The Salt Street Journal nr. 75



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.75 / 22 Octombrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teodor Muntean, Marin Cantea, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Un alt fel de muzica, Perspective psihologice, "Desertul Tatarilor", Scrisoare din Iasi, Toti iubim, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Cronica cinematografica, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Din numerele viitoare..., Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

De unde pofta aceasta de comunicare, de vorbarie la romani, si unde se risipeste puterea infaptuirii, gestul punerii in fapta? Cum de construim intregi castele de nisip, din vorbe, dar traim in locuinte debransate de la sistemul de incalzire, stramte si intunecoase? Avem cele mai bune solutii si cei mai buni conducatori, numai ca ei se intalnesc mereu in parcul Cismigiu si la beraria din colt.

Aproape in fiecare zi se organizeaza o conferinta de presa, la care apare un purtator de cuvant, pe langa alti “purtatori de vorbe”. Aproape in fiecare noapte urmarim cu telecomanda in mana vorbariile televizate si facem burboane de emotie pe fata, spre sfarsit, atunci cand tocmai in fata poporului roman s-a redescoperit roata, democratia, firul Ariadnei... Si apoi ne culcam fericiti, s-a vorbit destul.

Iesim in strada pentru Andreea Raducan, ca sa vorbim si iar sa vorbim, cat despre munca, ea e corvoada prost platita, neinteresanta si opaca. Iar la locul de munca, venim tarziu ca sa plecam devreme, dupa ce am stat si am vorbit, pentru ca, nu-i asa: trebuie sa mergem la vot, fetele de la André se cearta, iar Florin Calinescu il are invitat pe Mircea Dinescu... “ care le zice, si le zice fara perdea...”

Traim in tara zisului fara de fapta. Ideile plutesc si ne ciocnim de ele...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...



Prima stire

- Florin Vasiliu, pastorul bisericii de pe Sararie 32, a inceput, in cursul acestei saptamani, o calatorie, de aproximativ o luna, in Statele Unite. Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii.
- In data de 26 octombrie 2000 se implinesc 140 de ani de la infiintarea Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi (UAIC). Universitatea este prima institutie de acest tip infiintata in Romania.

Danut Jemna



Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (LV)

In tot acest drum al lui Isus in care El lasa semnele Sale, semnele Imparatiei cerurilor printre oameni, se ajunge la un punct culminant. Isus vindeca un mut indracit, scoate duhul din cel posedat si ii reda graiul. Acest semn, aceasta minune devine prilej de poticnire pentru farisei. Expresia poticnirii n-a fost doar impotrivirea, ci cel mai cumplit pacat al omului impotriva lui Dumnezeu: hula, hula impotriva Duhului Sfant. Acesti invatati ai legii, fariseii, avand sub ochi minunea nu vor s-o accepte ca fiind facuta cu puterea lui Dumnezeu. Minunea i-a starnit, i-a scandalizat, a fost ceva foarte tare pentru ei, de nesuportat. Insa, impotrivirea, incapatanarea, starea aceea de piatra, de opozitie impotriva lui Isus i-a adus sa afirme ca ceea ce s-a facut, s-a facut cu ajutorul duhului dracilor. Isus nu le da replica acestor oameni, isi vede de drum, ii lasa in propria lor contradictie, poate se vor trezi, desi evidentele erau clare, impotriva lor.

E greu de raspuns la o intrebare care ar cere o argumentare pentru o astfel de atitudine. Sa te impotrivesti, chiar si in ciuda evidentelor, dar sa perseverezi in asta si sa ajungi intr-o mare contradictie care darama propriul edificiu este sinucidere curata. Nu are nici o logica, e fara sens. Asta nu poate fi decat gestul final al pacatului - autoanularea, contradictia care surpa orice forma de existenta si manifestare a raului, a mandriei si autosuficientei creaturii ce vrea sa ia locul lui Dumnezeu.


(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)

Exercitii de intelegere XXX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Ce s-a mai intamplat cu religia din scoli?



Danut Manastireanu

Religia este predata in general de clerici. De clerici ortodocsi pentru copii ortodocsi, de clerici catolici pentru cei catolici, si uneori de profesori care au studiat religie, au studiat teologie, si eventual o alta disciplina, disciplina din aceastea duble, daca vreti. Dar problema mea este cu obiectivul acestei... Obiectivul actual al educatiei religioase in Romania nu are nici o legatura cu restul curiculumului. Nici nu ma mir ca domnul ministru Marga incearca, cumva, sa scoata acest lucru undeva la marginea programei, pentru ca modul in care el este perceput ca element din programa nu are nici o legatura. Este ca si cum ai uni pamantul cu fierul.

Dorin Popa: Dar mai este obligatorie religia in scoli?

Danut Manastireanu: Da, inclusiv in liceu, desi obligativitatea este pe hartie, in practica lucrul asta nu se prea intampla peste tot.

Dorin Popa: Au reusit romanii sa mai dinamiteze o idee frumoasa.

Danut Manastireanu: Fara discutie! Si in felul in care este aplicata nici nu ma mira. Eu vreau sa va spun, si poate voi scandaliza pe multi spunand ca, in felul in care se face educatia religioasa in Romania mai bine nu s-ar face, pentru ca este un contra-serviciu facut bisericii si credintei crestine.

Dorin Popa: Da, ramanea macar asa un mit...

Danut Manastireanu: Un ideal frumos...

Dorin Popa: ...Dar asa se demitizeaza si se pulverizeaza.

Danut Manastireanu: Sigur. Oamenii devin vacinati la aceste lucruri. Repet, responsabilitatea catehizarii revine bisericii. Daca biserica nu vrea sa o faca, sa recunoasca lucrul acesta, dar sa nu impinga, sa nu paseze aceasta raspundere scolii pentru ca nu este treaba scolii sa faca catehizare, treaba scolii este sa faca educatie.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Iosif Sava - Simfonia Destinului

Sa tragem cortina domnilor, sa lasam marile armonii sa ne puncteze destinul, sa nu fim atat de precisi, nici fara repere. Da, domnilor, sa atacam subiecte ce tin de cetate, de subsolurile si varfurile ei. Din cand in cand sa ne oprim si sa lasam marea muzica sa spuna ceea ce noi nu am putut.

Sa recunoastem ca muzica ne-a ajutat sa ne intelegem sentimentele, sa ne stergem lacrimile si sa mergem, curajosi, la jertfa... Apoi, sa nu uitam ca atunci cand s-a nascut Mesia, ingerii au cantat, si ce cantec trebuie sa fi fost acela... Aveti fiecare nelinisti si orgolii, izbanzi si esecuri, regrete si bucurii, credinte si idealuri, carti scrise si diplome stralucite, dar cum ati putea trai fara mangaierea si ocrotirea viorii, a violoncelului si a pianului.

Sa atacam domnilor si sa vedem ca sunt revolutii mai frumoase decat cele aflate la stanga sau la dreapta politica, revolutia Chopin, revolutia Mozart... Si sa va bucurati ca putem vorbi cu Paleologu despre boierie, cu Patapievici despre sarguinta si disciplina, cu Liiceanu despre limite si claritate, cu Plesu despre melancolie si umor, cu Paler despre ruguri si deziluzii, cu Dinescu despre poezie si mahala...

Sa tragem cortina domnilor, si sa ma scuzati pe mine ca ma duc, tot ma duc spre eternitate, dar nu uitati cat de mult am iubit Iasul si casa de langa Mitropolie, acolo unde m-am nascut...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Vorbesc o ultima oara despre Toulouse - Lautrec... De ce? Nu stiu exact, dar cred ca, daca am fi destul de intelepti, am invata multe din “nefericirile altora” si poate... poate ne-am bucura mai mult de dragostea lui Dumnezeu... de dragostea aproapelui. Imi este greu sa-l abordez pe pictor intr-un fel sau altul, nu vreau sa pierd din atentie dorinta mea de a nu va arata neaparat arta sa ci mai ales trista situatie a celui care a fost artistul. La moartea pictorului, Jules Roques scria: “Este o fericire pentru umanitate ca exista putini artisti de genul sau. Talentul lui Lautrec, caci ar fi absurd sa i-l negam, era un talent nefast, cu o influenta intristatoare”. Si ma gindesc ca nu a fost vina “schilodului”...

Acest nefericit a iubit, dar nu cred ca a fost vreodata iubit, si iarasi nu a fost vina lui... Cind intilnesti astfel de situatii vezi altfel viata, sa-i multumim lui Dumnezeu ca putem merge si avem o sansa de a fi iubiti. Am vazut oamenii care sufera, am suferit si eu... din toate am inteles ca doar iubirea conteaza si suntem impliniti prin ea. Dumnezeu e sursa iubirii...

Bietul pictor spunea: “Trupul femeii, un frumos trup de femeie, nu-i facut pentru dragoste. Prea-i grozav” si toate se sfirsesc...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Un alt fel de muzica

Sarbatorile Iasului au fost si sunt o mare atractie pentru romanii atat din Moldova, cat si din intreaga tara. Si cand in centrul sarbatorii sunt asezate moastele a doi sfinti ai Bisericii Ortodoxe, atractia creste considerabil.

Contextul a fost fructificat din plin de diferiti manageri si de oameni ai show-ului, fiind organizate numeroase concerte in aer liber, sustinute de formatii din tara. Fie din pasiune pentru muzica acestor formatii, fie purtati de valul entuziasmului sarbatorilor, sau, uneori fara voia lor, de valul multimii, oamenii au participat la aceste concerte.

Cu o alta oferta a venit insa Radio Trinitas. La initiativa realizatorului emisiunilor de muzica clasica, Ioan Catalin Sava, in Iasi a fost invitata o orchestra de camera a Academiei de Muzica din Bucuresti, Rules For Graces. Concertul a avut loc tot in aer liber, pe esplanada Teatrului National “Vasile Alecsandri”. A fost un alt fel de concert, unde s-a putut asculta, cum spunea si prezentatorul, “un alt fel de muzica”, lucrari ale compozitorilor preclasici: Vivaldi, Corelli, Purcell, Handel, Telemann, Bach.

Publicul - melomani sau doar trecatori curiosi - a primit in general bine manifestarea culturala; desi poate neiubitori ai muzicii clasice, oamenii ascultau, cei mai multi alaturi de cei dragi, acest “alt fel de muzica”. Au fost si indivizi rau intentionati, care au lasat de dorit in ceea ce priveste gradul de civilizatie, dar poate ca nu degeaba de seri de concert in aer liber au avut parte pana acum doar tarile “civilizate”: Germania, Olanda, Franta, Austria.

A fost, sper, un inceput al unui lucru frumos, care poate va continua si in viitor, macar o data pe an, la Sarbatorile Iasului...


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Exista un timp pentru adevar...

“In fiecare zi se invata ceva nou”, spunea Solomon. Cuvinte uitate, cuvinte noi, cuvinte dure sau tocite, cuvinte pe care am vrea sa le auzim, sau poate nu... Astazi noua ni se pare ca stim totul, cand de fapt uitam mai mult decat invatam. In urmatoarele numere voi incerca o aducere in prezent a unor cuvinte “magice”, uitate poate mult prea devreme sau de care ne este dor, incercand sa le dau o dimensiune mai actuala, luptand pentru includerea lor cat mai des in comportamentul si vocabularul nostru.

Dar ce este adevarul? “Adevarul este ceea ce este” (Aristotel), “adevarul supara”, “adevarul este o datorie”, “primul si ultimul lucru care i se cere fiintei umane”, “frumusete”, “un lucru periculos”, “marire”, o modalitate de a-i pierde sau castiga pe ceilalti, cuvantul copiilor, “adevarul starneste ura”, “adevarul este un fruct care nu trebuie cules decat cand este complet copt” (Voltaire).

Si totusi, adevarul e greu de gasit, aproape inexistent sau mult prea denaturat, iar in acelasi timp el este cel care desparte si uneste oamenii. Cert este ca oamenii isi construiesc singuri imaginea despre adevar functie de educatie si sistemul propriu de valori. Notiunea de adevar se insuseste treptat si este accentuata inca din copilarie cand copilul aude cel mai des fraze de genul “sa nu minti”, “nu-i frumos sa minti” sau “sa nu mai minti niciodata!”.

Nu exista nimic rau in aceste fraze, doar ca ele pot deveni obsesive pentru copii care asociaza orice fapta rea si nemarturisita cu o pedeapsa. Astfel ia nastere minciuna si mult mai tarziu ei vor intelege ca de fapt adevarul e o modalitate mult mai convenabila, pentru ca odata prinsi mintind, pedeapsa pare si mai dura pentru ei.

Psihologic, adevarul este “acordul gandirii noastre (perceptie, judecata) cu realul”. Adevarul este deci un caracter al cunoasterii noastre si nu a ceea ce exista, adica el se dobandeste odata cu intregul caracter al omului. Este de fapt una din cele mai valoroase calitati umane, care odata insusita, este greu de pierdut.

Exista un timp pentru adevar, el este acum!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Marin Cantea



Cronica cinematografica

Gladiatorul

Acest film ne ofera ocazia sa ne intalnim cu istoria, sa ne intalnim cu o lume apusa, dar ramasa in gandirea noastra prin valorile si nonvalorile ei, prin maretia si decaderea ei.

Avem ocazia sa ne intalnim cu imperiul Roman, cu Roma imperatorilor, intr-o perioada de glorie militara, dar de decadere morala, resimtita dureros de imparatul filosof Marc Aureliu. In finele vietii, pentru a salva imperiul, acesta alege ca succesor al sau pe generalul Maximus (rol interpretat de Russel Crowe), in defavoarea fiului sa Commodus, primul diferentiindu-se de al doilea prin calitatile sale morale.

Solutia inopinanta si care trebuia pusa in practica de Generalul Maximus era transformarea Romei in Republica condusa de Senat. Dar n-a fost asa, fiindca Commodus isi ucide tatal si devenit imparat il condamna la moarte pe Maximus.

Generalul scapa cu viata, insa devine sclav si apoi gladiator, ajungand sa lupte in vestitul Coloseum din Roma. Aici il sfideaza pe imparat, provocandu-l la duel in Coloseum. Imparatul pentru a-si asigura victoria, il raneste inainte de a intra in arena, dar totusi, in arena cel care a fost general al Romei il omoara pe imparat, dar moare si el datorita ranii. Conducerea Romei va fi preluata de Senat.

Merita retinute cateva fraze pentru a cugeta la ele: “faptele din aceasta viata isi au ecoul in eternitate”, “fiindca moartea e necrutatoare, sunt oameni care o privesc in fata, fara frica.”, “defectele tale ca fiu sunt esecurile mele ca tata”, “merita Roma moartea unui om bun, demonstrati-ne ca da”

Filmul cred ca s-a vrut o superproductie si a ravnit la cateva Oscaruri. Din cate stiu eu nu a reusit nici un nici alta, actiunea nefiind destul de complexa, cu un final usor de prevazut si un erou usor de caracterizat.

Foarte bine a fost interpretat rolul lui Commodus.


(textele din "Cronica cinematografica" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Marin Cantea)

M. P.



Desertul Tatarilor
(prima parte)

Giovani, eroul romanului scris de Dino Buzzati, face parte din categoria oamenilor refuzati de destin. Ofiter, om de arme, prin formare si filosof, prin adancimea cugetarii, nu traieste, el asteapta. Giovani isi asteapta implinirea destinului, care la orice om de arme este, si trebuie sa fie, prin excelenta, eroic si glorios. Giovani asteapa invazia Tatarilor...

Existenta lui Giovani, cu mici intermitente, este o asteptare. Aceasta asteptare, aparent, da impresia eroului ca are loc intr-un spatiu atemporal, insa timpul nu este indulgent fata de nimeni; inghite zile, una dupa alta, luni, ani... zeci de ani. Fiind ofiter intr-o fortareata de frontiera, de la “capatul lumii”, Giovani viseaza un razboi, un inamic puternic, un prilej de a-si dovedi abilitatile de om, de barbat, de ofiter. Giovani viseaza invazia Tatarilor...

Insa fortareata este si un loc anistoric. Nimeni nu o ataca. Asteptarea este absurda. Nimicul nu poate ataca, si in acest fapt sta si tragismul, drama eroului. Fortareata este un simbol al inutilitatii. O facatura monotona din pietre, muiata intr-o spoiala de reguli rigide si absurde...

Teodor Muntean

Scrisoare din Iasi
(ultima parte)

Adrian George: “...Atunci se cuvine sa nu uitam ca sintem romani si avem prin "ordinul" dumnezeiesc sa ne ajutam si sa ne iubim tara ce ne-a fost data. In spiritul adevarului si al bunului simt nu trebuie sa se repete blasfemii la adresa oricarui popor in fond. Nu cred ca este momentul sa etichetam, pentru ca atunci vorba principiului american cind arati cu degetul catre cineva sa nu uitam ca alte trei degete sint orientate catre tine. Sa amintesc de Vietnam, sa amintesc de lipsa de ajutor medical a celor fara servici, sa amintesc de "homeless", sa amintesc de droguri, arme etc. Ar fi inutil. America ramine America, dar nici noi nu sintem papuasi cum nici ei nu sint ingeri.”

[tmm] Suta la suta de acord! Ce-i de facut, practic? Traiesti in America pragmatismului dus la extreme, vino cu o mica propunere practica, si imi dau jos palaria! Nu o fac in fata la multi, tine minte! Multi din ROMANII pe care i-ai amintit mai inainte merita asta, si as mai face-o odata daca ar invia vreunul din ei. Asa, doar mi-am scos palaria in fata operei si a ceea ce au lasat in urma. Noi ce lasam? Intrebarea este retorica, valabila si pentru mine.

Adrian George: “Acest sentiment de "capul plecat sabia nu-l taie", pe care ni l-au cultivat mult parintii si ne-a dus unde ne-a dus, s-a uitat ca este contestat in poezia "Daniil Sihastru" a lui St. O. Iosif prin continuarea: "Dar lantul miinile si picioarele incovoaie". Va spun asta nu pentru a va face corectie civica, istorica etc, ci pentru a va reaminti de ce trebuie sa nu toleram blasfemia la care sintem supusi.”

[tmm] Io, ti-am cerut cindva o adresa de email a scrintitului de american care a scris cartea, dar n-am mai primit-o. Decit sa ne argumentam aici parerile, care nu-s nici macar contradictorii, mai bine i-am spune ceva de 'dulce' acelui american... Adica, ce ai scris aici, si altele sa-i fie spuse si lui. De ce nu?! Poate in ignoranta lui, va mai invata ceva, cit de cit, si a doua oara isi va alege mai atent subiectul si personajele...

Adrian George: “Oare de ce nu s-a numit Anticristul ca Adolph Hitlerian? El a facut mult rau si se stie. De ce nu Gingis Haanian? De ce nu Isarionovici Stalinian? Va spun eu de ce. Exista o anume campanie de denigrare. Nu v-o spun obsedat fiind de mania persecutiei, insa eu traiesc aici si stiu foarte bine asta. A murit Eugen Ionescu si nimeni nu a spus ca este originar din Romania, insa daca ar fi facut vreo nenorocire fiti sigur ca s-ar fi spus tara de origine. Se spune undeva ca am cistigat locul intii in computere, unde SUA s-a clasat pe locul trei? Sau locul intii la matematici si fizica? Nu. Insa avem copii bolnavi de SIDA, sintem parca papuasi. Este o mare eroare. Credinta este atacata si nu numai la adresa ortodocsilor, dar si pe cei a caror religie ii face sa mai bata un pic a roman.

[tmm] Iarasi de acord, iarasi ei nu ne aud si nu ne vad! Unde am putea striga, mare lucru nu am face, dar macar sa auda si ei ca nu-i romanu' chiar asa docil, si tacut, si tolerant, si rabdator pina la moarte, desi in anumite ipostaze, asta se poate numi virtute!


(recomandam a se vedea si “Left Behind – O corespondenta intre cititorii revistei despre aceasta carte")

Aretta Bazdara



Toti iubim
(rubrica adolescentei tale)

"Nu trebuie intelese sentimentele/ele trebuie traite" N. Stanescu.

E oare adevarat? Poate... poate artistul dorea sa ne incurce... Sunt vise care se termina inainte de a incepe, sunt povesti care raman doar in carti frumos colorate... nu e momentul insa a ne plange de mila, viata e o lupta si suntem datori sa ''murim'' eroic. In anii tineretii ni se formeaza caracterul, intamplarile din viata noastra ne schimba in bine sau rau, dar ne schimba mult. Cea mai nedreapta si tulburatoare batalie e batalia sentimentelor, dincolo de aparente in fiecare din nou este nevoia de iubire...

Nu pot vorbi din punct de vedere psihologic, nu am cunostinta necesara, as vrea sa descoperim impreuna si sa intelegem de ce totul se cladeste pe dragoste. Un lucru e cert: toti iubim si dorim sa fim iubiti. Noi crestinii dorim sa fim curati in iubire, drepti, intelepti... dar sa recunostem chiar viata unui crestin nu e dupa carte. Sunt lupte si lupte ce dor tare. Cine din noi nu a visat la o imbratisare, la un zambet, dupa acel nemaipomenit cuvant in care ne e stransa existenta: “te iubesc”? Sunt milioane de intrebari, sunt diferite intamplari ce ne-au marcat, sunt lucruri care nu ne lasa sa dormim linistiti. Nu mai sunt povesti cu printi care au printese si care traiesc fericiti pana la adanci batranete... nu mai avem finale de basm sau avem prea putine. Ce este acum? Este esecul pe care l-am gustat cu totii si care a durut. Sunt tristeti, este frica de a nu fi placuti, frumosi, sunt sentimente neimpartasite. Suntem noi singuri...

Va las acum un gind si sa-l cunoasteti atunci cind vi se pare imposibil sa o luati de la inceput: Am invatat ca Dumnezeu vindeca orice rana si raspunde la orice intrebare...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Alina Simion



Un bob de sare

Iubirea si mila, Nietzche le numeste false valori, “non-valori”. Pentru filosoful german crestinismul se autoanuleaza prin iubire si mila. Aceste pricipii sunt “reevaluate” si pentru cel ce afirma “Dumnezeu a murit!”, mila si iubirea devin idei noi: da branci celui ce cade, nicidecum nu-l ajuta sa se ridice pentru ca te trage dupa el, neaga pe celalalt pentru a te afirma pe tine. Dar sa nu uitam ca Nietzeche e un luptator solitar care sufera numai pentru el. Nu vorbeste nimanui, nu-i raspunde nimeni si, implicit, nimeni nu-l asculta. Tragedia lui se desfasoara in vid, intr-o singuratate lipsita chiar si de Dumnezeu!

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Mi s-a parut ca aud pasi,
In spate, nimeni...
Mi s-a parut ca aud fosnet,
In spate nimic...
Mi s-a parut ca aud voci,
Erau doar ramurile copacilor,
Erau castane cazute in iarba,
Erau frunze imprastiate de vant,
Erau primele zile de toamna...

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (I)
Introducere

Cu literele acestea vrand sa colorez suflarea, sa iubesc pe Domnul tot cu ele, sa ma inchin, sa tremur, sa ma bucur, nu e prea putin? Cand cerul se va repeta si maine, albastru si pret de o zi, cand inca mai stric si refac urme in glodul tacerii, oare sa fiu - si atat!, nu-i prea putin? Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De pe ulitele inguste, de sub lenesii tei, din fata gardurilor cu portile sui, de prin suri cu boii impletiti in finul subtire, sau de pe mari bulevarde, din limuzinele intortocheate pe voi ca niste camasi de dragoni, veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul! Cand timpul prea scurt a facut clic si a stat, agatat de ultimul ram din pomul cunoasterii, neted ca si tigaia in care mai picura cate-o lacrima printre cartofii prajiti - fecioara intre gladiatori - noi, acestia, incaltati sau nu cu ravna Evangheliei pacii, alergatori de colo-colo sau inghititori de sabia Duhului, in parcuri, scuaruri, parlamente, revolutii, cortegii mortuare, imperiale, stelare... , noi pentru ce am suferit? Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. E acolo o pajiste cu un verde prea scurt care a facut clic si a stat. Fiii oamenilor se lasau ca fluturii pe cate un fir... Fiii oamenilor si fetele lor... Vagi trese pe umarul verdelui major, vagi colonei intr-o lupta cu vaga suflare de muribunde, paralele milenii... Clic, si a stat ceasul zidit in peretele zorilor... Dragi muritori, se anunta schimbarea decorului, a comutatorului care stia de unde se apuca firul de inima pentru a fi desirat, firul de verde calculat cat sa-ti poti inghiti lacrima, alaturi de biata pamantie furnica fericita de tine pentru puii ei, pentru musuroiul ei... Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul! Din marele vostru spital unde incercati sa va ascundeti de bolile cele inferne care va bantuie, veniti, veniti cu totii astazi sa ne judecam!

(va urma)
©Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Teofil Stanciu: Julien Green/ Fratele Francisc/Raftul de carti

Curier & Posta redactiei

Dorin Bodnariuc (?): Va multumesc pentru fiecare Jurnal pe care-l primesc. Nu stiu nici pina acum cum de sunt abonat, dar imi face placere sa citesc tot ceea ce scrieti.

Nota redactiei: Incalcite sunt caile Domnului...

Istvan Szabo (Targu Mures): Stimata Redactie THE SALT STREET JOURNAL, ma numesc ISTVAN SZABO si lucrez la Asociatia IZVOR din Tg. Mures, organizatie cu viziune crestina care se ocupa de sprijinirea micilor intreprinzatori prin consultanta in afaceri si acordare de imprumuturi. Am primit in mod indirect cateva din numerele revistei Dvs. si mi-a facut placere sa le citesc. Prin prezenta as dori sa va rog sa ma inscrieti si pe mine pe lista Dvs. de adrese si sa imi trimiteti urmatoarele numere SSJ. Va multumesc anticipat. Dorindu-va toate cele bune, Cu stima si consideratie.

Nota redactiei: Ne bucura interesul dumneavoastra fata de noi, ne copleseste politetea cu care ne abordati. Propunem sa fim mai putin protocolari. Cu prietenie, SSJ.

Nelu Restea (New York): Blessings from overseas! Even though I am not Moldavian, I am like you--we are kindred spirit. Pacea Domnului de pe coasta oceanului Atlantic, si anume din New York! Ma numesc Nelu Restea, originar din Timisoara dar acum stabilit aici din 83. Recent am inceput sa caut adrese de internet romanesti si in seara aceasta v-am gasit revista voastra. Ma bucur sa aflu ca romanii sunt inca legati de poezie, arta, cultura, asa cum trebuie de fapt--esenta adevaratului intelectual! Totusi nu se poate afla multe din pagina de pe internet, as fi interesat sa cunosc mai mult din continutul realizarilor voastre, inspiratia si spiritul vostru.

Studiez teologia si psihologia, insa imi plac foarte mult si arta frumoasa, plus o gramada de lucruri. In particular am studiat pianul un timp, pictez uneori (sunt inspirat de peisaje, stil impresionistic-realist, ulei; recent am incercat chiar si portret - cel mai dificil, trebuie sa descrii persoana, sa fii un bun observator al psihicului, al naturii umane, sa citesti/intelegi sufletul), filozofia, istoria, politica (aspectul ei privit prin escatologia biblica), si altele. Imi place foarte mult Impresionismul si admir Monet, Sisley, Grigorescu, aici in New York Metropolitan Art Museum are o sectie fabuloasa de impresionism. Ca sporturi imi plac innotul, windsurfing-ul, ciclismul si working-out (cind am timp). De asemenea as calatori mereu, imi place natura, iar Domnul a creat niste locuri formidabil de frumoase. Psihologia este foarte adinca, este probabil cea mai dificila (cu exceptia teologiei, desigur care studiaza despre Dumnezeu), dintre stiintele omenesti, natura umana este deosebit de complexa, fluida, schimbatoare. In plus ea nu poate fi corect inteleasa decit de cineva care cunoaste bine Biblia, cineva care intelege viata din punct de vedere adinc crestin. As fi curios sa stiu care este situatia studiului psihologiei in Romania in prezent, probabil ca si aici sunt influente eronate care o denatureaza. Din nefericire, am intrat in perioada Postmoderna, cand civilizatia insasi devine tot mai mult intoarsa pe dos, cind valorile, sensul si frumusetea vietii insesi sunt imposibil distorsionate. Pe de alta parte ne bucuram ca ne apropiem de schimbarea, de reinoirea tuturor lucrurilor, a Universului intreg, cand Hristos va trona si va restaura adevarata ordine eterna, cand sublimul va deveni actual - si artistii se vor simti in largul lor.

Va doresc mult succes si binecuvintare in lucrarea frumoasa ce ati pornit-o si va incredintez iubirii Sale, ramaneti calauziti de lumina, puterea si harul bunului nostru Dumnezeu, totdeauna alipiti si ancorati in El, caci orice altceva va piere.

"Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal Slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti" Ef. 1:17-18. Cu dragoste in Hristos, Nelu Restea.

Nota redactiei: Draga Nelu, nici nu stii ce mult semeni cu noi, o particica din fiecare pasiune a noastra tu o numesti. Vei gasi printre noi iubitori de impresionism si de pian, de psihologie si calatorii. Daca ne-ai gasit prin internet, acum ne vei descoperi prin revista, in timp te ve lamuri. Despre stadiul psihologiei in tara poate ca vom incerca un raspuns. Dumnezeu sa te binecuvanteze cu o viata plina de sens si miez.

Robert Martiniuc (Los Angeles): Multe salutari. Si ma bucur mult ca a trecut scurta voastra vacanta si acum am iarasi un motiv in plus sa astept sfirsitul saptaminii. Sper sa fi fost de bun augur si, cu bateriile pline iar, puterea sa-L slujiti pe El sa fie cel putin la fel de mare. Despre noi, ce sa va spun? Avem o veste tare buna. In sfirsit, biserica noastra si-a ales un pastor, in persoana fratelui Cornel Burtea. Domnul sa-l binecuvinteze si sa-l intelepteasca in toate privintele, iar pe noi, daca acum am crezut ca este omul pregatit de Dumnezeu pentru lucrarea asta, sa ne dea pricepere sa fim oite smerite. (Abia) astept un numar nou, ce s-a mai intimplat la voi, toate celelalte rubrici... Pacea sa fie cu voi toti inca o saptamina. Cu dragoste.

Nota redactiei: Te salutam. Asadar ai observat ca unele rubrici nu au aparut, trebuia si o reforma pe la SSJ. Iata, Raftul de carti nu va fi semnat doar de Bibliotecar ci si de altii, nu mai exista rubrica Sunt tanar, etc. Incerc sa aducem nume noi si sa le pastram pe cele vechi. Am vrea mult sa ne cunoastem cititorii, sa stim ce citesc si ce nu, si intr-o zi vom trimite un sondaj de opinie. In rest pastram acelasi dor de tine, si de Clara si de cei doi copii ai vostri. Te-am dat gata?

Nota redactiei pentru:

L.C. (Germania) - Multumim.

Adrian George (USA) - Credem ca este o confuzie la mijloc, nimeni nu se simte jignit aici, nici noi, nici altcineva. Va sugeram sa aveti rabdare inca un numar pentru a citi intreg textul. Din punctul nostru de vedere, reactia dumneavoastra este prea grabita. Daca nu vom primi altceva, vom publica pasaje din ceea ce am primit. Cu multa simpatie.

Epilog: nu vreau sa uit niciodata drumul spre inima ta... n-as vrea sa uiti niciodata sa lasi poarta deschisa doar pentru mine

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: