The Salt Street Journal nr. 67



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.67 / 30 Iulie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Marius Cruceru, Dan Gheorghiu, Lena Grigoroscuta, Teodor Muntean, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, De la competens la competent..., Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, O gura de rai, Scrisoare din Iasi, Un alt bob de sare, ... Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Avioanele Concorde sunt cele care ridica pasagerii cel mai sus, aproape de cer. Doar cu ele poti privi pamantul de departe. Avionul este o revolutie tehnica care nu poate dezamagi, e indestructibil si suplu.

Avioanele Concorde sunt cele mai performante dintre toate avioanele civile. Doar cu ele poti calatori la viteze supersonice. Avionul este o perfectiune care nu poate rata, e indestructibil si suplu.

Dar lectia Titanicului se pare ca se invata greu: nava era considerata si privita la vremea ei ca o revolutie tehnica, o perfectiune, un titan indestructibil, si totusi plecata in prima cursa nu a mai ajuns la destinatie.

Ei bine, un "Titanic" zburator s-a prabusit, saptamana aceasta peste un hotel (!!!) langa Paris, astfel sifonand un mit si o intreaga masinarie.

"Indestructibila" masina construita de om se impotmoleste, ii lipseste ceva… Invelita in aroganta si inteligenta, ea infrunta si "concediaza" pe Creatorul cerului, al pamantului, al marii, al omului, al iubirii.

"Perfecta" masina construita de om te ridica deasupra pamantului, dar nu iti inalta sufletul la cer. Invelita in stralucire si truda, ea priveste cu mandrie spre destin, fatalitate, neprevazut.

Poate sa fi fost un intamplare nefericita, un stupid accident. Poate sa fi fost o greseala umana, ori un sabotaj. Ceea ce ramane este mesajul ca omenirea, indiferent la ce performante va ajunge, nu va putea prevedea ce va fi maine, ce va fi peste o clipa. Si apoi, in fata mortii nu putem recunoaste decat un singur invingator: Hristos.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Gandindu-ne la voi...



Prima stire

Alianta Evanghelica din Romania si Organizatia Alege Viata organizeaza o mare intalnire in cinstea Mantuitorului, intre 9 si 13 august la Sibiu. Este asteptat un mare numar de participanti din toata tara, la concerte, seminarii si servicii religioase. Dintre vorbitori amintim pe fr. Iosif Ton si fr. Beniamin Poplaceanu.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XLVII)

Sa analizam un prim exemplu oferit de Evanghelie in ceea ce priveste poticnirea si credinta.

Isus se afla in fata unui slabanog. Poate contrar asteptarilor deja create, Isus nu vindeca pe acel slabanog, ci-i zice: “Pacatele iti sunt iertate”. Poate minunile n-au scandalizat atat de tare pe carturarii Legii, insa e momentul cand Christos arata ca minunea e un semn. El n-a venit sa faca minuni, ci sa despovareze lumea de o povara mult mai grea, mult mai sensibila: pacatul. Christos a venit sa ridice pacatul lumii. Cand un om ii zice altuia: “pacatele iti sunt iertate” scandalul e gata. Deja s-a depasit limita, deja ceva nu mai e in regula pentru mintea umana. Sa spunem, cu minunile mai merge, dar cu iertarea pacatelor e prea de tot. Aici ne apropiem de ceea ce ar cere credinta. In mod logic, normal, pentru un om religios chiar, sa auzi din gura unui om ceva ce nu tine de competenta si posibilitatea lui e un lucru de neacceptat, e blasfemie. S-a creat aici un moment de tensiune maxima. Omul este lovit parca in moalele capului de cuvantul lui Christos, iar minunile sunt semne. Inima omului e incercata napraznic. Nu poti accepta usor, mai ales ca depaseste ceea ce poti intelege, si, in plus, ceea ce e strigator e ca un om isi ia atributiile lui Dumnezeu, se da drept Dumnezeu. Tensiunea e maxima, mintea nu cedeaza, inima e prea tare si astfel omul se poticneste. Ii sunt drept garant si ajutor legile, cunostintele, sistemul. Totul este dat deoparte, totul se contrazice. E prea de tot, cum sa accepti ca un om, un nimeni de altfel, sa faca si sa spuna asa ceva. Mai bune sunt garantiile noastre, mai solide ne sunt pozitiile pe care stam.

Dar totusi ceva se intampla, nepasator nu poti sta, ceva este. Asa omul e incercat, lupta se da in mod aprig. Nu poti sfarsi decat in credinta sau in alternativa ei, poticnirea. Credinta accepta cele spuse sau vazute in ciuda aparentelor, in ciuda limitelor, in ciuda nevoii de probe sau siguranta. E un risc acceptat, e un salt asumat, ca o solutie unica pentru a iesi din hatisul contradictiilor si neintelegerilor. E un gest la limita al fiintei ce se loveste de realitatea in care zace si de o alta care i se ofera, dar care nu seamana deloc cu ceea ce el si-ar fi inchipuit. De cealalta parte e poticnirea, fiinta nu poate suferi desprinderea, nu risca, nu vrea sa rupa legaturile. Totul e prea tare, riscul e prea mare, evidentele sunt impotriva. Sistemul vechi a functionat si functioneaza. Nu poti accepta ceva care iti taie legaturile vechi, nu poti accepta ceva cand mintea si tot ceea ce posezi sunt duse la limita in tacere, lasand sa vorbeasca altceva.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XXII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

Desi am fost ispitit de a pleca, Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ramas. In vremea aceea eram in contact cu o organizatie evanghelistica americana care se numeste Navigatorii. De la oamenii aceia am invatat sa studiez Biblia, desi eram un laic, insa cu interes pentru teologie si pentru Scriptura in general. Tot ei m-au invatat sa pun viata mea crestina in slujba altora si sa-i ajut pe altii se creasca in viata lor, ceea ce in termeni tehnici se numeste ucenicie crestina. Imi amintesc de faptul ca in perioada aceea de criza m-am apropiat de unul dintre acesti oameni, care era misionar “sub acoperire” aici in Romania. Era student la universitate si in acelasi timp se intalnea in secret cu noi. Am mers la el si i-am spus: “Uite ce se intampla. Sunt extrem de urmarit si nu vreau sa pun in pericol activitatea voastra in Romania. Ea este prea importanta pentru mine.” El insa mi-a spus: “Relatia noastra cu tine este prea importanta pentru noi, si de aceea ne vom lua de doua ori mai multe precautii, dar vom continua sa ne intalnim.” El nu stia ca eu decisesem foarte clar ca daca ei rup relatiile cu mine, a doua zi eu imi depuneam actele pentru plecarea din tara.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Marius Cruceru



De la competens la competent, o perspectiva asupra autoritatii si competentei in lumina unei lecturi asupra Predicilor lui Augustin

Exercitiu de analiza asupra semnificatiilor cuvintului “competens” in predicile lui Augustin (II)

Competent astazi: purtator al autoritatii epistemice

Cind ne referim astazi la conceptele acoperite de familia de cuvinte formate de la cuvintul competent, ne plasam intr-o arie semantica care ne trimite in primul rind spre domeniul social-profesional. Competent astazi este un fel de punct terminus al unui nou fel de cursus honorum din vremea veche a romanilor, culme a realizarii individuale. Este interesant ce spun dictionarele in dreptul acestei intrari: competenta este vazuta in relatie cu instruirea, cunoasterea unui anumit domeniu, autoritatea epistemica manifestata intr-o arie a cunoasterii, capacitatea de expertiza, calificarea in executarea unei activitati care presupune specializarea. Dintr-o suspiciune pe care nu o motivam aici fata de dictionare si enciclopedii in definirea sensului cuvintelor, nu vom insista in acest fel de citari. Competenta este ceea ce societatea recunoaste ca urmare a eforturilor personale, ceea ce este achizitionat prin educatie, capacitatea de performanta intr-un domeniu specific, astazi din ce in ce mai ingust. Competentele sint personale si recunoscute in licente, lauri, diplome, onoruri, celebritate.

Competentul de astazi este purtator al autoritatii, subiect al manifestarii autoritatii stiintifice si profesionale.

Competens ieri: Quid enim aliud sunt Competentes, quam simul petentes?

“La inceput nu a fost asa”. “Ce altceva sint competentii decit aceia care cer impreuna, in acelasi timp?” spune Augustin. Vom face in cele ce urmeaza o scurta investigatie semantica asupra a ceea ce semnifica etimonul cuvintului pe care astazi il folosim atit de usor. Citind Augustin, am descoperit ca semnificatia cuvintului competens, din care este derivat astazi cuvintul competent, era cu totul alta. Augustin are citeva predici dedicate celor care sint numiti competentes. Asa cum aflam din aceste predici si citeva scrisori ale lui Augustin, pina la botez erau cam patru stagii care trebuiau parcurse de fiecare convertit, era o calatorie spirituala, dupa care doar cei care treceau cu succes prin toate aceste faze de initiere erau acceptati. Ca urmare, erau citeva categorii distincte in comunitatea celor credinciosi, nu intodeauna numiti in acelasi fel: catechumeni, competentes, fideles (credinciosii care apartin comunitatii euharistice), poenitentes (cei pusi sub disciplina).

Pentru primele doua categorii, mai ales pentru competentes, erau necesare ore de catiheza, de învatatura, de lecturi biblice, de practica spirituala, de pregatire în scoala postului si rugaciunii pentru apropierea de apa botezului, odata pe an, de Pasti, infricosator act al intrarii in comunitatea celor sfintiti.


(textul integral in “Marius Cruceru - Exercitiu de analiza asupra semnificatiilor cuvintului ‘competens’...”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Miguel de Cervantes y Saavedra - Don Quijote de la Mancha

Draga Sancho Panza, nu imi spune ca ma insel, lasa-ma sa locuiesc in realitatea construita de mine.. Recunoaste ca e mai pura, sau cel putin hazlie. Da, stiu, morile de vant, hanul si femeile nu erau ce credeam, dar infasurate in crezul meu, in lucirea neteda a ochilor mei, ele au fost innobilate. Ai ras si tu, au ras si ei, suntem amandoi caraghiosi. Nu stiu in ce crezi, dar stii bine ca eu cred in litere, in carti, si mai ales intr-o Carte, dupa suflarea lor toate capata viata si sunt asezate drept... O, vei spune ca nu exista dreptate, ca nu exista naluci, ca ele sunt doar in mintea mea “bolnava”.

Draga Sancho Panza, iti voi spune un secret: nici Domnul Cervantes nu a crezut, la inceput, in mine, a vrut doar sa ia in ras placerile si obsesiile vremii lui, apoi, mai tarziu si-a venit in fire si m-a iubit, a facut din mine un ucenic neadecvat si ratacitor... Ei bine eu cred in acest “mai tarziu”, in acest “si-a venit in fire”... Poate ca nu ai auzit vreodata de metanoia, dar de pocainta, recunoaste ca da. O, vei spune ca nu exista sinceritate, ca nu exista o continuitate a gestului asumat. Hotararile luate in pripa, cu inima - “sa ma ierte luminatia ta”... nu dureaza.

Draga Sancho Panza, cum sa nu te iert, dar ce stii tu ce dureaza? Uite, nici povestile nu dureaza, nici baladele, nici iubirile. Tu stii cel mai bine ca Dulcinea nu exista, dar afla ca mi-a trebuit o viata sa aflu asta.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Impresionism. De unde termenul de impresionism? Un critic de arta de la publicatia "Charivari "a binevoit sa-i numeasca asa dupa ce a vazut un tablou al lui Claude Monet, tablou intitulat "Impresie - rasarit de soare". Draguta denumire am spune... sa nu uitam ca denumirea a fost data in bataie de joc, in deridere. Dar cine avea sa stie ca acesti tineri care au iritat intreaga societate franceza aveau sa ramina bine pecetluiti in istoria artelor. Tablourile lor au rupt cu tot ce se putea numi normal in arta la ora aceea si "au dat lovitura". Ceea ce ii caracterizeaza este luminozitatea lucrarilor si tendinta de a pierde ideea formei.

...

V-ati simtit o clipa pierduti si groaznic de speriati? Poate v-ati simtit...
Azi am lucrat in griuri... am fost trista cind am inceput sa pictez si acum ma simt intre un da si un nu ... anormala stare. Voi termina ce am de spus si voi incepe iarasi sa lucrez... "am inteles cu greu ca putini oameni sunt capabili de o iubire nefireasca... nefiresc de profunda. As vrea sa existe acel nivel de iubire in care sa poti sa te transformi... din teama sa devii curajos... din lacrima sa desenezi zimbet si din moarte viata... Am inteles cu greu ca putini oameni sunt capabili de o iubire nefireasca. Ma tem sa nu ma insotesc in drumul meu cu aceia care simt firesc si care nu pot face nebunii de dragul unei atingeri. Ma tem ca ei ma vor rani..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach (1685-1750)
Concert pentru doua viori si orchestra, in re minor

Dupa compunerea celor doua concerte pentru vioara si orchestra (in la minor, respectiv in mi major), Bach compune, potrivit modelului vivaldian, si Concertul pentru doua viori si orchestra, in re minor. Admirabil proportionata (de asemeni in forma tripartita), noua creatie este un model de echilibru si perfectiune a formei, de expresie nobila, in care substanta emotionala este “epurata” de orice nuanta de sentimentalism. Dialogul intre cele doua viori se desfasoara cu fluenta uluitoare, in preluari de accente expresive, pe o permanenta noutate melodica. Intre prima parte (Vivace) si ultima (Allegro) se desfasoara din nou o inspirata pagina lenta (Largo, ma non tanto), una dintre cele mai profunde meditatii muzicale din cate au fost dedicate viorii.

Trebuie amintita aici inaltimea conceptiei interpretative pe care George Enescu - considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai lui Bach - si ilustrul sau elev Yehudi Menuhin au atins-o in recrearea acestui dublu concert, conceptie care a fost inregistrata sub bagheta lui Pierre Monteux si care a obtinut “Marele premiu al discului” in anul 1933, la Paris.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

FRUCT

Cortul acesta-i un mormant
Sa nu se spulbere saminta
Pan-o va razbi-n cuvant
Lumina Zilei si Fiinta

Si-atunci va fi din nou deplin
Cum fost-a fructul inainte
Zidit in susurul divin
Al Apei Vii tasnind din Munte

Se va-mplini in Zari de nea
Lasandu-si cortul in pustie
Si orice ochi il va vedea
Se va topi de Vesnicie

25 mai 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

PUTEREA VOINTEI

Vointa este in general definita ca fiind actualizarea unor idei preexistente si abilitatea de a realiza intentiile propuse pe baza acestora. Este vorba deci, de o reflectie si de o angajare in realizarea a ceea ce ne-am propus, realizarea propriu-zisa fiind foarte importanta.

O mare parte din actiunile noastre depind de vointa, dar mai raman si alte activitati, pe care le realizam automatic sau sub impulsul sentimentelor. Tocmai pentru a nu deveni prea stereotipici avem nevoie de vointa.

Realizarea oricarui fapt, din punct de vedere volitiv implica patru etape: conceperea (ideea generala formata si formulata), deliberarea (o apreciere a solutiei optime), decizia (cea mai importanta) si executarea actiunii pana la capat, ceea ce determina autenticitatea rezultatului obtinut. Omiterea uneia dintre etape poate provoca un esec (o decizie pripita sau prea exclusivista va fi urmata de momente de indoiala).

De asemenea, la fiecare din aceste faze exista o serie de tulburari care pot sa apara, si anume: in momentul deliberarii, persoana poate sa cantareasca prea mult avantajele si dezavantajele modificandu-si actiunile in mod repetat si nerealizand nimic, in faza deciziei cei timizi sau anxiosi se vor multumi cu decizia pe care parintii ar lua-o pentru ei, plafonandu-se in slujbe simple care sa nu implice responsabilitati prea mari, iar in faza executiei, cei neperseverenti nu vor fi constanti in actiune si nu-si vor duce la bun sfarsit planul.

Vointa oamenilor va fi mereu legata de realizarile lor, de nevoile si dorintele pe care le au si de aceea vointa va fi mereu o optiune sau o dezbatere, un conflict de idei. Omul nu stie ce sa aleaga, este nehotarat si pentru aceasta el are nevoie de cea mai buna hotarare pe care o poate lua cu ajutorul vointei. Aceasta se poate educa, si treptat va conduce doar la alegeri bune. In ansamblul ei, vointa se poate realiza doar pe baza personalitatii totale a individului, a motivatiei acestuia, a educatiei sociale, a experientei anterioare acumulate prin invatare si perseverenta.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Lena Grigoroscuta



O gura de rai

O saptamana in Muntii Rodnei cu un grup de prieteni este, fara indoiala, un prilej de a cunoaste locuri noi, oameni noi, lucruri noi.

Peisaje maiestuoase, impunatoare mi-au incantat ochii si mi-au inaltat inima spre Cel Ce le-a pictat. O caldura torida, un munte intunecat de nori amenintatori, o ploaie cu grindina, o furtuna puternica s-au succedat in doar cateva minute si m-au facut sa-mi vad micimea in fata naturii infinite.

O noapte petrecuta intr-o stana a fost cel mai inedit fapt, dar si cel mai impresionant. Am vazut bunatate si dorinta de a face bine, dragoste de animale si de natura, daruire in munca si intelepciune, intruchipate intr-un cioban. Am intalnit oameni care, departe de a corespunde standardelor epocii in care traiesc, sunt vrednici de numele ce-l poarta: oameni demni, oameni de omenie. O saptamana in Muntii Rodnei a insemnat un alt fel de viata, departe de zbucium, agitatie si stres. “Pe o gura de rai” exista intr-adevar o lume dominata de alte valori, desprinsa parca dintr-o alta epoca, degajand pace, liniste, contemplare si echilibru. Si daca aceasta pare un colt de rai, cum va fi raiul etern?

Teodor Muntean

Scrisoare din Iasi

Iata un ecou care vine de dincolo de oceane! Ma mir cu bucurie ca mai sunt romani acolo care n-au uitat de unde au plecat. Si sunt multi, unii ar veni acasa "azi", dar cu durere trebuie s-o spunem, n-au la ce!

Eu am facut prostia sa vin acasa, nu din patriotism, ci din obligatie, si uite asa ma confrunt iarasi direct cu durerea unui popor care dainuie de veacuri (si indata milenii) chinuite pe acest petic de pamint zdrentuit si cirpit de prea multe ori. Dar, sa nu se sperie cineva, avem si bucurii nu prea marturisite, in contextul in care prea multi au parte numai de durere din partea asa zisilor confrati ai lor si uneori si din partea... autorilor de carte sau film straini.

Nu-ti mai vine sa rizi, nici macar la umorul recunoscut al romanilor, care stiu atit de bine sa faca “haz de necaz”.

Una din acele dureri este ca Dumnezeu ii intelege pe romani, dar celor ce au ajuns “alesii” acestui neam nu inteleg nici poporul, dar nici pe Dumnezeu. Pentru ca “alesii” sunt din generatia care a crescut strimb sub un regim care le-a incovoiat constiintele. Si uite asa au ajuns strimbatatea, minciuna, jaful, coruptia, avaritia, sodomia la rang de virtute!

Cum sa mai intervina Dumnezeu aici? Se pare ca nu prea vrem sa ne schimbam, iar politicienii fura, moralitatea e la pamint, presa se ocupa mai mult de scandaluri minore, iar vocea bisericii este atit de slaba! Si toate astea in paguba saracului roman cinstit si resemnat, care priveste spectacolul cu neputinta, si nedumerire, fara sa stie incotro sa mai mearga. Pentru ca toti indrumatorii lui - cei mentionati mai sus - au luat-o razna sau stau “cuminti” in banca lor fara sa intervina.

Apropo de “palmuitul celuilalt obraz”, eu personal nu cred ca Domnul Christos ne-a invatat sa ne lasam palmuiti in orice imprejurare. Uneori trebuie sa luam biciul si sa-i alungam pe negutatorii corupti din templul in care si-au instalat cu nerusinare fotoliile confortabile... nepasindu-le de faptul ca un popor intreg nu are nici macar niste buturugi pe care sa se aseze!

Vreau sa multumesc personal lui Adrian George pentru vocea lui care vine din indepartata America. Daca toate vocile aparent slabe ale romanilor de pretutindeni s-ar uni, cred ca ne-am putea astepta la o schimbare, iar antichristul n-ar mai fi prezis ca fiind din Carpati. Sunt natii care au avut “antichristi” mai tari si mai mari ca “nic ceau”, dar de acele natii producatorii de film si carte probabil ca nu au curajul sa se atinga nici macar cu vorba.

De ce sa o faca in dreptul nostru? De ce sa-i lasam chiar in pace pe acesti impostori care ne tulbura linistea pe din afara, si asa tulburata destul din interior. Daca se poate afla adresa lor, ar trebui poate sa le scriem acelor nerusinati o scrisoare de... protest, sau nu stiu ce, ceva, oricum sa vada ca nu chiar dormim toti in tara asta si ca, mult mai degraba, antichristul poate veni dintr-un imperiu american in decadere, in care pe zi ce trece Crestinismul este tot mai calcat in picioare. Daca nu are nimeni timp, chef sau curaj sa le scrie, o voi face eu, desi nu-s foarte reprezentativ pentru natia romana, dar pot fi o voce din 23 de milioane, numai ajutati-ma sa aflu adresa. Multumesc.

Va doresc tuturor o viata deplina, care presupune si aceasta lupta impotriva unei minciuni prin care ni se atribuie un rol infect si ingrat inainte de vreme. De fapt ce sa ma mir, ca tot ei, americanii au facut filme in care arata cum se va dezintegra imperiul lor si te cuprind fiorii cind vezi cum gindesc si ce orori prevad ei pentru propria lor natie! Nu mai tin minte titlul filmului, dar m-am ingrozit cind am vazut acea blasfemie la adresa propriei lor natiuni. Nu le doresc asa ceva americanilor adevarati, unde am multi prieteni. Le doresc numai bine, iar romanilor din America le doresc unire intru Christos si nu dezbinarea in care multi dintre ei inca se mai complac. Sa dea Dumnezeu ca nimicurile, care am vazut ca ne despart acolo si aici, sa dispara si sa apara unitatea in jurul lui Christos, asa ca antichristul sa nu ne poata dezbina nici macar in filme, darmite in realitate.

Doamne, ajuta-i pe romani!


(recomandam a se vedea si “Left Behind – O corespondenta intre cititorii revistei despre aceasta carte")

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Chiar daca la inceput erai tu,
Te-am depasit ca sa te inving,
Sa trec dincolo de lumea
Facuta de tine, doar pentru tine...
Ca sa fug de tot ce-a fost
Sau ar fi putut sa fie,
Ca in final, sa invat sa traiesc.

Ionatan Pirosca



... Ionatane

Te-ntreb de visul cel ramas intreg, al vesniciei catre care-alerg. din toate-mi, Doamne, numai Tu mai stii savoarea unei noi copilarii. pe zidul tineretii, tencuit cu visuri, in picioare m-am suit voind sa-mi seman gandu-n pasari moi, dar am cazut cu el cu tot, apoi. si chiar si visul, Doamne a cazut ca toarta la ulcelele de lut... si n-am stiut ca ma priveai plangand, strangandu-ma in brate, in gand.


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Se pare ca ignoranta si indiferenta se platesc in cele din urma. Realizezi acest lucru dupa ce trece mai mult sau mai putin timp. Este dureros cand iti dai seama ca daruirea si zbuciumul, bucuria si tristetea, entuziasmul si maturitatea palesc in fata ignorantei.

Exista persoane care raman “fericite” chiar si atunci cand nu tin seama de realitate, cuvinte, fapte. Ignora doar pentru a pastra o periculoasa stare de liniste... Si cand te gandesti ca fericirea ar trebui sa fie conditionata doar de frumusete...

Nepasarea dezamageste si raneste pe toti, chiar si pe “prea cinstitul posesor”. Ati auzit oare zgomotul dezamagirii atunci cand se sparge, se face bucati?

Se pare ca ignoranta si indiferenta nu se vad decat din afara, se simt cel mai bine pe pielea celuilat, dar cine ne poate invata arta detasarii, iesirii in afara, astfel sa simtim mai bine obrazul...

Curier & Posta redactiei

Teo (Oradea): Daca tot sunt "dependent", atunci macar sa fiu si fidel. Dar mare (si intristatoare) mirare m-a cuprins cand am auzit cum ca nu veti mai aparea. Care sunt motivele preconizatului "deces" al SSJ? Nu imi propusesem sa fac neaparat o hermeneutica a textelor lui Ionutz, dar el vorbea despre lucruri la care nu pot ramane indiferent. Nici la celelate articole nu am ramas "imun", dar cele ale amintitului colaborator al revistei voastre ma "ardeau". De data asta ma declar de acord cu Ionutz. Aceleasi intrebari si le pun, chiar daca sub alta forma, si tinerii din Oradea. Poate ca preferinta mea pentru voi vine si din faptul ca se vedea viata, uneori zbuciumata si cu semne de intrebare, dar viata in toata regula. Am vazut cum au murit mai multe incercari de a face ceva pe aici pe la noi. La unele am fost parte... Asa ca nu pot sa fiu vanator de capete; ar trebui sa incep cu mine. Spun asta in prelungire la ideea lui Ionutz care zicea ca tare mult ne asemanam si identificam cu o generatie debusolata. Solutiile se cauta individual? Sau exista si alte variante? Numai bine si sper ca nr. 70 sa nu fie totusi sfarsitul acum cand suna atat de... desavarsit. Pe curand!

Nota redactiei: Iata ca “pe curand” a venit. Intrebarile sunt prea clare ca sa le omitem, asadar iata raspunsul: Ne vom opri pentru ca nu avem posibiliatile materiale suficiente ca sa ducem in spate existenta revistei (nu avem un calculator al nostru). Am ajuns intr-un punct critic, acolo unde entuziasmul nu e de ajuns. Ne vom opri pentru ca oboseala e evidenta, iar gandurile trebuie sa fie realimentate.

Adrian George (USA): Bun gasit! Va multumesc pentru publicarea scrisorii mele cu privire la "Left Behin", carte ce a aparut aici in America. Insa exista un dar... Care va fi urmatorul pas de facut? Si pasivitatea poate fi un raspuns dar nu intocmai pragmatic. Cu respect, Adrian George

Nota redactiei: Dupa cum vedeti o reactie poate fi gasita chiar in acest numar al revistei, o reactie deloc pasiva. Va salutam.

Nota redactiei pentru Gigi Lazar: Buna, Gigi! Ne bucuram sa avem din nou legatura cu tine. Adresa la care trimiteam revista de obicei nu mai era buna, asa ca acum avem alta adresa la care sa o trimitem. Numai bine!

Arpad M. Foszto (Iasi): Salut baietii! Am inceput lucrul la un site - Taxisprecer.com - in care sa publicam toate articolele revistei Har din Iasi. In plus, va fi muzica, statistici, interactivitate, stiri zilnice din Balcani, si multe altele. Sa fiti iubiti!

Epilog: La ce bun o iluzie, cand pamantul e tot mai pragmatic si macinat de bancnote? La ce buni cavalerii ratacitori, nu avem noi mascaricii nostri? Si daca noi nu suntem normali, atunci cine?

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: