The Salt Street Journal nr. 59



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.59 / 4 Iunie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Dana Foszto, Chris,

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Jessica's Style, Interviu cu Claudius, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial
(despre presa crestina)

Un ziarist trebuie sa aiba un curaj in plus fata de cititorul sau, astfel sa nu ezite sa rosteasca ceea ce el (cititorul) nu poate, nu stie, sau se fereste sa faca. Dar in acelasi timp un ziarist trebuie sa fie inzestrat cu o serioasa aderenta la onestitate si bun simt, pentru ca lipsa acestora sa nu tulbure sangeros prin "marile adevaruri" ce sunt de rostit. Curajul si onestitatea trebuie sa duca la un anumit gust al relativitatii si al desertaciunii, pentru ca orice glas puternic este totusi vremelnic pe pamant, iar a fi glasul unei comunitati care prin structura este suficient de diversa, trebuie sa fie un statut mereu discutabil. Cititorii au dreptul la indoiala...

Un ziarist trebuie sa priveasca spre cei din primele banci ale unei biserici, dar si spre cei ce din urma, astfel sa nu ignore asteptarile celor mici si celor mari. Dar sa stie ca unii asteapta sa fie maguliti, iar altii sa fie incurajati, sau ca si unii si altii, apasati de poverile vietii, nu prea mai au rabdare sa citeasca. Privirea spre cei din preajma trebuie sa duca la privirea spre sine, pentru ca doar judecandu-te poti emite judecati, iar a emite propriile analize asupra unei comunitati care se divide si se tot fragmenteaza este un risc; riscul de a incuraja ca fiecare, la o "suparare", sa-si faca propria lui biserica.

Un ziarist trebuie sa aiba o inteligenta ascutita, dar mai degraba o caldura sufleteasca bogata, iar fata de bani trebuie sa priveasca cu...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Votati!



Prima stire

- Astazi, 4 iunie 2000, la ora 6.00 AM s-au deschis portile sectiilor de votare din toata tara, la care sunt asteptati aproximativ 17 milioane de alegatori pentru desemnarea noilor demnitari ai autoritatilor locale: primari, consilieri judeteni si consilieri municipali. Si in acest an pe listele electorale figureaza un numar mare (prea mare) de candidati, asa cum lista partidelor foarte mici si necunoscute este lunga si derutanta, iar ca noutate s-a remarcat implicarea agentiilor de publicitate in promovarea profesionista a mesajului electoral. Dar campania electorala a fost eclipsata de scandalurile financiare care s-au tinut lant: Afacerea "Adrian Costea", prabusirea Fondului National de Investitii si panica creata artificial in jurul Bancii Comerciale Romane. Interesul general al opiniei publice este atras de lupta pentru Primaria Capitalei, unde cu sanse sunt cotati urmatorii candidati: Sorin Oprescu (PDSR), George Padure (PNL) si Traian Basescu (PD).
- In perioada 5 - 9 iunie, la Oradea va avea loc conferinta ziaristilor crestini din Europa Centrala si de Est, organizata de EEMTI (Eastern European Magazine Training Institute). EEMTI are o activitate de peste 10 ani, timp in care a sprijinit peste o 100 de reviste si redactii, iar acest sprijin se refera la conferinte, cursuri si stagii de pregatire cu privire la redactarea, editarea, grafica si costurile realizarii unei reviste. Amanunte de la aceasta conferinta vom publica saptamana viitoare.

Alina



Privirea

In Romania, alegerile din 1996 pareau a schimba, daca nu in totalitate cel putin partial, mediul in care traim zilnic. Un prim-ministru in persoana domnului Victor Ciorbea era solutia indicata pentru rezolvarea problemelor societatii romanesti aflate inca in tranzitie. Dar dupa un an si jumatate, politicienii din coalitia guvernamentala erau de acord in privinta incapacitatii premierului de a conduce Executivul. Atunci, timp de doua luni de zile, Romania s-a aflat in criza pe plan politic, "Schimbarea" si sperantele alegatorilor se fisurau... Criza s-a solutionat prin demisia lui Victor Ciorbea.

S-a schimbat premierul, dar oamenii politici si metehnele lor au ramas. Domnul Radu Vasile era altfel, asa ni se spunea, fiind genul de om care in multimea celor posaci din coalitie "mai aducea si soarele pe ulita lor" cu cate o mica gluma. Dar aparentele au inselat de data aceasta. Dorinta de putere a domnului Radu Vasile s-a concretizat prin afirmarea vointei de a ajunge la conducerea partidului care l-a promovat in functia de premier. La sfarsitul anului 1999 ar fi trebuit sa ne fi bucurat cu toti pentru Romania ca a fost invitata sa inceapa negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Dar noua nu ne place bucuria asa ca ne-am gandit ca ar fi mai bine o noua criza guvernamentala. De data aceasta i s-a reprosat domnului Radu Vasile incapacitatea de a comunica cu membrii Guvernului pe care-l conduce. Insa problema s-a acutizat atunci cand primul ministru nu a dorit sa demisioneze nici macar dupa ce ministrii si-au dat demisia in bloc. Atunci a avut loc balciul de sfarsit de an care a lasat un gust amar "Schimbarii" si alegatorilor ei. Aceasta criza a trebuit solutionata repede pentru a nu fi afectata imaginea Romaniei in exterior.

Al treilea premier este tehnocrat, guvernator al Bancii Nationale timp de noua ani. Domnul Mugur Isarescu si-a negociat postul de premier. Acum, in an electoral, parea omul potrivit la locul potrivit. Dar acuzele la adresa lui nu s-au lasat mult asteptate. Ministrul Transporturilor Traian Basescu a declarat ca problemele cu care se confrunta Romania in domeniul financiar bancar s-ar fi datorat primului ministru. Surprinzator este faptul ca Partidul Democrat din care face parte domnul Traian Basescu, l-a sustinut pe actualul premier la aceasta functie.

O singura idee-intrebare: avem clasa politica, avem prim-ministru, avem vinovatie si vina, avem alegeri?


(acest text poate fi citit si in “Alina Simion - Privirea")

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XLI)

Sutasul roman a intuit ca desfasurarea unei vieti normale si cu rezultate trebuia sa se bazeze pe relatii de incredere, pe relatii de autoritate. El are o experienta a vietii care il conduce la intalnirea cu Christos intr-un mod natural, pe un cadru al unei vieti cu continut. Intalnirea cu Isus nu se desfasoara pe un vacuum, pe un teren gol. Doar prilejul lipsea, un ceva care sa-l faca sa ridice putin capul din lucrurile sale.

Sutasul se mai dovedeste a fi un om sensibil fata de om, oricare ar fi statutul sau. Avea un rob care era bolnav si ii pasa de acest rob, in ciuda faptului ca la acea vreme un rob nu valora mare lucru. Aceasta traire a sutasului, aceasta sensibilitate a lui se loveste acum, pe de o parte, de problema slugii sale pe care nu o poate rezolva prin puterea si relatiile lui, iar pe de alta parte, de persoana lui Christos.

La un moment dat, credinta se naste in sutas, om cu un teren al fiintei fertil pentru o astfel de nastere. Toata zestrea de care dispunea sutasul, precum si intuitia deosebita a vietii sale se concentreaza acum intr-un punct limita: o problema care nu poate fi depasita. Cu tot ceea ce are, omul vine in fata lui Christos framantat nu pentru sine, ci pentru aproapele sau. Acest om se adreseaza Domnului in termenii corecti si adanci pe care el i-a sesizat si i-a trait, nu fara efort, in viata lui de pana atunci. Problema lui ii este acum prilej de credinta, iar el vine in fata Domnului zicand sau gandind cam asa: "Doamne, in cele in care am putere si responsabilitate, lucrurile functioneaza bine, pentru ca am autoritatea necesara sa se intample asa. Acum ma aflu in fata unei situatii care ma depaseste, dar Tu ai aici puterea si autoritatea sa faci ca lucrurile sa mearga bine."

Credinta i-a fost acestui om punte spre o realitate care ii era inaccesibila. Aceasta punte are un capat care se sprijina pe realitatea, acolo unde el si-a implinit vocatia cum trebuie. Credinta ii da acces sutasului spre o realitate pe care nu o putea atinge si astfel are loc minunea.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XIV

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Cultul baptist este numeros in Franta?



Danut Manastireanu

Nu. In Franta evanghelicii in ansamblu au cam aceeasi pondere pe care o au si in Iasi, aproximativ 0,5%, deci un procent infim.

Dorin Popa: Dar in Anglia?

Danut Manastireanu: In Anglia sunt foarte multi evanghelici, mai ales baptisti, dar si anglicani.

Dorin Popa: Si in Germania nu?

Danut Manastireanu: In Germania mai putin.

Dorin Popa: Oricum mai mult decat in Franta. Dar in America?

Danut Manastireanu: In America baptistii sunt cea mai importanta confesiune, cea mai numeroasa.

Dorin Popa: Inclusiv presedintele Bill Clinton este baptist.

Danut Manastireanu: Da, dar nu prea face cinste acestei credinte.

Dorin Popa: Observ ca toti baptistii cand aud de Clinton pleaca ochii in jos, asa cum ati facut dumneavoastra.

Danut Manastireanu: Eu pot sa adaug ca singurul presedinte baptist, cumva consecvent cu credinta lui, a fost probabil cel mai slab presedinte american al acestui secol. Ma refer la Jimmy Carter. Deci nu cred ca baptistii au dat presedinti foarte buni. Probabil ca cei mai buni politicieni ai Americii au fost dati de Biserica Episcopoliana, corespondenta Bisericii Anglicane in America.

Dorin Popa: Dar Kennedy?

Danut Manastireanu: El a fost singurul presedinte catolic din istoria Americii.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Aretta Bazdara



Raftul de carti

"Rosu si negru" - Stendhal

Tema cartii este iubirea. Personajele invata sa iubeasca, dar cum iubirea e o povara prea grea... Doamna de Renal (personajul de care se indragosteste Julien - eroul principal) accepta jocul pasiunilor, pasiuni care o doboara. Nu poti in fata iubirii decit sa accepti, sa ingadui o atingere care iti rascoleste interiorul, sa uiti ca noaptea e creata pentru somn, sa cunosti patima ascunzind-o si totusi cunoscind-o prin insasi taina ei. O poveste de iubire... Imi dau toate ceasurile cunoscute de mine doar pentru a simti sarutul tau adinc, stringerea ta de mina care ma naste din nou si din nou de la inceputurile lumii pina dincolo, in vesnicie. Nimeni nu a iubit indeajuns de mult pina acum si vreau s-o fac eu, dar... cerul mi-a daruit un gind, il tin ascuns in mine, ma lupt cu timpul si sunt insusi acel gind. Povestea din carte imi place caci nicaieri nu vezi siguranta, azi se poate iubi, miine nimeni nu a fost iubit. Framintarile si luptele dau frumusete iubirii, dar... in final nu am inteles cine invinge. Aici, in acest univers al sentimentelor nu cred ca sunt invinsi sau invingatori: sunt eu... esti tu... miine poate nici n-ai sa ma mai cunosti. Pling azi si pentru acel miine, inteleg si accept, dar nu pot sa uit a simti. Cartile sunt facute spre a fi citite si nimic nu se compara cu lecura unei povesti de iubire, poveste in care poate inconstient suntem personaje...

In locul trairilor mele te-ai ascuns tu si ma chinui... sarutul tau e cel mai dulce zbucium cunoscut de sinele meu. Il cersesc neincetat de la ceruri si cind il primesc parca as da sa fug... Cineva ma opreste. Sa fii tu?

"Rosu si Negru" - o carte care, dincolo de a fi interesanta, dincolo de a fi scrisa de un mare artist al cuvintului, e povestea ta de iubire. E o lectie a patimilor. Si vreau sa o invat, vreau sa o simt, vreau sa ma las robita de patima unei iubiri... A ta poate...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Greciei Antice

Arta Greciei Antice. Iar? Mai am putin si poate termin. Clasicismul Tirziu. M-am gindit sa spun ceva de arhitectura si iata ca va spun: In Asia Mica au fost construite in aceasta perioada doua monumente celebre: Templul din Efes si Mausoleul din Halicarnas. Cel din urma este considerat printre cele sapte minuni ale lumii si este un templu-mormint cu inaltimea de 45 m. Sculptura respira prin operele a trei mari artisti: Scopas, Lisip, Praxiteles. Perioada Elenistica. Civilizatia elenistica este o suprapunere de culturi. O serie de orase care se remarca prin frumusetea edificiilor. Alexandria - a fost intemeiata in 331 i.H., in Egipt, de Alexandru si binenteles a fost numita capitala. Alexandria era oras port care asigura legatura dintre Nil, intregul Egipt si Marea Mediterana. Putem vorbi aici de Farul din Alexandria - 120 m (lumina lui putea fi vazuta la o distanta de 60 de km - considerat una din cele sapte minuni ale lumii antice) si de Biblioteca regala din Alexandria. Delos - unul din centrele elenistice importante si binenteles ca sunt foarte multe orase care prin frumusetea lor au aratat puterea creatoare a trecutului. Gata! Arta trecutului va ramine primul mare desen al timpului pe umerii frumosi ai creatiei...

Ma gindesc la ce a spus Picasso... arta este jurnalul unor suflete prea fericite pentru a-si exprima fericirea si prea chinuite interior pentru a avea puterea sa taca deplin in ele. Van Gogh este ceea ce arta lui spune ca este... un nefericit fericit. Ma tot chinuie gindul ca ar fi putut sa aiba alt final, daca el si-ar fi inteles momentele de fericire si le-ar fi acceptat pe cele care i-au ranit interiorul. "...arta noastra este un fel de jurnal". Este adevarat, caci experientele traite zi de zi au influentat arta marilor maestrii. Grigorescu a iubit satul si iata-l pictind "Car cu boi". Ma gindesc ca Stefan Luchian, incercat de boala, din suferinta si prin suferinta a stiut sa picteze tabloul care, dincolo de faptul ca este si va ramine o pretioasa culegere de culoare si desen, e strigatul lui amar: "Ma vedeti, sunt bolnav. Si vreau viata...", tabloul numit "Un zugrav". Ceea ce vreau sa spun si nu vreau sa spun in acelasi timp e ultimul meu tablou... poate nici nu l-am pictat inca. Orice forma de arta nu este dicit o pagina de jurnal ascunsa si totusi lasata la indemina tuturor...

Cea mai perfecta creatie artistica a tuturor vremurilor e povestea iubirii. Pictata de altii in culoare, cintata sau aranjata in versuri dulci, este punctul de plecare al oricarei batai de inima. Mai mult nu pot spune dar zaresc in coltul ascuns al unei batai de inima inceputul unui jurnal... ascuns si totusi lasat spre citire. Sa nu condamnati nici sa nu credeti, doar fiti personaje ale unei povesti de iubire... azi...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Ludwig van Beethoven - Simfonia a VII-a

Clasica atat in continut emotional cat si in arhitectura ei, muzica Simfoniei a VII-a apare condusa de prospetimea unui suflu romantic. O introducere calma (Poco sostenuto) precede desfasurarea ei. Interesanta este complexitatea pe care o prezinta aceasta preludiere traditionala pe o intindere neobisnuit de mare, intr-o constructie de sine statatoare, care nu are nici un model premergator. O formula ritmica simpla, care se repeta in cadrul masurii de 6/8 deschide muzica primei parti (in miscarea "Vivace"), pe ea evoluand apoi temele formei de sonata.

Despre aceasta viziune unitara ca avant melodic si ca persistenta ritmica, va nota Ceaikovski o impresie deosebit de interesanta: "Numai un colos ca Beethoven putea rezolva o asemenea problema fara a imprima oboseala ascultatorului si fara a-i umbri macar pentru o singura clipa placerea auditiei prin repetarea unei aceleiasi figuri ritmice…"

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

Revendicare

m-ai atins...
intr-una ard spre inafara - abis launtric

umbra mi se contureaza incet
mocnind sub vesmant

presimt izvorul florilor zvacnind
din Cuvant spre-naltatoare adancuri

ma pretinzi, ma supun,
doar o mireasma zvarlita spre cer
ca o podoaba regala a eternitatii - edenic transfer

m-ai atins
vasul launtric e-o casa de poposire
pe care ma silesc intr-una s-o umplu
de Chipul Tau nestiut, prelins din iubire

m-ai atins - vibrez usor cedand spatiul
cedand timpul
cedand unica mea amprenta de lumina
Fapturii Tale

ma transpun incet dar precis
in spiralele galactice ale iubirii

Tu nu ma conjuri - ma pretinzi

ma supun
ai invins!

9 iulie 1984


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Stima de sine (IV)

"In fiecare dimineata ma detest".

Din aceasta replica este usor de aflat gradul iubirii de sine pe care il are o persoana. "Ma trezesc ca sunt genial dimineata si stupid peste o ora". Chiar daca imaginea de sine si dragostea de sine sunt mai usor de identificat, increderea in sine este cea care se observa cel mai greu. Ea necesita un proces complex de elaborare si de interiorizare in personalitatea oricarui individ.

Revin din nou la faptul ca educatia pe care o primim si primele noastre experiente scolare influenteaza intr-o maniera decisiva increderea pe care o vom avea in noi insine. Din cea mai frageda copilarie, orice esec e comparabil cu o catastrofa si incep primele evitari ale situatiilor susceptibile sa ne provoace. Succesul consta in a nu capitula ci a cauta sa invatam de la cei din jurul nostru.

Stima de sine nu trebuie neaparat "antrenata", ea se transmite in mod inconstient de la parinti la copii. Daca de exemplu, un tata nu are incredere in fiul lui, va agonisi pentru acesta totul si tocmai aceasta dragoste pe care el i-o poarta il va transforma intr-o persoana inhibata si timorata care insa nu va duce lipsa de nimic, dar nici nu va fi capabil sa se descurce singur.

A cunoaste in copilarie, in proportii egale si dragoste si respect, va duce la dorinta proprie de afirmare. Din aceasta cauza, noi vom beneficia de o stima de sine solida in unele domenii, la celelalte trebuind sa lucram singuri. Astfel parintii foarte iubitori, dar care sunt foarte speriati de capacitatile copiilor lor de-a se descurca in viata, le vor inspira acestora o buna iubire de sine, dar nu si o solida incredere in sine.

Exista si situatia inversa cand parintii valorizeaza prea mult capacitatile intelectuale si profesionale ale copiilor lor, dar nu le dau acestora toata tandretea de care ei au nevoie, ei vor dobandi o suficienta si buna imagine de sine dar nu si o reala incredere in sine. Ei vor suferi toata viata din cauza carentei de iubire.

Pentru a dura, stima de sine se hraneste cu sentimentul de a fi iubit de cei din jur si de a avea valoare in ochii celorlalti. Ca toate sentimentele, ea are nevoie "sa fie alimentata" si sa fie in echilibru. Pentru aceasta trebuie sa dam dovada de luciditate, obiectivitate si trebuie sa ne abtinem sa minimizam in mod sistematic atuurile si calitatile noastre. Succes!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Dana Foszto

Jessica's Style

Unul dintre cele mai interesante motive pe care creatorii de moda le-au propus pentru anul 2000 este cel al fluturelui. Pentru realizarea lui se poate folosi aproape orice material. Culorile alese sunt, in general, roz, rosu, galben, oranj, verde, mov, cyclamen. Fluturii pot fi imprimati, decupati sau aplicati pe diferite zone ale imbracamintii pe care o purtam. Pentru aceasta perioada deosebit de calda in Romania, se pot purta fuste si pantaloni subtiri din voal, in combinatie cu maieuri sau bluzite din acelasi material. Este reluata si camasa larga cu maneci scurte sau lungi, dar innodata in talie. Materialul din care sunt facuti jeans-ii, denimul, este astazi cel mai folosit material din lume. Este usor de adaptat pentru orice piesa: pantaloni lungi sau scurti, veste, camasi, fuste, rochii, sarafane, geci si altele. Noutatea consta in faptul ca acest material are cusaturi duble sau triple, broderii simple sau cusute cu fir auriu, strassuri, nasturi metalici etc. Pentru tinuta de seara se recomanda in continuare rochiile simple cu bretele subtiri, din materiale stralucitoare. Retineti ca negrul este inca in top.

Chris

Interviu cu Claudius (VIII)



Chris (foto: SSJ)

Pentru ca ai experienta unei activitati artistice desfasurate in afara sferei crestine (ai amintit la inceput ca ai cantat cu Filarmonica din Sibiu), spune-mi, dupa opinia ta, care este deosebirea intre un artist crestin si unul necrestin?



Claudius (foto: "HAR")

In primul rand cred ca e vorba de un mod de viata. O altfel de raportare la lume si la valorile ei. Acest mod de viata are la baza o relatie autentica cu Christos. De asemenea artistii crestini sunt intr-o permanenta cautare, intr-un proces de desavarsire, de sfintire. Si asta se rasfrange atat in modul de viata cat si in arta lor. Artistii crestini sunt in primul rand crestini si apoi artisti pe cand dincolo calitatea de artist o sucomba in multe cazuri pe cea de om. Arta crestina contine un mesaj inaltator, indiferent in ce curent se incadreaza. Noi cantam despre viata, bucurie, nadejde, biruinta, dragoste... Cantam despre nevoia omului de Dumnezeu, despre jertfa mantuitoare a lui Isus... Arta crestina, in ultima instanta, iese din sfera abstractului.

(Va urma - Publicat prin amabilitatea revistei "HAR"©)


(textul integral in “Chris invita la dialog pe Claudius”)

Alina Simion



Un bob de sare

Cu toti suntem egoisti. Egoismul uman se manifesta in cele mai diverse forme ajungand sa se indentifice cu altruismul sau cu abnegatia. Oricum, in ceea ce face, omul se gandeste la sine, la fericirea personala si la scopul pe care si l-a propus sa-l atinga. Chiar daca dezinteresat faci un serviciu semenului tau, analizand mai profund, totul se rezuma la fericirea ta, aici sau "dincolo". Scopul tau final nu este decat sa atingi viata vesnica. Si stii ca uneori esti pe deplin fericit doar daca si restul lumii traieste aceeasi stare. Ajutandu-i pe altii, in primul rand iti faci tie o favoare. Dar ii poti ajuta doar daca te depasesti pe tine.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In inima mea, ritmul a incetat.
In mintea mea, gandurile s-au incalcit.
In sufletul meu, speranta a murit.
Intre adevar si minciuna,
Caut un sprijin,
Caut o cale,
Caut un sens
De-a nu te uita...

Ionut Apostu



Sunt tanar

Oare a fi tanar inseamna doar sa zambesti?

Este drept ca un zambet poate schimba mult, poate incuraja sau poate da un sentiment de siguranta. Ce s-ar intampla daca noi nu am zambi? Ar insemna oare ceva anume? Ce facem in schimb cand sunt doar cei care ofera un zambet sau doar cei care "consuma" zambete? Ar fi doar o jumatate si, ca orice jumatate, ar fi un gol… un gol ce nu poate fi umplut decat de cealalta jumatate! Pentru a putea oferi un zambet trebuie sa stii ce inseamna dragostea, ce inseamna sa vezi suferinta celuilalt de langa tine care trebuie sustinut. Ori foarte putini sunt capabili de a vedea si suferinta si bucuria, dragostea si indiferenta; cum putem dar zambi atunci cand nu stim decat jumatati de actiuni, jumatati de fapte, jumatati de sentimente… O idee ar fi sa invatam a vedea totul ca un intreg, nu doar jumatati! Pentru a zambi trebuie sa fii ceea ce pretinzi ca esti. Atata timp cat esti constient de actiunile si faptele tale poti oferi generos un zambet, o scanteie, o imbarbatare…

Ce ne-am face oare fara zambete? Am fi niste oameni cenusii, aliniati dupa un singur criteriu: oamenii care nu stiu ce este acela un zambet…

Curier & Posta redactiei

Dana Sisoev (Yakutsk, Rusia): Dragii mei, nu stiu ce s-a intamplat, dar nu am primit numarul de saptamana trecuta al publicatiei voastre (Nr.57). Va rog, daca se poate, sa mi-l trimiteti, chiar daca va ajunge mai tarziu! Profit de aceasta ocazie ca sa va multumesc pentru efortul vostru, pentru cuvintele proaspete care ma invioreaza de fiecare data. Va admir pentru curajul de a "gandi cu voce tare", de a spune lucrurilor pe nume, pentru dedicarea cu care continuati sa faceti ceea ce intelegeti ca este de datoria voastra. Domnul, care v-a incredintat aceasta lucrare, sa va dea bucuria celui care stie ca a facut ceea ce era dator sa faca!

Nota redactiei : Suntem ingrijorati de faptul ca revista nu a ajuns la destinatie, cu siguranta ea a fost "difuzata". Speram ca acest numar sa nu aiba aceiasi soarta. Noi va multumim pentru aprecieri si incurajari, si chiar daca nu ne cunoastem foarte bine simtim o unda de simpatie, si aceasta de ambele parti, pentruca sunteti in patria lui Dostoevski...

Nicoleta (Iasi): Va multumesc pentru toate numerele ce mi le trimiteti regulat si va felicit pentru tot ce faceti. Acum am o problema pe care nu o pot gasi, si-mi este urgenta. Asi dori sa stiu in mare despre religiile Europei. Tema mea trebuie sa fie de 10 minute vorbit si la nivelul claselor VII - IX. Nu am de unde sa ma documentez pentru intelesul meu. Va multumesc.

Nota redactiei: Din pacate raspundem tarziu, dar am avea o carte potrivita pentru tine: Istoria Europei aparuta la HUMANITAS, daca nu e prea tarziu scrie pe adresa personala a Arettei si lasa un nr. de telefon. In rest succes!

G. Lazar (Italia): Am citit ca santeti interesati in a avea adrese e-mail, aveti una in plus, astept vesti! Multumesc!

Nota redactiei: Salut prietene, ne bucura sa te aflam in sfarsit, nu am uitat ce mult sufleteste esti legat de Sararie. Acum, daca tot esti primul cititor din Italia care ne scrie, noi zicem sa continui sa ne trimiti vesti... Mai joci hochei pe rolle?

Danut M.(Iasi): Dragii mei, nu stiu citi dintre voi sunteti la curent cu faptul ca prietenul meu Orest Onofrei, credincios baptist, candideaza la functia de primar in Suceava, din partea CDR. Ultimele sondaje de opinie il situeaza pe locul doi cu 15,5% din optiuni, dupa candidatul PDSR, care are 31,5%. Se pare ca va fi un al doilea tur de scrutin, in care sper ca Orest va avea sanse reale sa fie ales. Intr-o discutie recenta, Orest imi spunea ca se bucura de faptul ca a facut o campanie foarte frumoasa, care a fost apreciata ca atare si de adversarii lui politici. Se pare insa ca al doilea tur va fi mult mai dur si probabil se va apela la atacuri sub centura, inclusiv legate de apartenenta lui religioasa. Va rog sa va rugati pentru Orest, pentru ca prezenta lui pe scena politica sa fie o dovada ca moralitatea si distinctia sunt posibile in politica romaneasca, spre slava lui Dumnezeu.

Daniel Olteanu (Slatina): Ma bucur de ceea ce faceti si doresc ca Domnul Isus Hristos sa va binecuvinteze si sa va poarte mai departe pe bratele Sale. Citesc cu mare placere revista Dumneavoastra

Nota redactiei: Multumim mult! Fiti binecuvanati acolo, in Slatina…

Epilog: Nu te mira prietene, ci mai degraba asculta intelesul perilor mei albi, ei stiu cel mai bine ca "Medelenii" exista, si nu e neaparat locul copilariei noastre, ci locul in care nu suntem singuri, si nu neaparat cu cineva, ci cu acela care trebuie, merita si ramane...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: