The Salt Street Journal nr. 57



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr. 57 / 22 mai 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Radu Mirza, Chris

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, "Mai tarziu" , Interviu cu Claudius, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Am putea sa vorbim despre Ion Iliescu si amneziile sale legate de implicarea in afacerile "pariziene" facute de Adrian Costea & PDSR.

Dar de ce dumnealui sa fie mereu pe prima pagina? Nimeni nu observa stilul clasic si perfect stapanit prin care nu rosteste nimic si ascunde adevarul: ba ca nu stie cine a platit (in 1996) cele 7 tiruri pline cu afise electorale, ce purtau zambetul personal, adica a unui om "sarac si cinstit"; ba ca nu stie daca s-au platit taxe vamale; ba ca nu stie de sejururile petrecute de apropiatii sai in Franta, sejururi platite "ciudat si neguros".

De ce sa nu fie pe prima pagina o lectie, un model, un exercitiu despre onestitate, corectitudine si dreptate, care sa se invete greu, foarte greu, dar nu atat de greu incat la 70 de ani, varsta personajului amnezic, sa nu-l stapanesti deloc.

De ce sa nu fie pe prima pagina o discutie, un dialog, o dezbatere despre onestitate si cumintenie, chiar daca acestea sunt "substante" spirituale adanc legate de crestinism, poate tocmai de aceea, iar a fi ucenicul lui Hristos inca nu se preda in nici o scoala de partid, asadar cu atat mai mult.

Da, sa se promoveze onestitatea si normalitatea chiar daca acestea sunt doar nuante, precepte, teoreme, legi subiective si dincolo de realitate.

Da, sa privim si dincolo de realitate pentru ca ea se intinde mai mult decat lungimea unui zambet, zambet - siret produs de un amnezic personaj.

Da, sa privim si dincolo de prima pagina, spre ultima, acolo unde cei cinstiti muncesc, sufera, iubesc, viseaza, construiesc, asteapta, respecta legile si merg din patru in patru ani la vot... si, vai, voteaza pe cei din prima pagina.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Un Salt spre univers



Prima stire

- In localitatea Vatra Dornei, intre 10 si 12 mai, a avut loc o consfatuire cu tema: "Biserica in contextul actual", la care au participat circa 100 de pastori baptisti din regiunea de Nord a Romaniei. Consfatuirea face parte dintr-un proiect initiat de pastorul Iosif Ton, si urmareste improspatarea vietii spirituale din bisericile evanghelice.
- Incepand cu data de 15 Mai si pana la 26 Mai, in localitatea Talmaciu, judetul Sibiu, are loc o intalnire a liderilor de biserici (in principal din Cultul Crestin dupa Evanghelie), intalnire ce se axeaza pe studiul cartilor 1 Corinteni, 1 - 2 Imparati. Ca lector al acestei intalniri a fost invitat in Romania David Gooding. Seara au loc discutii libere pe marginea cartii Romani, discutii ce-l au ca initiator pe fratele Beni Faragau. Din Iasi a participat la aceasta intalnire Costel Ghica, lider al Bisericii Crestine dupa Evanghelie "Neemia". (Multumim pastorului Ovi Ghita pentru informatiile oferite.)

Alina Simion



Privirea

In conceptia filosofului J.S.Mill, daca o singura persoana are o optiune diferita, contrara restului lumii, ea nu trebuie "inabusita", inlaturata, cu toate ca e posibil ca aceasta opinie sa fie gresita.

Asadar, in societatea actuala in care persoanele nu pot trai fara comunicare, a-ti exprima ideile, gandurile, este un factor esential.

Modalitatile de exprimare a opiniilor fiind multiple, este necesar a proiecta si a consolida modalitatea optima prin care te poti face inteles de cei din jur. Desigur, este important de a gasi o modalitate de exprimare, dar la fel de important este si felul in care mesajul tau este receptat de ceilalti. Aceleasi idei, dar exprimate diferit si folosite in contexte diferite, iti pot dauna, dar la fel de bine s-ar putea sa te avantajeze.

Credeam ca cel mai important lucru in viata umana este de a spune adevarul. Dar ce s-ar intampla daca am exprima tot ceea ce produce mintea noastra despre o anumita persoana despre care stim ca avem sentimente de simpatie?... Asa incat este imposibil sa exprimam toate gandurile, cele mai putin "demne" trebuind intr-o prima faza reprimate si ulterior revazute.


(acest text poate fi citit si in “Alina Simion - Privirea")

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXXIX)

Nu e usor de intuit cum s-a dezvoltat acel continut launtric in fiinta leprosului (cineva va zice ca e usor pentru un lepros, doar suferinta i-a dezvoltat o sensibilitate deosebita, astfel incat el era gata sa se agate de orice, sa "creada" in orice - greu de zis). Daca acceptam credinta ca pe un "ceva" care s-a nascut in fiinta omului, si care reclama o intalnire, atunci trebuie sa vorbim si despre asteptarea din sufletul omului, despre pregatirea fiintei pentru aceasta intalnire. Ar fi naiv sa gandim ca intalnirea leprosului cu Christos se consuma doar in jurul minunii, a vindecarii. Maniera in care pune problema leprosul este edificatoare (daca vrei, poti sa ma curatesti). Este clar ca el isi dorea vindecarea, insa inima lui era pregatita si pentru o intalnire de alt gen. Isus era omul la care el avea curajul sa mearga fara sa fie respins, fara sa auda un "pleaca leprosule, ca sa nu ma contaminezi si pe mine". Este esential acest lucru. Minunea cade pe locul doi, sau, dupa realizarea ei, devine o certificare a unui gen de relatie care s-a realizat deja. Aici este si increderea. Omul acesta vede in Isus, in Cel care vorbea oamenilor despre lucruri atat de minunate, pe cineva care intr-adevar era dispus si avea chiar puterea sa faca ceea ce spunea. De aceea a indraznit. Un continut obiectiv (al credintei) s-a intrupat in fiinta lui si, de departe, cand increderea a incoltit puternic, se apropie pentru a sta in fata lui Christos. Iar minunea face parte din decorul acestei intalniri.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Ajunsesem aici pornind de la studiile dumnevoastra. Sa ne intoarcem.



Danut Manastireanu

Daca doriti… In perioada liceului s-a petrecut in viata mea o anume mutatie de natura spirituala. Eu m-am nascut intr-o familie evanghelica - parintii mei au fost crestini dupa Evanghelie. In perioada liceului insa m-am apropiat de gandirea marxista, si aceasta din pricina ca bisericile pe care le cunosteam erau prea putin interesate de dimensiunea sociala a existentei. Marxismul imi parea atunci ca raspunde mai bine acestor intrebari. Eram preocupat de problema saraciei din lume, de nedreptate, de chestiuni de natura politica. In treacat fie spus, am fost intodeauna interesat de politica. Am ascultat Europa Libera de la virsta de sase ani, si imi amintesc ca de foarte mic povesteam despre politica cu tatal meu. Deci, in perioada liceului m-am apropiat de marxism, am citit Lenin, Marx, Feuerbach, si credinta mea a slabit. N-as putea spune ca am parasit credinta in Dumnezeu, dar am fost, in acea perioada, mai aproape de Marx decat de Hristos.

Dorin Popa: Cum vedeati regimul comunist din Romania atunci?

Danut Manastireanu: Va marturisesc ca am fost un marxist idealist. In mine, inclinatiile si preocuparile pentru filosofia, sau teoria marxista se imbinau cu un spirit foarte critic fata de ce se intampla in Romania. Deci, n-am fost niciodata un adept al comunismului in formula romaneasca, ci am fost mai degraba un marxist idealist...

Dorin Popa: Inseamna ca erati un adept al criticarii lui Lenin.

Danut Manastireanu: Fara discutie. Am spus ca am citit Lenin, nu ca l-am acceptat pe Lenin. Erau foarte multe lucruri criticabile in cartile lui, si am fost de la inceput constient de toate lucrurile aberante care s-au nascut din gandirea leninista. Insa, intr-un fel straniu, pe care l-am gasit dupa acea si la alti marxisti, pastram in mine convingerile marxiste folosindu-ma de urmatoarea justificare: "Ei nu au aplicat bine principiile. Ideea este buna, si daca noi o vom aplica cum trebuie...", Intelegeti?

Dorin Popa: Ca si Ion Iliescu in '89 la revolutie...

Danut Manastireanu: Este acelasi tipar.

Dorin Popa: L-ati inteles atunci pe Iliescu, cand a spus ca Ceausescu a intinat principiile comunismului?

Danut Manastireanu: Da. Si ma tem ca nici acum nu crede altfel. Este greu ca un om sa-si schimbe natura. Am intalnit marxisti din Palestina, din Chile, din Franta, din SUA, care toti imi spun acelasi lucru. Confruntandu-i cu absurditatile, cu gulagul, cu teroarea, cu milioanele de victime, documentate in Cartea neagra a comunismului, ei imi spun: "ideile sunt sublime, dar nu au fost bine aplicate". Mi se pare ca avem de-a face aici cu o autoinselare de masa, ceea ce, mie ca crestin, imi spune ca in spatele comunismului exista ceva demonic, ceva dincolo de rational si natural.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Ionel Teodoreanu - La Medeleni

"Pe orizont, soarele lipea mari afise aurii. Cu mainile infundate in buzunarele surtucului si capul plecat, Danut urca bulevardul spre Calea Victoriei. Era o ciudata anarhie in gandurile lui, o necontenita vrajba."

Toate ritmurile se cuprind impreuna si inalta acelasi cantec, aprinsa-i iubirea si nimeni nu stie s-o stinga.

Toate privirile se aduna deasupra chiparosilor si soptesc cantec inca nepriceput, poate a venit seara, poate a pornit dimineata..., aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie ca a inflorit intaia data si ca are infatisarea vantului, ochii umezi in miez de scoica stelara, sanii sageti vii de chihlimbar.

Pe pamant, in suflet adanc au cazut luceferi, singuratici si pufosi, ei s-au nascut intr-o singura noapte, intr-o singura clipa, in momentul in care ai simtit tot, ai avut tot si ai cunoscut tot.

De pe pamant, din suflet adanc se inalta luceferi, indurerati si raniti, ei vor muri intr-o singura noapte, intr-o singura clipa, in momentul in care vei pierde tot, ti se va lua tot si nu vei mai sti nimic.

Toate nelinistile zvacnesc, patrund si desfac, indoiala bantuie cu aripi de liliac, falfaie prin tot sufletul si toate le rastoarna, aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie cat chinuie, ce sfasie, pe ce drumuri te poarta.

Toate chemarile au un nume, si toate se lasa strigate, alintate, strafulgerate, pregatite sa poarte diamante, ori curmale, smochine si struguri, aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie cum poate fi imblanzita, ori gustata.

Iata cocorii cum vin, lin si de departe, asa iubirile incep, Medelenii se vad peste multe dealuri, Bucurestiul, o capcana intinsa, Iasul, o odaie dorita. Si pe cine sa mai chemi, si pe cine sa mai astepti, nu toate sunt aici, nu toate sunt gasite, pierdute...

Iata, se duc cocorii, asa iubirile se sting, Medelenii nu se mai vad de prea multe dealuri, Bucurestiul, sublim si strain, Iasul, ravnit si visat. Si pe cine sa mai chemi, si pe cine sa mai astepti, toate au fost aici, gasite, pierdute...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Greciei Antice

Grecii... numiti de egipteni ''popoarele marii'', grecii au lasat una din marile civilizatii ale lumii marcind evolutia culturilor viitoare si a epocii moderne. Cultura greaca cuprinde perioada dintre sec. al XII-lea si I i.H.

Se pot remarca cinci perioade in evolutia artelor plastice:

1. arta homerica (sec.al XII-lea - al VIII-lea i.H.); 2. arta arhaica (sec.al VII-lea - al VI-lea i.H.); 3. arta clasica (sec.al V-lea) - apogeul artei grecesti, epoca lui Pericle; 4. arta clasicismului tirziu (sec.al IV-lea i.H.); 5. arta elenistica (sec.al III-lea - I i.H).

Ceea ce ramine sunt amintirile, unele doar in noi pentru a ne tulbura noptile, iar altele in jurul nostru, si ele ne pot face sa zimbim. Ce ne-a dat trecutul -doar amintirea unei lumi imposibil de uitat. Si celui ce nu poate uita nu-i ramine decit sa asculte suspinul propriei sale amintiri...

In perioada homerica arta reprezentativa era Ceramica. S-au descoperit vase de ofranda, stele funerare in apropierea Atenei, amfore. Vasele erau frumos ornamentate cu motive geometrice, zoomorfe si antropomorfe.

In perioada arhaica s-a dezvoltat foarte mult arhitectura. S-au construit numeroase temple. Acestea, la inceput din lemn, caramida, iar mai apoi din piatra, erau considerate locuinta divinitatii, nu loc de practicare a cultului. Exemple de temple: Templul de la Efes - inchinat Zeitei Artemis, lucrare considerata una din cele sapte minuni ale lumii, Templul Zeitei Ceres in Italia, Templul Zeitei Nike-apetos de pe Acropola Atenei.

...

Finalul. Poate fi un inceput sau doar un final. Imi tot vine in minte... cineva mi-a spus: ''Si miine e o zi"… este oare? De ce vorbesc despre un final? Acum nu stiu exact, ma intreb pe mine sau pe voi? Voi scrie citeva rinduri dintr-o carte: "Oh, Vincent, Vincent, ce-ai facut? se vaita doctorul cind intra in camera. - Cred ca am dat gres, ce spui? - Oh, Vincent, bietul meu prieten, ce nefericit trebuie sa fi fost daca ai facut una ca asta!" Acum finalul: ''Putin dupa ora 1, Vincent intoarse usor capul si sopti: "As vrea sa pot muri acum, Theo!''... Peste citeva clipe inchise ochii." (citat din "Bucuria vietii" de Irving Stone).

Nu aud pe nimeni purtindu-l pe lumea aceea. Doar pasii lui singuri si tristi i se aud, se aud picaturi oftind... si nu stiu... e singele din rana sau e lacrima din suflet..? "Sunt ultima clipa inventata de ceasuri si sunt obligata sa fiu... Ce mult as vrea sa dispar si nimeni sa nu stie ca am obosit. Simt adinc in mine cum se naste un imens regret... as vrea sa pot muri acum. Nu inteleg si nu cred ca am inteles vreodata. Aud cum ride moartea la mine in suflet caci cineva a ucis... s-a ucis ultimul gind de bucurie..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Ludwig van Beethoven - Simfonia a IX-a

Prima auditie a acestei ultime simfonii a avut loc in cadrul unei "Academii" in care Beethoven isi prezenta noile lucrari; in ceea ce priveste modul in care a fost receptata de catre public, poate fi considerata un triumf.

Sprijinit pe trecut, Beethoven aduna idealurile omenirii, cauta (si gaseste oare?) calea spre realizarea lor, cea a iubirii dintre oameni. Artistul incearca sa dea oamenilor solutia fericirii, el fiind, paradoxal, un nefericit (hartuit de boli si de lipsuri, umilit printr-o invaliditate ce devenise totala si ajuns de capatul drumului).

Simfonia are, pentru prima data in istoria genului, o structura diferita de cea clasica: Allegro ma non troppo, Molto vivace, Adagio molto e cantabile, Presto -Allegro assai. As vrea sa ma opresc asupra ultimei parti, care se constituie intr-un final ce nu tine cont de arhitectura traditionala, ci este alcatuit din doua sectiuni: una pur instrumentala si alta, vocal-simfonica. Tema finalului este poate cea mai cunoscuta dintre toate melodiile care s-au desprins din muzica vreunei simfonii. La baza versurilor cantate de corul mixt si solisti (un alt element inovator), sta Oda bucuriei, pe care Friedrich Schiller o crease in 1785. Inceputul il face baritonul, care propune incetarea tonului de tristete si inlocuirea lui prin intonarea "unui cantec plin de farmec". Urmeaza valuri de participare la cantul de slava - corul, solistii, orchestra, dupa care este randul tenorului solo sa impuna incredere si optimism: "Drept cum merge mandrul soare / Pe seninul cer acum / Mergeti frati pe-al vostru drum, / Veseli, osti biruitoare!" Sentimentul luminos se amplifica (cor barbatesc, dinamizarea orchestrala in stil fugat), pentru a ajunge la inaltimea ideii: "Toti pe lume frati noi suntem", si la sublimul lirism (Andante maestoso) al chemarii la infratire, pe cuvintele: "Imbratisati-va, milioane!". Actiunea nu se termina insa aici; in inima "milioanelor" trebuia fixata ideea iubirii. Ea este purtata in rafale corale, intrerupte de un ultim intermezzo liric (Poco adagio), poate cel mai intens dintre toate.

*

Am vazut solutia fericirii data de un om (in conceptia sa umanista); ce solutie da Scriptura? Aparent, un lucru simplu: "Cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? … cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau." (I Ioan 4.20,21)

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

Tarana

Tarana turnata-n masura de Cer,
In Chipul si-Asemanarea Vietii,
In tine s-a pus un etern giuvaer:
Chemarea si gandul Cetatii.

Tarana aleasa prea-naltei Iubiri
In dragoste-adu simetria;
Te umple de-a Cerului blande sclipiri,
Primeste-n nimicu-ti Taria.

Tarana udata cu vant de belsug,
Cum freamata-n tine Gradina!
Te lasa zdrobita de Marele Plug,
Da Rodul ce-nalta tarana!

3 februarie 1978


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Stima de sine (II)

Cum se fixeaza stima de sine in individ?
De ce este ea atat de fragila si susceptibila de a se sfarama?
In momentul actual ultima intrebare isi gaseste raspunsul in situatia economica actuala care il face pe individ sa se considere inutil, de dispretuit, fara nici o sansa.

Alte cauze ale unei slabe increderi in sine sunt: aparenta frumusete pe care oamenii o vad la cei din jur si care ii determina sa-si deteste propria imagine, performanta pe care o vad la ceilalti si care-i face sa fie mai buni decat ei, lipsa unor repere pe care sa se sprijine si care sa-i determine sa aiba incredere in propriile forte, existenta unei autoritati sau a unei persoane apropiate cu care se afla in permanenta competitie si pe care nu reusesc s-o egaleze toata viata (mama, tata, sotul, seful, sora sau fratele).

In principal, oamenii isi formeaza stima de sine numai prin comparatie cu ceilalti si raportandu-se la posibilitatile pe care, poate, ceilalti le au. Societatea si mediul propriu de viata sunt principalii determinanti ai unei stime de sine pozitive sau negative. Este important sa ne propunem idealuri pe care le putem atinge, in concordanta cu ceea ce suntem in stare sa realizam.

Stima de sine nu se limiteaza la propozitii de genul "ma iubesc", "nu ma iubesc", "pot", "nu pot", "sunt capabil", "nu ma pricep", ci ia nastere odata cu noi, se formeaza treptat in functie de personalitatea noastra si de obicei se stinge inainte de moartea noastra fizica. Inca din copilarie cei mici sunt capabili sa explice ce cred ei despre ei ca persoana si sa remarce o anumita diferenta intre ceea ce ar dori sa fie si realitate. La ei foarte important este sprijinul pe care-l primesc din partea parintilor si a colegilor.

Se pune problema daca un copil care are o stima de sine redusa se va considera inferior tot restul vietii, deoarece se stie ca un copil cu o stima de sine ridicata va avea tendinta de a pastra aceasta caracteristica toata viata. Aici va interveni stabilitatea stimei de sine despre care voi vorbi insa in numarul urmator.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Radu Mirza

"Mai tarziu"
(partea a treia)

Te deplasai agitat cu masina pe autostrada. Ai inceput sa vorbesti singur: "Am servici bun, nu ma deranjeaza ca platesc pensie alimentara... dar de ce m-a mintit? Parea serioasa si profunda, cu intentii sincere... Dar nu are rost sa ma mai consum. Viata merge inainte, iar eu vreau sa tin pasul cu ea. De astazi inainte nu ma va mai depasi nici o situatie". Si, ca sa te asiguri, ai inceput sa apesi nebuneste aceleratia, imbatandu-te cu senzatia ca detii controlul situatiei. Masina raspundea, si incepeai sa te simti bine ca in sfarsit esti ascultat fara rezerve. In clipa aceea, el aparu ca din senin pe bancheta din spate. Ai avut un soc, ai smucit volanul brusc, dar din orgoliu ai inceput sa joci rolul indiferentului. "Opreste, trebuie sa vorbim", zise el. "Ce te aduce din nou?" l-ai intrebat afisand absenta, desi clocoteai. "Vreau sa discutam... si sa-ti arat ceva foarte important." "Si eu vreau sa-ti arat ceva." Ai scos atunci din buzunarul de la piept fotografia ei si ai mototolit-o in scrumiera. Apoi ai inceput sa cauti bricheta. "Vezi, o iubesc cu foc..." ai zis nervos si caustic, continuand sa apesi acceleratia. "Opreste, trebuie sa-ti arat ceva." "Si eu vreau sa-ti arat cum se topeste ea de foc pentru mine." "Opreste acum!" "Mai tarziu", ai apucat sa raspunzi, in timp ce aprindeai bricheta. Ai apropiat flacara de scrumiera si te-ai bucurat sa vezi flacarile verzui jucand pe chipul ei. Ai ridicat apoi privirea, si ceea ce ai vazut te-a paralizat: in fata ta stationa un autobuz. L-ai izbit din plin. Nu ai mai avut timp sa vezi ingerul tasnind drept in sus prin capota. Dar ciudat... ai simtit o eliberare noua, care depasea toate experientele tale de pana atunci. Ai iesit putin tulburat prin parbriz. Te-ai ridicat incet, ai privit inapoi spre trupul strivit de masina. Erai tu... desfigurat, iti produceai mila, compasiune. Dar ai continuat rolul de cinic, te-ai intors si ai plecat spre autobuz, erai curios. Lumea era alertata. Nu te impresiona. Dar deodata ceva te-a inghetat: pe autobuz se vedea limpede o cruce cu un om rastignit. Pe flancuri mai erau doua cruci. Iar rastignitul, agonizand, implora: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" "Pare a fi Isus Christos", ti-ai spus, usor afectat. Apoi ai intors spatele, si te pregateai sa pleci, cand un mare cutremur a sfasiat maruntaiele pamantului, sfartecand autostrada ca pe o carpa. Atunci soarele s-a intunecat, si o bezna groasa a inghitit orizontul. Ai mai auzit doar cuvintele: "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul". Si apoi a fost liniste. Se sfarsise ceva...

- povestire scrisa in data de 2 aprilie 2000 si trimisa spre publicare la SSJ
(va urma)


(textul integral in “Radu Mirza – Scurta povestire)

Chris

Interviu cu Claudius (VI)



Chris (foto: SSJ)

Si totusi, piesa ta celebra, cunoscuta si cantata peste tot (recunosc ca este si preferata mea) este una de inchinare, si anume: "Astazi vin la Tine". Nu te intreb cum s-a nascut aceasta piesa; mi se pare foarte usor de intuit raspunsul. Intrebarea mea este: O data la cati ani poti compune o piesa care sa faca inconjurul lumii?



Claudius: (foto: “HAR”)

Piesa: "Astazi vin la Tine" este ceea ce numesc o piesa inspirata. Desi contine o linie melodica relativ simpla si un text obisnuit, piesa mai are "ceva". Acel "ceva" a facut-o celebra. Asa ca meritul nu este al meu. Eu am fost unealta prin care acel "ceva" s-a exprimat, a luat forma. N-o sa-ti raspund o data la cati ani compun o astfel de piesa pentru ca efectiv nu stiu. Nu tine de mine. Iti voi raspunde altcumva. Daca este adevarat ca in creatia unui artist 99% este munca si 1% inspiratie, atunci o piesa la o suta va fi ca si "Astazi vin la Tine". Tu ce zici?

Chris: Sunt de acord cu tine si pot sa-ti spun ca acest cantec simplu si obisnuit, asa cum il numesti tu, a fost si este o mare binecuvantare pentru mine si pentru multi dintre prietenii mei, avand acel "ceva" care te conduce foarte usor spre inchinare. De altfel, stiu ca aceasta piesa a fost cumparata si de o alta formatie, care a imprimat-o pe un album. Pornind de la aceasta idee si de la vasta activitate muzicala, spune-mi te rog: se poate trai in Romania din "muzica crestina"?

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Alina Simion



Un bob de sare

N-as fi vrut decat o simpla zi in care soarele sa rasara si vantul sa ma inspire. N-as fi vrut decat o simpla zi in care sa stau in parc, pe o banca, si sa privesc batranii jucand sah. N-as fi vrut decat o simpla zi in care sa vizionez un film bun la TV. Si toate acestea nu s-au intamplat. Soarele n-a rasarit inca, bancile din parc sunt proaspat vopsite, iar televizorul s-a stricat.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Printre stropii de roua, cad petale,
Printre ochii deschisi, cad lacrimi,
Printre oameni trecand, exista tacere,
Intre mine si tine, drum lung...
Iubesc si urasc,
Traiesc si mor,
Ucid si sunt ucisa.

Ionut Apostu



Sunt tanar

Despre a fi... sau a nu fi...

Ma bucur ca un copil cand vad luna pe malul Dunarii, desi nu sunt un copil… Ma intristez ca un om matur cand vad suferinta si nedreptatea, desi nu sunt un om matur… Despre a fi… sau a nu fi… se pot discuta multe, se pot trage o multime de concluzii si pareri; desi este un criteriu de a delimita binele de rau, frumosul de urat, sensibilul de insensibil, se pot da diferite sensuri acestei constructii deja celebre. Multi prefera sa fie blanzi, calzi, drepti, desi sufera; in schimb, altii nu isi mai fac nici o mustrare de constiinta, fiind ticalosi si fara scrupule… Ce alegi intre a fi… sau a nu fi… ? Pentru mine deja nu mai este o problema in a alege…, desi pe unii ii deranjeaza… Sunt eu cel optimist? Se prea poate, cine stie? Insa un lucru este cert: intre a fi si a nu fi, eu am ales sa fiu… De la Galati, Dunarea pare mai luminoasa…

P.S. Emma, multumesc mult de telefon! Sa stii ca ma simt deja mai bine, insa poate dezbatem impreuna parerile tale, ce zici?

Curier & Posta redactiei

Dan Ungureanu (Suceava): Buna si Domnul sa va binecuvinteze! Am primit o perioada lunga revista dvs., iar acum nu o mai primesc. Daca se poate, vreau sa o citesc din nou. Cu dragoste in Christos.

Nota redactiei: Cu multa placere.

Cornel Bucur (U.S.A.): O intrebare pentru Chris: cat te-a costat producerea ultimului album, din faza in care ai toate piesele si pana la producerea casetelor/CD-urilor. Ma refer la faza de inregistrare in studio a master-ului. Ai proiecte de viitor?

Nota redactiei: Vom incerca sa luam legatura cu Chris pentru a va raspunde la intrebare

Teo (Oradea): Uneori se intimpla sa traiesti altfel ceea ce pina atunci considerai... normal. E ca o trezire dintr-un vis sau poate ca o implinire a unui vis. Am citit ultimul vostru numar si eram bucuros. Mi-am amintit de un numar al "Dilemei" despre Romanian Beauty si ma miram de cite ori nu vad frumusetea de langa mine. De atatea ori ingerul pazitor trece neobservat. M-a "prins" articolul d-lui Radu Mirza A fost ca o dimineata senina de mult timp dorita si asteptata, chiar daca nu constient. Are o sensibilitate... ingereasca. E plin de iubirea lui Dumnezeu. Se spune ca vasele de cristal se sparg uneori singure, rezoneaza cu vibratiile produse de o sursa si... se descompun. Poate ca e nevoie din cand in cand de cate o sursa de vibratii care sa ne sparga crusta de banalitate si sa ne puna putin mai vulnerabili, dar mai vii, din nou in mijlocul lumii. Sa-i dam alt gust, daca tot suntem sare. Imi vine in minte un fragment dintr-o piesa muzicala: "langa inima mea vine inima ta". Cred ca as schimba putin ordinea pentru noi, cei crestini, si as spune: langa inima ta vine inima mea. Numai bine! Teo. Oradea.

Nota redactiei: Scrii deosebit de frumos, alegi reviste cu gust, gandesti "ascutit", asadar iata-ne fericiti!

Epilog: Nu avem destule lacrimi sa plangem "edenul" pierdut, clipele acelea in care doar vantul stia cele mai multe taine si cand soarele ne saruta cald si generos.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: