Seratele HAR si SSJ







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

SSJ-ul impreuna cu revista ieseana "HAR", condusa de Arpi Foszto, au organizat trei serate. In ordine cronologica cei trei invitati au fost: Chris, Vali Pentea Sava si Luminita Ciuciumis. Despre serate, desi ele au fost evenimente bogate, pline de peripetii si de invataminte, preferam sa redam doar ce am "imortalizat" la vremea aceia.

Likuri:

SSJ Video Gallery

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

...

Prima serata



(Chris)



Eduard Orasanu

Sa poti sa fii un prieten!
(text aparut in SSJ nr. 27)

Dragul meu prieten, Vineri, seara, am fost impreuna cu Chris la balul bobocilor de la Colegiul “Richard Wurmbrand”, si asa am vazut o generatie ce a marturisit bucuria de a invata intr-o forma alternativa de invatamant. Dar iata ce pasiune au elevii pe primul loc: calculatorul. Si iata ce doresc cel mai mult: sa ajunga in America. Pentru un observator atent aceste informatii arata cel putin doua lucruri: a) Ei sunt o generatie a informaticii, dar, vai, nu a spiritualitatii. b) Romania nu este locul optim pentru afirmare si parasirea patriei se face cu minime regrete. Desigur, ei sunt cu un pas marunt in lumea adulta, dar asta nu le minimalizeaza universul. Am remarcat efortul profesorilor de a ramane pana seara tarziu.

Sambata am dorit sa arat orasul invitatului meu, dar dulcele targ era paralizat de vizita Presedintelui Moldovei. La pranz, am avut o intalnire cu intreaga redactie a SSJ, si Chris a ramas surprins de... sa nu ne laudam singuri. El ca muzician nu e nici mare, nici mic, dar pune suflet in ceea ce face.



(Chris)

Am spus nici mare, nici mic, pentru ca nu am alte instrumente de clasificare, si stiu ca stilul, valoarea, talentul, creativitatea, mesajul sunt criterii discutabile. Sufletul nu e un “ceva” discutabil si negociabil, el e cald sau e rece, el e viu sau e mort. Luni seara a debutat proiectul nostru de organizare a seratelor, sala a fost plina si eu cred ca fiecare a plecat cu ceva. Da, a fost zgomot, eu i-as spune muzica. Da, au fost balbaieli, eu as spune nesincronizare si nepricepere. Da, a fost suficienta desertaciune, eu i-as spune clipa, amagire, amintire, speranta, mangaiere, frumusete...

PS: Leonard a fost o surpriza placuta pentru toti.

...

Ionut Apostu



Sa poti sa fii un prieten...
(text aparut in SSJ nr. 31)

Sa poti sa fii un prieten... Acesta a fost motto-ul primei serate “Har Si SSJ”. Dupa serata am fost intrebati de ce nu am atins deloc acest subiect, sau de ce am ales tocmai acest motto al unei serate culturale... De ce? Poate pentru a da un sens unui lucru tot mai acut in viata tinerilor si anume faptul ca nu stim sa fim prieteni. A fi prieten nu duce neaparat cu gandul la o relatie anume, ci la a fi educat in a fi PRIETEN! Intr-o lume in care accentul se pune pe a avea si nu a intretine o relatie, lipseste poate un element de baza: incredere! Acea incredere care sa spulbere orice temere, orice suspiciune. Veti spune poate ca acest lucru nu se poate intampla atata timp cat sunt tineri care spulbera tocmai aceste valori. Acesti tineri pot fi educati sa fie responsabil;i, sa isi asume acea responsabilitate dar si riscul...

Sa poti sa fii un prieten... inseamna ceva mai mult decat cuvinte, inseamna sa simti cu cel care il consideri prieten. Nu doar sa stii ci sa si faci ceea ce ai fost educat: sa fii un prieten sau sa ai nevoie de un prieten.

Sa poti sa fii un prieten... inseamna sa asculti, sa ai rabdare, sa nu judeci. In momentul cand ai incalcat aceste trei valori deja ai distrus un prieten... o relatie... un om.

Sa poti sa fii un prieten... Oare putem noi cu adevarat sa intelegem sensul acestor cuvinte? Cred ca nu...

...

A doua serata



(Vali Pentea Sava si Eduard Orasanu)



Lena Grigoroscuta

Asteptari implinite
(text aparut in SSJ nr. 41)

Am asteptat de la cea de-a doua Serata HAR & SSJ sa fie ceva "adevarat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit", pentru ca acestea sunt criteriile dupa care incerc sa-mi ghidez toate actiunile.

Prima impresie despre serata a fost data de motto-ul: "Sa poti sa fii un prieten!", care m-a intampinat de cum am intrat in sala ce a gazduit intalnirea. Mi-am dat seama ca pentru organizatori acesta era ceva real, adevarat, deoarece am fost primita cu un zambet si cu un salut prietenesc din partea lor. Am fost sigura in acel moment ca serata va fi vrednica de cinste si vrednica de primit. Intalnirea a fost deschisa de o poveste, urmata de alte doua, ceva mai tarziu. Pentru mine, acestea au reprezentat mai mult decat istorisiri spuse intr-un mod atractiv, pentru ca mi-au amintit de singura mea forta, ca si crestin - rugaciunea - si de doua calitati esentiale pentru un urmas al lui Cristos - bunatatea si rabdarea.



(Sabina Dodan si Eduard Orasanu)

Daca asteptam ceva curat si pur de la serata, atunci acest ceva era un moment al copiilor, care nu a lipsit. Doua talente, probabil doi viitori artisti, Simon Petru si Octavian au interpretat doua piese clasice. Naivitatea si puritatea lor am descoperit-o in raspunsul la intrebarea: "Ce este prietenia?" -"Dragoste!", dragoste si atat. Cand nostalgia dupa acea varsta curata a copilariei era gata sa ma paraseasca, am avut surpriza si bucuria sa ascult un colind in limba franceza - Il est né le divin Enfant - inclus intr-un scurt program de muzica irlandeza. A fost o surpriza pentru ca este un colind pe care l-am invatat cu mult drag in clasa a V-a, pe care insa nu l-am mai ascultat de atunci.



(Sabina Dodan si Eduard Orasanu)

Dupa ce am mai ascultat un cantec compus special pentru serata, dupa ce am asistat la cateva premieri si l-am cunoscut si pe cel mai tanar participant la serata - un prieten de doar 2 luni, a urmat momentul cel mai asteptat de mine al seratei, momentul Vali Pentea Sava. Dupa un salut adresat prietenilor din sala, interpreta si-a manifestat dorinta de multumire fata de Dumnezeu prin cantarile sale, modalitate de slujire a celor prezenti. Prima cantare interpretata a fost "Sa stie tot pamantul", cunoscuta in randul tinerilor crestini, dar despre care putini stiau ca este compozitie a solistei. Printre solicitarile tinerilor - partial onorate - s-au mai numarat: "Nu te ingrijora" (cantarea mea preferata), "Ingenuncheat in fata crucii" (cantarea pocaintei interpretei si in acelasi timp cantarea ei preferata), "Nimic nu sunt", "Doamne, asculta-ma!" (cantare compusa in urma accidentului prin care a trecut familia Sava), "Am crezut", "O, tu, inima zdrobita", "Domnul meu si Dumnezeul meu" si "Isus e pacea".

Intre cantari Vali Pentea Sava a povestit cateva intamplari din viata ei, unele din ele fiind punct de plecare pentru cantari; momentele de cercetare si incurajare au fost imbinate cu momente vesele, atmosfera fiind placuta pentru cei care nu si‑au pierdut rabdarea timp de peste 3 ore, cat a durat serata.

Inaintea de cantarea de final, "Mergeti cu Isus", mi-a retinut atentia o fraza: "Singurul pe Care am vrut sa vi-L prezint este Dumnezeu"; iar daca aceasta a fost motivatia a tot ceea ce s-a facut in acea seara, pot spune ca asteptarile mi-au fost implinite.

...

Eduard Orasanu



(text aparut in SSJ. 42)

Despre chipul nevazut al “Asteptarilor implinite”. Nu este nimic neobisnuit in faptul ca organizarea unei manifestari comporta si o munca de culise, dar este mai putin obisnuit developarea amanuntelor de culise. Dupa cum stiti SSJ impreuna cu revista HAR au demarat un proiect de realizare a unei manifestari intitulate: “Seratele HAR & SSJ”, pe scurt ar fi vorba despre petrecerea timpului liber alaturi de prieteni, intr-un cadru organizat la care sa fie invitat si un artist evanghelic. Artist care, prin produsul sau cultural, sa ofere o dimensiune spirituala, morala si culturala manifestarii.

Nu este de mirare ca o munca de pionerat este dificila si contradictorie, dar este o surpriza aflarea chipurilor nevazute ale celor implicati. Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori superficial, neexersat in insusirea si respectarea unui protocol de colaborare. El vine si “functioneaza” pe ochi dulci si pe intamplare, profita de tot ce se poate profita. Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori inoperant, darama intelegeri si le aseaza in confuzie. El vine si “functioneaza” cu doua tipuri de miscari: a) dezinteres material afisat oficial; b) interes material aratat in culise si divulgat in dialoguri de taina. (Cere bani comunitatilor unde isi manifesta talentul si produsul cultural abia la sfarsit, punand astfel pe gazde in fata faptului implinit). Chipul nevazut al artistului evanghelic este uneori mirat, nu pricepe prea multe despre tine, dar retine ca scrii la o revista care se difuzeaza si in America. El vine si “functioneaza”..., iar tu, organizator, trebuie sa-l primesti, sa-l promovezi, sa scrii despre el si sa-l petreci zambind la gara.

Si peste toate sa ramai cu “Asteptarile implinite”!

PS: acest editorial nu polemizeaza cu articolul “Asteptari implinite” semnat de Lena Grigoroscuta, articol pe care l-am citit cu placere, ci este o fereastra a constiintei mele.

...

A treia serata



(Luminita Ciuciumis)



Lena Grigoroscuta

Eforturi rasplatite

Desfasurata sub acelasi motto "Sa poti sa fii un prieten", cea de-a treia serata HAR & SSJ a fost deschisa de un bun venit adresat de organizatori tuturor prietenilor din sala, mai vechi sau noi. Desi prezentata ca fiind "cea mai dificila serata" - datorita problemelor organizatorice - pentru mine aceasta a fost cea mai reusita, aceasta fiind si parerea altor prieteni ai seratelor.

Primul invitat al serii a fost Liviu Muntean, un tanar cu o vie dorinta de a-L lauda pe Dumnezeu prin cantec, si ale carui piese au placut mult publicului. Cei prezenti au mai avut ocazia de a asculta doua melodii apartinand unor genuri de muzica diferite: "Tango to Evora" (interpreta Loreena McKennit) si o melodie gospel pe tema nasterii Domnului Isus.



(Luminita Ciuciumis si Liviu Muntean)

Nu au lipsit povestile, spuse in premiera sau... respuse, fiind rasplatiti de organizatori cei care au retinut povestile - si ordinea lor - de la primele doua serate.

Cea de-a doua parte a intalnirii, dedicata invitatei speciale, Luminita, a fost precedata de o scurta pauza, "o sueta legala", in care toti cei prezenti au fost invitati sa-si exprime in scris parerea despre serate si sa-si faca noi prieteni. Cea mai placuta surpriza a serii a fost rezervata Luminitei: o convorbire telefonica cu bunul ei prieten Chris, invitatul special al primei serate. Cantarile prezentate de interpreta publicului au fost: "Isus este rege", "Tu esti rege", "Domnul e Pastorul meu", "Vine Isus iar la noi", "Hei, tu!", "Doar in Tine" si "Esti viu". Intre cantari cei prezenti au avut ocazia de a afla mai multe despre familia Luminitei de la ea insasi si de la sotul ei. Povestea vietii lor m-a impresionat in mod deosebit, iar entuziasmul cu care ei vorbeau despre "nebunia" de a-L cunoaste pe Isus m-a marcat profund. "Cant prin gratia lui Dumnezeu, datorita Lui si pentru El", a marturisit spre sfarsit Luminita.

In final, dupa multumirile organizatorilor catre toti cei care au facilitat organizarea seratei, a urmat un indemn pentru fiecare: "Nu luati totul usor!". Nu luati usor organizarea unei serate, nu luati usor aparitia a doua reviste, HAR si SSJ, nu luati usor nimic din ceea ce va inconjoara, pentru ca totul presupune munca si efort... dar se merita! Au spus-o altii si o spun si eu.

Niciun comentariu: