The Salt Street Journal nr. 62



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.62 / 26 Iunie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Lena Grigoroscuta, Ionatan Pirosca

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, BAC 2000... , Interviu cu Ionatan Pirosca, Interviu cu John Assatchev, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ... Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Compromisurile se tin scai de profesiunea de jurnalist.

Marturisite sau ascunse, personale sau "amenajate" de altii, compromisurile sunt active in zona de confruntare dintre evlavie si aroganta, consecventa si superficialitate, talent si impostura.

Marturisite sau ascunse, invinse sau castigatoare, compromisurile insufletesc un soi de realitate miscatoare, facila si incoerenta, afrodisiaca si tranchilizanta, realitate care privita din comoditatea fotoliului urla, plange, rade, decide, condamna si salveaza o lume...

Jurnalistul "lunetist" ocheste publicul tinta, infinge stegulete colorate peste frunti proaspete, dar, propria frunte este obosita, cenusie si incordata, compromisurile produc o dureroasa ruptura si se zbat intre independenta si remorcare, obiectivitate si exagerare, credibilitate si nepasare.

Jurnalistul "uns cu toate alifiile" e simpatic si viclean, se simte ales direct de Dumnezeu si ca o "povara a acestui destin", se agata de gatul liderilor si dupa caz, saruta sau scuipa. Acest "dupa caz" e stabilit arbitrar de tiraje si public, de vot si comert, de salariu si oportunitati.

Dar la ce bun o asemenea discutie despre ceea ce se intampla fiecaruia dintre noi, nu mai bine ramanem cu ochii pe televizor sau in reviste ca sa aflam ce mai fac fotbalistii tricolori in Olanda?


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

A venit vacanta, cu trenul...



Prima stire

Vineri, 23 iunie, a avut loc la Bucuresti o conferinta a avocatilor crestini din Romania. La conferinta au luat parte avocati din toata tara, alegandu-se in acelasi timp si membrii care vor conduce aceasta organizatie, pe zone. In fruntea acestei intalniri crestine de avocati putem sa o amintim pe Salonica Talos.

M. P.



Cuvantul

Conceptul de critic - critica comporta un inteles ciudat in spatiul neoprotestant. Cand pronunti sintagma "spirit critic", cu o usoara nuanta pozitiva in glas, in mod automat, interlocutorii iti vor parea crispati, reci, profund deranjati. Este un mediu in care critica este privita ca un act distructiv, o rautate, o primejdioasa deprindere "lumeasca".

Insa ce ne facem atunci cand criticul este acela care descopera lipsuri, erori, probleme, si in plus indentifica solutii? Ce ne facem atunci cand criticul este acela care apreciaza, descopera si promoveaza valoarea, si in plus demasca si inlatura non-valoarea?

Intr-un spatiu in care ambiguitatea si confuzia bantuie, in care biserica oscileaza intre extrema fanatismului religios si cea a libertinismului, nevoia de existenta a criticului este acuta.

Calitatile speciale ale criticului? Un om al nuantelor, al subtilitatilor, capabil de a sesiza tendinte, directii, aspecte care macina structura bisericii, cum ar fi tendinta de a trece in derizoriu valorile la care se ajunge mai greu...

Calitatile speciale ale criticului? Un om al analizei, al meditatiei si al rugaciunii, informat, obiectiv, cumpatat.

De ce nu ar fi bine sa fii cleric? Predispunerea la subiectivitate... O nevoie a bisericii? Nevoia de a fi "criticata" de un critic adevarat... Cine n-are critici... sa-si formeze...


(textul acesta se poate citi si in “Mircea Paduraru – Cuvantul”)

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XLIV)

In pasajele Evangheliei se vede ca minunea a starnit, a sensibilizat, a produs reactii. Multi oameni au pornit dupa Christos, insa esentialul abia urmeaza. O parte din ei au ajuns sa creada, insa foarte multi au ramas prada mrejelor adevarului lumii.

Christos insusi afirma ca in aceasta etapa a lucrarii Lui putini vor intelege, putini vor crede. Ceea ce e esential se realizeaza: Christos isi face lucrarea, omul este mantuit, iar din aceasta mantuire deja incep sa se impartaseasca unii.

Mesajul lui Christos nu poate fi receptat de oameni, e scandalos, depaseste intelegerea potrivit logicii lumii. Totul este radical, paradoxal, taios, dur. Cum sa reactionezi la un raspun de genul: "lasa mortii sa-si ingroape mortii si tu vino dupa Mine"? In adevarul lumii, in lumina lumii, Christos este un om ciudat, un extremist, cel mult Unul care dispune de puteri magice.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XVII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Dar prin ce faceati cunoscute ideile "profanatoare"?



Danut Manastireanu

N-as putea sa va spun foarte precis. N-am fost niciodata foarte vehement, dar nu faceam un secret din ideile mele. Mi se parea absurd sa fac altfel: atunci cand crezi in ceva, traiesti consecvent cu acel lucru. Insa am avut intotdeauna, ca si acum, oroare de fanatism si prozelitism. Cum sa spun, "baietii" citisera dosarul, deci eram "ciumat" prin definitie. Am fost urmarit, din cand in cand, dar nu a fost ceva exagerat, iesit din comun. Insa in perioada activitatii mele ca economist am fost urmarit permanent, peste tot unde ma duceam in tara. Colegii mei au fost intrebati despre opiniile mele politice. Facusem in nenumarate randuri afirmatii despre felul cum s-a facut colectivizarea, de exemplu, sau alte lucruri de genul acesta. Lucrurile s-au complicat insa spre sfarsitul deceniului opt, in 1986 cred, cand un prieten foarte apropiat, coleg de liceu, care, fiind probabil urmarit, a fost oprit de un politist pe cind avea masina plina de Biblii. In vremea aceea, a transporta, a avea, sau a comercializa Biblii era un lucru ilegal.

Dorin Popa: Ce confesiune avea?

Danut Manastireanu: Era baptist. Imediat a fost arestat. Si pentru ca Romania era intr-un moment in care se ingrijea de imaginea ei externa, nu era decent sa fie arestat pentru ca colporteaza Biblii. Lumea vestica ar fi ras de asa ceva. Si atunci pur si simplu a fost acuzat ca a incercat sa-l omoare pe acel politist. Ca urmare, a primit 10 ani de puscarie. Numele lui este Constantin Sfatcu si este in SUA in acest moment. El a stat un an in inchisoare. La putin timp dupa aceste evenimente, o delegatie straina formata din persoane importante: un senator american, doi lideri ai organizatiei Christian Solidarity International si Presedintele Cultului Baptist din India, care reprezenta 20 milioane de baptisti..
(va urma)


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Ismail Kadare - Aprilie spulberat

Gjorgu Berisha trebuie sa ucida, trebuie sa respecte kanunul, acel set de legi, vechi si necrutatoare.

Intalnea "victima" pe drum si amandoi stiau ca intr-o zi unul va trage in celalalt. Apoi cineva din familia Zef urma sa razbune sangele celui ucis printr-o noua ucidere din familia Berisha.

Sa nu te poti desprinde din ferestra trecutului, sa privesti sfasierea zorilor si sa stii ca zilele se numara pentru a fi curmate. Sa privesti in cenusiul palmelor si sa intelegi ca sunt unele care primesc pretul de sange.

Aprilie va fi injumatatit, asa ca o mare fara tarmuri sau ca o pasare fara zbor, atunci cand totul se va masura in trepte, albe si negre, "inca nu am ucis, inca nu sunt ucis..."

Sa nu te poti desprinde din propriile pleoape lacrimande, sa privesti sfasierea amurgului si sa intelegi ca zilele se numara dupa profunzimea sentimentului de onoare. Se masoara prin glasul tevii de pusca, care printr-o razbunare cere o alta razbunare.
Aprilie va fi ca un cantec, asa ca niste palme fara mangaieri si ca niste buze fara cuvinte, atunci cand ne vom ascunde si vom fugi, pentru ca vin turistii, calatori intamplatori pe langa viata noastra, ei produc intersectari ce lasa vagi urme si vagi intrebari...

Sa nu te poti desprinde din falfaitul celor doua aripi, si anume aripa stanga: bataia, si aripa dreapta: tacerea inimi tale, sa privesti la urmele pasilor tai si sa intelegi ca doar ei masoara viata si moartea. Si ce conteaza ca inteleptii lumii stau in palate, iar femeile nu pot ramane doar cu un barbat...

Aprilie va fi... ce nu conteaza, asa ca un strigat, desi tu ai vrea sa taci.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Se stie asa putin despre arta in spatiul nostru evanghelic. De ce? Cred ca nu mai e timp pentru suflet, suntem prea ocupati, suntem prea putin sensibili... sau poate asa am fost educati sa fim. Nu vreau sa fiu absurda, dar ma intalnesc zi de zi cu oameni asa comuni, oameni care nu-mi starnesc nici cel mai mic interes. Acesti oameni au uitat sa asculte cum canta pasarelele langa un pat de spital... Au uitat? Mi-e groaza ca nu au stiut niciodata. Arta, in totul ei, e un indemn la sensibilitate. Nu poti sa treci netulburat in tine dupa ce asculti un gand din opera lui Ravel, nu poti sa fii mai putin sensibil dupa ce il citesti real pe Blaga si nu poti sa uiti ca esti roman daca vezi un car cu boi al lui Grigorescu... Lumea nostra e asa plina de nimicuri si noi alergam incolo si incoace mult prea inutil. Cred ca Dumnezeu e asa sensibil, de aceea nu poate accepta pacatul. Atunci cand vom sti sa fim si noi la randul nostru sensibili poate vom fi si mai aproape de Dumnezeu...

...

Compozitia dinamica. Compozitia dinamica te pune in miscare, te obliga sa fugi prin tine. Compozitiile dinamice pot fi inchise sau deschise, in ambele cazuri vei fi nevoit sa-ti plimbi ochii incolo si incoace pe spatiul plastic. Am o idee: haideti sa fim dinamici si sa traim mai real, sa ne dorim sa fim dinamici pentru Dumnezeu...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Ludwig van Beethoven - Simfonia a VII-a
(continuare din nr. 61)

Speranta pe care anul 1812 o adusese in viata Europei, prezenta in prima parte a simfoniei, se transforma in fericire suprema in cea de a treia parte a ei (Presto). Clarinetului i se atribuie din nou rolul de a intretaia iuresul exuberantei muzicale, si aceasta cu insistenta (Trio, in miscarea "Assai meno presto"). Elanul sentimentului de fericire va atinge culminatia in Final, a carui muzica este deschisa de izbucnirea unei melodii de dans navalnic, care antreneaza glasurile orchestrei intr-o miscare stralucitoare (Allegro con brio). In ritm de joc sagalnic, cu masura 2/4, evolueaza cea de a doua tema, impletirea lor tinzand impetuos catre o imagine festiva finala de o amploare expresiva impresionanta. O asemenea explozie de oglindire a sentimentului de eliberare din tensiunea trecutului a incantat intreaga Viena de la prima auditie a lucrarii (8 decembrie 1813). Nu peste multa vreme, Richard Wagner va considera aceasta ultima parte o "apoteoza a dansului"…

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

Renuntare

Nu doar tarana-n tihna s-o lucrezi
Fiinta ta s-o aperi cu tarie
De Tarm cand lacrima o-ndepartezi
Se ofileste fulgerul sub glie.

Iubind te poti de toate-apropia
Cu gandul pur ca Luna-n sarbatoare
Lumina insa n-o instraina
Cat te mai spala cerul pe picioare.

De chipul tau din pomii roditori
Sa nu atingi nimic ce-o sa ramana
Sa poata floarea noaptea intre flori
Sa-si scuture fiorul in tarana.

Nimic nu-i dat din umbrele dintai
Saminta-n taina trebuie sa moara
Doar un altar si-un foc la capatai
Ce-aduna-n ram o alta Primavara.

17 mai 1983


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina



Perspective psihologice

Sensul vietii

Se-ntampla sa fim conceputi, se-ntampla sa luam nastere si odata cu prima zi de viata, incep sa se faca multe planuri asupra viitorului nostru. Le fac parintii, le face societatea, le face Dumnezeu.

Fiecare din noi, ierarhic, trece prin trei mari mistere si descoperiri in acelasi timp: cine suntem, de unde venim si incotro mergem. Daca la primele doua intrebari raspunsul face parte din noi, la a treia este nevoie de timp, de noroc si intelepciune.
Insusi cuvantul "sens" are doua modalitati de abordare: ca directie (inainte, inapoi) si ca semnificatie (definitie, coerenta), ambele presupunand o relatie directa cu ceva exterior noua. Nu exista un sens decat fata de altceva. Pentru viata noastra sensul este dat de tot ceea ce ne inconjoara: familie, scoala, prieteni, mediu, toate actioneaza si ne determina la randul lor sa actionam, facand parte din "drumul" nostru.

Sensul nu este niciodata predeterminat, dat de altii sau impus. Ceea ce devenim este in mare masura creatia noastra, a ceea ce gandim, facem sau visam. Proiectia, anticiparea, imaginarea viitorului specifice doar omului, dau culoare si finalitate vietii. Este o lupta intre alegeri si cu cat suntem mai siguri de alegerile noastre, cu atat suntem mai fericiti. Daca nu ne gasim sensul, nu ne vom gasi niciodata nici locul, atat fizic cat si psihic.

Fiecare sens are o finalitate, un pol opus care-l contureaza. Sensul este mereu altul, mereu interiorizat, aproape de noi si in acelasi timp parca ne lipseste, separandu-ne de prezent si de noi insine. Sensul prezentului se bazeaza pe trecut si ia nastere prin anticipare.

Astazi se vorbeste tot mai mult de prioritati, de standarde prea inalte, si prin urmare, un sens greu de atins. Viata are sens prin ea insasi, ea nu este o enigma care nu poate fi rezolvata, un pariu pe care nu-l putem castiga, un pret pe care sa nu-l putem plati. Viata inseamna aventura, risc, dureri, pace, eforturi, intrebari... Raspunsurile se afla in sensul pe care il dam noi vietii...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Inscenarea

Actiunea filmului se petrece in anii '90 in SUA, in timpul unei campanii electorale pentru alegerea presedintelui. La presedintie va candida si presedintele existent, care insa este acuzat de agresiune sexuala.

Un agent al actualului presedinte (Robert de Niro) apeleaza la un producator de filme (Dustin Hofman) pentru a inscena un razboi pe care sa-l transmita prin televiziune publicului elector, pentru a-i distrage atentia de la acuzatiile aduse presedintelui. Producatorul, caruia ii era necaz, filmele sale luasera multe Oscaruri, dar pentru producatori nu s-a acordat acest premiu si deci, nu i s-au recunoscut meritele, va folosi cei mai buni specialisti in domeniu pentru a inscena un razboi cu Albania, in care contributia presedintelui SUA pentru salvarea natiunii este bineinteles vitala.

Intrebarile pe care si le-a pus producatorul in timpul turnarii scenelor de film au fost de genul: Cum am putea abate atentia publicului de la acuzele aduse presedintelui? Cum cred oamenii de azi ca ar fi un razboi? Ce muzica ar trebui folosita pentru a induce sentimente de patriotism? Ce fel de spectacole vrea publicul? si au asigurat credibilitate scenariului.

In final, presedintele este reales, dar un prezentator TV desconspira faptul ca imaginea electorala a unui candidat la presedintie este construita de mass-media. Acest lucru il revolta pe producator care vrea sa-si faca cunoscute meritele sale artistice in "simularea razboiului". Ori acest lucru nu se va intampla fiindca va fi omorat de oamenii celui pe care l-a ajutat sa castige alegerile.

Jocul actorilor este destul de simplu si numai numele mari ii dau prestanta. Ideea prezentata insa, este foarte interesanta: multe lucruri din cele pe care le aflam despre "mai marii" nostri sunt de fapt numai imaginea creata de mass-media, fara un suport real.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Lena Grigoroscuta



BAC 2000...

Bacalaureat 2000… o expresie pe care o asociez cu teancuri de caiete, cu nopti nedormite, cu emotii puternice, cu viitorul meu…

In curand - si sper ca nu in urmatoarele doua saptamani - voi uita conceptele operationale, nu voi mai intelege reactiile redox, nu voi mai sti exceptiile subjonctivului la franceza… Va trece BAC-ul si va ramane amintirea unui examen, e adevarat, unic.
Intre pareri extremiste, fara a privi BAC-ul ca pe ceva neimportant (intrucat face parte din categoria lucrurilor pamantesti, deci trecatoare), dar nici ca pe cel mai important moment din viata mea, imi doresc ca acest examen sa insemne un pas spre maturitate prin satisfactie si/sau dezamagire, un scop, dar nu cel mai suprem, o temelie pentru viitorul meu, dar nu cea mai importanta, o experienta parcursa tot impreuna cu Cel Care imi este Temelie si Scop in viata!

Mult succes celor pentru care BAC 2000 este realitatea urmatorelor doua saptamani!

Eduard Orasanu invita la dialog pe Ionatan Pirosca
(a treia parte)

E. O.: Cine cultiva gusturile unei generatii?



Ionatan Pirosca

Biblia numeste pe aceia care trebuie sa conduca destinele unei biserici, sunt batranii ei, sunt presbiteri, sunt pastori, insa acestia nu sunt intodeauna dotati si cu acele cunostinte si aptitudini necesare ca sa discearna ce inseamna foarte bine, si ce inseamna mai putin bine sau rau in toate domeniile. In poezie trebuie sa recunosc foarte putini pastori sunt cunoscatori. Asta e o problema... Ce bine ar fi daca ei ar ingadui sa existe, si asta se intampla foarte rar din pacate, grupuri care sa se adune conform aceleiasi afinitati pentru o indeletnicire anume, de exemplu pentru literatura.

E.O.: Cenacluri literare evanghelice? Cunoasteti sa existe pe undeva asemenea cenacluri?

Ionatan Pirosca: Am auzit de incercari, de exemplu recent am fost invitat la Botosani de un grup de tineri care incearca sa faca un cenaclu. Anul trecut a fost o prima intalnire si anul acesta o a doua intalnire. Anul trecut am incercat sa punem bazele unui grup, anul acesta am constatat ca nu s-a reusit foarte mult, dar grupul are aceiasi intentie, exista si are intentia sa lucreze in sensul acesta, adica sa se comporte ca si un cerc literar. Sunt oameni care iubesc poezia, care apreciaza nu numai ceea ce se spune in biserica, ci si noul.

E.O.: Spuneti-ne cateva nume.

Ionatan Pirosca: Este Alexandru Iacob, apoi fratele lui, Tudor Iacob, care este un om foarte pasionat de poezie si de literatura in general. Sunt multi tineri astazi, si nu numai tineri care incearca sa faca poezie crestina. In 1991 am organizat primul festival de poezie crestina din Romania, lucram atunci la editura MESAJ din Braila, si am constatat ca nu numai evanghelicii incearca poezie crestina, ci si credinciosi ortodocsi; foarte multi dintre ei au luat premii.


(textul integral in “Eduard Orasanu invita pe Ionatan Pirosca la dialog”)

Interviu cu John Assatchev

JOHN ASSATCHEV este director al Institutului Teologic din Moscova (institut penticostal) din 1998 si a lucrat ca redactor-sef la revista PRIMIRITEL din 1993. John are licenta in drept obtinuta la Universtitatea de Stat din Vilnius (Lituania), si licenta in teologie obtinuta la Institutul Teologic din Moscova. Locuieste la Moscova impreuna cu sotia si cei patru copii.

(partea a doua)

Rep.: Ce ne puteti spune despre Institutul Teologic pe care il conduceti?

John Assatchev: Institutul Teologic din Moscova a fost infiintat in anul 1992, a fost inregistrat la Ministerul Justitiei si a fost acreditat de Ministerul Educatiei din Rusia. Majoritatea absolventilor aleg sa lucreze in biserici, ca si pastori sau lideri de grupuri de inchinare, altii predau in scoli biblice. Oricum ceea ce se intampla este foarte nou pentru tara mea, si asta dupa multi ani de persecutie. Dumnezeu a dat oportunitatea dezvoltarii si a cresterii noastre, a facut posibil infiintarea de Institute Teologice. Sunt foarte multe de facut, sistemul educational este in procesul de schimbare, de formare, de crestere. Eu cred ca multi tineri vor intra in acest proces venind chiar in Institutul nostru, si vreau sa remarc ca poporul meu e un popor care vrea sa fie instruit, iar teologia este importanta. Institutul Teologic din Moscova pune accentul pe formarea de lucratori, de buni cunoscatori ai realitatii, oameni cu experiente, nu doar de teologi. Noi incercam sa primim tineri care au simtit chemarea lui Dumnezeu cu privire la viata lor, astfel acestia sa duca Evanghelia lui Isus Hristos. Institutul nostru a fost infiintat de Uniunea Penticostala, ca urmare, majoritatea studentilor sunt din bisericile penticostale, dar suntem deschisi si fata de ceilalti care vin din alte confesiuni.

(va urma)

Alina Simion



Un bob de sare

Lumea e fericita. Simt eu. Dar si eu fac parte din aceasta lume fericita iar dilema mea e ca nu stiu de unde provine fericirea. As vrea sa nu pot intelege nimic din ce e drept sau nedrept, simplu sau complex, frumos sau urat. As vrea sa nu stiu cand e zi sau noapte, vara sau iarna. Imi doresc sa nu stiu nimic din aceasta lume, mai putin un lucru. Mai putin decat toate, as vrea sa stiu ce inseamna renuntarea. Sa renunt la mine pentru fericirea lumii.

Sabina



Un alt bob de sare

Am privit spre inima mea
si-am gasit spatii goale,
secate de inima ta
lacoma sa ia totul,
sa primeasca totul
si sa nu dea nimic.

Ionatan Pirosca

... Ionatane

cand va pricepe poporul acesta al meu, cand va intra in adancimea si inaltimea Cuvantului mantuitor? pune-le Tu in mana, pulsanda, inima Ta ca o oglinda, sa se vada cand mor. poate se vor intreba atunci, poate vor respira altfel, cu plamanii cerului, cu narile lui, si vor invia, Doamne, vor invia oasele albe din vaile neamului.

(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Imi place cand vad oameni bucurosi si fericiti! Poate uneori este greu sa arate acest lucru insa se vede foarte usor ceea ce este in sufletul lor. Este greu deoarece trebuie sa fie duri, trebuie sa nu arate acest lucru. Ori care este cel mai usor lucru care poate fi vazut pe fata unui om? Bucuria sau poate tristetea… Este tot mai greu in conditiile actuale sa te deschizi, sa fii sincer. Poti fi ridiculizat sau pur si simplu neinteles. Riscul insa trebuie asumat deoarece astfel ajungem sa ne formam, sa ne slefuim. Ce s-ar intampla daca totul ar fi O.K? Cunosc oameni fericiti, dar si oameni tristi… Sunt tristi deorece sunt sensibili iar paradoxul e ca cei bucurosi sunt ceva mai superficiali. Nu vreau sa generalizez, insa astfel vad eu unii tineri. S-ar putea sa gresesc, dar ce se intampla in cazul in care nu gresesc? Nu zic insa ca ar trebui sa ne construim masti triste, ci mai degraba totul sa porneasca din sinceritatea inimii, din smerenia faptelor si din supunerea mintii. Sa fim acele lumini care sa aduca bucurie si nicidecum tristete. Apoi abia atunci vom fi constienti ca am invatat o lectie, o lectie de daruire. Ce sa dai? Un zambet, o speranta, un dram de frumusete… Este sau nu o dilema aceea de a exista, de a fi un om… un om supus frumusetii lui Christos? Si astefl undeva, in subconstientul meu, ma bucur cand vad oameni tristi si ma intristez cand vad oameni bucurosi…

Curier & Posta redactiei

Ella (Iasi) : Draga Ionutz, tocmai am citit revista si sincera sa fiu imi place ca inca sunteti in "emisie". Imi place tot ce scrieti, si chiar spune-i si Arettei ca citesc tot ce scrieti toti, de la cap la coada. Ma bucur ca l-ati pomenit pe fratele Marcu pentru ca nu cred ca va mai fi vreun roman crestin asa ca el. Este un adevarat exemplu. Nu l-am vazut niciodata suparat - desi nu cred ca nu a avut probleme - dar a crezut ca daca este transmis din partea lui Dumnezeu mesajul "nu va ingrijorati de nimic" ca un imperativ, el trebuie sa-l implineasca, iar Dumnezeu se va tine de restul promisiunii. Nu l-am vazut niciodata barfind pe fratele Marcu, am stiut mai degraba ca daca ii spui ceva personal, mormant se face. Cati mai suntem asa in zilele de azi? As vrea sa pot fi multumita cand am probleme, as vrea sa nu cartesc cand altii ma urasc, as vrea sa pot iubi neconditionat si fara discutii... Stau si ma gindesc unde duce drumul nostru, al meu... Ar trebui uneori sa luam masuratorile si sa ne masuram cararea, sa vedem cat de larga ne-am facut-o, ca sa ne incapa toata personalitatea noastra, si de fapt Dumnezeu sa nu mai aiba loc...

Nota redactiei: Am asteptat ceva timp randurile tale si ma bucur ca ai reusit sa le trimiti. Poezia nu o stiam, e foarte faina. Sunt probleme mai mari care nu se afla la suprafata ci mai degraba in sufletul nostru al tuturora; sunt lupte cu prejudecatile personale, sunt lupte cu noi insine si de multe ori constati ca ai pierdut... Stii, ma gandeam, daca fiecare din noi ar avea ca obiectiv, mai degraba verticalitatea proprie, si a altuia, atunci cred ca ar aparea alte modele. Este greu, insa cu o infrangere ai pierdut o batalie, nu si razboiul...

Mircea (U.K.): Te rog sa imi trimiti revista in format text de aici inainte. Incep sa am probleme cu spatiul. Multumesc si va doresc mai departe o saptamina binecuvintata. PS. Cum a fost perceputa/sarbatorita la Iasi victoria Romaniei asupra Angliei la football? Printre multe necazuri (la nivel national ma refer) ne mai da Dumnezeu si mici bucurii. :-)

Nota redactiei: Marea problema a noastra este oboseala, si un straniu sentiment de inutilitate. Simtim ca se apropie ziua cand ne vom opri... vorbim des despre asta. La Iasi a fost mare bucurie mare, au iesit in Piata Unirii aproximativ 40.000 de oameni si au stat pana aproape de ora 3 dimineata. In rest sa auzim de bine!

Claudius (Cluj): Draga Ionut: pe masura ce iti citesc articolele ma imprietenesc cu tine. Cred ca esti un tip frumos, asa cum vrei tu sa fie frumusetea. Problema oamenilor este ca ei vad lucrurile exterioare ca o finalitate. De exemplu sentimentele sau pozitia sociala sau veniturile, casatoria, slujba, infatisarea, etc. Recunosc ca acestea sunt necesare dar nu pot fi de acord cu cei care le transforma in scopuri ultime. Si cel mai trist e ca oamenii merg la biserica sperind sa gaseasca povete si sfaturi la aceste probleme: cum sa-mi gasesc o slujba, o sotie, un prieten, un partener de afaceri, o functie, etc. Eu cred ca mai bine s-ar abona la revista AVANTAJE. Noi crestinii ar trebui sa putem privi dincolo de toate acestea. Acestea sunt necesare dar nu de ultima importanta. Cum sa gasim acea plinatate, acea intelepciune care se rasfringe peste toate lucrurile? Cred ca cei care isi pun astfel de probleme incep sa intrezareasca acea frumusete interioara atat de ascunsa si totusi atat de evidenta. Si mai cred ceva: spiritele deschise se recunosc si se atrag. Traiesc in frumusete, o respira, o multiplica, o transmit. Pentru astfel de oameni nu mai exista plictiseala, monotonie, pentru ca ei gasesc frumusetea in cele mai simple lucruri, in cele mai obisnuite si nespectaculoase. Gasesc frumusetea interioara. Cred ca dusmanul frumusetii nu este uratul ci ignoranta. Cu aceste ganduri ma retrag asteptand din partea ta alte provocari pentru frumos.

Nota redactiei: Da, Claudius, ai dreptate cand spui ca opusul frumusetii nu e nicicum uratenia ci mai degraba ignoranta... Cand ignori atunci ai toate sansele sa sa devii fara scrupule, fara bun simt. Ajungi sa distrugi ceea ce semnifica frumosul, sa nu iti mai pese de cei din jur, de nevoiele lor de sensibilitatea lor... ajungi astfel urat..

Teofil Rascanu (Bucuresti): Salut, sunt Teofil Rascanu, redactor-sef al revistei Calea Credintei, revista Cultului Crestin dupa Evanghelie. Cu unii dintre reprezentantii SSJ m-am intalnit la Oradea, cu prilejul Conferintei organizate de EEMTI. Intrebarea mea este daca pot sa preiau in revista unele dintre stirile aparute in SSJ, cu citarea sursei. De exemplu, din nr. 61 as dori sa public Prima stire, cea referitoare la incidentul din satul Fastaci, judetul Vaslui. De asemenea, eu realizez in fiecare numar al revistei Calea Credintei o rubrica intitulata Profil Mass-media, al carei scop este de a prezenta presa religioasa din Romania.

Nota redactiei: Buna Teofil. Ne aducem aminte de tine si nu trebuie sa fii asa protocolar cu noi... Raspunsul nostru este ca poti sa preiei stiri din SSJ, si desigur sa specifici sursa. Cat despre Profil Mass-Media, ai mana libera... Sper sa ne mai auzim pe aceeasi lungime de unda. A ajuns bine primul mail, asa ca al doilea nu isi mai avea rostul. Am prins mesajul tau… Numai bine!

Epilog: Sa nu opriti niciodata zborul fericirii, al libertatii si al frumosului. Azi nu mai sunt zboruri, am invatat sa fim tristi, inchisi in neadevar si groaznic de uriti... uriti in noi.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: