The Salt Street Journal nr. 70



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.70 / 20 August 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Marius Cruceru, Dan Gheorghiu, Marin Cantea, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Intrebare, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, De la competens la competent..., Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Cronica cinematografica, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ... Ionatane, Sunt tanar, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

In Iasi, intr-o Adunare a crestinilor dupa Evanghelie a avut loc saptamana trecuta o nunta, dar partea inedita la aceasta ceremonie a fost invitarea Ofiterului Starii Civile pentru oficierea casatoriei civile. Asadar se urmarea, prin aceasta invitatie, reunirea celor doua momente in care se angajeaza si se consemneaza nasterea unei noi famili, fata de statul roman si fata de Dumnezeu si Biserica Lui.

Dar la sfarsit, cateva voci au zis pline de stupoare si gata de infarct spiritual ca s-a profanat biserica aducand pe "femeia aceea cu banderola tricolora", "si sa-si vaza Statul de treburile lui, noi cu ale noastre..."

Se stie ca in Romania nici o casatorie religioasa nu poate avea loc fara certificatul de casatorie eliberat si semnat in fata Ofiterului Starii Civile, asadar pana la un punct "treburile statului" sunt o regula peste care nu se trece. Prin urmare, chiar si crestinul cel mai neinduplecat si dispretuitor de lume si de cele lumesti, oricat ar dispretui lumea aceasta, daca se casatoreste trebuie sa treaca pe acolo... Si, vai, nu se profaneaza?

Se stie ca in Romania fiecare biserica plateste taxe si impozite pentru lumina, gaz, salarii si altele statului, iar daca un pompier intra sa verifice mijloacele de stingere a incendiilor intr-o biserica nu o profaneaza, ci isi face datoria.

Cu ce e diferit un Ofiter de Stare Civila fata de un alt functionar al statului? Dar poate ceea ce deranjeaza este spargerea cochiliei. Uneori e bine ca sa fisureaza, uite asa mai intra aer proaspat.

Femeia aceasta, Ofiter de Stare Civila, marturisea in particular cuiva ca nu a intrat niciodata intr-o biserica Evanghelica, si ca ar fi putut sa stea doar 15 minute, dar a ramas 2 ore, si astfel a descoperit o alta lume, cu un alt mesaj. O lume calda si ospitaliera. Mesajul era iubirea. Asa sa fie!

PS: Multumesc, cu multa bucurie, Roxanei si lui Mircea M., pentru gestul lor facut fata de SSJ.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Dilema - De ce sa continuam? De ce sa ne oprim?



Intrebare

“...cititorul nu deschide ziarul pentru a afla idei contrare propriilor sale credinte, ci pentru a si le intari pe cele preexistente...” - De ce deschideti The Salt Street Journal? Sugestiile si opiniile primite vor fi publicate.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (L)

Cei ce s-au poticnit au vazut poate prea acut diferenta dintre ei si ceilalti.
Ei erau neprihanitii, cei ce n-au nevoie de iertare, de pocainta, cei ce n-au nevoie de Dumnezeu. Aceasta centrare pe sine, aceasta imagine falsa, atotsatisfacatoare a inchis fiinta la provocarea lui Dumnezeu. In propria-i ingustime, omul satisfacut de propria pozitie, viata, conduita, ramane surd si orb cu privire la ceea ce cu adevarat se intampla. Poticnirea apare atunci cand ceva se intampla in afara acestui sistem bine pus la punct, atunci cand cineva provoaca aceasta viata bine lamurita in limitele ei, intelegerea trasata dintr-o generatie in alta. Poticnirea este pozitia omului ce nu accepta altceva decat propria-i comoditate sau propriul echilibru, ea nu accepta riscul, necunoscutul, destabilizarea, iesirea in afara. Poticnirea vine atunci cand acest om centrat pe propria valoare este provocat sa vada o alta valoare, cand este pus sa cedeze, sa accepte, sa renunte, sa se schimbe. A face asa ceva inseamna a crea o ruptura, sfasiere, fapt care este greu suportabil.

Frumusetea acestei perspective, desi dura, se vede in faptul ca Dumnezeu face un lucru remarcabil pentru om. Totul se plaseaza in limitele omului, totul devine suportabil pentru om, caci se desfasoara in termenii lui. Dumnezeu ne accepta libertatea si fiinta, El doar provoaca si asteapta un raspuns. Omul de multe ori I-a luat-o inainte. A creat sisteme, imagini, legi care sa ofere o anumita raportare la Dumnezeu. Si iata conflictul. Dumnezeu vine la om si omul nu vrea sa raspunda decat asa cum stie el, decat asa cum ii convine lui.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XXV

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Cum ati ajuns apoi sa studiati teologie?



Danut Manastireanu

In 1993 am primit invitatia de a merge intr-un program de masterat la London Bible College, un colegiu teologic asociat cu Universitatea Brunel, din vestul Londrei. Am petrecut acolo un an de zile...

Dorin Popa: In 1993 ati iesit dumneavoastra pentru prima data din tara?

Danut Manastireanu: Nu, am iesit prima data din tara in ‘90, inspre Moldova. Am facut cateva calatorii in perioada aceea: in Austria, Germania, Slovacia. Am iesit prima data in Vest in 1991, in Statele Unite si apoi in 1992 in Germania. In 1993 am petrecut o perioada mai lunga in Anglia, unde fusesem deja pentru o scurta vizita in primavara aceluiasi an.

Dorin Popa: Ce a insemnat pentru dumneavoastra anul de masterat? Ati spus ca ati fost peste zece romani acolo.

Danut Manastireanu: Am fost in perioada aceea in acel colegiu 16 romani plus un altul care absolvise deja colegiul si isi incepuse studiile de doctorat la King’s College, un alt mare colegiu din Londra. Eram deci saptesprezece romani in comunitatea aceea academica. A fost interesant pentru noi, pentru ca in afara de britanici, eram cea mai mare comunitate nationala din colegiu dintre cei 330 de studenti, din 33 de tari, aflati in acel an la studii acolo. Romania era foarte bine reprezentata, si vreau sa va spun a fost reprezentata cu cinste, pentru ca la sfarsitul acelui an romanii au fost printre primii in colegiu. Am terminat acel deosebit de interesant an de studiu cu o lucrare de masterat al carui subiect a fost: “Locul Scripturii in teologia ortodoxa”. In aceasta faceam referire si la teologia parintelui Staniloae, care este de fapt punctul de concentrare al tezei mele de doctorat, pe care am inceput-o in regim de part-time in 1994 si la care lucrez si acum sperand ca o voi termina in vara viitoare. Dupa revenirea in tara, in octombrie 1994, am inceput sa predau teologie la un institut biblic in Oradea, unde am lucrat timp de patru ani, facand naveta si predand un curs modular.

Dorin Popa: Cate luni pe an stateati la Oradea?

Danut Manastireanu: Mergeam pentru o saptamana sau doua pe luna, dar in principu media era de sapte pina la zece zile petrecute lunar in Oradea.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Marius Cruceru



De la competens la competent, o perspectiva asupra autoritatii si competentei in lumina unei lecturi asupra Predicilor lui Augustin

Exercitiu de analiza asupra semnificatiilor cuvintului "competens" in predicile lui Augustin (V)

Competent miine: recipient al autoritatii comunitare

Dupa citeva secole sensul cuvintului a alunecat de la comunitar spre individual, de la accentul spiritual spre sfera laica, dinspre performanta spirituala spre performanta profesionala, conotatiile termenului fiind confiscate de acest domeniu.

Cum am putea rascumpara termenul pentru o posibila aplicatie la una dintre crizele care este la inceput mai ales in bisericile din mediul urban: confuzia dintre competenta profesionala si maturitate spirituala?

Am putea sa ne intoarcem la sensul vechi al cuvintului, readucind alaturi de sensurile pe care deja cuvintul le are astazi, sensurile vechi care fac apel la ideea de comunitate care sta in spatele celui recunoscut ca si competent, recuperind ideea de participare comunitara a celui care solicita recunoasterea si ideea de autoritate exercitata din partea comunitatii euharistice care este in asteptarea celor care sint recunoscuti ca si competenti. De ce sa nu rascumparam termenul pentru mediul eclesial, readucindu-l din mediul profesional “acasa”? Da, competent poate insemna inca “omul potrivit la omul potrivit”, inca face referire la persoana potrivita pentru slujba potrivita. Sa pastram ideea de potrivit, dar dupa un proces care presupune mai multi pasi de dezintoxicare de felul in care ne intelegem competenta in mediul secular.

Competens, purtind noua semnificatie propusa de noi, este cel care a trecut prin procesul de ucenicie, catehumenat, este cel care obtine recunoasterea bisericii locale ca talentul este acolo, dar persoana purtatoare a fost convertita cu adevarat si pina la capat, a fost exorcizata de mofturile si asperitatile carierei in care a exercitat talentul si acesta poate fi exprimat intru (nu ca si dar) dar spiritual in vederea slujirii in comunitatea crestina. Noul competent nu este cel care poate atinge performante individuale, ci acela care a trecut testul ascultarii.


(textul integral in “Marius Cruceru - Exercitiu de analiza asupra semnificatiilor cuvintului ‘competens’...”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Sabina Wurmbrand - Nobletea Suferintei

Aceasta carte era marturia unei vieti dedicate lui Hristos, era o descriere a incercarilor si a jertfelor traite pret de jumatate de veac, dar din acest sfarsit de august ea devine o carte obligatorie - pe care autoarea nu o mai poate scrie, adaugi si comenta niciodata.

Cartea este scrisa cu multa pasiune, amintirile sunt cutremuratoare, dar, ca o exceptie, nu voi vorbi despre ea, ci despre singura ocazie cand am putut sa o vad si sa o aud pe autoare: emisiunea transmisa in serial: “Memorialul Durerii”, realizata de Lucia Longin la TVR.

“Memorialul Durerii” si-a propus sa infatiseze un fenomen foarte putin cunoscut si imposibil de analizat pana in anul 1989: “Gulagul” romanesc, sistemul de represiune ce a functionat din plin si sangeros intre anii 1947 - 1964. Se incerca aducerea la lumina a celor ce au suferit, chiar si a tortionarilor. Erau aratate locurile de detentie si harta penitenciara din Romania. Si asa am aflat ca pivnitele inchisorilor erau pline, si acolo erau nu numai cu cei ce formau elita interbelica, dar si oameni simpli, carora li se imputau vinovatii aproximative si aberante. (Sabinei Wurmbrand i s-a cerut la arestare sa arate unde sunt armele, iar ea a aratat Biblia...)

Emisiunea a fost mult timp sabotata si nedorita, era programata la ore imposibile, iar reportajele, interviurile si anchetele nu erau lesne de realizat.

La acea emisiune, dedicata femeilor ce au trecut prin temnitele comuniste, am vazut-o pe ea. Era o fiinta plapanda si totusi puternica. Nu am putut sa inteleg de ce aproape in toate raspunsurile ajungea la Hristos. Poate ca nu era atat de important ce a trait, cat pentru cine a trait. Asadar era discreta, avea nobletea suferintei. Experienta ei ramanea pe plan secund atunci cand poporul roman trebuia sa auda de Hristos.


(textul acesta se poate citi si in “In memoriam - Trei personalitati disparute”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Impresionismul

Claude Monet (1840-1926)



Claude Monet face parte din categoria impresionistilor propriu-zisi, atragindu-l in cea mai mare masura problemele de lumina, obtinindu-se o dizolvare a formei sub impactul luminii. Artistul este considerat seful acestui curent, numele de impresionism venind chiar de la un tablou de al sau (Impresie. Rasarit de soare - 1872). Putem sa amintim dintre lucrarile sale: “Camille” (pictura pe pinza) - lucrare dupa care s-a realizat o varianta mai mica, varianta ce se afla la Muzeul de Arta din Bucuresti; a pictat porturile de pe Canalul Minecii, malurile Senei, peisaje din Anglia - “Pod peste Tamisa”' - Londra 1871, o serie de tablouri intitulate “Claile de fin” - 1891, ale unor diverse catedrale.

Opera sa a fost controversata, la expozitia din 1874 a impresionistilor, operele sale nu au placut... poate tehnica noua speria... Azi plac... si poate timpul mai face minuni...

...

E vara si e foarte cald. Azi poate nu ne place, dar la iarna ne va fi dor. Timpul decide, poate, cum se trec ceasurile. Vreau doar sa-mi placa mereu felul in care copiii mici se joaca. Asa sinceri si curati. Nu prea stiu ei de nimic... Ar trebui sa mai fim copii... O sansa sa mai putem fi sinceri si curati...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach - Suitele pentru violoncel solo

Avand de acum experienta compunerii sonatelor si partitelor, Bach compune cele Sase suite pentru violoncel solo. Descoperite, studiate indelung si daruite vietii si pedagogiei muzicale abia in secolul nostru de catre Pablo Calas, noul grup de lucrari ilustreaza in continuare conceptia compozitorului despre virtutile tehnice si expresive ale unui instrument cu coarde. Forma lor insa, nu mai prezinta varietatea mare caracteristica lucrarilor pentru vioara solo, avand o desfasurare constanta: Preludiu-Alemande-Courante-Sarabanda-Menuet (1 si 2) -Gigue. Asemanatoare in constructie si inrudite indeaproape cu partitele pentru vioara, fiecare din aceste noi creatii are lumea ei sonora - o lume a bucuriei si a tristetii - dezvaluita cu o inepuizabila inventivitate melodico-ritmica, in discursul polifonizat si armonizat cu neintrecuta maiestrie.

Realizand valoarea acestor creatii, nume mari ale chitarei clasice din secolul nostru, precum Andrés Segovia, Michael Lorimer si Michel Sadanowsky, au transcris suitele si pentru chitara solo, farmecul acestora fiind cel putin acelasi ca in cazul violoncelului.

SDG


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Dan Gheorghiu

Trandafiri din Saron

(Incepand din acest numar ne despartim de un foarte fidel colaborator, el este plecat pentru o lunga perioada de timp in Italia. Ii multumim pentru tot sprijinul acordat.)

ASTEPTARE

Mai este mult din Noapte? Mai este doar putin?
Cand vasul plin revarsa, e dorul in suspin;
Cand pasii-n asteptare se-aud pe Inaltimi,
E umbra-naltatoare a Mirilor pe crini.

21 mai 1982


(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

MATURIZAREA

Vorbind treptat despre vointa, motivatie, adaptare, apreciere, consider maturizarea ca fiind punctul culminant al oricarui individ. Ea consta in totalitatea transformarilor care conduc un organism la maturitate. Aceste transformari sunt atat fizice, cat si psihice, ultimele fiind si cele mai importante.

Maturizarea este un proces dinamic care se realizeaza in functie de varsta si conditii sociale. Tinerii din tarile cu o situatie economica mai slaba, supusi unei vieti mai dure, se maturizeaza mult mai rapid decat tinerii din tarile mai dezvoltate unde sansele de realizare sunt mai numeroase. Aceeasi situatie se intalneste si la nivelul unei societati in care exista paturi sociale si in care cei care au din punct de vedere material totul, par sa nu aiba si maturitatea necesara varstei lor.

Dar maturizarea psihica nu este determinata numai de conditii sociale, cu toate ca acestea sunt cele mai importante, ci si de schimbari de structura datorate ereditatii. Maturizarea sistemului nervos furnizeaza un anumit numar de posibilitati care se realizeaza mai devreme sau mai tarziu, poate niciodata, in functie de experientele concrete si mediu ambiant. Este vorba si de o forta a maturizarii, de gradul in care ea poate fi pusa in functiune intr-un context care o cere.

Maturizarea psihologica prin care se formeaza o personalitate adulta se formeaza ierarhic in functie de situatiile de viata si-l conduce progresiv pe individ sa se subordoneze unei realitati existente mai placute sau neplacute.

Familia are un rol hotarator in realizarea maturizarii copiilor. Cei supraprotejati si tinuti deoparte de toate problemele vor cunoaste mai tarziu maturizarea decat cei care au fost aruncati pur si simplu in “ghearele vietii”. Nu se poate stabili care din cele doua situatii este mai favorabila, sigur este ca, cu cat maturizarea este mai rapida, cu atat sunt evitate eventualele esecuri sau “greseli nechibzuite”. Maturizarea este realizata definitiv atunci cand individul este capabil sa-si asume responsabilitati.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

THE MATRIX

Secolul XXI. Din superba civilizatie umana n-au mai ramas decat amintirile... si iluziile. Pentru ca odata un om a inventat o Matrice in care oamenii pot intra numai prin intermediul mintii. Aici ei pot avea aceleasi trairi ca si in lumea reala, deosebirea constand in participarea numai cu mintea pentru ca trupul ramanea undeva inchis intr-un spatiu limitat. Inventatorul Matricei a vrut sa demonstreze faptul ca oamenii pot foarte bine trai intr-o lume proprie, a gandurilor lor, fara sa aiba contacte cu lumea reala.

Insa vor aparea probleme, atunci cand masinile pe care le foloseau oamenii, datorita inteligentei proprii, vor prelua controlul Matriciei si oamenii vor cadea in capcana propriilor lor inventii. Ei vor fi folositi de masini ca baterii pentru alimentarea acestora cu energie, deoarece corpul uman, viu, emite o anumita cantitate de energie. Astfel, din inventatori, oamenii ajung prizonieri, inconstienti de conditia lor pentru ca masinile le asigura o lume virtuala in care ei cred ca traiesc cu adevarat.

Dar sunt cativa oameni care stiu acest lucru si nu sunt sub controlul masinilor. Interesul lor este sa lupte pentru ca toti oamenii sa constientizeze acest lucru. Si a existat o profetie cum ca va veni un Ales, care va salva oamenii de Matrice.

Acesta vine in persoana lui Keanu Reeves si este initiat in puterile gandului care-l vor ajuta sa invinga masinile. Tehnologia existenta le va permite temerarilor luptatori pentru libertate sa invete rapid foarte multe lucruri (de exemplu arte martiale). De asemenea, vor invata treptat cum sa se slujeasca de puterea gandului pentru a se elibera de complexe si pentru a valorifica mai bine mintea umana.

In final, asa cum era de asteptat, oamenii vor invinge masinile si vor aduce din nou scumpa libertate pe planeta.

Un film bun pentru mentalitatea acestui sfarsit de mileniu, cand intrebari de genul: „Nu cumva oamenii sunt mici piese intr-un joc coordonat de Altcineva caruia nu-i pasa de ei?” sau „Care lume este reala, cea a simturilor sau cea a mintii?” isi gasesc raspunsuri care de care mai ciudate si mai captivante, dar nu tot atat de credibile.

Filmul a fost distins anul acesta cu 4 premii Oscar.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

Alina



Un bob de sare

Am trecut pe langa un rau, iar apa lui mi-a udat bland picioarele. A fost un sentiment de iubire, caldura; era fericire in jurul meu. As fi vrut sa iau cu mine raul, sa-l pastrez mereu in sufletul meu, dar mi-am ridicat ochii si-am privit spre inaltul cerului vazand muntele. Raul meu era acum mult prea neinsemnat si lipsit de splendoare. Muntele atingea cerul...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Pe petale de flori,
printre fulgi de nea,
dincolo de alb si rosu,
dincolo de frunzele moarte
am gasit ascunsa o stea...
Cazuse in roua si astepta,
pana sa vin eu, s-o ridic
si s-o las sa fuga pe cer.

Ionatan Pirosca



... Ionatane

Tu iei de mana mana mea si impreuna spre zorii calzi din ochii Tai privim, si, Doamne, nu e clipa ce se-amana de la o zi la alta, sa n-o stim. nu e perdea de ingeri pe gradine sa nu ne prindem glas in corul lor ca albiile raurilor line ale plutirii rugaciunilor.


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")

Ionut Apostu



Sunt tanar

Se spune ca timpul te face sa uiti... sa uiti ceea ce te doare, sa uiti suferinta, sa uiti poate cine esti... Ce convenabil!

De ce este oare nevoie de timp pentru a putea opri anumite sentimente de vinovatie, de frustrare? Ar fi mai simplu daca ai uita deodata ceea ce te doare, ce te macina...

Se spune ca Dumnezeu este cel care vindeca rani, El este Cel care te face sa uiti... Dar oare nu este Dumnezeu in timp, nu este Cel care a dat sens timpului?

“Timpul te face sa uiti... sa uiti ce face Timpul!”

Curier & Posta redactiei

Adrian George (U.S.A.): Bun gasit dragi prieteni! Doresc sa adresez numai ginduri de bine si sanatate domnului Manastireanu pentru suportul dat (referitor la scrisoarea mea cu privire la "Left Behind".) Incerc sa pot face rost de adresele de e-mail sau web ale scriitorilor cu pricina. Inca o data multzam frumos pentru suport. Cu respect, Adrian George

Nota redactiei: Numai bine!

Biserica Betel (Timisoara): Dragi prieteni, va multumim pentru revista pe care ne-o trimiteti cu regularitate. Am dori sa va rugam sa ne trimiteti revista fara fundal si alte efecte speciale intrucat ne ia destul de mult timp ca sa se incarce (avem un calculator mai modest). Ne bucuram sa primim revista voastra si in continuare. Biserica Betel - Timisoara

Nota redactiei: Rugamintea dumneavoastra incepand cu acest numar a fost rezolvata. In rest salutam cu multa iubire Biserica Betel din Timisoara.

(?): Solicit ajutorul dumneavoastra pentru a vinde o Biblie a lui MARTIN LUTHER, an necunoscut, "ALTEN UND NEUEN TESTAMENT". Va rog, contactati: naibody@

Nota redactiei: Treaca de la noi...

Epilog: …ce-i trebuie luminii abajur, supremul Soare-n vag conjur de ceata? Tu esti in noi alinul imprejur, gradina de-nviere-n dimineata.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: