The Salt Street Journal nr. 74



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.74 / 15 Octombrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teodor Muntean, Cristi Tepes, Lena Grigoroscuta, Calin Valean, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Perspective psihologice, Scrisoare din Iasi, Fratele vostru..., O usa spre... o alta scoala, Alo plus o intrebare, Un bob de sare, Un alt bob de sare, ...Ionatane, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei si neocrotitul Virgil Sahleanu

In scara unui bloc obisnuit, acum o luna a avut loc un asasinat, cel ucis era lider de sindicat la fosta Fabrica Metalurgica, actualmente "Tepro" SA; numele lui era Virgil Sahleanu. El, impreuna cu sindicatul sau se impotriveau modului in care a avut loc privatizarea fabricii.

O fabrica neocrotita de interese ascunse si dubioase, investitii promise si nematerializate, muncitorii trimisi in somaj, neocrotiti si buimaci... dar, ce ciudat, acolo se afla un lider de sindicat ferm si perseverent, altfel decat stilul molcom si pasiv moldovenesc...

Un bloc obisnuit intr-un cartier obisnuit, intr-un oras cu pretentii culturale, ora 8:30AM, doi indivizi (de la o firma de protectie si paza) ucid. Muncitorii de la "Tepro" afla, si aproape firesc, mania si emotiile lor devin incontrolabile. Ei se strang furiosi in centrul orasului si striga, printre altele: "Moarte pentru moarte!"

Si, vai, nu e nimeni sa le spuna ca acesta lozinca nu e democratica si nu e crestina.

In 48 de ore, Iasul e un oras scuturat, cutremurat, scotocit, aprins, si asasinii sunt prinsi. Surpriza: directorul fabricii este omul din spatele actiunii.

Peste o saptamana, miting comemorativ la care participa circa 200 de oameni. Ma strecor printre oameni, par resemnati si neputinciosi. Vin dupa o zi de munca, au sacose in maini si multe nedumeriri in suflet. Cine ii ocroteste? Liderii de sindicat vorbesc, ei acuza sistemul de privatizare in bloc si nu unele privatizari corupte, ei acuza politicienii in bloc, nu pe unii anume, vorbesc frumos de Ceausescu... Oamenii asculta mesajele incoerente, patetice, dure, si apoi se indreapta spre casa... mai putin neocrotitul Sahleanu.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ploaia care va veni...



Prima stire

- Intre 12 - 14 octombrie 2000, la Iasi s-au aflat aproximativ un milion de pelerini ortodocsi. Unii dintre ei au stat la cozi lungi de 4 km, timp de peste 10 ore, sa ajunga in dreptul moastelor Sfintei Parascheva si a Sfantului Gheorghe. Moastele celui din urma au fost aduse special dintr-o manastire din Grecia. Practic, spatiul din centrul orasului a fost blocat, primaria ieseana pregatind corturi, mancare si grupuri sanitare speciale. Comertul stradal a inflorit, precum si micile furtisaguri. Au fost sute de jandarmi, miros de mici, slujbe religioase, gunoaie, veselie, evlavie, Iliescu, Isarescu... S-au desfasurat diverse manifestari, concerte, targuri si expozitii. Intreaga sarbatoare s-a incheiat cu un superb foc de artificii.
- 12 octombrie 2000 - s-a lansat oficial campania electorala a alegerilor parlamentare si prezidentiale; iata cateva nume de prezidentiabili: Ion Iliescu (PDSR), Mugur Isarescu (Independent), Teodor Stolojan (PNL), Petre Roman (PD), Corneliu Vadim Tudor (PRM). Data alegerilor este de 26 noiembrie.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (LIV)

Ce e interesant in toata intamplarea cu Iair, fruntasul sinagogii, este o intalnire neasteptata de pe drum. Totul este surprinzator. O femeie anonima, bolnava de multa vreme - aici Scriptura, paradoxal, este concreta (de 12 ani) -se apropie de Christos pe neasteptate, vrand sa se atinga de El. Tot surprinzator, de aceasta data pentru femeie, Christos o descopera pe aceasta, incurajand-o sa indrazneasca. Asadar, intalnirea cu Christos si drumul impreuna cu El e plin de surprize. Nu stiu cum o fi reactionat Iair la aceasta intamplare cu femeia, dar cu siguranta a fost o surpriza pentru el. I s-a lungit asteptarea, in drum spre casa, dar i s-a marit increderea in Christos.

Au ramas in urma si femeia si Iair, iar pe drumul lui Christos, surprizele continua. Evanghelia ne obisnuieste aici si cu dimensiunea personala a credintei. Credinta este ceva personal, adica unic pentru fiecare. Este intruparea realitatilor Imparatiei cerurilor in persoana celui ce il urmeaza pe Christos. Nu este pentru toti la fel si nici nu trebuie. Expresia credintei este mereu noua, chiar pentru aceiasi persoana. Iar Christos se apropie de fiecare potrivit cu ceea ce este fiecare. Dialogul se realizeaza prin deschiderea fiecarei persoane. Asa provoaca Christos, asa se naste credinta. Nu e ceva sablonat, care sa respecte pasi sau reguli, ci ceva unic, nou, specific.

Asa este si cu cei doi orbi care se iau dupa Isus. Christos ii întreaba daca ei cred ca El ar putea sa-i vindece. Intrebarea ii provoaca, ii pune in cumpana, ii pune sa reflecteze, sa se verifice.

E posibil ca cei doi orbi sa fi auzit de Christos, de minunile lui si in virtutea acestui fapt sa vina sa ceara si ei vindecare, sa scape de povara lor.

Cand ajung la Christos surpriza, intrebare, neasteptatul. Te trec parca fiorii. Vii cu incredere vii sa capeti ceea ce ceri si deodata esti atins, esti atacat parca, ti se pune la incercare asteptarea. Nu primesti asa usor, gratuit. Fiinta trebuie sa faca un salt spre credinta. Apare un moment de tensiune, de cumpana. Inima zvacneste, pieptul tremura, ti se cere un raspuns: "credeti voi ca pot...?"

Am spus ca ceea ce se intampla e ceva personal, unic, pentru ca e traire, e experienta si intelegere. Exista insa ceva ce e comun tuturor: aceasta apropiere de Dumnezeu, aceasta trecere, saltul, dezradacinarea din lume, surpriza. Asa a fost si cu Iair si cu femeia si cu orbii cei doi, insa in mod diferit, specific cu fiecare.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XXIX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

Responsabilitatea catehizarii revine bisericii. Responsabilitatea transmiterii traditiilor, a valorilor revine familiei. Dar nici biserica, nici familia nu isi fac datoria in aceasta privinta, fie din incompetenta, fie din lipsa de interes, si atunci aceasta responsabilitate este basculata in seama scolilor, si a altor incompetenti; oameni care nu au formare pedagogica, oameni care sunt fanatizati sau marcati de un fundamentalism religios extrem, si care transmit tot acest gunoi copiilor, rezultatul este ca in foarte multe scoli copiii sunt vacinati impotriva religiosului, de acest tip de fomare scolara, daca vreti.



Dorin Popa

Extrem de interesant si foarte pertinent cum puneti lucrurile. La fel vad si eu lucrurile acestea.

Danut Manastireanu: Asta ar trebui sa fie, obiectivul educatiei religioase ar trebui sa fie educarea copiilor in acest domeniu, cu privire la aceasta disciplina, formarea lor culturala, intelectuala cu privire la acest domeniu.

Dorin Popa: Cum se preda istoria, geografia...

Danut Manastireanu: Absolut!

Dorin Popa: N-ar trebui sa ne patetizam pe seama asta.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Eu vreau sa va dau exemplul Angliei in aceasta privinta, de care sunt foarte apropiat pentru ca expertii englezi ne-au ajutat si continua sa ne ajute in structurarea scolii, si contribuie, prin intermediul scolii noastre, in efortul de restructurare a invatamantului romanesc, si in care asemenea lucruri nu se intampla. Chiar daca exista scoli ale bisericii, acolo exista activitati care sunt sustinute de pastori, care sunt activitati de capela, dar educatia religioasa nu este sustinuta de clerici, ci de profesori de religie care nu isi predau acolo ideile sau doctrinele specifice ale propriilor confesiuni. Ei pot sa fie sau nu angajati religios, datoria lor este sa faca educatie religioasa. Am vazut manualele lor. In manualele lor sunt cuprinse dogmele crestine, invataturile islamului, invataturile budiste sau ale altor confesiuni sau religii care sunt reprezentate in zona in proportia in care ele sunt reprezentate, daca vreti, dar accentul cade nu pe elementele de amanunt care dezbina, si rolul este nu acela de a creea intoleranta, ci de a creea o intelegere a celuilalt, de a stimula respectul pentru alteritate. Unde vedeti lucrul asta intamplandu-se in educatia religioasa romaneasca? Dupa parerea mea nu este nicaieri.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Iosif Sava - Simfonia Destinului

Sunt fapte care nu pot fi cuprinse si evenimente care nu pot fi traite, chiar dace esti contemporan cu ele. Cati mai stim de emisiunea realizata de Iosif Sava pe TVR2, cati intelegeam ce se petrecea sub ochii nostri? Poate ca eram prea mici, poate ca eram prea departe, sau poate glasul de "buhai" si trimiterile, mereu, la Beethoven, Bach, Mahler, erau prea abstracte si nepopulare.

Seratele muzicale au fost decupate de pe imagine si sunet, si puse pe hartie, dialogul spontan lasa loc acum meditatiei, analizei. Personajul gazda nu mai este, doar imaginea si lupta lui culturala. Era promotorul unui tip de dialog nevulgar, lipsit de "cutitul la gat" si "ne vedem maine la tribunal, ticalosule!". Era gasitor de talente, dar si precis asupra termenului valoare.

Citesc si ma minunez de cum suna fraze rostite prin anii 1995-1996 (ce departe!) de diversi invitati, iar prima remarca e ca in "simfonia destinului individual si colectiv" sunt prea multe dizarmonii, asperitati, ritmuri de sirena... inselatoare. Simfonia destinului mi-a adus in fata oameni care brazdau ceata si rosteau: pe aici am putea merge, pe acolo nu. Cine sunt ei? Saptamana viitoare...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Postimpresionismul

Toulouse - Lautrec (1864 - 1901)

Arta lui Lautrec apare pe fundalul secolului ca o arta inovatoare si, in special, axata pe reprezentarea moravurilor pariziene: "Mahmureala" sau "Bautoarea", "A la Mie", "Moulin Rouge", "Inceputul cadrilului la Moulin Rouge", "Balconul", "Jane Avril dansind", "Trupa domnisoarei Eglatine".



Cine este acest condamnat la singuratate si la nefericire care surprinde viata Parisului? Cum picteaza acest schilod? Picteaza, deseneaza miscarea... dansul atit de nepermis lui. Cum moare? Dupa ce sufera un atac de paralizie, artistul moare la 9 septembrie 1901. Citesc uimita despre crizele sale... care?

Crize de nebunie; la inceputul anului 1899 dupa o criza de delirium tremes este internat si isi petrece in sanatoriul din Neuilly citeva luni. Poate nimic socant nu veti gasi in spusele mele, poate un alt artist "pierdut"...

Artistul participa la o serie de expozitii si intra in contact cu nume ce aveau sa ramina peste ani: lucreaza cu Van Gogh si mai tirziu vor descoperi impreuna tehnica poantiliata; expune la Bruxelles, in 1889 expune pentru prima oara la Salonul Independentilor (lucrarea "Dansul la Moulin" de la Galette); in 1898, expune la Galeria Goupil din Londra...

...

Ar fi frumos daca am sti sa invatam... sa invatam ceva de la o frunza care decoreaza pamintul, de la o joaca de copii, sa invatam din durerile noastre, din bucuriile noastre... ar fi frumos daca am sti sa invatam... sa invatam ceva de la prietenul nostru cel mai bun, de la putera unei imbratisari... De cele mai multe ori uitam... "nu vreau sa uit niciodata drumul spre inima ta... n-as vrea sa uiti niciodata sa lasi poarta deschisa doar pentru mine".


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

AFECTIVITATEA

Pentru ca am vorbit in articolul trecut de sentimente, ele trebuie sa fie integrate alaturi de emotii si pasiuni in domeniul poate cel mai important al vietii noastre, si anume afectivitatea. Emotiile si pasiunile au fost dezbatute in alte articole anterioare, de aceea nu voi face decat o descriere scurta a lor.

Emotiile sunt reactii generale intense si de scurta durata ale organismului intr-o situatie neasteptata, si pot fi insotite de stari afective placute sau neplacute. Ele sunt mai mult "biologice" si inferioare sentimentelor sau pasiunilor.

Pasiunea este o stare afectiva intensa, stabila si durabila orientata exclusiv asupra unui obiect care este vazut intr-o lumina noua (dragostea, ura, placerea, puterea, ambitia ca forme ale pasiunii au surse inconstiente si pot sa conduca intreaga noastra personalitate).

Viata psihica este alcatuita la randul ei din trei domenii: inteligenta, activitatea si afectivitatea. Toate trei sunt indisociabile si rar se poate realiza una fara cealalta.

Afectivitatea este partea fundamentala a vietii umane pe baza careia se edifica majoritatea relatiilor interumane si totalitatea relatiilor existente intre individ si mediul sau. Chiar si gandirea poate fi afectata de emotiile noastre, iar sentimente ca securitate, bucurie, fericire, pot favoriza dezvoltarea intelectuala, pe cand sentimentele de anxietate si insecuritate pot fi responsabile pentru inadaptarea sociala a individului (esecuri scolare, somaj)

Afectivitatea, prin complexitatea si intreg ansamblul pe care-l cuprinde ne domina viata intr-o maniera de care avem nevoie pentru a supravietui intr-o lume care se vrea cat mai abstracta si precisa.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Teodor Muntean

Scrisoare din Iasi
(prima parte)

O sa incerc in mod pertinent sa comentez unul dintre mesajele trimise de cei care iubesc echipa si revista SSJ. Eu voi marca remarcile mele cu [tmm].

Adrian George (Scrisoare din America): "Am dorit sa va pun aceste lucruri pe tapet, pentru ca am dorit sa argumentez de ce nu sint de acord cu rindurile dumneavoastra, ce pe alocuri sint contradictorii."

[tmm] Din asta se naste adevarul de multe ori. S-apoi nu cred ca SSJ trebuie facut responsabil pentru opiniile contradictorii ale celor care scriu. Daca ar publica opinii indecente, imorale da, dar contradictorii... Este responsabilitatea absoluta a autorului articolului, cred ca sunteti de acord...

Adrian George: "Dracula nu este anticristul domnule! Dracula nu este Romania domnule! Nu doar Transilvania este Romania, ci si Tara Romaneasca si Moldova."

[tmm] Cine-o zis asta? La urma urmei, sper sa nu ramineti stupefiati, noi romanii din tara suntem prea constienti ca azi e nevoie de un nou 'Vlad Dracul' (nu de mincinosul "Dracula" american!) sa taie capetele nerusinatilor care ne fura tot plimbindu-se cu nesimtire prin fata ecranelor de televizor, ca mari vedete si vendete politice si mari samariteni ai romanilor!

Adrian George: "De la ei am primit aceste carti cu notatia ca sint excelente si ca anticristul este roman domnule."

[tmm] Daca-i asa, ei trebuie sa fie fiii lui anticrist, lepadaturi, asa ca lasa-i in plata lor! Ei nu sunt semnificativi pentru natia romana. De ce sa-i caracterizam pe romani prin exceptii intilnite, undeva pe mapamond, departe de patria lor muma. Avem si aici lepadaturile noastre, multe din ele se afla in pozitii "inalte" in societate, dar tot exceptii sunt. Pe noi aici cu totul alte probleme ne framinta. Lepadaturile de aici ne fac sa nu mai vedem frumusetea care salveaza lumea, de multe ori! Dar ne revenim, intotdeuna ca orice roman adevarat, care pina la urma nu se lasa batut, ca si revista SSJ! Si asta nu din fals patriotism...

Adrian George: "Are vreo importatnta pentru dumneavoastra cine a fost Emil Cioran, Eliade, Bujor Nedelcovici, Gyr, Brancusi, Palade, Perlea (Ionel), Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Pamfil Seicaru, Eminescu, Nichita, Enescu, Porumbescu etc.? Poate ca da."

[tmm] Cui pui intrebarile astea, lui Mitica Ghitea din Sacramento, tie insuti, sau mie poate, Teodor Muntean, roman din Romania? Ca raspunsurile difera prea mult ca sa poata fi comune si sterse! Daca totusi vrei sa stii, toti astia (afara de Gyr si Bujor, pe care nu-i stiu) au o mare valoare si importanta, unii m-au marcat destul de mult prin exemplul si opera lor, ca sa ma determine sa las balta America, in care am petrecut mai multi ani, si sa vin acasa. Dar, inca o data spun, nu am facut-o din fals patriotism, si cu greu am acceptat ideea ca trebuie sa ma intorc inapoi, ca aici este nevoie de mine si nu acolo! Aici unde abia am un hirb de masina pe care trebuie s-o repar mereu, nu acolo, unde am schimbat 5 masini in 3 ani, daca vrei sa dau si un exemplu pragmatic! Dar nu asta e important, ca eu m-am intors, important ar fi sa vedem citi din romanii mei din America ar face-o macar teoretic, sau ar face ceva pentru tara asta, sau pentru oamenii de aici, concret. Intrebarile pe care le-ai pus mai sus se potrivesc nesatuilor din parlament si din politica Romaniei, si altor categorii, nu unor tineri, care numai citiva stim cu ce eforturi incearca sa tina revista asta, de exemplu. Le trebuie un computer si n-au! Culmea e ca nu renunta, imprumuta, fac, dreg, si nu renunta. Nimeni in tara asta inca nu renunta, chiar daca unii s-au resemnat, dar cine ii vede, cine ii cunoaste, sau cine doar le predica frumos?! Hai sa punem mina de la mina, sa le cerem un cont si sa le trimitem acolo niste bani cu care sa-si ia macar o rabla de computer la mina a doua, si sa nu mai tot imprumute de ici de colo, unealta de baza a existentei revistei lor.

Adrian George: "Ca au fost ortodocsi nu are importanta, insa ca au fost buni romani are mare importanta."

[tmm] De acord. Hai sa fim si noi asa, buni romani. Ce implica asta?

Adrian George: "Atunci intervine ceea ce inseamna sa fii roman. Atunci intervine sa iti aduci aminte prin cite a trecut acest popor si inca mai trece..."

(va urma)


(recomandam a se vedea si “Left Behind – O corespondenta intre cititorii revistei despre aceasta carte")

Cristi Tepes



Fratele vostru...

Dragii mei, va anunt ca simbata viitoare, pe 14 0ctombrie, la 11.30, dupa transmisia directa de la Sf. Paraschiva, pe Programul 1 al TVR va fi, cu ajutorul Domnului, o emisiune cu Ioan Alexandru.

Nu va inchipuiti ce greu s-a aprobat si cu cit dispret a fost tratata ideea si ce putine si sarace mijloace de productie mi s-au pus la dispozitie. Am cerut conducerii TVR sa aprobe o emisiune la o ora de maxima audienta la fel cum a primit Dem Radulescu dupa inmormintarea lui (duminica la ora 21, la o saptamina dupa deces) si uitati-va ce s-a aprobat (la aproape o luna de la deces)!

Medaliile pentru copiii lui Dumnezeu nu sunt facute la monetaria lumii acesteia!

In schimb, SINGURA EMISIUNE CULTURALA A TVR1, care a pornit astazi pe 7 oct., care are o orientare avangardista si nihilista, facuta de pe pozitiile umanismului secular, a refuzat sa gazduiasca acest film cu Ioan Alexandru pentru ca nu cumva "sa-mi stric emisiunea" asa cum spunea Ruxandra Garofeanu, producatorul ei. In plus, inchipuiti-va ca, dupa transmisia de la Sf Paraschiva, "pravoslavnicii" realizatori de cultura de la TVR au intentia sa abordeze SEXUL in dimensiunea sa hetero si homo!!!

Inmormintarea lui Ioan Alexandru a fost impresionanta mai ales prin lipsa castelor politice si culturale. Cel mai mult m-a impresionat lipsa multimii de frati pe care o banuiam prezenta la mormintul lui CU ATIT MAI MULT CU CIT ACESTA ESTE IN ARDEAL unde se zice ca locuiesc cei mai multi evanghelici din tara. Indraznesc sa cred ca proportia de evanghelici la inmormintare nu a depasit proportia nationala a noastra, DAR CU SIGURANTA CA A FOST MULT INFERIOARA PROPORTIEI EVANGHELICILOR DIN ARDEAL. La inmormintarea sa au fost totusi aduse citeva coroane din partea bisericilor din Bucuresti, din partea "Cultului Baptist", si din partea lui Petre Dugulescu!!!

Inchipuiti-va ca nici macar Radio Vocea Evangheliei, caruia i-a fost fondator si pentru care s-a luptat din greu nu a fost preocupat de asa ceva. La fel, Alianta Evanghelica, pe care a sustinut-o la toate nivelurile.

Cred ca Ioan Alexandru a fost considerat "corp strain" atit in politica si cultura romana cit si in BOR (Biserica Ortodoxa Romana, n.r.), dar nu ma asteptam sa fie atit de usor trecut in uitare de catre fratii lui evanghelici pe care i-a slujit atitia ani!

As vrea sa va rog sa va rugati si sa anuntati mai departe fratii si surorile in legatura cu aceasta emisiune, prin care sper ca Domnul sa fie slavit dupa moartea fratelui Ioan si marturisit mai multor ascultatori chiar decit in timpul vietii sale. Va rog in plus sa CERETI fratilor si surorilor sa reactioneze scriind TVR, exprimindu-si opinia in legatura cu emisiunea si cerind, daca e cazul, reprogramarea ei la o ora de maxima audienta. In plus, s-ar putea cere ca Viata Spirituala sa programeze in fiecare duminica un fragment cu Ioan Alexandru. Adresa TVR este: Calea Dorobantilor 191 BUCURESTI.

Departe de mine gindul sa fac un idol din el dar daca noi, care suntem fratii lui, nu vom incerca sa perpetuam torentul de har pe care Domnul l-a revarsat prin Ioan Alexandru, atunci va garantez ca n-o va face nici Senatul nici Asociatia scriitorilor. In schimb nu m-as mira sa-l vad exploatat de aceia care l-au persecutat in timpul vietii sale.

PS: Rugati-va si pentru mine ca Dumnezeu sa ma calauzeasca si sa ma pazeasca si, daca aveti idei sau sugestii sau materiale vizuale sau auditive pe care puteti sa mi le puneti la dispozitie, sunt binevenite.

(informatie de ultima ora, nr) Dragii mei, azi dimineata am aflat ca s-a modificat ora emisiei filmului la care lucrez, cu fratele Ioan Alexandru.


(textul acesta poate fi citit si in "arhiva de aur" - Cristi Tepes)

Lena Grigoroscuta



O usa spre... o alta scoala

Asteptam cu nerabdare sa aflu ce ascund usile inchise ale Universitatii, cand, cu putin inainte de inceperea anului universitar, Dumnezeu mi-a deschis o usa spre o alta scoala. Am fost invitata sa intru pe ea atunci cand mi s-a propus sa fiu profesoara de matematica timp de doua saptamani la scoala din Larga Jijia, un sat aflat la 25 km de Iasi. Am pasit pragul acestei usi intr-o dimineata ploioasa de septembrie, cand am urcat in autobuzul ce urma sa ma duca la locul de munca. Bucuria, emotia, teama, simtul responsabilitatii se inghesuiau in inima mea dand nastere unei rugaciuni: "Tata, ajuta-ma!"

Prima camera in care am patruns a fost cancelaria: era usa spre oameni mari, era incaperea in care trebuia sa ma comport ca un om mare.

Urmatoarea camera a carei usa am deschis-o a fost sala de curs a clasei a V-a. Inauntru ma asteptau copii curiosi sa afle cum e sa ai profesor la fiecare obiect, si nu un singur invatator. In inchipuirea mea, aceasta a fost incaperea in care m-am apropiat cel mai mult de varsta copilariei: am jucat cu cei mici, am ras cu ei si le-am ascultat visurile legate de viitor.

Urmatoarea clasa ce ma astepta nerabdatoare era clasa a VI-a: ei erau cei mai veseli din scoala, dar nu obraznici. In aceasta incapere am trait cel mai emotionant moment din cele doua saptamani: nimic nu m-a impresionat mai mult decat lacrimile Mioarei, o fetita cu un handicap fizic si psihic, atunci cand mi-a raspuns "da" la intrebarea: "Ai inteles divizibilitatea?" Gingasia ei m-a facut sa o pretuiesc si sa o indragesc mai mult decat pe toti ceilalti colegi ai ei.

Cel mai greu mi-a fost sa deschid usa salii clasei a VII-a. Erau renumiti ca fiind cei mai neastamparati, si asa au si fost. Erau galagiosi, dar nu impertinenti. In aceasta incapere am invatat sa iubesc si sa iert copiii; doua saptamani am intrat cu teama la clasa lor, dar in ultima zi au fost cei mai cuminti, iar cea mai obraznica fata si-a cerut iertare in numele intregii clase.

Asteptam cu nerabdare sa-i cunosc pe cei de-a VIII-a. In sala clasei lor am invatat sa fiu un prieten: sa le ascult problemele, sa nu-i desconsider, sa nu-i jignesc, sa le tin partea in cancelarie, sa-i ajut.

Dincolo de faptul ca am predat cu cea mai mare placere matematica, materia mea preferata, la scoala din Larga Jijia am invatat lectii de viata, iar profesori mi-au fost... copiii. Impreuna cu ei am trait momente unice: bucurii, tristeti, satisfactii, dezamagiri. Au fost doua saptamani obositoare, dar mai mult decat extraordinare, la sfarsitul carora am rostit cu adanca recunostinta: "Tata, multumesc ca m-ai ajutat!"


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

Calin Valean (redactor la ALO+)

alo plus o intrebare

Dragi mei colegi, aunci cind am primit vestea ca veti lua o pauza am fost destul de surpins. Nu chiar 100%, deoarece de mult ma tot intrebam cit o sa puteti continua sa puneti citeva zeci de ore pe luna deoparte si sa scrieti revista asta buna, fara macar sa aveti un micut venit pentru a putea sa va acoperiti cheltuielile de editare.

Desigur, argumentele pe care le-ati citat sunt incurajatoare si duioase, dar ridic o intrebare: daca ati percepe un abonament de numai 10000 lei/luna la citi dintre cititorii actuali le-ar parea rau ca nu mai existati?

Alina Simion



Un bob de sare

Azi culoarea mea preferata este aramiul. Stau si ma intreb daca m-as intalni azi cu tine, oare, ne-am potrivi? S-ar potrivi aramiul meu cu a ta culoare?
Uimitor ar fi ca si tu sa-ti fi ales azi aramiul. Si daca destinul ar face ca azi sa ne intalnim, oare, ne-am contopi noi si-am deveni unul singur, precum culoarea noastra? Dar azi te-am intalnit si erai incolor iar peste noi cadeau frunze aramii si tu nu vedeai. Era toamna!

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Visam...
Se facea ca eram vant,
Se facea ca eram ploaie,
Se facea ca eram vie,
Se facea ca eram dorita,
Se facea ca eram iubita,
Se facea ca eram fericita.
Visam...

Ionatan Pirosca



...Ionatane

cand ma vei pune sa-Ti citesc poeziile, la inviere, eu nu voi sti decat o calda si uriasa tacere: atunci le vei recita Tu, corectandu-mi toate erorile si punand in loc ranile Tale, ca-n flori, culorile.


(integrala textelor "Ionatane" se pot citi in "Ionatan Pirosca - Galeriile de poezii 'Ionatane'")



Din numerele viitoare: Aretta: "Toti iubim"/rubrica adolescentei tale, Teofil Stanciu: Julien Green/ Fratele Francisc/Raftul de carti, Ionatan Pirosca - fragmente din nuvela: "Ingerul cel mai scurt inspre mine",

Curier & Posta redactiei

Liliana & Leonard Bereholschi (Selimbar): Stimata redactie, suntem o familie tanara de crestini care ne-am bucurat mult o perioada de timp primind revista de la Dv. Pana la sfarsitul lunii august am locuit in Iasi, iar acum ne-am mutat in Selimbar, langa Sibiu... Din pacate nu mai stim daca revista se mai difuzeaza sau nu... Noi am fi foarte recunoscatori sa mai aflam cate ceva despre destinele ei... Iar daca mai apare, cu mare placere am "consuma-o", doar si pentru a ne mai alina dorul de Iasi si oamenii buni de pe acolo... cu multa simpatie.

Nota redactiei: Va multumim pentru simpatia dumneavoastra, dorul de Iasi e intratabil...

Gigi Lazar (Italia): Doresc sa va salut si sa va spun ca ma bucur mult pentru ca sunteti din nou prezenti. De asemenea, daca sunteti asa de draguti sa imi dati posibilitatea de a saluta ceva vechi cunostinte pe care nu le vad de multi ani (Marius C., Danut M., Clara&Robert, Edi O. si toti ceilalti) si de asemenea sa las email-ul meu. Un salut si din partea lui Dan Gheorghiu, care ma intreba de voi. (in momentul acesta nu e conectat cu voi din lipsa de comp.) Din nou un asa de cald salut ca se face din nou 40 grade ca asta vara.
ciao!

Nota redactiei: Ne face placere sa primim vesti de la tine. Esti un spirit intreprinzator si foarte energic, si trebuie sa marturisim ca asta ne lipseste. Noi mai mult visam... Ar fi foarte faina o discutie cu tine, pana acum, pana atunci si de atunci incolo: Te iubim! Salutari lui Dan G.

Nota redactiei pentru:

Daniel Bud - multumim pentru textul in limba engleza, dar, fara suparare, din principiu nu publicam decat in limba romana. E adevarat ca au fost si exceptii...

Daniel Luncasu (Houston, Texas) - Va multumim pentru cuvintele bune, cat despre suplimentele SSJ vom anunta cand sunt functionabile pe pagina web. Va dorim o saptamana foarte buna!

Danut M. (Iasi) - am primit mesajul, multumim pentru invitatie, daca vom veni vom anunta din timp.

Epilog: Sa alergam in noi si sa vedem cum suntem...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: