The Salt Street Journal nr. 58



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.58 / 29 mai 2000, Iasi - Romania


La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Lena Grigoroscuta, Radu Mirza, Chris.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un zambet, Mai tarziu, Interviu cu Claudius, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Redactorii revistelor crestine din Romania fac ultimele pregatiri pentru intalnirea de la Oradea, moment prielnic sa exploram in spatiul publicistic si sa cercetam criteriile dupa care se construieste si editeaza o revista.

Fiecare revista propune o cat mai buna particularizare a identitatii sale, incepand de la selectarea textelor si a imaginilor, pana la asezarea in pagina a interviurilor si a stirilor. Dar oare toate aceste propuneri (decizii) se iau in sanul redactiilor, sau unele dintre ele se iau in diferite "borduri" si comitete de conducere ale bisericilor? Si cat de natural este sa fie asa? Nu cumva astfel se ajunge la sterilizarea si neutralizarea continutului, in castigul respectarii doctrinelor, dar si in "castigul" neaprinderii paielor in cap, al somnului linistit?

Si chiar daca filtrul redactiei, apoi al "bordului", e destul de permisiv in ceea ce priveste continutul, urmeaza o alta sita, mai mult sau mai putin bine venita: imaginea despre revista a celorlati lideri aflati in alte "borduri" si alte comitete. O revista asupra careia nu decid, supravegheaza, pastoresc ei, poate fi pusa sub toate semnele de intrebare. Si cat de natural este sa fie asa? Vigilenta ne face sa fim un popor care tot cumpanim si tot cantarim, si iar rasucim si invartim... magistral si fara sfarsit.

Prin urmare identitatea unei reviste se vede in arta prin care se distribuie in cele mai diferite comunitati. Arta redactiei de a fi plasata dincolo de suspiciuni. Arta revistei care arata in ce masura continutul poate fi de folos, pilduitor si hranitor, ori neutru, sters si pueril. Pentru ca nu sunt decat doua variante: ori continutul e excelent, si ca atare revista are libertatea si cautarea de a fi distribuita, ori continutul e atat de slab incat are libertatea de a fi distribuita pentru ca oricum nu deranjeaza... si e pe gratis.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

La o adica, noi votam cu:



Prima stire

Saptamana aceasta Senatul Romaniei a votat proiectul de lege de infiintare a unor Universitati particulare, printre ele numarandu-se si Institutul Biblic Emanuel din Oradea. In prezent, toate aceste Universitati functioneaza cu decizie de acreditare.

M. P.



Cuvantul

Eseu asupra moralitatii

Domeniul eticii este prin excelenta unul al nuantelor, al subtilitatilor, din aceasta cauza el dorindu-se a fi abordat cu o oarecare competenta.

Intrucat autorul acestui eseu se simte inca diletant in probleme de etica, el va vorbi despre aceasta problema privind lucrurile din perspectiva "minima moralia" - lucrare a domnului Andrei Plesu.

In spatiul in care existam, ideea de moralitate este vazuta in termeni superficilali, banali, chiar echivoci. A fi moral a ajuns sa insemne (sec!) a face acte morale, a nu face acte condamnate de societate si de biserica in general: a nu comite adulter, a nu comite crima, a nu fura... Autorul "minimei moralia" patrunde insa in adancimea conceptului de moralitate, etica devenind "teritoriul in cuprinsul caruia omul incearca sa se adapteze la ABSOLUT, intr-un efort simetric cu tentativa absolutului de a se adapta la umanitate". A fi etic este dincolo de "a nu fura...", este a te lipsi de acea "MICA, INUTILA SI ZILNICA minciuna". Actul etic exista in termenii "minimei moralia" numai daca este infaptuit cu "competenta morala". A face un act etic este mai mult decat a face o fapta buna. Exista "talent etic" la fel cum exista si "dilentantism etic". Vi s-a intamplat de putine ori sa vedeti ca un act care s-a dorit a fi etic, sa para, sau sa fie de-a dreptul, un afront, o sfidare, o imoralitate? In a infaptui un act etic trebuie sa existe competenta, talent, sponataneitate, tact, inteligenta. Nu se numeste act etic acela facut din datorie, facut sub apasatorul imperiu al lui TREBUIE.

Intrebare: daca faptul de a fi etic cere atatea calitati, este el posibil in mediocritate? Evident, nu! "Omul mediocru este depozitul cel mai perfid al mizeriei umane"... Iata inca un motiv pentru a parasi aceasta nociva si contagioasa indeletnicire: indeletnicirea de a fi mediocru.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XL)

Am inceput prezentarea unor exemple de oameni care se intalnesc cu Christos in spatiul credintei. Am vorbit despre leprosul care recunoaste in Isus pe Acela Care are puterea de vindecare si in continuare intalnim un alt om care recunoaste autoritatea divina a lui Christos.

Este vorba despre sutasul roman care Il roaga pe Isus pentru sluga sa care era bolnava. Sutasul este un om care a atras din partea Domnului o mare mirare si o exclamatie deosebita in ceea ce priveste credinta sa. Se poate vedea din acest exemplu ca sutasul era om de seama, un om cu sensibilitate, cu preocupare sufleteasca cultivata prin aplecarea fiintei spre tainele vietii. Era un om care nu traia aiurea, fara sa fie atent la ceea ce se intampla; viata ii era traita cu greutate, cu intensitate. Aceasta traire l-a luminat si i-a deschis fiinta spre lucruri profunde ale vietii. Sutasul a inteles un lucru mare in ce priveste desfasurarea vietii pe pamant si chiar in cele ceresti: ordinea si autoritatea guverneaza pe cele ale firii; a inteles ca cele doua dimensiuni in practica vietii se sprijina pe incredere si responsabilitate.

Romanul era un om pus sub stapanire, traia intr-o relatie de autoritate. El avea oameni carora le-a oferit incredere si responsabilitate, oameni care-i dadeau ascultare, dupa cum si lui i se oferise incredere si responsabilitate de la cineva mai mare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XIII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Dar credeti ca exista marxisti in numar mare in SUA? A fost acea prigoana, acea vanatoare de vrajitoare in anii '60...



Danut Manastireanu

Marximul are o teribila capacitate de disimulare. Dupa parerea mea cea mai mare majoritate a inteligentei americane este dominata de idei de stanga.

Dorin Popa: Ca si in Franta.

Danut Manastireanu: Da, ca si in Franta.

Dorin Popa: Dar in Anglia, acolo unde ati stat mai mult timp?

Danut Manastireanu: In Anglia lucrurile sunt mult mai nuantate si mai complexe. Pana a merge sa studiez in Anglia nu mi-am inchipuit ca un crestin poate avea idei de stanga. Acolo am intalnit insa crestini extrem de inteligenti care sunt adeptii miscarii socialiste sau social democrate moderne. Va marturisesc sincer, am avut impresia ca toti "stangistii" sunt putin idioti, aceasta pana am luat contactul (mediatic) cu Tony Blair. Dupa ce l-am auzit vorbind, am facut un pas inapoi si mi-am zis: "S-ar putea sa existe marxisti sau social democrati inteligenti". Acum sunt convins, experienta mi-a dovedit acest lucru, ca cineva poate fi "stangist" si crestin in acelasi timp.

Dorin Popa: In Franta ati intalnit oameni de stanga?

Danut Manastireanu: Fara discutie. Este plina de astfel de oameni. Este mai greu sa gasesti crestini pur si simplu, pentru ca societatea franceza este teribil de secularizata, dar banuiesc ca cel putin jumatate dintre crestinii francezi sunt influentati de idei de stanga.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Ionel Teodoreanu - La Medeleni

Acum cateva zile, "Andante-scul" meu coleg de revista imi zicea: "Ceea ce scrii e frumos, dar nu inteleg nimic. Nici acum nu stiu despre ce e vorba in «la medeleni»."

Intr-o seara priveam ochii inlacrimati ai unei zane, povestea ceva despre varsta la care sfarsitul basmului vine, despre gustul fructului oprit care se afla proaspat cules in palma, despre lipsa si sovaielile lui Fat Frumos, care nu vine, care nu lupta, sau care nu se mai indragosteste... In acea seara eram la... Medeleni, si erai si tu acolo.

Intr-o seara priveam obrajii aprinsi si umezi ai unei zane... povestea ceva despre varsta la care jocul e furat de computerul-balaur, iar gingasia si amorul se distribuie rece si genial prin e-mail; despre lipsa pasiunii si a romantismului, desi frivolitatea si agresivitatea imaginilor, a dorintelor sunt acute; despre comoditatea si siguranta lui Fat Frumos, care, vanitos si teribil, nu se mai indragosteste... In acea seara eram la... Medeleni, si erai si tu acolo.

Nu te mira prietene, ci mai degraba asculta sunetul de arfa, izbandit de mai marele cantaretilor, asculta alauta melancoliei, pentru ca doar acest cantec spune despre frumusetea ce oricum o vom pierde si despre copilaria ce oricum s-a risipit. Si chiar daca mai sunt sunete nedivine, chiar daca nu toate zanele sunt vrednice... totusi nu ceda, mai asculta...

Nu te mira prietene, ci mai degraba asculta intelesul perilor mei albi, ei stiu cel mai bine ca "Medelenii" exista, si nu e neaparat locul copilariei noastre, ci locul in care nu suntem singuri, si nu neaparat cu cineva, ci cu acela care trebuie, merita si ramane.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Greciei Antice. Perioada Clasica. Aceasta perioada este marcata de prezenta unor mari personalitati artistice in domeniul artei sculpturale si anume: Fidias, Miron, Policlet. Aceasta perioada a fost considerata un timp de apogeu al culturii grecesti, perioada cunoscuta si sub numele de "Secolul de aur" sau "Secolul lui Pericle". Ma voi opri asupra celor trei mari artisti fara de care istoria artelor ar fi cu mult mai saraca. Fidias. S-a spus ca este primul mare nume in istoria universala a sculpturii, si este adevarat; au spus-o cei care l-au studiat si trebuie sa-i credem. De ce? Va dau un motiv: El este creatorul statuii lui Zeus din Olimpia, statuie care este considerata una din cele sapte minuni ale lumii. Statuia are inaltimea de 15 m si il reprezinta pe Zeus asezat pe tron. Artistul a mai realizat si cele trei monumente ale zeitei Athena: Athena Parthenos - lucrata in 440 i.H., inalta de 10 m.; Athena Promachos - statuie din bronz; Athena Lemnia - bronz, 2 m., comandata de locuitorii insulei Lemnos. Sunt multe de spus despre acest mare artist, bineinteles nu pot spune eu tot, dar ceea ce ati mai putea afla sunt cele doua concepte care stau la baza artei sale: Antropocentrismul si Kalokagathia. Ce sunt aceste cuvinte? Antropocentrismul - situa omul in centrul universului - masura a tuturor lucrurilor, desavirsita armonie a insului cu universul. Kalokagathia - reprezinta echivalenta idealului estetic cu idealul etic, armonia frumusetii fizice cu frumusetea morala. Policlet este a doua mare personalitate a sculpturii clasice din sec. al V-lea. Lucrari reprezentative: "Doriforul" sau "Canonul lui Policlet" si "Diadumenul". Miron, artist care s-a referit in lucrarile sale la civilizatia greaca si civilizatia neogreaca. Lucrari reprezentative: "Discobolul" - reprezinta imaginea unui atlet aruncator de disc, conceput ca ideal al miscarii, si Grupul satuar Athena si Marsyas, care reprezinta doua tipuri de civilizatie opuse comportamental si temperamental.

...

Acum citeva zile am vorbit cu un artist care imi spunea ca exista Dumnezeu si l-am crezut. Un singur Dumnezeu exista pentru noi, indiferent din ce cult facem parte. Mi-a spus ceva ce nu cred ca voi uita vreodata, mi-a spus ca lacrimile ce le plingem acum sunt de fapt bucurii. Pare straniu. Nu e... Priveste la tine si priveste lacrima... nu e cumva un colier de neintelese binecuvintari acum sau poate miine? Mi-au venit imediat in minte citeva rinduri din Biblie. Stiu acum ca orice lucru lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Nu mai vreau sa uit asta. "Simt in mine pace. Acea pace pe care ti-o poate da doar crucea lui Isus. Am fost speriata asemeni unui copil care s-a lovit si mama nu-i alaturi de el sa-l mingiie, dar acum rid. Rid ca mama e linga mine si nu ma lovisem real niciodata. Intelegeti?" Sa nu uitam ca bucuriile si necazurile sunt intr-adevar binecuvintari pentru noi... acum sau miine...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Isaac Albeniz (1860-1909)

Leyenda (Asturias)

Leyenda este o piesa pentru chitara, interesanta ca "sound" (se creeaza aproape permanent impresia ca se canta la doua chitare), ce face parte din Suita Spaniola nr.5, Op.47.

S-ar putea spune ca stilul piesei este cel spaniol autentic, cu pasaje de virtuozitate, cu intervale specifice muzicii spaniole, cu procedee imprumutate din Flamenco.

Tempo-ul este Allegro, fapt ce contribuie la crearea in mintea ascultatorului a unor fragmente din mitologia spaniola, alaturi de tema dezvoltata. Imaginile sugerate sunt asadar in deplina concordanta cu titlul piesei - Legenda.

Totusi, piesa este impregnata cu un sentiment de tristete, poate neasteptat, dar binevenit.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

PASTEL

De-atata cer in lacrima-nserarii
Abia mai pot stejari sa se cufunde
Si-n doina lor ii leagana pastorii
Si ruga lor in taina ii patrunde.

De-atata dor si pace se-nfioara
Ostirea-ntregului vazduh de muguri
In voalul ei timida peste seara
Se-nalta Luna-n sufletele tulburi.

Eu te privesc din miile de veacuri
Sa-ti pot cuprinde-n suflet o crâmpeie
Dar nu-ti vad decat umbra peste lacuri
Si-ti simt in nari faptura de-orhidee.

Si nu ma satur plin de asteptare
Sa te ador in noaptea inca rece
Stejaru-n umbra stelelor tresare
Ca nu te poate-n gratie intrece.

9 mai 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Stima de sine (III)

Pentru a atinge echilibrul, stima de sine se bazeaza pe trei componente: iubirea de sine, imaginea de sine si increderea in sine. Sa le luam pe rand:

Iubirea de sine inseamna a te iubi pe tine insuti in ciuda defectelor, a limitelor, si a sti sa te readaptezi in urma unui esec. Totul se manifesta si depinde de dragostea conditionata sau nu, primita in copilaria noastra.

Imaginea de sine - importanta nu este realitatea, ci privirea intima, interioara, pe care o purtam asupra noastra. O imagine de sine pozitiva este o forta interioara care ne permite sa credem in noi insine in ciuda dificultatilor si adversitatii. Ea depinde de proiectele pe care parintii nostri le-au format pentru noi si de interpretarea, conformarea noastra la aceste asteptari.

Increderea in sine se caracterizeaza prin aptitudinea de a ne imagina viitorul intr-o maniera pozitiva, fara sa fim ingroziti de acesta (“nu voi reusi niciodata sa ajung acolo”), lucru care ne incurajeaza in actiunile noastre. Ea depinde de educatia noastra si de grija, increderea pe care parintii ne-au aratat-o.

Dragostea de sine este cea care se construieste inca din copilarie: copilul cauta mereu privirea mamei, si aceasta ii zambeste si ii vorbeste. Va rade si va zambi si, daca nu mai vede privirea mamei, va plange. El este dependent acum de raspunsurile pe care le primeste din mediul apropiat.

In general, persoanele “dotate” cu o solida dragoste de sine au beneficiat de o dragoste parentala neconditionata: parintii nu si-au “dozat” iubirea in functie de rezultatele scolare sau de aptitudinea de a spune “buna ziua” unei doamne mai in varsta. In special, ei s-au abtinut sa ii compare in permanenta cu sora si fratele mai mare sau cu nu stiu ce verisor. Impresia parintilor care nu cred suficient de mult in copiii lor genereaza un sentiment de culpabilitate cronica care se manifesta prin comportamente autodistructive pentru copilul care va fi mereu certat si aratat ca un exemplu negativ.

Despre transmiterea stimei de sine de la parinti la copii voi vorbi in numarul urmator.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Infernul

O ecranizare americana ce respecta o anume reteta potrivita si pe masura celor ce se dau in vant dupa duritate si scene de arte martiale.

Apropierea de locul actiunii o vom face etapizat, iata o zona desertica in America, traversata de o autostrada. Apoi cateva asezari cu locuinte putine. Deasupra fortele armate aeriene isi fac antrenamentul de zbor. La sol, doua clanuri de traficanti de droguri “isi mentin antrenamentul” purtand un razboi comercial, bineinteles ca teribil si, in acelasi timp, terorizand contribuabilii onesti ai acelor asezari. Mai aproape, intr-un un mic restaurant, servea clientii o tanara draguta, fara prieteni. Ce lipseste acestui decor? Un fost mercenar (Jean Claude van Damme) chinuit de zvacnirile de constiinta legate de faptul de a fi omorat prea multi oameni. Ce mai lipseste? Motivatia initiala care il aduce in oras pe “maestrul martial”, sinuciderea, caci aceasta motivatie se evaporeaza pentru altele: stapanirea celor doua bande de traficanti, casatoria cu tanara ospatarita.

Restul fimului este plin de focuri de arma si scene de carate.

Probabil ca atunci cand a intitulat filmul "Infernul", regizorul s-a gandit la zona torida in care se petrece actiunea filmului. In rest...


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Lena Grigoroscuta



Un zambet

Un zambet, doar un zambet poate aduce speranta, bucurie, incurajare. Acest zambet poate fi o realitate, o reflectare a sufletului, sau poate fi masca de protectie a unei inimi ranite, zbuciumate, descurajate.

Eram la scoala in timpul unei ore grele, stresante. Asteptam sa fiu numita la raspuns; priveam in jur si am remarcat ca o colega se uita la mine insistent; era trista si descurajata. In acel moment am simtit pentru ea dragoste si i-am zambit... Dupa ora, colega mea a venit la mine, m-a imbratisat si mi-a multumit pentru zambetul meu. Fara a banui ca sufletul meu era poate mai zbuciumat ca al ei, mi-a spus ca a citit pe fata mea o bucurie unica.

Cateva zile mai tarziu, intr-o duminica seara, dupa incheierea timpului petrecut in biserica, o tanara, o prietena crestina a venit la mine si mi-a spus ca am probleme. Mi-a mai spus ca in zadar incerc sa ascund durerea din suflet printr-un zambet. Am simtit atunci dragostea ei pentru mine, o dragoste similara cu cea oferita colegei mele.

Am intalnit doua persoane carora le-am zambit: una cerea, alta oferea dragoste si un exemplu de crestin real, capabil sa dea, nu doar sa primeasca, preocupat de durerea celui de alaturi. Si aceasta numai o dragoste de origine divina o poate face: dragostea care este Insusi Dumnezeu.


(textul acesta se poate citi si in “Lena Grigoroscuta”)

Radu Mirza

“Mai tarziu”
(partea a treia)

Imaginile pe care le vedeai pareau cunoscute. Un tort cu frisca, o lumanare stinsa, un inger binevoitor, o masinuta stricata, corul care canta “Maretul har”, prietena ta si cafeaua ei foarte amara, batranelul cu palaria ponosita, autobuzul... toate se derulau cu o viteza incredibila. Si, incet-incet, o camera alba de spital. Trupul intins pe masa de operatie, desfigurat. Te simteai strain, intr-un loc neprimitor. Pana cand ingerul aparu din nou, la fel de linistit ca intotdeauna, dar evident deprimat. “Am tot incercat sa-ti arat ceva, dar nu ai avut timp sa ma asculti”. “Imi pare sincer rau”. “Era important pentru tine”. “Acum stiu. Crezi ca e prea tarziu”. “Important e ce crezi tu”... “Cred, Doamne... ajuta necredintei mele...” Si ai inceput pentru prima oara sa plangi. Dar ai observat ca nu mai aveai lacrimi... “Bine”, a zis el, “uite ce doream sa-ti arat de la inceput”. Si intinse aripa spre peretele alb. De indata, pe suprafata curata, se ivira trei cruci: pe cea mare din mijloc, un Imparat rastignit, cu o cununa de spini pe frunte; pe celelalte doua cruci, doi oameni a caror fata nu o puteai vedea, dar se auzeau blestemele soptite cu batjocura. Imparatul Se ruga: “Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac”. Atunci cel din stanga zise cu indarjire: “Mai tarziu”... Fulgerat, te-ai intors spre inger. “Da, tu esti... si asta am tot incercat sa-ti spun”. Atunci te-ai rugat sincer cu credinta, sfasietor, pentru prima data: “Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta!...”

In clipa aceea, fara sa auda sau sa vada nimic, medicii care roiau in jurul cadavrului tau s-au dat un pas inapoi, ingroziti. In timp ce tu te ridicai incet in capul oaselor, ai mai apucat sa auzi, ca dintr-o alta lume, cuvintele Mantuitorului: “Adevarat, adevarat iti spun, ca astazi vei fi cu Mine in Rai”...

Dedicata Domnului Isus Christos, Mantuitorul lumii...


(textul integral in “Radu Mirza – Scurta povestire)

Chris

Interviu cu Claudius (VII)



Claudius (foto: “HAR”)

In Romania se traieste greu din orice. Eu cred ca sunt putini romani multumiti de veniturile obtinute. Majoritatea muncesc foarte mult pentru a putea face fata unor cheltuieli elementare. In general artistii fac parte dintre acesti oameni. Institutiile artistice finantate de stat o duc extrem de rau. Unele sunt chiar pe punctul de a-si inchide portile. Pentru artistii crestini este mai greu pentru ca “piata” lor este mult mai mica. Si trebuie sa recunoastem ca interesul pentru arta, mai ales in mediile rurale, este extrem de mic. Ca sa poata trai din muzica, artistul trebuie sa fie in acelasi timp manager, producator si comerciant. Un volum de munca enorm, perseverenta de fier si o organizare foarte buna. Cei care fac fata la toate acestea s-ar putea sa reuseasca. In ce ma priveste, la ora actuala nu traiesc din muzica.



Chris: (foto: SSJ)

Ce crezi tu ca lipseste muzicii crestine din Romania ca sa poata iesi in afara?

Claudius: “Muzica crestina” din Romania nu are o traditie. Nu exista o educatie adecvata a tinerilor. Abia in generatia actuala de elevi sunt multi tineri care urmeaza scoli de muzica. Ei au mai multe sanse de a iesi in afara. Muzica crestina sta destul de rau la capitolul compozitie. Dincolo de toate acestea artistii crestini trebuie sa invinga o anumita mentalitate atat in interiorul bisericii cat si din exteriorul ei. Un artist crestin are putine sanse sa fie mediatizat chiar daca, din punct de vedere al calitatii, muzica lui este competitiva. Dar eu sunt optimist. Cred ca intr-un timp relativ scurt (10 ani) se va putea vorbi de o iesire in afara a muzicii crestine. Sa nu uitam insa ca si acum avem artisti, ce-i drept putini, care ne reprezinta cu cinste. In muzica clasica un David Coiti sau Gheorghe Mogosan sunt foarte apreciati. Si m-am oprit la Cluj. De asemenea si-n muzica pop avem nume care au concertat alaturi de Elena Carstea sau Monica Anghel. Asa ca nu-i foarte rau. Dar de buna seama ca se poate mult mai bine.

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Alina Simion



Un bob de sare

Intotdeauna exista mai multe alternative pentru solutionarea unor probleme. Sunt cazuri rare, chiar foarte rare, cand esti constrans sa alegi doar o singura alternativa, si atunci nu cea favorabila tie. Dar de cele mai multe ori politicienii romani au posibilitatea de a alege corect, insa uneori din dorinta de a se evidentia, alteori doar din nestiinta aleg alternative mai putin demne. Astfel ei atrag atentia, nu numai intregii populatii pe care incearca sa o guverneze, dar si celor care, fiind in exteriorul tarii, doresc sa sprijine Romania.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Caut raspunsuri,
gasesc tacere...
Vreau sa aflu
singura cale existenta
spre inima ta...
Vreau sa trec muntii,
sa trec peste mare,
sa te caut,
sa te gasesc,
sa te las acolo...

Ionut Apostu



Sunt tanar

A fi tanar inseamna si a fi constient de responsabilitatile tale. Nu poti sa faci ceva fara a te gandi la consecinte... Am auzit ca articolele mele deranjeaza doar fiindca scriu ceea ce simt, ceea ce gandesc. Ei bine, frumos ar fi daca as primi personal asemenea ganduri... Si unde mai pui ca prietenia nu inseamna tradare, ci mai degraba incredere. Sunt multi care se apuca de catalogat anumite persoane doar de dragul de a avea o opinie, fara sa aiba si definitia cuvintelor care caracterizeaza acea persoana sau acel ceva. Eu unul nu dau definitii fara sa am si o relatie de egalitate... Daca a fi tanar inseamna indiferenta si superficialitate, atunci, cand vom invata lectii ca loialitate si dragoste? Poate cand vom fi trecut deja de o varsta anume, sau mai degraba sa asteptam sa treaca nebunia tineretii? Ma gandeam doar la faptul ca ar fi timpul sa ne apucam de invatat, sa invatam lectii ce aparent sunt mai dure, sau lectii de-a dreptul dure. Insa nu cred ca este indicat sa dai cu bata in balta in asa maniera incat sa stropesti pe toti in jur si pe tine insuti si apoi sa mai ai si tupeul de a intreba de ce esti ud... Ar fi intr-adevar o realizare sa taci din gura si sa observi ca ai de invatat ceva. Eu nu am talent, ci scriu doar ceea ce am curajul sa sustin si public...

Ceea ce scriu eu nu cred ca defineste marea majoritate a tinerilor. Mai cred ca exista si un alt tip de tineri care stiu ce este dragostea... Stiu ce inseamna a fi loial, a fi ceva mai adanc in ganduri si idei, sunt tineri care stiu sa invete, desi dureros, constiincios, lectiile vietii…

Curier & Posta redactiei

Raspuns Chris pentru Cornel Bucur: As putea sa-ti spun exact ce costuri implica lansarea unui album dar nu intr-o revista ci eventual trimite-mi adresa ta. Planuri de viitor am foarte multe dar cred ca cel mai potrivit este sa ti le spun personal (tot prin e-mail). Adresa mea este rochris_ro@... GOD BLESS YOU!

Christian Sandru (USA): Draga redactie, sint foarte confuz de activitatea voastra in acest moment. Primesc newsletter-ul vostru de aproape citeva luni. Am trimis niste e-mail-uri si n-am primit nici un raspuns. Sint uimit ca nu va intereseaza sa vedeti ce efect are mesajul vostru; daca ar fi fost asa as fi primit un raspuns macar. Am o sugestie care cred ca ar fi pozitiva la adresa voastra. Nu stiu cum o sa o luati, insa este pozitiv, cel putin aceasta este opinia mea. Incercati sa faceti ceva cu grafica voastra si incarcatura mesajului deoarece ia un timp indelungat pentru ca sa fie downloaded. Sper sa primesc un mesaj la acest e-mail!

Nota redactiei: Ne cerem scuze ca raspundem abia acum, dar poate ca ezitarea noastra vine din faptul ca mesajele erau in limba engleza. Evident ca suntem interesati de fiecare reactie (efect) cu privire la SSJ. Despre “lungimea” revistei din pricina graficii asta se rezolva prin a trimite revista fara fundal (este una dintre optiuni). In speranta ca nu sunteti suparati pe noi va dorim toate cele bune si mai asteptam vesti.

Rebeca Paraschiv (Arad): Buna! As dori, daca se poate, sa primesc si eu revista dumneavoastra SSJ. Fratele meu a primit de la dumneavoastra aceasta revista, si as dori sa o primesc si eu, mai ales ca acum eu nu mai stau in Deva cu parintii si cu fratele meu. Eu m-am mutat in Arad, deoarece lucrez intr-o fundatie. Eu sunt studenta la asistenta sociala in Alba Iulia, si daca veti avea cumva ceva subiecte de asistenta sociala care pot fi trimise as fi bucuroasa sa le primesc. Astept vesti de la voi si sper sa primesc numarul vostru. As dori sa primesc intreaga revista daca se poate.

Nota redactiei: Draga Rebeca, te asiguram ca revista o vei primi in intregime, apoi nu prea am priceput cum te descurci cu scoala in Alba Iulia si cu serviciul in Arad. Despre subiecte cu privire la asistenta sociala, momentan inca nu, dar nu se stie in viitor. Te salutam si te mai asteptam.

Nicu Cotovanu (Iasi): Va rog sa-mi trimiteti si mie revista prin posta electronica si eventual alte noutati din crestinism. Va multumesc anticipat.

Nota redactiei: Draga prietene poate ne spui ceva mai multe despre tine si cum ai aflat de noi.

Cornel Crasnean (Iasi): Dragii mei, nu pot decat sa spun o cuvantare buna spre Dumnezeu pentru ceea ce faceti. Cel de sus sa aiba grija de voi in tot ceea ce faceti cu aceasta revista si in acelasi timp in viata voastra personala. Ma bucur mult pentru voi si pentru ca exista SSJ!

Nota redactiei: Salutam un strasnic “strajer”!

Daniel (Deva) : Dragi prieteni, dupa o asa de lunga tacere, vreau si eu sa va trimit salutari si sa va multumesc pentru acest numar. Din cauza unor mici probleme cu calculatorul, nu am prea avut timp sa raspund si in plus si examenele, dar oricum nu exista nici o scuza propriu-zisa pentru faptul ca nu v-am scris atata timp. In final m-am hotarat sa folosesc adresa de posta electronica de pe web, care mi se pare mult mai sigura si in rest scap si de "cenzura" nedorita. Un paragraf super mi-a placut in special: cel al lui Radu Marza (care de altfel frecventeaza aceeasi biserica unde merg si eu) cu "Mai tarziu." M-a facut sa ma gandesc si mai serios la viata mea spirituala si relatia cu Dumnezeu. In rest, va salut cu urarea lui Samuel Benza, adica "In rest, fir-ati sanatosi!"

Nota redactiei: Ne bucuram sa mai aflam vesti de la tine, oricum, in plus aflam ca Radu Marza este membru in aceeasi biserica cu tine. Se pare ca el a avut un debut bun in SSJ. Ce faci vara aceasta? ... "...fi-ti-ar de bine!" (fain salutul cu care tu inchei)

Epilog: Priveste la tine si priveste lacrima... nu e cumva un colier de neintelese binecuvantari acum sau poate maine?

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: