The Salt Street Journal nr. 63



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.63 / 2 Iulie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Ionatan Pirosca

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Interviu cu Ionatan Pirosca, Interviu cu John Assatchev, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ... Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

"Sunteti o revista prea feminina", spunea cineva... Nu am negat, dar iata ca astazi venim cu un subiect pur masculin: Camera Deputatilor din Romania a abrogat, miercuri 28 iunie 2000, articolul 200 din Codul Penal, care condamna homosexualitatea.

Si ce e mai ciudat decat poporul acesta, "crestin din nastere", "drept maritor" si "pastrator al traditiilor", care iata ca nu reactioneaza, nu intra in greva si nu face marsuri - cel putin cu aceeasi abnegatie ca ale celor ce sunt pagubiti de FNI - astfel incat sa reclame revenirea la sfiala si normalitate. Fara prea multa roseata in obraji, fara prea multe "scuipaturi in san", parlamentarii romani ne-au adus in rand cu lumea! Oare?

"Sunteti o revista prea plangareata, lacrimoasa", rostea amicul... Nu am negat, ba chiar am ras, dar iata ca astazi aducem un "omagiu" lacrimilor: Hagi, "Maradona din Carpati", "regele" fotbalului romanesc, se retrage in lacrimi... Lacrimi starnite nu de melancolicul moment al sfarsitului de cariera, ci de faptul ca presa din tara a turnat o gramada de noroi peste el: prestatia lui la EURO 2000 a fost considerata lamentabila. Fantastica ingratitudine!

Si ce e mai ciudat decat poporul acesta care tot ridica statui, le sfinteste, le suceste una dupa alta, apoi le darama... una dupa alta.

"Sunteti revista careia cu greu pot sa-i stabilesc publicul, asa cum nici continutul nu pot spune ca l-am demarcat precis", ma intampina colegul... Nu am negat, ci am suras siret, dar iata ca astazi clarificam si lamurim: avem un public minunat!

Publicul nostru stie ca tot ce am daruit din sufletele noastre nu poate fi convertit in bani, iar sinceritatea, inocenta, dragostea nu sunt de vanzare.

The Salt Street Journal este un "produs", o "marca", e adevarat, dar nu e de vanzare!


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Valurile rostogolesc acelasi cuvant...



Prima stire

In data de 4 iulie, grupul crestin Blue Grace (country-blues) din Statele Unite va concerta la Iasi, in sala Teatrului Luceafarul. Acest grup a debutat in anul 1992, si a editat doua albume. Primul, aparut in iunie 1995, se intituleaza Radacinile de Har, iar al doilea album, aparut in iulie 1997, poarta numele de Fara Corzi. Concertul este, dincolo de afirmarea culturii americane, un prilej de evanghelizare.

Alina Simion



Privirea

Nu trebuie neaparat sa fii crestin ca sa stii ce inseamna sa-ti respecti aproapele. Exista reguli, chiar daca nescrise, care tin uneori de bunul simt, alteori de respectul fata de propria persoana, iar ele iti impun o anumita limita in relatiile pe care le desfasori cu ceilalti.

Dreptul la libera opinie si la sentimente personale trebuie in primul rand luat in considerare. Atunci cand acest drept iti este incalcat apare sentimentul de revolta fata de cel ce a facut eroarea.

Uneori din prea mult zel, alteori din nestiinta, unii crestini isi depasesc propriile limite impuse prin libera conventie si incearca sa invadeze spatiul spiritual al celuilalt.

Sunt cazuri in care se crede ca mai importanta ar fi evanghelizarea "invitatilor necrestini" de la cununia religioasa decat unirea celor doi miri. Si astfel predica, in loc sa fie una care sa evidentieze taina si minunea nuntii, ea se transforma intr-un patetic si lung monolog despre virtutile unui bun crestin si despre obscuritatea, limitarea "necrestinului".

Vazandu-se in fata atator de multi "invitati necrestini", pastorul i-a identificat cu o tinta usoara si fara drept de replica pentru a face evanghelizare, uitand motivul esential: unirea celor doi.

Pentru a fi un crestin autentic si pentru a avea puterea sa dovedesti superioritatea religiei tale, trebuie in primul rand sa respecti spatiul spiritual al celuilalt, lasandu-i libertatea de a decide singur ceea ce doreste sa asculte.


(acest text poate fi citit si in “Alina Simion - Privirea")

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XLV)

Totusi, esential e ca Imparatia lui Dumnezeu a venit pe pamant. Semnele ei se vad, iar omul se mira, se scandalizeaza. De fapt, Christos asta si vrea. Chiar si ucenicii, care asista numai ei la o minune, pe mare. Cand Isus potoleste furtuna, ucenicii se mira, se intreaba: "ce fel de om este acesta, om de care asculta furtuna si marea"? Iata o intrebare foarte serioasa: Ce fel de om este acesta? Ce sa intelegi de la un astfel de om care poseda atribute divine, un om simplu de care asculta duhurile, natura si stihiile ei, legile ei? Ce fel de om este Isus? Aceasta este o intrebare capitala care i se pune omului.

In tinutul Gadar, dupa ce Isus alunga duhurile necurate dintr-un om posedat, se produce iarasi tulburare. Pe fondul ei insa, sta o afirmatie foarte tare: Isus este numit de duhuri Fiul lui Dumnezeu. Acesta este omul. Este Omul care traseaza o linie de demarcatie in sanul omenirii intre doua categorii de oameni: cei care accepta, in ciuda scandalului, deci cei care ajung sa creada in El si cei care se poticnesc, cei care se simt amenintati in fiinta si modul lor de viata intunecat.

Asadar minunea, viata lui Christos in sine, care este o minune, un semn, este provocatoare pentru om. Omul, mai devreme sau mai tarziu, este confruntat cu acest Om deosebit, confruntare care va lasa o urma.

Raportul minune-credinta va continua in capitolul noua.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XVIII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Dar cum au aflat?



Danut Manastireanu

In momentul in care prietenul meu a fost arestat, noi am facut cunoscut lucrul acesta in Vest, prin contactele pe care le aveam. Nu puteam lasa lucrurile asa. De fapt, cunoasterea situatiei de catre cei din Occident era singura noastra protectie in perioada comunista.

Dorin Popa: Dar cum ati aflat dumneavoastra?

Danut Manastireanu: Ca a fost arestat? Noi ne cunosteam foarte bine, deoarece am crescut impreuna in aceeasi biserica. In plus, fratele lui Costica, Teodor, si sotia acestuia, se aflau si ei in masina in momentul incidentului. Ei au fost opriti de un politist care nu a putut sa-i supravegheze pe toti. Costica a ramas, iar Teodor si sotia lui au reusit sa fuga. Nu au putut fi arestati pentru ca nu s-a putut dovedi, desi militia a stiut tot timpul ca ei au fost acolo. Prin ei, imediat am aflat si am raspandit stirea la prietenii nostri din Vest. Dar sa revenim la povestea noastra. La sosirea acestei delegatii s-a pus problema persoanei care sa-l insoteasca in calitate de traducator. Teodor ar fi putut-o face, dar era riscant, dat fiind ca el era unul dintre suspecti. Si atunci, desi constient de riscurile implicate, am decis sa fac eu lucrul acesta. Era vorba in definitiv de prietenul meu. Spre surprinderea noastra, cu exceptia inspectorului pentru culte, nici unul dintre reprezentantii autoritatilor locale, nu a vrut sa ne primeasca. Ca prin minune, devenisera extrem de ocupati sau diparusera din oras: comandantul securitatii a refuzat sa ne primeasca, prim-secretarul - ni s-a spus ca este plecat...

Dorin Popa: Dar era vorba de un senator american!

Danut Manastireanu: Si ce daca? Astea erau poruncile... asa incat au dat cu totii bir cu fugitii.

Dorin Popa: Dar n-a venit nimeni de la Bucuresti cu ei?

Danut Manastireanu: Nu. Au venit direct aici. Nu au contactat pe nimeni in Bucuresti. Au mers acolo, dupa ce au plecat din Iasi.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Ismail Kadare - Aprilie spulberat

Atunci cand ai doar un drum de facut, cand simti moartea atat de aproape, viata nu poate fi doar o suma de amintiri, asa cum nu poate fi doar o suma de vise care intr-o zi raman sa fie implinite, ci mai degraba un esafod spre fericire.

Fiule, ia aminte, nu toate drumurile duc undeva, unele nu se mai termina niciodata, iar altele duc prea repede nicaieri.

Da, pe langa fiecare drum sta o hiena ce te simte vulnerabil, ea te priveste direct in ochi, nici scurt, nici lung, nici aproape, nici departe, ci doar ultimul, straveziu si tanguitor, solid si relativ.

Atunci cand ai doar un drum de facut, sa-ti pazesti mai bine piciorul, cand intri si cand iesi, cand cobori si cand urci, cand intrebi si cand raspunzi, chiar daca crezi ca lumea nu poate fi atat de rea, legile ei nu pot fi atat de strambe si mecanice, si chiar daca iti spui ca mai exista si locuri de popas.

Fiule, ia aminte, inaltimile pe care le cauti pot fi foarte sarace in sensuri, si sus sa nu ti-se descopere nimic, roadele coapte pot fi culese si in sesuri.

Da, sacalii urla la margine de drum, ei propovaduiesc dreptatea si dreptul lor, impotriva minunilor ca se nasc, impotriva glasurilor ce se inalta, a palmelor ce soptesc, a privirilor ce mangaie, a ochilor ce asteapta.

Aprilie a fost un sarut, pe fruntea mea de copil, care m-a ranit.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

La 7 iunie 1848 se naste la Paris Paul Gaugain. Parintii i-au murit inca de cind era mic, astfel viitorul artist este crescut de un colectionar de tablouri bogat, Gustave Arosa.

Cine a fost omul Gaugain? Din 1871 incepe sa lucreze mai serios, expune pentru prima oara in 1874; tot in acest an il intilneste pe Pissaro, si mai tirziu va lucra in atelierul acestuia; in 1880 Gaugain este admis sa ia parte la a cincea expozitie impresionista, unde va expune 7 tablouri; in 1888 va lucra cu Van Gogh la Arles; in 1897 moare fiica lui, Aline; in acest an picteaza "De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam?", si tot acum incearca sa se sinucida; in 1901 debarca pe insula Dominique, unde isi construieste o coliba cu ajutotul bastinasilor; artistul moare in 1903, la 8 mai, ora 11 dimineata.

Cine a fost omul Gaugain? A fost fara indoiala un sensibil...

August Strindberg spunea despre Paul Gaugain: "Dar cine este el? E Gaugain, salbaticul, cel care uraste o civilizatie potrivnica, cel care, asemenea titanului, gelos pe Creator, isi creeaza in clipele-i de pierzanie, universul sau propriu, copilul care-si demonteaza jucariile pentru a-si face altele... cel care, in ciuda tuturor, prefera sa vada cerul in rosu, nu in albastru".

...

Au murit oamenii sensibili? Traiesc intr-un univers in care toti poarta celulare la briu, in care suntem duri si prosti, in care sentimentul iubirii e cunoscut doar de norocosi si nu e absolut... am vazut cu tristete ca oamenii sensibili nu sunt norocosi... poate nu vor fi niciodata.

Traiesc intr-un univers care ma raneste...



"Otahi" (Singura). Lucrare realizata de Paul Gaugain in 1893. Se vede o tinara care ori priveste spre ceva, ori se gindeste la ceva. E seminud, cu miinile adunate la fata, se sprijina pe miini. Trupul culcat e singur, dar siguratatea il face mai frumos. E o lucare realizata in ulei pe pinza, impresionant de armonioasa.
"Singuratatea poate ne face mai frumosi. Sa ne cistigam timpul nostru de singuratate... Am desenat in mine o poarta deschisa dorind sa las pe cineva adinc in universul meu intim. Am gresit... intr-o clipa am inchis orice drum care duce spre mine. Acum dorm cu singuratatea, si seara mai depanam amintiri. Nu cunosc alta fericire decit fericirea singuratatii mele..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Fernando Sor - Fantaisie in E

Fantezia in mi major opus 34 - piesa pentru duet de chitare, este structurata sub forma unei teme cu variatiuni. Tema este conceputa in tempo adagio, insa, in mod neasteptat, tonul adoptat este plin de optimism, dand un oarecare sentiment de siguranta, de liniste sufleteasca, lucru sugerat de altfel de subtitlul piesei: "l'Esperance".

Dupa expunerea temei, odata cu inceperea primei variatiuni, se renunta (temporar) la tempo-ul lent, trecandu-se la allegro, nu insa si la sentimentul pe care tema l-a transmis ascultatorului. In a treia variatiune se va reveni la tempo-ul din tema; a patra si ultima variatiune (allegro) se constituie intr-o demonstratie impresionanta de virtuozitate, in care abunda ornamentele, la una dintre chitare cantandu-se in continuu saizecipatrimi (dificil de executat in allegro).

Interpretarea de catre chitaristii Alexandre Lagoya si Ida Presti (sot si sotie) a acestei piese este extraordinara; atat in cadrul temei, cat si in cadrul variatiunilor, chitara intai este interpretata de Ida, care s-ar parea ca, in ceea ce priveste chitara, isi depaseste in virtuozitate sotul.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

Ce mi-am dorit

Ce mi-am dorit: o casa-ntre Izvoare
Sa bea saracul Zorii impacat,
Belsug pe masa de lumini si sare,
Sa-mi fie licarul din piept curat.

Ce mi-am dorit: Iubire necurmata,
Sa nu m-apese noaptea in cuvant,
S-adun pe crini o lacrima de tata
Si-un colt de Cer in botul de pamant.

Ce mi-am dorit: o Patrie pe Maluri
Sa poata pruncii Mila mosteni,
Iar cand Pastorul va umbri pe dealuri
Sa poata Turma-n Tara odihni.


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Prizonerii vietii

Se intampla sa deschidem pentru prima oara ochii si sa descoperim viata... trec anii si vine un moment in care suntem surprinsi intr-o maniera pozitiva sau negativa de ceea ce am devenit.

Fiecare are rostul lui pe lume, nu ne putem indoi de acest lucru, dar fiecare din noi traieste momente pe care nu si le-a dorit si atunci te gandesti manios: "ce-ar fi fost daca...?" dar te opresti pentru ca nu poti rosti numele nefiintei tale si cazi, te ridici, si mergi mai departe.

Si fericirea si nefericirea sunt proprii fiintei umane, problemele ce apar sunt legate de masura in care suntem "sufocati" sau "plictisiti" de viata pe care o avem. Vorbesc doar de viata fizica, reala, biologica pe care, fie o chinuim lasand-o sa treaca, fie o traim si o fructificam la maximum.

Exista doua tipuri de prizonieri, victime ale vietii: cei care traiesc mult si foarte simplu si cei care au o viata prea scurta si agitata. Primii au beneficiat de educatie, traiesc in armonie cu parintii lor si nu au avut prea multe "bariere" in viata lor, totul decurgand de la sine. Ceilalti poate au urmat acelasi traseu dar a existat la un moment dat in viata lor ceva care le-a schimbat total drumul si comportamentul; lor le lipseste mereu ceva, sunt zbuciumati si, de cele mai multe ori, se autodistrug.

Ca sa fii fericit nu este nevoie sa faci parte din una din cele doua categorii, important este sa existe un echilibru biologic si mental si sa traiesti cu bucurie fiecare debut sau final de zi. Si, oricat de scurta pare aceasta viata, ea are un pentru fiecare un inceput si un final, intre care se scurge intreaga noastra existenta, dar suntem noi constienti de ea, o traim asa cum trebuie, o pretuim si suntem multumiti de ea?

Intrebari fara raspunsuri, raspunsuri cu semnul intrebarii... ele se afla in noi, trebuie doar sa ne intrebam...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Eduard Orasanu invita la dialog pe Ionatan Pirosca
(a patra parte)

E.O.: Cum face fata poezia acestor vremuri?



Ionatan Pirosca

Poezia, dupa parerea mea, nu va muri niciodata atata timp cat exista sensibilitate omeneasca.

E.O.: Sa vorbim despre cel de-al doilea volum.

Ionatan Pirosca: Este vorba despre cartea de poezie: Tabla Inmultirii cu Cerul. A aparut in anul 1998, la editura MESAJ din Braila. De data asta o carte mai cuminte, in sensul ca incerc sa ma pliez catre un punct unde sa ma intalnesc cu acei cititori care au nevoie sa mearga mai departe, dar care au un punct la care au ramas. Se pare ca partial am reusit. Cartea a mers mai bine, in sase luni s-au epuizat 1300 de exemplare.

E.O.: Ati auzit intamplator o poezie recitata in biserica, si acea poezie sa va apartina?

Ionatan Pirosca: Am auzit chiar la Botosani, cu ocazia ultimei deplasari, am auzit o sora tanara oarba care a recitat intr-un mod deosebit de sensibil una din poezii, ca daca n-ar fi fost a mea mi-ar fi dat lacrimile. Foarte frumos a recitat, m-a impresionat.


(textul integral in “Eduard Orasanu invita pe Ionatan Pirosca la dialog”)

Interviu cu John Assatchev

JOHN ASSATCHEV este director al Institutului Teologic din Moscova (institut penticostal) din 1998 si a lucrat ca redactor-sef la revista PRIMIRITEL din 1993. John are licenta in drept obtinuta la Universtitatea de Stat din Vilnius (Lituania), si licenta in teologie obtinuta la Institutul Teologic din Moscova. Locuieste la Moscova impreuna cu sotia si cei patru copii.

(ultima parte)

Rep.: Ce cunoasteti despre Romania?

John Assatchev: Cand am stiut ca voi veni aici nu am avut prea multe oportunitati in gasirea informatiilor despre Romania si despre poporul roman, asa ca a fost o experienta noua sosirea si intrarea in atmosfera vietii romanesti; aceasta atmosfera imi place. Eu cred ca poporele noastre au fost prietene in trecut si intre ele sunt multe asemanari. Sunt incantat ca romanii sunt prietenosi si ospitalieri. Si sunt foarte impresionat de oamenii de aici, de deschiderea lor, de societatea crestina, de familiile crestine. Sunt impresionat de ce am vazut! Romania este o tara foarte frumoasa!

Rep.: Cum v-ati descrie intr-un singur cuvant?

John Assatchev: Ha! Lasati-ma sa ma gandesc la un singur cuvant. Un cuvant este... un lucru prea mic... CRESTIN!

Alina Simion



Un bob de sare

Cand te-ai gandit ultima oara la cea mai fericita zi din viata ta? Si atunci cand ai decretat-o ca fiind reperul interior al fericirii tale, te-ai gandit ca poate te-ai inselat? Cand ai plans pentru prima oara de bucurie ai realizat ca poate, acel moment iti va schimba viata, destinul? Iti mai amintesti cand ai asteptat ultima oara sa se sfarseasca noaptea si sa poti savura in liniste rasaritul soarelui? Ai fi vrut poate, ca miscarea soarelui sa fie atat de insesizabila incat sa stai o vesnicie sa-l privesti. Dar te-ai gandit vreodata cum va fi primul rasarit de luna cand tu n-ai sa mai fi?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

In orizont, eram un punct.
Stateam in lumina soarelui
Si soarele m-a alungat
Trimitandu-mi stropi de ploaie.
Dar n-am plecat...
Am asteptat sa treaca ploaia,
Si soarele m-a vazut toata uda
Si i-a parut rau
Si m-a incalzit din nou
Dar era sa ma arda...
Am intrebat:
"Soare, de ce esti suparat?"
N-a putut sa-mi raspunda,
Si-a apus...

Ionatan Pirosca

... Ionatane

interioare, cu fiecare in cate-un colt, o lume de interioare.
singuratati izvorate, indaraturi de porti stingheritoare.
interioare, forme difuze incremenite de inimi seci.
o lume goala ce nu Te simte cand tandru treci.


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Sunt momente cand simt ca nu mai reusesc sa fac fata asteptarilor. Ma simt atat de mic incat nu mai am idei, ma simt epuizat si terminat…

Sunt insa oameni care transmit caldura lor chiar prin intermediul unor cuvinte scrise. Si eu care ziceam ca tastele si sentimentele nu fac casa buna! Sunt compatibile atat timp cat "receptorul" reuseste sa intre pe aceeasi frecventa cu "emitatorul". Exista sentimente ce nu vor fi niciodata receptate corect. Caldura vine din sinceritatea lor, din dragostea lor fata de cei din jur…

Simt o oarecare presiune si datorita faptului ca ceea ce scriu ajunge sa fie receptat de alti oameni. Unii sensibili, altii poate mai putini sensibili. Si cand te gandesti ca nimeni nu este de neinlocuit…

Ma asez de multe ori la calculator si nu am nici o idee. Ma simt gol, si poate ca sunt. Ceea ce scriu, este ceea ce simt… Poate de asta este si asa greu sa imi scriu articolele!

Curier & Posta redactiei

Dana Sisoev (Yakutsk - Rusia): Fac parte dintre cei care va citesc revista in intregime! Aveam nevoie de ea, mai ales la inceput, cand am primit primele numere! Anul trecut cand am ajuns aici, in Yakutsk (am venit ca misionara impreuna cu sotul meu), m-am simtit pe drept izolata si imi doream mult sa mai pot citi ceva proaspat si romanesc. Nu aveam pe atunci acces la internet de acasa, asa ca mergeam la posta saptamanal de unde culegeam scrisorile de pe adresa mea e-mail. A fost o perioada grea, iar primul numar al revistei voastre a fost o mare binecuvantare pentru mine. M-a inviorat, dintr-o data m-am pomenit ca am mai multi prieteni care isi iau riscul de a-mi impartasi din neimplinirile, dazamagirile, nefericirile, dar si bucuriile lor. M-as fi simtit ceva mai singura fara voi. Va multumesc! P.S. Si eu as prefera sa primesc revista in format text.

Nota redactiei: Este ciudat ca din "recea Siberie" vine o asa caldura cand, de fapt, soarele arde mai tare pe alte meleaguri! Riscul nu ni l-am asumat doar noi, cei care scriem, ci si cei care citesc aceasta revista. De ce? Manusa a fost aruncata, acum depinde de fiecare daca are de gand sa devina mai sensibil, sa-si asume riscul de a impartasi din neimpliniri, dezamagiri, nefericiri si bucurii...

Ben (Suceava): As dori ca sa primesc acest "Saptamanal de cuvinte proaspete" fara fundal daca este posibil, deoarece imi ia cam mult timp sa-l ridic de pe server. Daca nu se poate nu e nici o problema, oricum, faceti o treaba grozava, Dumnezeu sa va ajute in continuare.

Nota redactiei: La noi totul este posibil, si ca atare veti primi revista fara fundal. Multumim pentru incurajari, ne fac sa realizam ca exista si persoane carora le pasa daca ne este bine sau nu. Domnul fie cu voi, acolo, la Suceava!

Epilog: Aprile va fi ca un cantec, asa ca niste palme fara mangaieri si ca niste buze fara cuvinte, atunci cand ne vom ascunde si vom fugi, pentru ca vin turistii, calatori intamplatori pe langa viata noastra; ei produc intersectari ce lasa vagi urme si vagi intrebari...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: