The Salt Street Journal nr. 55



Saptamnal de cuvinte proaspete

Nr.55 / 8 mai 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Dana Foszto, Radu Mirza, Chris.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Jessica's style, "Mai tarziu", Interviu cu Claudius, Polemici cordiale, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

In Adunarile noastre intra atat de putini oameni straini, iar pe bancile ramase goale se asterne rutina si plictiseala. Si totusi soarele straluceste peste chipurile celor in varsta, iar ei, nostalgici, abia mai inteleg ce "tranzitie" si "democratie" sunt siliti sa traiasca. Cand unul se ridica si priveste senin spre randurile din spate, vede pe cei care sunt si pe cei care nu mai sunt...

In Adunarile noastre se inradacineaza atat de putini oameni aflati in deriva, iar printre bancile goale se traseaza prea multe linii paralele, intangibile. Si totusi soarele straluceste peste biserici construite din greu, cu efort si cu nervi, cu iubire, dar si cu comisie de cenzori; straluceste peste neodihna celor adulti, iar ei, compresati si intinsi de nevoi, fara lacrimi, duc o lupta cu ei, o lupta cu vazduhul si o lupta cu ispitele ce serpuiesc pe pamant. Cand unul se ridica si priveste senin spre randurile din preajma, vede pe cei ce in curand vor fi umbre si pe cei ce in curand se vor naste.

In Adunarile noastre intra prea putini "infometati" si "insetati" dupa viata, iar printre bancile goale taina ospatului se pierde. Si totusi soarele straluceste peste biserici construite cu prea multe ziduri invizibile asezate intre fiecare si fiecare, cu prea multe incaperi labirintice ce ascund taine, rugaciuni si imnuri, dar si egoism, compromisuri si tradari; straluceste peste zambetul celor tineri, iar ei, plini de vitalitate, ignora esentialul si tot amana, si alte culmi cuceresc. Cand unul se ridica si priveste senin spre randurile din fata, vede...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

IS 01 SSJ



Prima stire

Duminca, 7 mai, la Iasi a fost organizat un mars al tacerii la care au participat credinciosi de diferite confesiuni, prin care s-a dorit atentionarea opiniei publice cu privire la fenomenul dramatic al avorturilor. Marsul a fost organizat de Asociatia "Primul Pas", asociatie care vine in intampinarea femeilor cu sarcina nedorita. Acest eveniment este inedit pentru orasul Iasi, oras ce detine un loc fruntas in privinta avorturilor. Marsul a inceput la ora 12,30 in fata Palatului Culturii si s-a incheiat in Piata Natiunii.

Alina Simion



Privirea

In "privirea" mea din urma aminteam de intalnirea parintelui Galeriu cu studentii ieseni, si astazi voi arunca o noua "privire" asupra acelei intalniri. Inca o data am aflat ca, Dumnezeu e iubire.

Un Dumnezeu solitar nu poate marturisi iubire. Acolo unde exista un "Dumnezeu singur" e doar dreptate, in doi e iubirea celuilalt iar in trei e marturisirea iubirii. In Trinitate este o taina a comuniunii, a iubirii, dar o taina se pastreaza si in: Taina creatiei sta in iubire.

Actul revelator al revolutiei de la 1989 e jertfa, spre deosebire de revolutia de la 1789 si 1917. Nu ar exista durerile tranzitiei daca am trai in constiinta jertfei revolutiei din 1989.

Impresionanta este explicatia parintelui Galeriu cu privire la cele rostite de Mantuitor pe cruce: "Iata fiul tau; iata mama ta.", si anume ca in femeie este misterul jertfei. Viata cea noua traieste din jertfa ei, din iubirea ei. In Vechiul Testament se face precizarea supunerii femeii fata de barbatul ei: "Atrasa vei fi de barbatul tau si el te va stapani". Dar odata cu nasterea Mantuitorului, Dumnezeu elibereaza femeia de sub un anumit tip de sclavie, supunere, si o aseaza in demnitate si curatenie alaturi de barbat. Prin raspunsul Mariei dat arhanghelului Gavril "Eu nu stiu de barbat" este marturisita nu numai inocenta si puritatea, ci si mirarea, apoi disponibilitatea si libertatea de a i-se “intampla” o minune, chiar daca aceasta se petrece independent de barbat. Aceasta inocenta, puritate, mirare, disponibilitate si libertate deschide “drumul” scoaterii din osanda pacatului. Este inceputul, izbavirii, transformarii, emanciparii statutului de femeie, de om. Aceasta izbavire, emancipare se poate petrece dincolo de barbat, dar nu si dincolo de Dumnezeu, Maria ramane (devine) roaba Domnului.


(acest text poate fi citit si in “Alina Simion - Privirea")

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXVII)

Vorbeam despre faptul ca in relatia minune - credinta Evanghelia ne obisnuieste cu un anume mod de a gandi. De obicei, minunile apar in urma credintei unor oameni, la intalnirea cu Christos. Iata cateva exemple ale Evangheliei.

Un lepros vine la Isus pentru a fi vindecat. Cu siguranta, maniera in care se intampla lucrurile ne face sa credem ca acest om vine la Christos cu credinta. Poate este unul care, de departe, a ascultat cuvintele Domnului si ceva in el s-a miscat, a dat nastere credintei. Ceea ce este important de sesizat la acest om este o incredere deosebita. Nu numai ca nu avea ce pierde, dar ceva anume din fiinta lui s-a legat puternic de Christos, l-a apropiat atat de mult de Isus, incat a inceput sa simta, sa "vada". Omul era convins ca Isus e in stare sa il vindece. Increderea aceasta poate fi calificata ca o dimensiune a credintei care te aduce in intimitatea Celui in Care crezi. Ea dezvolta simturi speciale care pot duce la afirmatii de genul celor facute de lepros: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti". De unde aceasta putere de convingere, de unde aceasta indrazneala, de unde aceasta stiinta (cunostinta)? Increderea este poarta deschisa spre posibilitatea oferita de celalalt, este curajul de a lasa lucrurile in seama lui, stiind ca e in stare sa faca ceea ce se cere. Increderea dozeaza fiinta omului cu capacitatea de a vedea in celalalt o valoare, o valoare imposibil de estimat, un reper al fiintei prin care pot sti cine sunt si de ce sunt in stare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere X

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

In bisericile evanghelice, spre deosebire de cele istorice, accentul cade pe necesitatea angajarii personale, pe necesitatea convertirii, a intoarcerii la Dumnezeu si a semnificarii acestei intoarceri printr-un act vizibil, care este, de cele mai multe ori, botezul adultilor. Spun in cele mai multe cazuri, pentru ca Biserica Evanghelica Romana, tudoristii, asa cum se numeau pe vremuri, sunt singura biserica neoprotestanta care practica botezul copiilor.



Dorin Popa

Acum suntem in saptamana Craciunului. Si dumneavoastra il sarbatoriti tot odata cu noi ortodocsii?

Danut Manastireanu: Desigur. Toate bisericile crestine, inclusiv Biserica Romano-Catolica, sarbatoresc Craciunul in aceasta perioada.

Dorin Popa: Dar Pastele?

Danut Manastireanu: Pastele este sarbatorit la date diferite de catre diverse biserici. In marea majoritate, in Vest, bisericile neoprotestante sarbatoresc Pastele impreuna cu Biserica Romano-Catolica. In Romania, printr-o decizie al carei istoric nu-l cunosc, dar pe care o salut ca pe un act de inteligenta, evanghelicii sarbatoresc Pastele impreuna cu biserica majoritara, care este Biserica Ortodoxa.

Dorin Popa: Deci aveti Pastele ca si noi ortodocsii.

Danut Manastireanu: Exact. In aceeasi data.

Dorin Popa: Dar, cum este organizata biserica dumneavoastra? Aveti pastor?

Danut Manastireanu: Bisericile baptiste sunt conduse de pastori. Bisericile dintr-o anumita arie geografica sunt asociate in mod liber intr-o comunitate zonala de biserici, care este condusa de un presedinte.

Dorin Popa: Aveti un sef la Bucuresti?

Danut Manastireanu: Da. Toate aceste comunitati se afla sub autoritatea unui organ de conducere a confesiunii, respectiv Uniunea Baptista, care are in fruntea ei un presedinte. Acesta este ales de un congres care se intruneste o data la citiva ani.

Dorin Popa: Are aceasta persoana vreun rang religios?

Danut Manastireanu: Nu. Nu este strict necesar ca persoana care conduce cultul sa fie un cleric.
Persoana respectiva este aleasa in mod democratic, pe o perioada de patru ani.

Dorin Popa: Presedinte de cult, de confesiune religioasa...

Danut Manastireanu: Da. Presedinte de cult. Presedintele poate sa fie cleric sau poate sa fie un laic reprezentativ pentru biserica respectiva.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Nicolae Steinhardt - DARUIND VEI DOBANDI

O carte care aduna cuvinte de invatatura rostite prin viu grai de monahul de la Rohia.

Cuvinte care vin in parte din trecutul zbuciumat al evreului mantuit, crescut printre pomii si casele din Pantelimon, in plin spatiu romanesc - ospitalier si blajin.

Cuvinte care vin in parte din trecutul neguros al evreului crestinat, crescut printre multe carti si idei, cu multe drumuri umblate prin Europa. Dar si cu pasi facuti spre chemarea arida a sinagogilor si a templului coral, drum lamuritor, chemat sa limpezeasca intre ideologiile de stanga si cele sioniste, intre ateismul subtire al intelectualilor si duritatea fatisa si provocatoare a Legiunii Arhanghelului Gavril...

Cuvinte care vin in parte din trecutul pierdut al evreului gasitor de Adevar, imbelsugat cu prietenii ilustre: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Al. Paleologu, dar si cu dusmani sangerosi, carora nu le-a gresit: Capitanul Onea, anchetator penal de securitate.

Cuvinte care vin in parte din trecutul trait in subterana al evreului fericit, tarait prin temnitele de la Jilava si Gherla, loc unde primeste botezul si incredintarea ca traieste un "Jurnal al fericirii".

Cuvinte care vin in parte din trecul schingiuit al evreului prigonit si haituit, dar care nu cedeaza si care, in subrezenia lui, este din ce in ce mai puternic, mai infipt in actul de a trai, cu iubire de simplitate si virtute. Purtator de "monologuri polifonice", simtind "primejdia marturisirii", dar si ca "Dumnezeu, despre care spui ca nu crezi, El crede in tine". ...vei dobandi

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Voi incerca sa incep acum cu ce este normal sa se inceapa ceva, oricit de special ar fi acel ceva, adica cu inceputul. Si tocmai pentru ca arta e cu totul speciala era imposibil sa nu aiba un inceput. Bine, si Renasterea este un inceput in arta plastica, nimeni nu neaga acest lucru, dar inainte de Renastere putem vorbi de Arta Rupestra. Cele mai vechi urme de activitate picturala sint imaginile rupestre. Ce sunt acestea? Imagini pictate sau gravate pe stinca. Si daca sunteti norocosi puteti sa le pipaiti si sa tipati: "Este!". Unde? Complexele cele mai vestite sint: grota Lascaux, in Franta, si cea din Altamira, in Spania. Pictura Egipteana este cu totul extraordinara. Lucrarile erau create in interiorul mormintelor. Aici se prezentau scene din viata defunctului intr-o forma sora cu realitatea. Interiorul momintului contine scene de vinatoare: "Vinatoare de pasari in balti" - mormintul lui Nakht, mijlocul dinastiei a XVIII-a, scene de la culesul viilor sau "Muzicante" - Teba, Mormintul lui Nakht, scene de ospat... Realitatea trebuia sa transmita ideea unei vieti ideale, astfel: barbatul frumos va fi mereu pictat cu un brun viril si femeia gratioasa va fi colorata sensibil intr-un galben deschis; zeii, regii, mortii gloriosi sunt mai inalti, celelalte personaje sunt mai joase... Interesant? Si acesta este doar inceputul... Ceea ce este vechi fascineaza prin ideea de trecut, noi nu vom trai niciodata acele timpuri, dar toate sau aproape toate lucrurile ce par a fi fost intimplate se gasesc mai peste tot...

(va urma )

Cum se prepara o pinza? Foarte usor. Iti trebuie mai intii pinza apoi un brat puternic care s-o intinda pe suportul de lemn. Ce brat? Sa spunem: tata, sau, daca ai, poate un prieten saritor la nevoie... Apoi alb de zing si aracet... le amesteci si aplici pe pinza. Acesta este cel mai simplu mod. Am auzit o povestioara. Cineva, poate un necunoscut, a confundat o pinza cu o coala alba pe care se poate scrie. Si necunoscutul a scris... a scris o scrisoare de dragoste. Ma intreb daca mai sint necunoscuti ce au puterea de a scrie o scrisoare de dragoste: "Draga mea, iti scriu aceste rinduri caci simt adinc in mine nasterea unui dor aducator de moarte si nici nu stii de cite ori te simt in trupul meu... daca toate ceasurile m-ar blestema la o viata de singuratate, dar as putea sa te revad macar o data in asta lume, as intelege fericirea... Te voi iubi mereu multumindu-ti, prin atingerea trupului tau am simtit ca traiesc, te voi iubi din recunostinta..." Nu mai sunt astazi necunoscuti care sa incurce lucrurile, toti stiu sa faca deosebirea dintre pinza si coala de hirtie... ma tem de un asemenea necunoscut as putea sa ma indragostesc....


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Georg Friedrich Händel (1685-1759)

Muzica focurilor de artificii (Music For The Royal Fireworks)

Prilejul cu care a fost interpretata pentru prima oara piesa a fost manifestarea patriotica din Londra cu prilejul pacii de la Aachen, prin care se termina razboiul pentru succesiune la tronul Austriei. La grandioasa sarbatoare organizata in Green Park in primavara anului 1749 este cantata pentru prima oara vestita lucrare de catre o orchestra imensa de suflatori (120 de pupitre, dintre care o treime erau trompete), dupa ce 101 salve de tun deschideau ceremonia comemorativa.

Structurata sub forma suitei, piesa depasea intinderea acestui gen la acea vreme, si aceasta datorita in primul rand bucuriei pe care o aduceau in inimile oamenilor incetarea razboiului si restaurarea pacii. Corespunzatoare fastului nelipsit de la astfel de sarbatori este introducerea (Overture), desfasurata in tempo adagio, in care sunt fructificate la maximum timbrele specifice fiecarui instrument pentru a obtine atmosfera fastuoasa, dar si solemna in acelasi timp. Urmeaza un dans, specific de altfel perioadei preclasice, un Bourrée. Nucleul este format, dupa cum era de asteptat, din pacea propriu-zisa, o portiune intitulata chiar La Paix, pentru ca mai apoi sentimentele sa convearga in sfarsit spre nespusa bucurie adusa de pacea de la Aachen, exprimata prin triumfatoarea La Rejouissance (Bucuria). Finalul este alcatuit din alte doua dansuri medievale, nelipsite la curtea Londrei, Menuet & Trio.

*

Oare stim sa ne bucuram de pacea de care, prin gratie divina, inca beneficiem? Mai important insa: ne bucuram de pacea oferita de El, o pace data "nu asa cum ne-o da lumea", pacea care linisteste si implineste?


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

ORIGINE

Origine suprema a preafiintei noastre
Te intrupezi in dulcea chemare dintre astre
Si cantul tau domol, in suflet frematat,
Renaste-ntreaga fire in tainicul Sabat.

Sa-ti lasi adancul mintii cuprins de Infinit
Ca sa dispari o clipa-n splendoarea-I de granit
Si-n simfonia nuntii acestei maretii
Sa-ti regasesti menirea si Dragostea dintai!

22 noiembrie 1977


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Despre adolescenta (V)

Nevrozele pe care le traiesc adolescentii au doua surse: pe de o parte nepregatirea suficienta pentru a-si asuma pe viitor rolul de mama sau tata, de sot sau sotie, pentru ca aceste cuvinte par sa invoce pentru ei prea multe responsabilitati si de obicei realizeaza implinirea acestor roluri sub presiunea celor din jur si a unei varste sociale care impune parca acest lucru, si pe de alta parte manifestarea agonizanta a singuratatii parintilor care resimt un vid imens in momentul plecarii copiilor; este sindromul "cuibului gol" care de cele mai multe ori diminueaza iubirea cuplului parental, care "se plafoneaza".

Este asadar o totala contradictie intre ceea ce isi doresc tinerii adolescenti si ceea ce trebuie sa se intample in realitate. Poate ca o cauza a acestor manifestari este o interactiune slaba intre cele doua tabere puse in discutie. Daca ar fi sa ne intoarcem putin inapoi am putea descoperi si alte cauze ale problemelor cu care se confrunta adolescentii. De multe ori gandurile, aspiratiile, temerile tinerilor nu sunt cunoscute parintilor pentru ca acestia evita discutiile cu ei motivand ca nu au suficient timp. Atunci cand se intampla un eveniment negativ in viata adolescentului, el tot la parinti apeleaza, dar acestia nu vor reusi sa inteleaga cum de s-a putut intampla asa ceva; apar certuri, tanarul izbucneste si apar reprosurile, pedepsele, este considerat ca fiind impertinent si se va interpune astfel un zid in relatia adolescent-parinte.

O alta cauza care are urmari asupra adolescentului este relatia proasta dintre parinti care-si consuma toata energia certandu-se si nu mai au timp sa acorde importanta relatiei cu copiii. Daca in familie se manifesta si agresiune fata de ei pana la varsta adolescentei si chiar in timpul ei, repercusiunile asupra psihicului viitorului adult sunt grave si este posibil ca la randul lui sa se manifeste violent in familia pe care o va avea.

O astfel de conduita negativa, aspra si exagerata a parintilor va determina din partea adolescentului incalcarea tuturor regulilor impuse ca un soi de razbunare manifestata contra lor printr-o sexualitate precoce, sau prin consumul de alcool, droguri sau alte comportamente distrugatoare. Adolescentii timizi vor fi si mai influentati de manifestarile exterioare daca nu-si vor gasi un suport psihologic in familie.

Deoarece adolescentii cauta sa urmeze mereu modelele pe care le apreciaza cel mai mult, este bine ca parintii sa caute la randul lor sa nu faca parte din categoria parintilor supraprotectori sau prea permisivi.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Dana Foszto

Jessica's style

Anul acesta am intrat in anotimpul estival printr-o explozie de culori vii, cum ar fi: galben, oranj, rosu intens, violet si rozul pal sau intens, care vor fi foarte purtate in acest an. Moda stabilita de designerii din Vest a ajuns la noi mai repede decat ne asteptam, si pentru ca sunt culori care ne atrag privirea, am adoptat-o fara rezerve. In acest sezon vom purta fuste lungi, din materiale usoare, vaporoase, cu imprimeuri florale, in combinatii cu un maieu. O alternativa a fustelor lungi sunt fustele pana la genunchi, combinate tot cu maieuri sau bluze cu maneca scurta. Vom mai purta blugi lungi sau pana la genunchi, imprimati cu flori mari, eventual cu franjuri sau dantela ingusta la partea de jos. Si acestia se vor purta cu bluze pana in talie, cu maneca trei-sferturi sau bustiere. Sandalele din satin cu bretele, sau pantofii decupati vor fi in culori deschise, de gri, roz, rosu, verde-deschis, sau alb. Pentru tinuta de seara se trece de la rochiile negre la cele in culori calde. Acestea vor fi cambrate pe corp si lungi pana la pamant, decoltate, cu bretele sau cu manecute. Pentru zilele sau serile mai racoroase se recomanda jachete sau bleizere pana in talie.

Radu Mirza

"Mai tarziu"
(prima parte)

Prima data cand l-ai vazut aveai un an. Toata familia era adunata in jurul mesei si te sarbatorea. Nimeni nu a observat nimic. Dar in clipa cand a intrat in camera, falfaitul aripilor lui albe au stins lumanarea de pe tort. Toti au crezut ca tu ai stins-o, si au aplaudat. Dar tu l-ai vazut cum statea acolo, stralucitor si linistit. Ai fi vrut sa le spui si celorlalti, dar nu puteai vorbi inca. Asa ca ai intins mana in directia lui si ai inceput sa zambesti. Era frumos si plin de pace. Si ti-a spus asa: "Nu te teme, eu sunt trims sa te protejez. Isus te iubeste foarte mult. Sa nu uiti asta niciodata... si vreau sa-ti arat ceva..." Si a intins aripa spre tine, ca sa te asigure ca vorbeste serios. Atunci tu ai inceput sa razi, asa incat toti cei din camera si-au intors privirile intr-acolo. Dar nu au vazut nimic.

"Imi spunea bunica", a inceput mama ta sa explice, "ca atunci cand un copil rade asa fara rost isi vede ingerul pazitor. Ce naivi mai erau batranii pe vremea aceea..." si toti ceilalti rasera cam fara pofta si se intoarsera la paharele lor.

Iar tu, putin derutat, ai mai privit o data spre mesagerul stralucitor, si ai gandit: "Lasa-ma acum, e timpul pentru tort... mai tarziu". Si ti-ai infipt pofticios mana in tortul cu frisca. Toti au ras pe infundate, dar nici unul nu a observat ca lumanarea se stinsese din nou. Mesagerul plecase... Iar in locul lui, pe perete, se profila imaginea unei cruci din lemn masiv, noduros...

- povestire scrisa in data de 2 aprilie 2000 si trimisa spre publicare la SSJ
(va urma)


(textul integral in “Radu Mirza – Scurta povestire)

Chris

Interviu cu Claudius (IV)



Chris (foto: SSJ)

Albumul tau a fost foarte bine primit de publicul crestin, mai ales de generatia tanara. Punctul lui forte este faptul ca instrumentele au fost inregistrate "live" spre deosebire de majoritatea artistilor crestini din Romania care au aranjamentul orchestral conceput pe computer. De ce ai ales aceasta varianta?



Claudius (foto “HAR”)

Am ales varianta "live" printr-o conjunctura fericita. Am onoarea sa fiu prieten cu instrumentisti de talia lui Cristian Tranca, Patriciu Pop si Ovidiu Andreica. Ei au acceptat sa se produca pe albumul meu. Si pentru ca eu dintotdeauna am cantat cu trupa, fiind obisnuit cu sunetele naturale am preferat ca albumul sa sune "live". Bineinteles ca s-a pierdut acea perfectiune pe care ar fi avut-o computerul. In ciuda acestui fapt gestul meu a fost apreciat si, asa cum ai spus, a devenit "punctul forte".

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Danut Manastireanu

Polemici cordiale
(raspuns la rubrica cu acelasi nume din numarul trecut)

Dragii mei,

Incerc sa raspund provocarii voastre de a scrie citeva cuvinte in intimpinarea mesajului fratelui nostru 'australian'. Inainte de a incepe, trebuie sa precizez ca desi am ceva experienta editoriala si o oarecare sensibilitate lingvistica, nu sunt nicidecum un profesionist al limbajului. Si acum, 'sa trecem la cestiune'.

1. Ma bucur de atentia acordata (in ciuda faptului ca sint o persoana atit de neinsemnata), ceea ce vadeste faptul ca am atins un punct sensibil si ca comunicarea si-a atins tinta.

2. Este adevarat ca termenul 'suflete' este folosit in Biblie, numai ca semantica lui era incarcata in vremea NT nu din spatiul neoplatonic (unde sufletul/spiritul este opusul trupului) asa cum se intimpla in vremea noastra, ci din cel ebraic (in care 'suflet' este sinonim cu 'fiinta umana'). Evident, nici nu-mi trece prin cap sa aduc atingere literei Scripturii, mai ales ca specialitatea mea nu este teologia biblica, ci cea dogmatica), dar nu trebuie sa uitam ca credinciosia noastra nu se testeaza in 'litera' ci in 'spiritul' Scripturii, caci 'litera omoara, dar Duhul (spiritul) da viata'. Daca deci vrem sa fim credinciosi Scripturii, trebuie sa gasim echivalente dinamice care nu risca sa induca sensuri straine intentiei Duhului Sfint.

3. Cind am folosit expresia 'limbaj de lemn evanghelic' n-am sugerat ca tot limbajul evanghelic este 'de lemn'. Numai aplicarea unei hermeneutici a suspiciunii ar putea conduce la o asemenea (falsa) concluzie. Am afirmat doar ca exista in anumite spatii evanghelice o anchilozare a limbajului, deoarece acolo exista 'o carenta de Duh'. Atit si nimic mai mult. Iar ceea ce face SSJ-ul este un act benefic si curajos (dar, cum se vede, si deranjant uneori) de asanare a limbajului nostru eclesial.

4. Referitor la botez, expresia acuzata este aroganta si incorecta din punct de vedere teologic. Ea presupune ca modul in care citim noi NT este singurul corect. O minima indoiala de sine cred ca ne-ar face bine din cind in cind. Si eu sunt dintre acei ce socotesc ca 'botezul adultilor', sau 'botezul credinciosilor' (acestea sunt expresiile corecte din punct de vedere tehnic teologic) este mai apropiat de spiritul NT. De aceea sunt baptist si nu altceva. Trebuie sa recunosc insa ca un mare numar de frati ai mei evanghelici practica 'botezul pruncilor' si considera ca practica lor isi are radacinile in NT.

Cam atit. Ma voi opri aici, caci celelalte acuzatii nu sunt demne de a primi un raspuns serios si, chiar daca ma ispiteste ironia, ma voi abtine de aceasta data. Sa fiti iubiti, Danut.

Alina Simion



Un bob de sare

Lumea e fericita. Si eu fac parte din aceasta lume fericita, dar dilema mea este ca nu stiu de unde provine fericirea ei. As vrea sa nu pot intelege nimic din ce e drept sau nedrept, simplu sau complex, frumos sau urat. As vrea sa nu stiu cand e zi sau noapte, iarna sau vara, dar mai mult decat toate as vrea sa stiu ce-nseamna RENUNTAREA. Sa renunt la tristetea mea pentru fericirea lumii...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Am vazut primul toporas de primavara
Statea pitit sub roua diminetii,
Apoi au aparut primele raze de soare
Blande, voioase, timide,
Care-l incalzeau si-l lasau singur,
Sa-astepte sa vin sa-l culeg.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Se spune despre articolele mele ca au o puternica tenta pesimista! E drept sau nu?

Poate va intrebati de unde atata blazare, de unde atata pesimism intr-un om care ar trebui sa vada totul roz? Ar trebui sa vada totul roz daca ar fi fatarnic, sau daca ar fi indiferent... Nu obisnuiesc sa vorbesc despre ceea ce nu vad, nu imi place sa generalizez cand stiu ca mai sunt si exceptii. Exceptii care exista insa au obosit... au obosit in a lupta contra valului care generalizeaza, generalizeaza o credinta, un mit, un Dumnezeu. Oare este Dumnezeu numai Iubire, Dragoste, Iertare? Nu nicidecum! Dumnezeu este si Rigid, este si Neindurator, este si Moarte... Simt ca am cam obosit sa lupt, simt ca nu mai am putere sa fac ceea ce consider ca este corect? Cum sa nu fiu pesimist cand vad ceea ce altii refuza sa vad? Dar nu consider ca sunt pesimit ci mai degraba blazat... Blazat deoarece dupa un an de zile, in care am incercat sa facem propriul stil, am ajuns sa ne intrebam daca ceea ce facem este util. Si daca este util atunci de ce nu se vede framantarea noastra? De ce nu este apreciata munca noastra? Oare este asa de greu de vazut nevoile noastre? Nu am sa fiu absurd sa pretind de le cei care ne cunosc sa stie care sunt framantarile noastre, care sunt slabiciunile noastre, care sunt nevoile noastre ci mai degraba de la cei care sunt alaturi de noi, care ne cunosc si care citesc revista noastra. De ce nu am voie sa fiu pesimist cand aud ca este o revista extraordinara si totusi nu le pasa celor in masura sa ia atitudine? Am devenit banali, am devenit pesimisti?

Cred ca provocarea care o aruncam noi este prea mare pentru unii de a ridica manusa... de a raspunde... de a fi onesti. Ori eu prefer sa fiu onest si sa fiu pesimist decat sa fiu un optimist fatarnic, care face ceva doar pentru a-si linisti constiinta!

Ma simt singur intr-un loc in care exista Iubire, intr-un loc unde exista Iertare si nu in ultimul rand intr-un loc in care exista Onestitate! Oare? Sunt intr-un loc in care domneste indiferenta, intr-un loc in care esti tradat de prieteni, intr-un loc in care nu ma mai recunosc, nu ma mai vad. Dispar usor... unde? Intr-un nor de pesimism. Cum sa ies?

Incerc sa ma agat de Hristos, dar oamenii ma trag in jos. Incerc sa ma agat de oameni dar Hristos ma trage in sus... Cand se va rupe firul? Sper ca niciodata...

Curier & Posta redactiei

Danut Manastireanu (Iasi): Dragi prieteni, vreau sa va spun in cele ce urmeaza cite ceva despre actiunea 'Lantul vietii'. Este vorba de o campanie la nivelul tarii, organizata la diferite date in diferite orase. In unele este o actiune pur evanghelica; in altele, cum este Iasul, participa toate confesiunile crestine. Actiunea a fost organizata in Iasi sub auspiciile Centrului de consiliere pentru prevenirea avorturilor numit 'Primul pas'. Centrul a fost organizat la initiativa unui misionar YWAM si cuprinde si un Centru de primire a femeilor cu sarcini nedorite. Campania 'Lantul vietii' este organizata in Iasi de citiva oameni care au crescut in grupurile noastre de ucenicie. Ea debuteaza vineri 5 mai cu o conferinta de presa, la care vor avea contributii reprezentanti ai celor trei traditii crestine (ortodoxa, catolica si protestanta), reprezentanti World Vision (principalul sustinator al campaniei) si medici. Duminica la ora 12.30, dupa liturghia (sau serviciul divin) de dimineata, credinciosii se vor aduna in Piata Palatului Culturii si, dupa ce vor rosti impreuna rugaciunea Tatal nostru, vor porni intr-un scurt mars al tacerii catre Institutul de medicina, unde marsul se va incheia cu rugaciuni rostite din nou de reprezentanti ai celor trei traditii crestine. In paralel, va fi lansata o campanie de stringere de semnaturi, al carei obiectiv este modificarea legii legate de avorturi, in asa fel incit orice femeie care solicita avortul sa fie obligata sa faca dovada ca a fost informata de un consilier autorizat sau de catre un preot/pastor cu privire la consecintele unui asemenea act. Desigur, obiectivul este minimal, dar, credem noi, realist. Daca am fi cerut eliminarea avortului (care este oricum obiectivul nostru final), am fi fost luati in ris si n-am fi obtinut nimic. De aceea am adoptat politica pasilor marunti. Campania de stringere de semnaturi va dura timp de citeva luni. Vinerea viitoare va avea loc la Institutul de medicina un colocviu stiintific pe tema pericolului avorturilor. Vor fi trei sectiuni: medicala, legala si psiho-sociala. Va rugam sa fiti alaturi de noi in rugaciune in aceasta campanie de ridicare a blestemului care se afla asupra Romaniei din pricina milioanelor de copii nenascuti care au fost ucisi aici dupa 1989.

Nota redactiei catre Life Publishers Romania : Nu ne deranjeaza sa primim mesajele dumneavoastra.

Epilog: Drama... limita oricarei drame este o drama si mai mare. In faptul de a fi in viata este o drama: drama neputintei, in a muri exista o drama: drama iremediabilitatii. In a fi crestin este o drama: drama vesnicei renuntari.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: