 ori. Pe ultima ei revenire se face legatura cu episodul urmator, creandu-se impresionantul contrast dintre tragismul crucificarii si miracolul invierii, glorificat de tutti (vocal si instrumental), in sunetele biruitoare ale trompetelor. Desi i s-a impus compunerea Missei pentru ritualul catolic, Bach reuseste sa se detaseze de specificul static al imaginilor din acest ritual si sa gandeasca fluent, legand tablou cu tablou, imagine cu imagine, intr-o perfecta unitate a contrastelor si diversitatilor. Se face remarcata prezenta unor mijloace de expresie de mult parasite, cum ar fi intonatiile gregoriene din Credo sau Confiteor, carora Bach le da noi valente, imbinandu-le foarte reusit cu procedeele moderne.

(Bibliografie: Ioana Stefanescu - O istorie a muzicii universale)

Cristos a inviat! (si in inima mea…)

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

EXIL

Drept cort n-avem aici decat Iubirea
Cand trec 'naltimile prin vai pe rand
Si orbii-si capata-n potir privirea
Si pruncii canta-n leagan osanand.

De neam intai ne tragem din Lumina:
Nu poate Cerul in mormant sa stea
Cu cat tarana-n oase se-nstraina
Se-apropie-n vazduh Coroana grea.

E nimbul greu si Tarmul e departe
Ca sa-l stravezi te poate cuceri
O Usa stramta numai ne desparte
Pan' goarna bland pe ochi ne va trezi.

8 iunie 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Despre adolescenta (IV)

Adolescenta nu este o perioada tocmai usoara a vietii fiecarui individ. In fiecare adolescent se da o mare batalie intre ascultarea, supunerea, renuntarea la mandria specifica fiecarui adolescent (mandrie care este mult amplificata in aceasta perioada) si respectul fata de parinti, intre docilitatea acceptarii dificultatilor materiale si emotionale ale celor din jur si renuntarea la tot ceea ce isi doreste si nu poate avea, intre tandretea prin care vrea sa se exprime si timiditatea de a nu se arata vulnerabil intr-o maniera infantila, de-a nu fi dezarmat de interdictiile pe care cei mai mari i le impun.

Tanarul adolescent este incurajat, stimulat sa infrunte lumea exterioara caminului familial, de-a se iubi pe sine fara nici o urma de indoiala, de a-si asuma propria libertate si de a-si castiga identitatea propriului corp pana va ajunge sa fie in locul parintilor lui.

Corpul adolescentului devine oglinda care absoarbe atentia critica a celor din jur si orice remarca nepotrivita il va deranja si va declansa un adevarat chestionar de intrebari cu privire la corpul sau. Este foarte importanta stabilitatea si pozitivismul imaginii de sine pentru ca sentimentele de siguranta sau nesiguranta pe care le traieste tanarul vor influenta intreg sistemul de relationare cu ceilalti. Ele contribuie in mod decisiv la formarea imaginii de sine si a stimei de sine.

Ceea ce este tragic pentru adolescenti este singuratatea. Oricat de protectori ar fi parintii si oricat de mult ar incerca sa-i puna la adapost de unele experiente prin care adolescentii oricum trebuie sa treaca, multi dintre ei devin niste "singuratici", inchisi in propria lor lume, ca o carapace care nu face altceva decat sa-i striveasca cu timpul. La realizarea acestui lucru contribuie parintii care ii retin in "foisorul parental" dincolo de varsta adolescentei. Este propria timiditate a parintilor transferata asupra copiilor care vor trai in permanenta sentimente de culpabilitate, considerand mereu ca nu sunt suficient de buni ca parintii lor si ca mai au mereu ceva de realizat.

Parintii se vor ascunde mereu in spatele afirmatiilor de genul ca au facut tot ce-au putut pentru ca proprii lor copii sa fie protejati si sa-si construiasca de pe acum "arme" pentru viitor printr-o supraincarcare materializata in studii, ore suplimentare, diplome, burse sau chiar relatii afective impuse. La cealalta extrema, a parintilor prea indiferenti si nepasatori, imaginea este si mai sumbra: esecuri scolare, complexe, un comportament afectiv necontrolat care duce la perturbari si manifestari deviante.

Unde se afla echilibrul intre modelele parentale? Greu de zis...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Al 13-lea razboinic

Incepand cu data de 28 IV la Cinematograful Victoria ruleaza filmul "Al 13-lea razboinic". Titlul incearca sa fie sugestiv in privinta continutului filmului. Intr-adevar, filmul este istoric si prezinta faptele de vitejie ale unor razboinici din tinuturile nordice ale Europei. Ideea lui "al 13-lea", care este adaugat la numarul 12, la un numar oarecum plin si complet duce cu gandul la intamplari si fapte care nu pot fi infaptuite de cei prezenti (care sunt 12), ci ei au nevoie inca de un ajutor, un al 13-lea om, si astfel vor izbandi. Putem sa ne amintim de inca un film cu titlul la fel de sugestiv si anume "Al saselea simt". Acolo, iarasi, pentru ca lucrurile sa intre in fagasul lor normal sau mai bine zis dorit, era nevoie de un om cu inca un simt special adaugat la cele 5 obisnuite naturii umane.

Filmul prezinta amintirile unui tanar print arab (in rolul caruia joaca Antonio Banderas), care este nevoit sa plece din tara sa, ca ambasador in tinuturile nordice ale Europei. In calatoria plina de peripetii se imprieteneste cu un print razboinic nordic. Acestuia ii cere ajutorul un fiu de rege, al carui tinut este masacrat de adeptii unui cult religios foarte sangeros. Pentru a putea fi dat acest ajutor era nevoie de 13 razboinici, cate un om pentru fiecare luna a anului (pentru ei anul avea 13 luni). Al 13-lea razboinic nu trebuia sa fie nordic si printul arab le va oferi ajutorul sau. Cei 13 razboinici sunt pusi sa lupte cu oameni fara frica si foarte sangerosi. In fata unui dusman foarte puternic vor intelege ca "castiga lupta cel care este motivat s-o castige. Cand lupti cu un dusman mai puternic trebuie sa-i distrugi mai intai motivatia sau vointa, pentru ca sa-l invingi".

Cu jertfa, vitejii razboinici vor invinge.

Iata rugaciunea din urma a arabului: "Multumesc lui Allah caci am trait printre oameni care si-au dat viata si si-au varsat sangele, pentru altii, si pentru ca eu sa ajung barbat si un destoinic slujitor al lui".

***

La aceste sarbatori, doresc cititorilor amintirea atat a faptelor trecute cat si a celor prezente, pentru ca Hristos sa fie slavit in veci.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Lena Grigoroscuta



O Magdalena unica...

Ma intreb uneori de ce traiesc in anul 2000, de ce nu am fost contemporana cu Domnul Isus. De ce nu am fost acea Magdalena care a trait bucuria unica de a fi prima persoana ce l-a vazut pe Domnul Cristos dupa inviere si a carei voce a vibrat intaia oara cand a rostit: "Cristos a inviat!"?

Si cred ca stiu de ce… Poate acum 2000 de ani as fi fost acuzator in marele Lui proces, nicidecum acea Magdalena unica… Si totusi Domnul ei este si Domnul meu personal din ziua in care L-am vazut viu in viata mea. Iar astazi, cand milioane de oameni afirma, de multe ori mecanic, "Cristos a inviat!" imi doresc ca viata mea sa fie insusi raspunsul "Adevarat a inviat!". Cea mai mare bucurie este insa ca as putea fi ultima persoana care rosteste "Cristos a inviat!" inainte de intalnirea cu El in vazduh. Dar pana atunci, voi spune acest adevar cu aceeasi bucurie si recunostinta in acest mileniu sau in urmatorul…

Eduard Orasanu



"De ce plangi, pe cine cauti?"
(ultima parte)

In cea dintai zi, in prima luminata dimineata, o femeie a cuprins necuprinsul. In sufletul ei… Si ce te faci cand El te opreste, te trezeste: "Nu Ma tinea…" Realizezi ca e doar inceputul, cunoasterea nu e deplina, inca de neatins, de nepastrat. Da, este o umbra de tristete, dar cat "soare" de bucurie! - Eu sunt Infinitul, Sfintenia, Vesnicia - nu Ma limita! Nu pune zid in jurul Meu! Nu te amagi cu exclusivitatea! Ma voi sui la Tatal Meu (Eu, Cel nascut din Tatal, mai inainte de toti vecii…). Ma voi sui la Dumnezeul Meu (Eu Cel care M-am facut om si M-am intrupat…).

Sa fie esenta si miezul structurii feminine imbratisarea, cuprinderea, sa fie pastrarea, cresterea si iubirea? Iubirea celui imbratisat. Ori, dimpotriva, imbratisarea inseamna nevoia de proprie ocrotire si mangaiere? Imbratisarea inseamna abandonare in grija celui ce te iubeste, caci altfel ai sa te abandonezi!

In cea dintai zi, femeia (cautarea) este investita cu o misiune. "Du-te la fratii Mei…" Vesteste celor care vor vesti! Spune celor ce vor spune! Ce? HRISTOS A INVIAT!


(textul “De ce plangi, pe cine cauti?” poate fi citit integral in "Eduard Orasanu – De ce plangi...")

Chris

Interviu cu... Claudius (III)



Chris (foto: SSJ)

Crezi ca acum printr-o activitate solo ti-ai gasit, in sfarsit, identitatea artistica?



Claudius (foto: “HAR”)

Sincer, nu mi-am dorit o activitate solo. In urma desfiintarii grupului CRISTIA, ma gandeam sa renunt la genul acesta de muzica. Oricum, doream sa cant intr-o orchestra simfonica dat fiind faptul ca am absolvit Academia de Muzica. De fapt am si cantat un an de zile in orchestra Filarmonicii din Sibiu. Cu trupa One am colaborat doar. Albumul "Camara cu cantece" a fost o alta incercare, iar aceasta se datoreaza în mare parte prietenilor mei care, cunoscand piesele, m-au incurajat sa le inregistrez. Pana si titlul albumului ii apartine lui Calin Valean, care m-a ajutat mult. Despre o activitate solo pot vorbi foarte putin. Cele aproximativ 15 concerte in care am prezentat albumul sunt prea putine pentru a putea vorbi de o "cariera" de cantautor. Cat despre identitatea artistica, si despre ea este cam devreme sa vorbim. Sunt bucuros ca mi-am gasit identitatea de crestin, si asta datorita unor prieteni foarte dragi ca Ella Marza si Gelu Lup. Ei mi-au dat un exemplu personal extraordinar si am avut multe discutii. Multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea prieteni si totodata pentru identitatea pe care o am in Hristos.

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Beni Fitui

Polemici cordiale

Stimata Redactie,

Primesc revista Dvs. aproximativ de la aparitia ei. Se pare ca, cu cat esti mai mult cu cineva in "contact", cu atat mai putin reusesti sa-l cunosti. Este si cazul la care vreau sa fac referire in cele ce urmeaza, vis-a-vis de interventia Domnului (sau fratelui) Danut Manastireanu, din ultimul numar al revistei Dvs.

In primul rand, v-as ruga sa faceti clar pentru mine, daca redactorii revistei Dvs. sunt toti credinciosi, respectiv apartin unor biserici crestine evanghelice? (ca sa nu folosesec termenul "nou-testamentale" care probabil deranjeaza pe chiar unul din redactorii Dvs.). Daca raspunsul pe care il anticipez va fi afirmativ, atunci ingrijorarea mea poate fi reala avand in vedere interventia Domnului (fratelui) Danut Manastireanu care a fost deranjat pur si simplu de termeni biblici consacrati - suflete - folositi atat de autorii Bibliei (vezi Fapte Ap. 2:41 si altele) cat si de traducatorul in limba romana a Bibliei, respectiv, Dumitru Cornilescu precum si de versiunea King James a Bibliei in limba engleza. Apoi, sa folosesti expresia: "limbaj de lemn evanghelic" mi se pare cel putin arogant, daca nu tendentios, atunci cand, pur si simplu, provoci pe altii sa nu mai foloseasca limbajul consacrat din Biblie, pe motivul ca acesta n-ar mai corespunde pretentiilor lingvistice ale cuiva. Cum se justifica insa in astfel de circumstante, cei ce scot sau inlocuiesc cuvintele Scripturii, dupa bunul lor plac si in raport de parerile lor personale neautorizate, cand acestia vor fi pusi fata in fata cu avertismentul din Apocalipsa 22:18-19? Am folosit expresia "neautorizat", intrucat nu cunosc ca domnul Manastireanu sa fie unul din liderii bisericilor evanghelice din tara cu forta de decizie in astfel de probleme de doctrina biblica, si nici ca facand parte dintr-un oarecare colectiv autorizat de traducere intr-o noua varianta a Bibliei (si sper sa nici nu ajunga vreodata daca nu-si va revizui parerile - o spun asta numai din dorinta de a nu-si atrage judecata aspra a Domnului asupra sa).

Apoi, expresia "botez nou-testamental" este uzitata, impamantenita in bisericile evanghelice din tara, tocmai pentru a face o distinctie clara intre forma concreta de savarsire a acestuia in aceste biserici, in total contrast cu ceea ce marea majoritate a romanilor inteleg prin botez in apa (care poate fi administrat si copiilor dupa nastere). Cand foloseste cineva expresia de "botez nou-testamental" cred ca este clar tuturor, ca acesta se administreaza numai unor oameni nascuti din nou si la o varsta cand nasterea din nou (din apa si din Duh) poate avea loc.

Apoi expresia "vaci sfinte", cred ca a fost folosita mult peste tonul general folosit si adecvat subiectului dezbatut in contextul la care fac referire, si despre care cred ca cel ce a folosit-o este in cunostinta de cauza.

Apoi, imi pare rau ca acelasi domn, Manastireanu spunea intr-un interviu ca dumnealui "ii place Romania, daca n-ar locui romani in ea"!! Ce dezamagire pentru un roman, care a fost obligat sa-si paraseasca tara (nu care ar fi avut ocazia sa plece de mai multe ori, dar n-a facut-o) sa se intalneasca la marginea lumii, cu astfel de "meditatii" despre propria-ti tara?! (chiar daca Iorga in alt context a folosit-o candva).

Cu respectul pe care il acord activitatii Redactiei Revistei Dvs. doresc sa va spun ca am indraznit sa intervin in acest mod, in baza dreptului la replica pe care banuiesc ca il ofera oricui si revista Dvs., avand in vedere faptul ca pentru mine ca si credincios evanghelic (nou-testamental) si in acelasi timp avocat de profesie pentru care jocul cu cuvinte poate constitui si "probe" (pe care fiti linistiti, nu le voi folosi in aceasta situatie), a fost socant sa constat ca redactia Dvs. impartaseste propuneri de inlocuire si adaptare a limbajului biblic, pe care nici noi cei din Diaspora, (unde incercarile de acest gen si lipsa de profesionalism in folosirea limbii romane creeaza astfel de circumstante), nu ne permitem sa le sugeram altora si nici sa le imprumutam; si aceasta numai din dorinta de a nu face compromisuri in privinta mantuirii oamenilor de care, fiecare din noi va raspunde candva.

In alta ordine de idei, doresc succes Domnului Manastireanu in activitatea de la WV International (domeniu in care si subsemnatul are o lunga participare), precum si pentru celelalte contributii aduse revistei.

Inca o data doresc ca Domnul sa va lumineze in orice privinta si m-as bucura sa primiti indemnul pe care l-am asternut intr-un spatiu poate prea mare, dar care din motive de respect pentru lucrarea ce o faceti, nu am pretentii a-l face public, pentru a nu crea animozitate si suspiciuni cu privire la colectivul redactiei.

(Australia)

Alina Simion



Un bob de sare

Azi mi-am amintit ce trebuia sa-mi amintesc demult. Mi-am spus ca e o pierdere de timp sa ma gandesc la ce am uitat ieri. Pentru mine ieri nu a fost o zi importanta decat, poate, doar pentru ca am simtit mirosul cozonacilor facuti de vecina mea. Dar azi e cu totul altfel, azi nu-mi doresc decat un singur lucru si anume sa va pot ura: "Hristos a inviat!", uitand ca maine, poimaine sau cine stie cand vantul va matura de pe alee coji de oua rosii.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Clipele ce-au trecut
au spulberat o poveste de dragoste,
au lasat fara suflare doua inimi zdrobite,
au creat mii de vise,
au visat mii de inceputuri si sfarsituri
omorand parca miile de clipe ce-au trecut.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Unii spun ca tinerii isi "vad" viata etapizat! In ce sens? Ei vad totul putin cate putin, pana ce mai trece o etapa, apoi se uita la alta si tot asa pana cand scapa tinta, scapa finalul.

Oare cei mai in varsta vad in ansamblu? E o intrebare la care nu am raspuns dar ma framanta… ma framanta deoarece de multe ori cei tineri sunt cei care intra in vizor! Oare ar fi corect sa dai exemplu un tanar si, de fapt, sa stii ca nici cei in varsta nu vad in ansamblu, si ei vad tot etapizat viata lor? Desigur ca sunt si cei maturi, care au darul de a vedea, de a nu pierde din obiectiv tinta.

Eu unul nu vad deloc viata etapizata, nu vad doar dupa primul deal, deja vad care este scopul si tinta mea. Toata viata este un lung sir de alegeri, un lung sir de renuntari dar si un sir lung de reusite. Cand spun un lung sir deja ma gandesc la un arbore (algoritmic), in care la orice optiune ai doua algeri. Daca ai ales, dupa aceea urmeaza o alta optiune si iarasi doua alegeri. Si acest lucru se intampla toata viata, deci este o oarecare etapizare in actiuni, in alegeri. Insa daca refuzi sa alegi doar pentru a nu pierde tinta, s-ar putea sa te trezesti pe un drum care nu mai are nici o alternativa.

Sunt tineri care vad in ansamblu, sunt insa si oameni maturi care privesc etapizat pentru mai multa siguranta. Oare ce este rau in faptul de a privi doar dupa deal, si apoi dupa alt deal… dar avand ca reper orizontul?

Imi vine in minte o melodie in care este vorba despre un tanar ce se afla pe un deal si avea de facut o alegere, insa era plin de entuziasm. Pe un alt deal se afla un batran ce privea in urma si isi analiza viata ce avea si reusite si nereusite, regrete… insa el era cel intelept care a ajuns pe acel deal si considera ca drumul lui a luat sfarsit… Un deal si apoi o vale!

Privind in vale s-ar putea sa nu mai zaresti varful dealului urmator… tinta unde trebuie sa ajungi si sa privesti inapoi… Dar daca vei privi doar spre varful dealului s-ar putea sa nu mai vezi valea…

Curier & Posta redactiei

Ovidiu & Lidia Etcu (U.S.A.): Va dorim Sarbatori fericite si acum cind ne amintim de Moartea si Invierea Domnului Isus, o sa va scriu o istorioara:

(partea a doua)

"Phylis, Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc si ma rog pentru tine". Phylis Cross a raspuns rece: "Poti sa nu te mai rogi pentru mine, sa stii ca nu ma impresioneaza, si nu sunt interesata". Edith a zis: "Bine, ma voi ruga in continuare, si il rog pe Dumnezeu sa nu ma ia acasa pina nu vei fi si tu parte din familia Sa. Dar Phylis a raspuns cu o ironie grava: "Niciodata nu o sa mai mori", si nervoasa a iesit din camera. De fiecare data cind Phylis Cross intra in camera, Edith ii spunea: "Phylis, Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc si ma rog pentru tine". Intr-o zi, Phylis Cross a spus ca a fost atrasa ca un fier de un magnet de camera unde era Edith. A luat un loc pe pat si Edith a inceput sa vorbeasca: "Ma bucur foarte mult ca ai venit, pentru ca Dumnezeu mi-a spus ca azi va fi o zi speciala". Phylis a intrebat: "Edith, tu ai pus fiecaruia intrebarea "Crezi in Paste?", dar pe mine nu m-ai intrebat niciodata. De ce?" Phylis, a spus Edith, de multe ori am vrut sa te intreb, dar Dumnezeu mi-a spus sa astept pina cind tu ma vei intreba, si acum pentru ca ai intrebat..." Edith a luat Biblia si a inceput cu istoria Pastelui, despre moartea si invierea Domnului Isus. "Phylis, tu crezi in Paste? Tu crezi ca Domnul Isus este viu si vrea sa locuiasca si in inima ta?" Phylis a raspuns: "Da, cred din toata inima mea, si vreau sa Il primesc pe Domnul Isus in viata mea". Chiar acolo, Phylis s-a rugat si L-a primit pe Isus ca Salvator. Pentru prima data, Phylis simtea ca nu mai merge ci este dusa de ingeri. Doua zile mai tirziu, Phylis a intrat in camera lui Edith si o intreba: "Tu stii ce zi este azi?" Phylis ii raspunde:
"Da, bineinteles, azi e Vinerea mare." Edity a raspuns: "O, nu pentru tine in fiecare zi este Paste. Paste fericit, Phylis!" In Duminica Pastelui, Phylis a venit la spital si dupa ce a facut un tur prin spital a mers la florarie si a cumparat niste crini pentru Edith, ca a vrut sa ii ureze, "Paste fericit". Cind a intrat in camera, Edith era culcata in pat cu Biblia mare cu coperta neagra in poala. Avea un zimbet dulce pe fata. Dar cind Phylis a atins-o pe Edith, a reazilat ca Edith murise. Cu mina stinga tinea Biblia deschisa la Ioan 14: "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca nu ar fi fost asa v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi cu Mine." Iar cu mina dreapta tinea la Apocalipsa 21;4. "El, Dumnezeu, va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tinguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintii au trecut." Phylis s-a mai uitat inca o data la trupul mort si apoi a ridicat privirile catre cer si cu lacrimi curgind pe obraz, a zis: "Paste fericit, Edith, Paste fericit!" Iesind din camera, a vazut doua studente asistente stind la masa. S-a apropiat de ele si a zis: "Ma numesc Phylis Cross. Voi credeti in PASTE?"


Prezentam mai jos urarile de Pasti primite la redactie la care raspundem:
Adevarat a inviat!

Daniel (Deva): Fie ca Sfintele Sarbatori de Pasti sa va aduca un strop de bucurie, lumina in suflete si mai ales sa va gaseasca sanatosi.

Fam. Pus (Deva): Draga REDACTIE, va multumim pentru frumoasa revista pe care o primim prin e-mail. Va dorim SARBATORI FERICITE IN DOMNUL!

Fam. Sandru (Deva): JOS IN VIA DOLOROSA... Cel Ce a murit pentru pacatele noastre sa straluceasca in viata fiecaruia si sa DOMNEASCA! Nu va intristati ca a murit, El este viu în vecii vecilor, moartea nu mai are nici o putere asupra Lui, si nici asupra celor ce se fac una cu El prin moartea Lui! ALELUIA, EL ESTE BIRUITOR! Dorim din toata inima ca Isus sa va umple vietile cu binecuvantari, iar Hristosul inviat sa fie marea BUCURIE a tuturor. HRISTOS A INVIAT!

Robert M & Co. (Los Angeles): Va dorim tuturor celor ce va truditi din greu cu editarea acestui Jurnal... saptaminal cit si celor ce se bucura de el!!! Rememorarea Invierii Mintuitorului nostru a fie cea care ne umple inimile de bucurie si de nadejde! Sa ne dea Domnul puterea de a ne iubi asa cum suntem, cu lipsuri, de a fi sensibili unii cu altii, mai ales intr-o lume in care violenta si deznadejdea se intilnesc la tot pasul. Multa Pace...

Doru, Aurica, Cristian si Emanuel Hnatiuc (Oradea): Dragii nostri, va dorim binecuvintarea lui Dumnezeu si de acest Paste si va salutam cu biruitorul salut: CHRISTOS A INVIAT!

Adina & Alice Niculita (Botosani): Sarbatorile de Pasti sa va aduca bucuria si pacea Invierii Domnului

Nota redactiei pentru Beni Fitui (Australia): Draga frate Benjamin, pe pagina noastra web avem o sectiune unde in cateva cuvinte ne prezentam (inclusiv apartenenta noastra confesionala). Termenii nou-testamentali nu deranjeaza pe nimeni, ci folosirea lor fara continut. Noi propunem un limbaj proaspat, si asta nu inseamna o lupta cu toate notiunile vechi, ci folosirea cuvintellor naturale, sincere si limpezi. Asadar, din acest considerent am fost de acord cu observatiile lui Danut Manastireanu. Referitor la celelalte aspecte ale mesajului dumneavoastra, noi nu putem raspunde, poate o va face Danut. Vrem sa subliniem ca el este doctorand in teologie la London Bible College. Cu respect, Eduard Orasanu

Multumim tuturor celor care au trimis urari cu ocazia sarbatorilor de Paste pe adresa redactiei, dar din lipsa de spatiu nu avem cum sa includem toate mesajele primite: Aurel Gacea, Cristian Moisescu, Florin & Ofelia Faur, Petrica Moisuc, Mircea Mitrofan, fam. Holos si Radu Pavel

Adevarat A Inviat!

Epilog: Am vazut un om plingind. Lacrimi... nimeni nu va sti ca au fost lacrimi si nimeni nu va putea sa le stearga. Sunt tristeti care te dor asa de tare si-ti provoaca atita teama, incit nu faci decit sa taci si sa-ti promiti ca nu vei mai vorbi niciodata.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: