The Salt Street Journal nr. 65



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.65 / 16 Iulie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu, Ionatan Pirosca

Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Interviu cu Ionatan Pirosca, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ...Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Borcanul cu dulceata si compotul de visine din camara matusii le privesc astazi ca pe un semn de sanatate sufleteasca. Cand oricarui musafir ii erau aduse intr-o mica farfurie dulceturile, se crea o atmosfera de pace si caldura. Timpul trecea fara clipe, iar toate cele de spus se spuneau, si doar adierea vantului prin copacii stufosi ne amintea ca a venit seara...

Calatorul avea vreme de ragaz, si in traista lui nu purta postmodernitati stupide, iar gospodina - cu vesnicul batic pe cap - nu se putea hotari intre dulceata de nuci si cea de gutui. Incaperile erau ferite de iuresul zilei, racoroase si odihnitoare, umbrite de un butuc de vita de vie si parfumate de cateva tufe de trandafiri. Pe pereti se puneau versete in rame colorate si prin beciuri se ascundeau Biblii... ochiul rau si securistic sa nu le vada.

Borcanele cu dulceata au disparut, asa cum nimeni nu mai stie ce e braga, nici halvita, nici halvaua. Musafirii vin si pleaca repede, saracia creeaza complexe, farfuriile stau in rafturi, iar atmosfera se compune din franturi de amintiri si Petre Roman... Matusa sta cuminte pe primele banci ale istoriei si cei tineri o judeca, razand de pozele ei facute in tinerete: la mars de 1 Mai sau in biserici minuscule fara aer conditionat si 4.000 de locuri...

Calatorul avea vreme de ragaz, si e drept ca atunci cand intra intr-o biserica nu treaca neobservat, si asta nu de un portar super-ager, ci de un Frate!

Eu nu vreau decat borcanele de dulceata ale matusii mele, chiar daca in ultimile trei zile am traversat Bucovina de sus in jos, chiar daca la Manastiri mi s-a cerut 10.000 de lei intrarea, chiar daca brazii inca nu sau sfarsit si caprioarele m-au zarit cu ochi nesfarsiti.

PS.: SSJ felicita colaboratoarea noastra Lena G. pentru absolvirea examenului de Bacalaureat cu nota 9,79. Cine a spus ca in lumea evanghelica nu e posibila performanta?



(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

de dragoste...



Prima stire

Conform unui studiu efectuat de Misiunea Mondiala Unita impreuna cu OC International, in Romania sunt 13 orase fara nici o biserica evanghelica (baptista, crestina dupa Evanghelie, penticostala sau Evanghelica Romana). Aceste orase sunt: Sulina, Targu Frumos, Gheorghieni, Baile-Tusnad, Intorsura Buzaului, Azuga, Piatra Olt, Ocne Mari, Baile Govora, Novaci, Draganesti Olt, Vanju Mare si Segarcea. Conform aceluiasi studiu, in Romania sunt aproximativ 4.600 de biserici evanghelice.

Alina Simion



Privirea

Putine fapte determinate de impulsuri pot fi reversibile. Ireversibilitatea lor se produce din momentul luarii deciziei, cand dorind rezolvarea rapida a unei situatii, nu avem timpul si luciditatea necesare pentru o analiza de asamblu.

Altfel spus, atunci cand te lasi condus de impuls doresti o schimbare, rezolvare, iesire aproape instantanee, si toate pentru ca in acel moment realizezi ca viata nu te reprezinta, nu mai este acceptabila.

Poti reconstrui o noua lume, dupa ce, condus de un impuls ai desfiintat-o pe cea veche? Poti reconstrui o lume din bucatele pe care intr-o clipa le-ai privit ca nefolositoare? Evident ca se poate construi fara a desfiinta, e suficienta doar o clipa de zabava...

Exercitii de intelegere XX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

La cateva zile dupa aceea sefa mea a fost chemata la directorul intreprinderii.



Dorin Popa

Cum o chema?

Danut Manastireanu: D-na Constantiniu, o femeie pentru care am si acum un extraordinar respect, pentru ca este unul dintre putinii oameni care devenind sef nu s-a schimbat. Era sefa biroului financiar in care lucram. Directorul a chemat-o la el - pe atunci director era domnul inginer Racu - si a intrebat-o: "Tu ai citit asta? Cum? Si nu esti uimita?!", la care d-na a raspuns: "Nu pricep ce anume ar trebui sa ma uimeasca in povestea asta. Totul mi se pare foarte normal." La putina vreme dupa ce am facut informarea despre delegatia straina, s-a schimbat conducerea intreprinderii. Noul director, doamna inginer Luca, era mult mai regimentata politic decat fostul director si la presiunea securitatii a intervenit imediat pentru a pune lucrurile la punct. M-a chemat la dinsa si m-a sfatuit "sa plec pe usa din fata, pentru ca, daca nu, voi fi obligat sa plec pe usa din dos". Mi se sugera deci sa plec imediat din fabrica. Apoi, doamna a adaugat: "Sa fie foarte clar! Nu vei fi dat afara pe motive religioase. Vom gasi un motiv. Nimeni nu este perfect."

Dorin Popa: Adica va sugera sa va dati demisia.

Danut Manastireanu: Da. Sa plec pur si simplu.

Dorin Popa: Si ce i-ati spus?

Danut Manastireanu: I-am raspuns ca nu voi pleca nicaieri, deoarece nu am nici un motiv. Si am adaugat: "Eu am decis sa raman in tara aceasta. Nu am facut nimic ilegal. Daca vreti sa ma dati afara, nu aveti decat sa o faceti. Eu insa nu voi pleca de buna voie." Numai ca in urmatoarele saptamani nu am mai avut cum sa-mi fac meseria. Securitatea interzisese sefilor mei sa-mi permita sa calatoresc, ori slujba imi cerea sa rezolv diverse lucruri, sa primesc la Bucuresti aprobari pentru actele pe care le elaboram. Am realizat curind ca daca ramaneam, riscam sa fiu dat afara pentru incompetenta, un lux pe care nu mi-l permiteam, asa incat, dupa cateva luni de zile, am plecat, din scirba.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Octavian Paler - Viata pe un peron

M-am impotmolit in gara aceasta, in care doar regretele si spaimele vin la ora fixa. Astept venirea unui tren, si nu conteaza ca e anulat pe traseul numit fericire.

Dar pana va veni, inca ma intreb de unde au aparut imblanzitorii de cobre? Poate din desert, poate din mlastina, ori poate din temerile si ezitarile mele. Ei aratau la inceput fara chip, poate pentru ca le era mereu somn, sau poate ca ratacirea i-a facut sa uite tot, in afara de cantecul prin care se feresc de muscatura...

Ei au profitat la inceput de nepasarea mea, apoi au devenit curajosi si obraznici, ca in final sa devina stapani. Stapani peste un imperiu de victime fricoase.

M-am impotmolit in gara aceasta, e drept seamana prea mult cu mine. Da, aici am iubit si am urat, aici am mangaiat si am fost lovit, dar toate se petreceau sub privirile celor ce construiau zidurile. Dupa ce m-au inconjurat si inchis m-au denumit copilul - flaut. Oare asa, cantecul meu e mai duios?

Dar pana voi afla, inca ma intreb de unde au aparut dresorii de caini? Orasul era terorizat de "spargatorii de becuri", care doar in cateva saptamani au cufundat totul in intuneric. Si atunci, de teama, fiecare si-a luat un caine. Dar nu pe ei ii dresau ci pe noi, si mai tin minte ca nu puteam sa ne ascundem.

Ei au profitat la inceput de nepasarea mea, apoi ascultau convorbirile telefonice si bateau la usa noaptea...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Paul Gaugain

Voi scrie acum ultimele rinduri despre Gaugain. I-am acordat putin timp daca privesc bine frumusetea operei sale. Nu vreau sa-l laud, nu vreau sa stirbesc in nici un fel din maretia sa, vreau doar sa vi-l arat pe artistul Paul Gaugain asa cum l-am cunoscut eu din lucrarile sale. Frumos in culoare, sigur in linie, tandru in idei, primitiv in conceptia lucrarii... artist real. Gaugain a apreciat, la fel ca Van Gogh, expresivitatea culorii pe suprafete mari... a rupt cu impresionismul pentru a merge doar urmindu-si impulsurile... geniu incapatinat, a creat evadind din orele ingaduite de vreme, fugind departe de lume in locuri salbatice... simplu dar complex in acelasi timp, artistul nu numai ca a reusit sa prinda misterul primitiv in culori, dar a recreat o alta lume... lume pe care noi nu vom fi interesati sa o cunoastem niciodata.



"Iubiti si veti fi fericite" - Paul Gaugain - lemn cioplit si pictat (1889)

Am in fata mea o reproducere alb - negru a lucrarii; nu pot sa va vorbesc de culoare, dar ce pot sa va spun e ca vad femei care ba ma mint ca sunt linistite, ba imi par tulburate. Nu reusesc sa vad clar lucrarea, dar ma infioara. In ce fel? In toate felurile si in nici unul... Ideea iubirii se leaga de fericire... atunci, de ce simt un tipat intre somn si ultima secunda din ziua? As vrea sa va spun mai multe... e imposibil sa vezi lucrarea si nu fii tulburat. "Iubirea e singurul gind desenat in fiecare inima si ea, iubirea, trebuie sa te faca fericit. Unde sunt iubirile care te macina facindu-te rob fericirii? Oameni, am uitat sa iubim ...!"


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Antonio Vivaldi (1678-1741)

Concert pentru flaut si orchestra

In denumirea sa completa "Concert pentru flaut, orchestra de coarde si bas continuu" (Op.10,No.3), piesa este o extraordinara explozie de bucurie, ce "implanteaza" in mintea ascultatorului acest sentiment, cu sau fara voia acestuia. Denumit de Vivaldi si "Il Cardelino" (Sticletele), concertul are forma obisnuita, fiind alcatuit din trei parti (Allegro, Cantabile, Allegro).

Surprinzator este modul in care "preotul rosu" reuseste ca, prin intermediul instrumentelor, in special prin cel al flautului, sa reproduca intocmai cantecul sticletelui. Ascultata cu atentie, piesa creeaza parca deja decorul corespunzator: un crang, vegetatie frageda, vantul adiind printre frunzele copacilor, firele de praf vizibile in lumina razelor soarelui...

Freamatul padurii este acompaniamentul orchestral si cel al basului continuu, peste acesta suprapunandu-se, la inceput timid, mai apoi intr-o revarsare de triluri, cantecul sticletelui. Cu acest cantec vesel piesa incepe si se sfarseste, simetrie de altfel caracteristica concertelor vivaldiene.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

Stanca

O mana fara de cusur
E-aceasta Stanca necurmata
Mormantul Sau de bun augur
E-un tron de apa nestemata

Iar sangele-i un pazitor
Ce mana turmele spre Tara
Le va-mplini la vremea lor
Pe culmi de veghe milenara

26 mai 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Incercarile vietii

Exista momente in viata de care suntem mandri, pe care credem ca le-am "prins", sunt ale noastre si ne-au ajutat cumva sa progresam. Daca simtim uneori cum asteptam, cum ne plictisim sau nu avem ce face, simtim uneori ca trebuie sa dam dovada a tot ceea ce am acumulat pana acum. Si viata nu ne lasa indiferenti, ea a pregatit probe pentru fiecare, trebuie doar sa le trecem...

Sunt "teste" la care viata ne supune, sunt "sansele" vietii de care vorbeam intr-un articol trecut. Timpul nu trece asa nepasator pe langa noi... Ca tineri, ni se cere mereu sa aratam masura in care inaintam prin fiecare etapa de scoala sau facultate, pana la primul interviu pentru o slujba. Nu e deloc simplu, dar ca sa reusim trebuie sa trecem printr-o serie de incercari care nu pot fi decat favorabile, care imbunatatesc o experienta personala aflata in continua formare si ajustare.

Pe baza acestei experiente ne putem "cladi viitorul".

Se intampla sa vezi un anunt care cauta oameni ca tine sau sa afli de ceva de lucru de la un prieten, sau pur si simplu iti vine ideea ca ai nevoie sa faci altceva. Trebuie sa simti acel imbold care te trimite spre ceva necunoscut dar favorabil in acelasi timp. La inceput e nevoie de curaj pentru a fi deschis sa-accepti ceva nou, apoi intervine vointa si in masura in care esti fericit de ce faci, stii ca esti pe drumul cel bun.

Daca ne permitem sa "lenevim" sub acoperisul casei sau a scolii, cand incepi sa vrei mai mult de la viata, ea singura te arunca in "campul de forta", te testeaza sa vada de ce esti in stare si te trimite inapoi plin de resurse si cu o puternica incredere in sine.

Cei care se cred total nepregatiti refuza aceste incercari si le amana parca pentru un moment in care totul li se va parea si mai dificil. Cei care au avut succes la aceste incercari si au profitat de ele cauta mereu alte provocari, se angajeaza in programe care poate-i depasesc dar ei nu renunta pentru ca se simt pregatiti si dornici pentru mai mult.

De noi depinde cum ne incepem viitorul.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Eduard Orasanu invita la dialog pe Ionatan Pirosca
(ultima parte)

E. O.: Ce ati recomanda celor tineri?



Ionatan Pirosca

Sa citeasca ce le place si sa scrie cum le place, dar sa placa si altora. Printre preferintele mele au fost, dincolo de autorii Bibliei, care sunt fundamentali, Hemmingway, Gabriel Garcia Marquez, iar ca poeti Frank O'Hara, si desigur Nichita Stanescu, care a devenit un fel de "idol", eram indragostit de el, Ioan Alexandru mi-a placut foarte mult.

E.O.: Se pot castiga bani din poezie?

Ionatan Pirosca: Nu. Nici eu nu castig bani din poezie si nu stiu cine o face, doar daca ai fi un Nichita Stanescu sau ai reusi sa patrunzi in preferintele electoratului literar.

E.O.: Cum am putea incheia acest interviu?

Ionatan Pirosca: Asta cred ca editorul trebuie sa o puna la punct mai bine, eu nu pot decat sa multumesc pentru onoarea care mi se face si sa indemn pe cititori sa citeasca, si sa scrie poezie crestina si in alta maniera decat s-a facut pana acum.


(textul integral in “Eduard Orasanu invita pe Ionatan Pirosca la dialog”)

Alina Simion



Un bob de sare

Nopti si zile au ramas undeva in departarea mintii mele iar eu nu voi mai avea acces la ele. Pentru mine nu vor mai exista iar sentimentele traite atunci poate se vor transfera in alte nopti si zile. Intr-una din acele nopti si zile uitate am auzit zicandu-se ca oamenii vad numai ceea ce vor si am privit in trupul meu biologic. Atunci am vazut ca nu aveam inima. Fericirea ma cuprinsese, eram prima fiinta umana, vie, fara inima. Doream ca acest lucru sa fie recunoscut si m-am dus la un specialiat. Deziluzia a fost mare cand el mi-a descoperit inima mea.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Pasesc muntii,
Trec peste stancile lor
Si merg pana acolo unde
Inima mea cheama vuietul lor
Pentru a intelege de ce
Sunt creata din ei dar,
Ma ascund de ei
Ca sa-i gasesc mereu
Acolo unde inima mea
Stie sa-i asculte.

Ionatan Pirosca

... Ionatane

sunt om cu numar in umblat si-n zile, dar Tu Te-ai pus pe Tine capatai sfarsiturilor celor mai umile si-n vesnicie m-ai rostit intai. nu pot decat sa fiu un om de aer, cand Tu respiri prin zile si frunzar. sa-nvat sa bata inima din vaier ca lana rugaciunii... alb si rar.


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Daca tot vorbim despre pasiuni sau lipsa acestora atunci cred ca mai intai de toate ar trebui lamurit ce este o pasiune. Pentru mine o pasiune este aceea ce te implineste, ce te ajuta sa-ti descoperi poate personalitatea, poate valoarea… O pasiune exista atunci cand vezi ca "produsul" ei dureaza. De exemplu, o pasiune este aceea de a citi si ca "produs" vezi ca devii mai sensibil, mai intelept, mai matur.

Nu cred ca in dragoste este vorba de o pasiune, ci mai degraba de un mod de viata: daruire. Daca ar fi o pasiune si dragostea te dezamageste, atunci vei spune ca pasiunea nu este buna, nu merita investit in acea pasiune. E drept ca dragostea te ridica, te inalta, insa ea poate si sa te doboare, sa te tradeze… Atunci, ce te faci cu pasiunea care zici ca o punem in dragoste?

Cunosc oameni care au pasiuni, insa cunosc si oameni care nu au pasiuni. Sau poate se inseala ca ceea ce fac sunt pasiuni… O pasiune te poate ajuta sa te directioneze pe oa numita directie, iti poate da un sens. Ori nu cred ca oamenii fug de implinirea care le-o da o pasiune, ci mai degraba sunt inconstienti de faptul ca aceasta poate fi o buna trambulina spre lucruri care sa te faca sa realizezi ca o pasiune cere si sacrifcii. Ori nu sacrificiile sunt cele care te invata a darui?

A darui poate fi o pasiune ce te implineste, chiar daca nu prea ai ce darui. Insa, in acelasi timp, poate fi si un mod de viata ce te-ar putea ajuta sa-ti descoperi o pasiune…

Curier & Posta redactiei

Teo (Oradea): Nu pot sa tac, fiindca mi-ati oferit un fir. E intresant cum ati pus voi problema. Adicatelea sa obosesti facand ceva inutil... si, as mai zice, sa fii mandru ca faci ceva sau macar sa ai ce povesti, sa creezi imaginea de om cu activitate si, poate mai important, cu capul pe umeri. Nu ca altii! Dar nici in dragoste nu se mai pune pasiune? Sau numai cei indragostiti se gandesc ca, de fapt, dragostea ar trebui sa fie un mod de viata? Sau trebuie sa ascundem ca iubim? Ma gandesc ca poate e necesara o, sa-i zicem, "discretie", desi... Sulamita nu prea poate tacea, nu poate ascunde ca iubeste. Si daca te mai gandesti si la poeti. Dar lumea noastra nu e una a poetilor. Si de ce ar fugi oamenii de implinirea pe care le-o da pasiunea? De ce fug, altfel spus, de sacrificiu? E, oare numai o boala a vremilor noastre? Cum altfel iti dovedesti pasiunea pentru ceva? Nu pe voi va intreb, fiindca voi sunteti deja gata "bolnavi", dar nu pot sa-mi tin de gura. Numai bine pasionatilor!

Nota redactiei: Buna Teo! Nu iti spune nimeni sa taci, asa ca exista un canal deschis… Ne ajuta ceea ce ne scrii tu, esti un pasionat infocat! Oare asa sunt toti cei de pe la Oradea??? Numai bine si tie!

Nicoleta (Timo Teams, Medias) : Agitatie, rugaciune si rugaciuni, intalniri, proiecte in desfasurare, organizare, planificare, idei in actiune, comunicare, vizite, seminarii, activitati practice... aceeasi sau alta agitatie, rugaciune sau...Ceea ce se intampla la Timo Teams... si din cand in cand cate un bob de Sare de Strada. Inafara de acestea mai suntem si noi care gustam.. si ne bucuram. Va multumim ca sunteti asa de promti si... chiar vreti sa colaboram. Apreciem ideea sa scriem ceva despre noi in revista voastra. As vrea sa va intreb cum, ce, in ce stil, cat de lung etc. Vineri noi plecam in tabara. Ar fi bine sa scriem eventual un raport al taberei si misiunilor cand ne intoarcem? Sau sa ne prezentam pe noi si lucrarea noastra? Asteptam raspunsul vostru si va vom raspunde dupa tabara (la inceputul lui august). Apropo, noi suntem 7 TT-isti si va transmitem acelasi salut: Psalmul 34:8.Nicoleta

Nota redactiei: Apropo, noi suntem 7 SSJ-isti, si asteptam sa va cunoastem asa precum va este felul. Trimiteti, ca noi punem sarea...

Ilie Tinco: A message received from others and a special reason to pray - His church has been made aware that there is an urgent prayer need. George Haji, who is based in Aden, in the Yemen has been sentenced to death and is due to be executed next Wednesday for being a Christian. No crime is involved. It is not possible to give any more details on grounds of confidentiality. Can we take hold of this please and pray? Could you e-mail people on your address books and also can you write to MP's, contact the press etc in order to make the need to overturn this dreadful threatened action as high profile as possible? I understand that Baroness Chalker has been made aware of the need within the last two hours.One of His Slaves, Ilie Tinco, pastor

Epilog: Unii spun ca nu trebuie sa privim obsesiv spre trecut, dimpotriva sa deslusim sensurile viitorului, iar altii spun ca cine nu invata lectiile trecutului le repeta.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: