The Salt Street Journal nr. 64



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.64 / 9 Iulie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Ionatan Pirosca

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Interviu cu Ionatan Pirosca, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ...Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

O descoperire senzationala pune pe jar lumea literara din Romania! 93 de scrisori, necunoscute pana acum, semnate de Mihai Eminescu & Veronica Micle au vazut lumina zilei, si a tiparului. Scrisorile vin din arhiva familiei Graziella si Vasile Grigorcea, descendentii Veronicai Micle (se pare ca ele sunt depozitate intr-un seif in Statele Unite, in tara venind doar fotocopiile lor).

"Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit", corespondenta de dragoste dintre cel mai mare poet roman si cea mai frumoasa doamna a Iasului, dezvaluie extrem de multe enigme cu privire la omul Eminescu.

Jar in lumea literara? Disputele au inceput de la cat de veridice sunt scrisorile, pana la: daca e corecta publicarea lor? De ce asa tarziu sunt scoase la lumina, si ce ne facem cu mitul Eminescu, cand aflam ca poetului i se spunea Milica, Titi? De ce nu au fost scrisorile predate Academiei Romane sau duse la Ipotesti?

Jar... pentru ca Eminescu este un simbol utilizat de toti, incepand de la nationalisiti, pana la cei ce iubesc poezia pur si simplu. Statui i-au ridicat aproape toti, si acum el se coboara de pe ele si ne arata... ca nu e foarte diferit de noi. Si apoi cat de moral este sa iubesti nevasta altuia, chiar daca este foarte frumoasa si o cheama Veronica.

"Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit", nu reuseste sa calmeze canicula, nu da banii inapoi, nici somajul, nu castiga meciul cu Italia si nici Primaria Capitalei. Nu ne salveaza de coruptie si de hoti, de bingo si de "fetele ce vor sa fie libere la mare"... in plus cartea nu e pentru fiecare buzunar: 440.000 lei.

"Dulcea mea Doamna/Eminul meu iubit", ramane o poveste de dragoste cu personajele plecate dintre noi.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

valuri...



Prima stire

In perioada 3 - 8 iulie 2000, Biserica Baptista de pe Sararie a fost implicata intr-o lucrare de misiune si evanghelizare in zonele limitrofe orasului Iasi (cartierul Dancu, Targu Frumos). Aceasta lucrare a fost facuta in colaborare cu un grup de 11 crestini evanghelici din Statele Unite. S-a incercat abordarea unor grupe distincte de populatie, incepand de la familisti, copii, tineri si saraci, prin urmare au avut loc discutii particulare in sanul familiilor, manifestari in spatiul public. Echipa misionara a fost completata de o echipa medicala, care a consultat si prescris medicamente pentru cei care au dorit.

M. P.



Cuvantul

La ora actuala Romania se afla sub influenta a doua moduri de gandire, a doua culturi ce difera ca esente, ca orientari. Este vorba de influenta estica si cea vestica (orient, occident).

In vreme ce Orientul este un spatiu, prin definitie, al misterului, al meditatiei, al analizei, al pasivitatii, Occidentul este un teritoriu al pragmatismului, al vitezei, al activitatii, un taram in care timpul inseamna bani...

Desi influenta orientala ne modeleaza existenta de sute ani, contactul cu occidentul ne-a transformat radical. Daca conceptul de roman - romanitate trimite la ideea de pasivitate in fata mortii, resemnare si sensibilitate, acum putem vorbi si despre agitatie, intoleranta si materialism.

Dar imbratisarea aceasta, orient - occident, nu este perfecta, pentru ca ea are insemnatate doar la nivelul aparentelor: romanii nu au luat esentele, ci doar formele fara fond.

Asadar nu cred ca este un conflict de gandire, de idei, intre cele ale orientului si cele ale occidentului, ci mai curand este un conflict intre profunzime si superficialitate, intre verticalitate si plecaciune.

Sa fie Romania un teritoriu al imitatiei servile si ieftine?

Exercitii de intelegere XIX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Ei au crezut ca e o tara democrata... Si au fost mintiti?



Danut Manastireanu

Membrii delegatiei occidentale au fost uimiti de aceasta primire. Imediat dupa plecarea lor, directorul intreprinderii in care lucram mi-a cerut sa dau o nota explicativa despre cele intamplate. Eu am avut multe contacte cu straini si de-a lungul anilor mi s-a cerut de multe ori de catre diversi ofiteri de securitate sa dau asemenea note informative, dar niciodata in viata mea n-am facut acest lucru. De data aceasta am facut-o insa, si motivul a fost unul foarte simplu. Autoritatile au refuzat sa se intalneasca cu acea delegatie, iar ei aveau un mesaj de transmis. In nota aceea eu am transmis de fapt mesajul lor, care consta in esenta din avertizarea ca Occidentul este cu ochii pe noi, ca acest eveniment nu va trece neobservat si ca va avea implicatii majore pe plan politic si economic pentru Romania.

Dorin Popa: Un lucru foarte ciudat pentru ascultatorul obisnuit si pentru mine. Printr-o nota informative, v-ati ajutat prietenul aflat in inchisoare.

Danut Manastireanu: Trebuia sa o fac. Nu era nimeni care sa faca acest lucru in momentul respectiv. Iar autoritatile refuzasera sa asculte mesajul delegatiei straine. Nu aveam deci de ales.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Octavian Paler - Viata pe un peron

O carte necesara celor care au traversat un regim totalitar, cu atat mai mult celor care nu au cunoscut vitregiile impuse de un asemenea regim. Necesara celor dintai pentru a privi, dincolo de rani, cedari sau victorii, cu o anumita inteligenta, relaxare, acel desert parcurs. Si obligatorie celor din urma pentru a “nu uita” ceea ce nu au trait niciodata, pentru a intelege temerile, reflexele, handicapurile, limbajul "omului nou", omului colectiv, ce era privit ca o forta de munca disciplinata, muta si revolutionara.

Unii spun ca nu trebuie sa privim obsesiv spre trecut, dimpotriva sa deslusim sensurile viitorului, iar altii spun ca cine nu invata lectiile trecutului le repeta.

O carte necesara pentru a gasi impreuna minime raspunsuri despre vinovatie si iertare, despre victime si calai, despre eroi si lepre, despre martori si tacerea lor. Toti acestia, ciudat, sunt oameni!

Unii spun ca dreptatea nu se imparte aici in vremelnica istorie, ci totul se amana pentru Judecata de apoi, iar altii spun ca nu putem sta cu mainile legate in fata istoriei, chiar daca ni se cere s-o induram. Golgota nu e de partea calailor atata timp cat Cineva a inviat!

O carte necesara pentru a gasi impreuna remediu impotriva lasitatii si a imposturii, impotriva fricii si a intunericului, a resemnarii si a obisnuintei. Dar si a continua rezistenta prin cultura, scotocirea prin anticariate, loc unde gasirea unei carti bune si interzise ne aducea un fierbinte sentiment de satisfactie. Ei, dar acestea nu sunt cumva simple vorbe?

Un amic imi spunea ca inteligenta se masoara in bani. Da, am raspuns, dar si coruptia...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Paul Gaugain

"... Gaugain cauta mereu ceea ce este primitiv si simplu, poate ca el era atit de complex si divers. Dorinta sa dadea frumusetii primitive o atitudine dramatica si maiestuoasa..." (Paula Gaugain, din volumul "Tatal meu, Paul Gaugain"). De ce a fugit artistul departe de civilizatie? S-a cuibarit in inima naturii, in clara ei simplitate... dar de ce? Opera sa e un zimbet de natura, poate ultimul real si curat. Singuratatea acelor locuri l-au creat artist; ar fi fost altfel fara evadarile sale in acele locuri mult prea indepartate de o societate in plin progres, dar o societate care cioplea sicrie sensibilitatii.

"Impresionismul a fost pentru Gaugain mai ales un exercitiu. Exercitiu indragit, practicat cu buna credinta, ca un rit..." (Charles Morice). "Intreaga-i personalitate degaja energie; parea ca pune la cale o lucrare uriasa... In ciuda temperamentului sau vulcanic, Gaugain avea o fire tandra." (Paul - Emil Colin) "Negresele sale sunt intruchiparea unei poezii elevate, iar tot ce faureste mina lui e plin de fragezime, cutremura si uimeste." (Van Gogh) "Gaugain n-a cautat in Oceania pitorescul, straniul, exoticul de duzina, din fericire absent in opera sa, ci puritatea originala, inocenta, uitarea de sine..." (Frank Elegar)

M-am gindit ce anume sa va spun despre pictorul Gaugain. Se vede ca au spus altii asa mult, oameni care poate l-au cunoscut... sa-l cunoastem prin vorbele lor.



Tahiti (1891 - 1903). "Femei din Tahiti pe plaja" (1901, ulei pe pinza, lucrare ce se afla la Muzeul Luvru din Paris). Se simte frumusetea simplitatii. Personajele par a se gindi la ceva, ochii lor cauta prin timp un drum. Se vede marea ca un cer pe care se nasc vise... Imi place culoarea rosie, care decoreaza fusta chemind dupa ea verdele marii.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach (1685-1750)
Concertul pentru vioara si orchestra in mi major

Formatia orchestrala a acestui concert este constituita din instrumente de coarde cu doua grupe de viori, una de viole si una de basi (violoncel si contrabas). Materialul sonor, in forma tripartita pe alternanta repede-lent-repede, este tratat printr-o perfecta impletire intre vioara solo si tutti, in timp ce conceptul contrapunctic sudeaza dialogurile lor, obtinandu-se astfel o continua densitate sonora. Bach era un virtuoz al viorii, si capacitatea sa instrumentala se manifesta in extraordinara abilitate tehnica pe care o solicita interpretului, angajat in cele mai variate ipostaze si figuri ritmice si, mai ales, intr-o continua concentrare pentru a asigura tensiunea discursului muzical.

Allegro-ul primei parti sugereaza ideea de majestuos. Caracteristica pentru aceasta prima miscare a concertului este adoptarea formei "da capo". Impresionanta este frumusetea muzicii din partea lenta, Adagio; intrarea viorii este pregatita de un motiv grav, care va reveni insistent pe toata intinderea miscarii, mentinandu-se constanta forta expresivitatii ei. Finalul concertului este robust, un rondo in care vioara are de realizat patru cuplete dificile, dar pline de verva.

Concertul a fost transcris pentru chitara si orchestra de catre chitaristul spaniol Andrés Segovia. Interpretarea acestuia este una de exceptie, in opinia mea aceasta a doua varianta fiind cea care suna mai frumos…

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

PRINOS

Si tot ce mai putem vedea
E-aceasta stingere de clipe,
Ce-nlantuie Pustia grea
De dorul smulselor aripe.

Si tot ce mai putem tanji
E-aceasta umbra in scadere,
Sa poata Cerul mosteni
Prinosul greu de Inviere.

26 mai 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Sansele vietii (II)

Se-ntampla sa trecem ierarhic prin toate etapele vietii si sa simtim ca "viata ne-a suras": e noroc sau dar, e sansa sau ceva exterior noua, puternic si misterios? Fiecare dupa cum crede... clar este ca nu de putine ori fiecare simtim ca orice ghinion are si-o parte buna si orice nesansa aduce dupa ea o alta sansa. Ele fac parte din viata noastra si e important cum reusim sa ne agatam de ele si sa transformam totul intr-o izbanda.

Exista oameni care au avut aceste sanse toata viata ("norocosii") si exista oameni care au stiut sa pandeasca o singura sansa, esentiala pentru toata existenta lor. Nu cred ca exista si o a treia categorie, a celor care nu au avut parte de nici un strop de noroc.

Multi sunt constienti de faptul ca sansele intalnite in viata sunt date de Dumnezeu, altii se cred ei singuri responsabili pentru succesul lor, dar mai devreme sau mai tarziu, "roata" se intoarce in defavoarea lor.

Orice moment al vietii poate fi o sansa unica, si prin orice refuz putem sa dam cu piciorul unei sanse care ne-ar fi schimbat mult viitorul. De noi depinde... "daca-ti doresti cu orice pret un lucru trebuie sa-l lasi sa plece, daca nu se va intoarce, inseamna ca n-a fost niciodata al tau sau n-a fost dat sa fie al tau". Daca simti ca viata ta n-ar fi putut sa existe fara acel lucru, trebuie sa lupti pentru el si sa-l castigi. Pentru asta sunt date sansele...

Se mai vorbeste mereu de "omul potrivit la locul potrivit" ca de acel om care-a avut o sansa, a profitat de ea si a transformat-o in succes. E greu de zis daca tot meritul i se datoreaza lui... cert e ca fiecare primeste in viata mult ajutor, sansa, noroc, oportunitati, daruri, succes, reusite, posibilitati, ocazii, care nu vin insa niciodata singure. Cineva vegheaza asupra noastra si ni le trimite chiar daca le meritam sau nu...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Pisica Alba, Pisica Neagra

In aceasta saptamana, in Iasi, la cinematograful Republica ruleaza un film in regia lui Emir Kusturika, numit "Pisica alba, pisica neagra". Filmul este o comedie ce prezinta viata unor tigani din Bulgaria.

Comedia incearca sa ne dea o buna dispozitie prin afisarea si satirizarea visului a foarte multi oameni si anume parvenirea, imbogatirea peste noapte, fara munca. Pentru ca acest lucru ar face posibila o viata numai cu distractii: femei, bautura, droguri si lautari (seamana foarte mult cu raiul pe care-l dorea Ivan Turbinca, al lui Ion Creanga).

Filmul este balcanic pana in maduva oaselor, cu muzica lautareasca, tigani, si neseriozitate. Comicul lui Kusturika este bazat pe mult dinamism si pentru acest lucru se foloseste de muzica balcanica. Merita de vazut si de luat aminte...


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Eduard Orasanu invita la dialog pe Ionatan Pirosca
(a cincea parte)

E. O.: Spuneti-mi despre o alta carte scrisa de dumneavoastra?



Ionatan Pirosca: In toamna trecuta, Dumnezeu a ingaduit sa apara un eseu exegetic pe o tema biblica, e vorba de: "Sabia Domnului si a lui Ghedeon sau Subordonarea Suverana", pentru ca eu am vazut in acest om un exemplu de subordonare inaintea oamenilor si a lui Dumnezeu care ne aduce sa fim colaboratori cu Dumnezeu la mantuirea si salvarea oamenilor. In aceasta situatie, aceasta subordonare ne face sa fim suverani impreuna cu Dumnezeu. Pare paradoxal, un paradox in titlu, dar prin lectura se va dovedi acest lucru.

E.O.: Manuscrise?

Ionatan Pirosca: Doua manuscrise la edituri, unul la editura SAMUEL din Medias si unul la Cluj. Amandoua de poezie. Apoi mai am un manuscris gata de editat, acasa, inca doua carti, una de poezie si una de eseuri poetice. Si incepute, asadar neterminate, doua, trei carti, gata in proiect, deci planul lor e gata, urmeaza sa mai lucrez la ele.

E.O.: Ce parere aveti despre editurile crestine din Romania?

Ionatan Pirosca: Daca ar avea si bani necesari probabil ca ar fi foarte puternice, ma refer la editurile cunoscute. Nu contest valoarea unor oameni de la edituri cum e cea de la Oradea, Cartea Crestina, sau Logos, de la Medias, si altele, inclusiv editura de la Fagaras, Agape.


(textul integral in “Eduard Orasanu invita pe Ionatan Pirosca la dialog”)

Alina Simion



Un bob de sare

Se uita uimit la mine de parca nu m-ar fi inteles. Era prea derutat si credea ca nu gresise cu nimic. Ochii i se adancisera in orbite si incercau sa caute acel ceva linistitor din ochii mei. Dar spre deosebire de ai lui, ochii mei capatau proportii uriase si in scurt timp devenisera niste giganti pregatiti sa-si devoreze adversarii. Si-mi mai aduc aminte cum incerca sa stapaneasca situatia vorbind intr-una si cum buza de jos cadea fara noima, uitand intelesul cuvintelor rostite in acea fractiune de secunda. Nimic din ceea ce spunea sau din ce vedea nu ajungea la mine. Eram prea departe sa mai pot descifra sensul. Si parca imi amintesc cum ma tinea de mana si ochii lui ascunsi in orbite patrundeau in ochii mei ca niste giganti.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Fiecare lacrima pastreaza o amintire:
Una fericita sau trista,
Una uitata sau niciodata traita,
Si fiecare lacrima omoara o amintire:
Prima sau ultima…
Si fiecare lacrima este incepututl unui suras:
Razi, maine-ar putea fi mai rau…

Ionatan Pirosca

... Ionatane

poti spune ca n-ai auzit? ca n-ai vazut? ca Duhul pe la tine n-a trecut? ca n-ai observat degetul ferm cu urmele de lacrimi si de lemn? ca nu erai acasa, erai adanc in tine, contempland deziluzii si vaste ruine? un om umbla, un om alerga tot mai adanc din ochiul sau drept in ochiul sau stang. nu reusea sa-i curete de noroi: erau orbi, orbi, orbi - amandoi!


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Traiesc intr-un loc unde soarele rasare zilnic si apune cu regularitate... Deci, un loc obisnuit. Ma gandesc la acele locuri in care soarele rasare prea devreme si apune prea prea tarziu. Ce-or fi crezand oamenii despre locul lor? Este unul obisnuit?

Traiesc intr-un loc unde oamenii invata prea devreme ce inseamna infidelitatea si tradarea, si poate niciodata nu vor invata ce inseamna prietenia… Oamenii se schimba asa de repede, asa de usor incat te intrebi: sa ma obisnuiesc? Oare ce cred oamenii din alte locuri despre cei din jurul lor?

Este limpede ca totul se invarte, totul se schimba, si de cele mai multe ori, in rau. Parca este din ce in ce mai greu sa aud ploaia, sa vad un apus de soare, sa admir frumusetea din jurul meu. Nu putem nega ca a disparut Dumnezeu din mijlocul nostru… Conteaza aceste lucruri?

Traiesc intr-un loc in care amintirile nu mai au nici o valoare. Lacrimile sunt vazute ca o slabiciune, trebuie sa fii tare. Lacrimile sunt cele care te ridica, care te fac mai uman, mai real. Mi-e frica ca nu cumva totul sa devina fals, sa nu mai aiba valoare. Mie unul, mi-e groaza de kitch-uri…

Ma gandesc la acele locuri unde soarele rasare prea tarziu si apune prea devreme. Oare sunt acei oameni mai fericiti? Poate s-au obisnuit…


(acest text se poate citi si in “Ionut Apostu – Sunt tanar (alte texte)”

Curier & Posta redactiei

Nicoleta (Medias, TIMO TEAMS) : Multumim pentru SSJ. Ne-a placut mult. Sunteti creativi, diversi si profunzi. Vrem sa invatam de la voi. Ne-am bucura daca vom primi revista si in continuare.

Nota redactiei: Draga Nicoleta, adresa la care ai trimis scrisoarea nu este a noastra, este o confuzie la mijloc, confuzie pe care noi nu am reusit sa o corectam la Oradea. Adresa este a unui prieten. Iti multumim pentru cuvintele cordiale si pentru micul tau semn de viata. Cum suntem gata sa te ajutam? Publicand cateva date despre activitatile desfasurate de voi (Tabara Iosua 2000, etc). Asteptam orice semnal pe singura adresa a SSJ: iapostu@...

Teo (Oradea): Va salut iarasi! Ma uitam, nu de mult, la tinerii din biserica (conteaza mai putin care) si ma priveau cu niste ochi obositi si aproape neprietenosi. Nu cred ca voiau asta, dar, cum zicea un prieten, poate ca cineva ii plictiseste si ei nu mai vor. Oare de ce se intampla asta? Le-am spus ca as vrea sa-i aud si sa-i vad vorbind cu pasiune despre ceva (indiferent despre ce). Nu contest nimanui dreptul de a obosi din cand in cand. Dar sa fii mereu obosit... Oare s-a pierdut de tot pasiunea de a trai? Nu pot sa cred asta. De aceea incerc sa-i gasesc pe cei dispusi sa traiasca si sa-si asume viata frumos, nu cu prefacuta exuberanta, dar cu... pasiune. Ma gandesc la doua filme care mi se par ca vorbesc despre "bucuria vietii": "Scripcarul de pe acoperis" si "La vita e bella". Dar de ce ar fi posibil numai in filme, cand "viata bate filmul", dupa spusele unora? Spune-ti si voi. Sau nu am ajuns inca sa vad viata suficient de "matur" si inca mai sunt (putin) idealist? V-am spus toate astea pentru ca pe la voi se simte (asa cred eu) pasiunea de care vorbeam. In rest, numai bine. O vacanta asa cum v-o doriti!

Nota redactiei: Ehei, Teo, se pare ca ne invartim in acelasi univers. Se pare ca exista tineri mai ocupati cu alte lucruri decat sa aiba pasiuni (indiferent care). Este stiut faptul ca o pasiune iti manaca timp, trebuie sa renunti la multe. Si atunci, te intreb: nu e mai bine sa fii "obosit" facand alte lucruri inutile? Problema nu se pune de idealism, sau nu, ci mai degraba de un anumit "climat" ce ar trebui sa existe, sau construit de noi, cei care existam prin mila Celui care ne-a creat… O pasiune te implineste, iti da o anumita valoare interioara, dar se pare ca trebuie sa si sacrifici… Cine are timp, sa-si faca pasiuni, iar cine nu are pasiuni… sa-si faca timp! Iti uram si tie o vacanta cat mai relaxanta. Cu bine, SSJ

Adrian Daniel Ilas (Deva): Inca odata va multumesc pentru raspunsurile din numerele trecute si pentru ploaia invioratoare ce o gasesc in acest numar. Aici si acum, cand va scriu, afara este o caldura de nedescris, ceea ce imi provoaca uneori somn si oboseala, chiar daca nu fac mare lucru. Nu stiu daca si in nordul Romaniei este asa, dar cu siguranta ca in cea mai mare parte. Ei bine m-am gandit sa nu pierd vremea si cred ca scriindu-va o "rascumpar" cu folos. Momentan sunt OK si ma pregatesc de ceva tabere prin tara, dar pana atunci ma gandeam sa nu stau degeaba. M-a impresionat mult, in posta redactiei, caldura cu care scriu cea mai mare parte din abonati, chiar daca locuiesc la mii de kilometrii departare, ca Siberia, de exemplu. Ei bine, as vrea sa le urmez cat de cat exemplul. Va felicit sincer pentru lucrarea pe care o faceti si cred ca este binecuvantata de Dumnezeu intr-un mod cu totul deosebit, in ciuda si poate a multor nemultumiri sau esecuri, dar in cea mai mare parte aveti parte si de bucuria de a vedea multe rezultate placute si de satisfactia ca nu va pierdeti timpul. Sincer sa va spun si mie imi pasa de voi si vreau sa va incurajez sa continuati. Eu cred ca SSJ e printre primele ziare crestine romanesti distribuite prin posta electronica. Eu am incercat de multe ori ca gasesc pe net si alte organizatii sau edituri crestine. Ei bine, am gasit cateva, dar imi dau seama de necesitatea mai multor oameni dedicati care sa contribuie la acestea. Vreau sa stiti ca nu va uit in rugaciunile mele ori de cate ori este posibil si lasand discursurile pe alta data inchei aici, sperand ca v-am adus putina "inviorare" asa cum mi-ati adus si voi. In rest "fir-ati sanatosi"!

Nota redactiei: Buna Dani, interesanta urare ne faci tu… Iti multumim si tie pentru randurile trimise, sincer sa fiu ne ajuta destul de mult faptul ca ne consideri prietenii tai. A fost si pe aici cald, acum e mai racoare, speram sa fie bine. Iti dorim sa te bucuri de aceasta vacanta, sa profiti cat poti de mult de frumusetile ce exista in jurul Devei (si intre noi fie vorba, sunt destule)… Sa ne auzim numai de bine!

Nota redactiei pentru Eugenia Andrews(California) si Teofil Rascanu (Bucuresti): Multumim pentru reclama care o faceti revistei noastre si totodata pentru adresele trimise. Domnul sa va binecuvinteze.

Epilog: Fiule, ia aminte, inaltimile pe care le cauti pot fi foarte sarace in sensuri, si sus sa nu ti-se descopere nimic, roadele coapte pot fi culese si in sesuri.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: