The Salt Street Journal nr. 77



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.77 / 5 noiembrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teofil Stanciu, Eugen Grigoroscuta, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Seratele "Oameni si carti arzand", Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Perspective psihologice, Romania vazuta din Iasi, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

"Ai spart oalele si ai mancat sarmalele!", striga catva copii din fata blocului meu. Si nu pot sa nu ma gandesc la oalele care sunt sparte astazi in Romania, la cei ce nu inceateaza sa le sparga si la cum, cei ce produc cioburi si pagube, se infrupta copios din "sarmalele" economiei nationale.

Copiii joaca: "de-a ascunselea", iar titlul acesta ma face sa cred ca ceva asemanator se petrece la scara nationala intr-un decor supra-realist, vile, limuzine, conturi, fabrici, en-gros-uri, legi si prostime, adica pe vazute si nevazute.

Jocul copiilor incepe cu numaratoarea, timp acordat boiereste pentru ascundere, apoi, act de neinchipuit, se striga: "cine nu-i gata il iau cu lopata!". Ei bine, cati dintre cei ce au dat "tunuri" financiare nu au avut parte de acest timp boieresc pentru a sterge putina, vezi Maria Vlas si plecarea ei in Israel. Cati nu au avut parte de strigatul avertizator: "Venim dupa voi, fugiti, nu vrem sa va prindem!"

Doar intr-o anumita situatie a jocului se striga despre "mancarea sarmalelor", atunci cand cautatorul numeste cu un alt nume pe copilul vazut si dibuit. Asadar trebuie sa ai ochii ageri si sa te feresti de orice confuzie.

Copiii joaca "de-a ascunselea", si nu intuiesc ca gestul lor, necondamnabil, de a scuipa usor si a spune invingator: "Ptiu! Pentru mine", este gestul marilor smecheri care scuipa peste cei inca cinstiti si modesti, adaugand, "Ptiu! Pentru mine!".

"Ai spart oalele si ai mancat sarmalele!", strigatul se opreste, se rade zgomotos. "Mancatorul de sarmale" trebuie sa mijeasca din nou.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

mugur de fluier



Prima stire

- In zilele de 6 - 9 noiembrie 2000 la Iasi va avea loc Conferinta Bisericilor Crestine din Romania. Aceasta Conferinta este urmarea Conferintei Bisericilor Crestine din Romania desfasurata in luna iunie la Palatul Parlamentului din Bucuresti. Conferinta este organizata de World Vision Romania in colaborare cu Mitropolia Moldovei si Bisericile Crestine din Iasi. Centrul spiritual al conferintei va fi: Intoarcerea la adevarurile de credinta bazate pe Sfanta Scriptura. Conferinta se va desfasura in sesiuni plenare si pe sectiuni. Vorbitori in plen vor fi: IPS Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, PS Petru Gherghel Episcopul Bisericii Romano Catolice din Iasi, un reprezentant al Bisericii Greco-Catolice, Pr. Prof. Vasile Mihoc, un reprezentant al Bisericii Reformate, un reprezentant al Bisericii Baptiste. Sesiunile plenare se vor desfasura in sala mare a Teatrului National. Sesiunile pe sectiuni se vor desfasura in salile Institutului Teologic Ortodox, bibliotecile palatului mitropolitan, sala Iustin Moisescu, doua sali ale Bisericii Romano Catolice, doua sali ale Centrului Ecumenic Sf. Nicolae. La inchinarea comuna din timpul sesiunilor plenare vor participa 3 coruri ale Bisericii Ortodoxe, 2 coruri ale Bisericii Catolice, corul reunit al Bisericilor Baptiste si Bisericilor Crestine dupa Evanghelie, un cor al Bisericii Adventiste. Vor participa si trei formatii corale ale copiilor (una formata cu copii ai strazii). Toate corurile sunt din Iasi.

Din pricina unor probleme de editare, saptamana trecuta la rubrica Prima stire nu au aparut corect urmatoarele:

- In data de 28 octombrie, la biserica "Filocalia", s-a desfasurat o noua manifestare aflata sub titlul: "Oameni si Carti arzand". Intalnirea a fost dedicata lui Mircea Vulcanescu, iar invitatul a fost asist. univ. G. Bondor. Seratele culturale sunt organizate de biserica penticostala "Strajerul" si conduse de Danut Jemna.
- In data de 29 octombrie, la Biserica Baptista nr 3 din Iasi, a avut loc desfasurarea unui botez religios. Pastorul Dinu Pop l-a avut invitat pe fratele Dumitriu, pastor in biserica din orasul Vaslui.

Danut Jemna



Seratele "Oameni si carti arzand" (I)
(O posibila istorie)

Sunt mai bine de 10 ani de cand am venit in Iasi, in acest oras incarcat de cultura si istorie. Marturisesc faptul ca ma asteptam ca aici bisericile evanghelice sa fie puternice, atat numeric cat si calitativ. Se pare ca comunismul, impreuna cu alte conditii (de exemplu, puternica traditie ortodoxa) nu au permis o asemenea dezvoltare. In plus, ma asteptam ca, cel putin dupa 1990, bisericile sa-si asume vocatia si sa creasca. Nu pot spune ca in parte nu s-a intamplat acest lucru, insa, din nou, ma asteptam sa se realizeze acel salt impus de mediul in care traieste mediul evanghelic iesean.

Am lucrat aici mai bine de 7 ani cu studentii, incercand sa imprim tinerilor ideea ca a fi crestin si a avea harul sa faci studii presupune o mare responsabilitate fata de biserica. Am promovat ideea ca cel care vine in Iasi trebuie sa se formeze bine; bisericile au nevoie de oameni bine pregatiti spiritual si intelectual. Anii s-au scurs, tinerii au venit si au plecat; Iasul ramanea in continuare descoperit. Pe aici au trecut multi oameni de calitate, dar nu au ramas sa intareasca frontul acesta unde se da o mare batalie, pe locul unde se pregatesc oameni pentru maine.

Mereu am trait aceasta amaraciune, rar marturisita, fata de aceasta antinomie: locul unde se formeaza oamenii este lipsit de un cadru formativ puternic, nu numai religios, dar si cultural. Cand vii in Iasi astepti sa intalnesti modelele de care sa te lovesti pentru a te forma, astepti sa fii atras in manifestari ale tinerilor studiosi in care sa ti se puna osul la treaba, sa fii stimulat, sa te trezesti.

Dupa doar cateva zile de la venirea mea in Iasi, acum mai bine de 10 ani, am simtit ca voi ramane aici. Nu aveam cum sa-mi dau seama prin ce aveam sa trec si poate voi trece, dar niciodata nu voi uita cum m-a primit Iasul: cu raceala. Ciudat, parca nimic nu-mi intindea o mana de care aveam nevoie. Destul de tarziu, dupa vreo trei luni de frecventat o biserica penticostala (de fapt singura), cineva mi-a adresat o intrebare si mi-a pomenit de existenta unui grup de studenti.

Au mai urmat si alte provocari, dar indirecte si fara o directie clara. Am simtit iarasi ca Iasul e lipsit de modele, de un cadru formativ. Am mai simtit ca o astfel de lipsa nu poate fi suplinita decat de cei care sunt aici si sunt constienti de asta.

(va urma)


(recomandam a se vedea “Danut Jemna – ‘Oameni si carti arzand’ 'alte texte'”)

Exercitii de intelegere XXXII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Teza dumneavoastra de doctorat este axata pe teologia Parintelui Staniloae?



Danut Manastireanu

Titlul tezei mele de doctorat este Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia Trinitariana a Parintelui Dumitru Staniloae. Vorbesc in aceasta teza despre eclesiologia, sau doctrina Bisericii, la Parintele Staniloae, doctrina care este construita pe modelul Trinitatii. Si incerc sa folosesc conceptul patristic de perihoresis sau intrepatrundere a actiunilor si a realitatii celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, ca model teologic pentru explorarea consecventei sau inconsecventei trinitariene a doctrinei Bisericii la parintele Staniloae.

Dorin Popa: Cum se intimpla ca dumneavoastra, un baptist, sunteti atat de vrajit de parintele Staniloae, care este considerat cel mai important teolog ortodox din ultimi 50 de ani?

Danut Manastireanu: Dupa parerea mea, parintele Staniloae este cel mai important teolog roman din toate timpurile si consider ca acesta este un motiv destul de important pentru a studia teologia lui. Si vreau sa adaug ca eu nu sunt un unicat. Fostul meu sef de la Institutul Teologic de la Oradea (acum Universitatea Emanuel), rectorul Dr. Paul Negrut, a dedicat o parte importanta a tezei lui de doctorat teologiei Parintelui Staniloae. Teza se refera la conceptul de autoritate in Biserica Ortodoxa Romana in secolul XX. De asemenea, doi alti colegi de ai mei, unul fiind profesor la Oradea, iar celalalt la Universitatea din Timisoara, si-au scris tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae. Primul, Dr. Emil Bartos, pe Theosis, sau doctrina indumnezeirii la parintele Staniloae, lucrare publicata deja de editura Insitutului Biblic. Celalalt, Dr. Silviu Rogobete, a scris o lucrare legata de antropologia Parintelui Staniloae. Exista la ora actuala cinci sau sase teologi baptisti din Romania care isi scriu tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae.

Dorin Popa: Care este mirajul Parintelui Staniloae? De ce va atrage?

Danut Manastireanu: Parintele Staniloae este fara discutie un teolog foarte important. El pune inaintea noastra, ca teologi evanghelici, o provocare extraordinara. Teologia evanghelica in general, si cea baptista in particular, s-au conturat in spatiul occidental, dominat fie de catolicism, fie de protestantismul clasic. Ori spatiul teologic rasaritean, cum ar fi Romania sau Rusia, este singurul in care evanghelicii coexista cu ortodocsii intr-un spatiu geografic in care acestia sunt majoritari. Ori aceasta este pentru noi o sansa extraordinara. In mod practic nu exista inca la ora actuala o teologie evanghelica romaneasca propriu-zisa. Avem insa acum sansa de a contura o conceptie teologica evanghelica rasariteana, respectiv romaneasca, in context ortodox. Acesta este un demers absolut fascinant, pentru ca, dupa parerea mea, noi evanghelicii avem mult mai multe in comun cu teologia ortodoxa, decat cu teologia catolica si mai ales cu teologia liberala protestanta.

Dorin Popa: Cand spuneti noi va referiti la cine anume?

Danut Manastireanu: Ma refer la evanghelicii romani in general, baptisti, crestini dupa Evanghelie si penticostali.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Teofil Stanciu



Raftul de carti

Liviu Rebreanu - Ciuleandra

Impresia cu care am ramas a fost ca, in mod clar, romancierul ardelean nu e un poet. Un arhitect sau un "zidar" da, un liric nu. "Perspectiva auctoriala" a autorului, atat de discutata, ma deranjeaza pentru ca autorul vrea sa stie prea mult despre personajele sale. E prea indiscret.

E un roman in care "simti" zbaterea instinctelor. Ciuleandra e un dans din sudul Romaniei si constituie liantul dintre personaje. Toti eroii din prim plan au avut de a face cu renumitul dans care, dupa cum e descris, pare aproape tribal, venit din timpuri imemoriale.

Puiu Faranga si-a ucis sotia - Madalina - pe care o cunoscuse in satul de origine al Ciuleandrei, in timpul unui astfel de dans. Psihiatrul care-l examineaza pe ucigas e din acelasi sat si o iubise pe Madalina.

Desi motto-ul cartii: "...si nu stii ca esti un ticalos si misel si sarac si orb si gol" te-ar face sa te gandesti la eroi dostoievskieni, personajele lui Rebreanu sunt mai putin complicate.

Nu surprinde diagnosticarea nebuniei lui Puiu, fiindca totul converge spre aceasta concluzie.

Ce m-a deranjat in roman a fost obiectivitatea rece a lui L. Rebreanu. Lectura Ciuleandrei a fost ca o vizita la un orfelinat in care parintii si-au lasat copiii ca apoi sa-i supravegheze de la distanta, sa le vada si presupuna reactiile.


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Romaneasca. Poate nu ne cunoastem valorile... poate nu stim unde sa le cautam , dar cred ca undeva in inimile noastre toti suntem o parte din arta lor si toti suntem artisti... Cat de afectiva e arta lui Brancusi, cat de sensibile sunt “Anemonele” lui Stefan Luchian... cat de aproape de romanul din noi este Carul cu boi al lui Nicolae Grigorescu... si toate acestea suntem noi in adevar si mai mult.

Stefan Luchian (1868 - 1916). Cine a fost? Poate doar un zugrav... Viata sa a fost consumata intre pensule si boala. Raman de la el opere ca: “Mos Nicolae cobzarul” , “Spalatoreasa”, “Un zugrav” , “Anemone”...



Si ma uit pe chipul batranului cobzar si nu stiu ce-mi este ingaduit sa vad prima oara. Mana obosita de ani care prinde spre odihnire fruntea inalta, ochii adanciti intr-o privire de repaus sau poate barba alba lucrata in tuse mari si libere. Si mosul a fost real, pictorul l-a intalnit si l-a prins in culoare. Se odihneste departe de orice urma de zgomot... Zugravul este chiar Stefan Luchian, zidit intr-un chip suferind unde isi gasesc locul ochii blanzi, sprancenele de nuante negre... Nuanta de culoare dominanta este formata din tonuri reci si mana e dusa la piept... mana ce tine penelul...

...

Uneori vrem doar sa ne ascundem in bratele unui prieten drag si sa uitam de orice gand care ar putea sa ne tulbure. Uneori visam sa plangem si cineva sa ne cuprinda ochii in maini, sa ne alunge lacima si sa ne minta ca nu noi am plans-o. Au fost timpuri in care am simtit prietenia unui penel... frumusetea unei culori calde... dar ce e trist e ca niciodata penelul nu m-a mintit... mi-a spus mereu ca eu sunt aceea care plang... Azi m-am indragostit de Dumnezeu inca o data si L-am gasit taria mea... nu mai e nimeni sa tulbure pacea... nu mai sunt lacrimi. Cuprind in palme bucuria unuei iubiri si multumesc iubirii ca exista.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Exista un timp pentru copilarie

Ii privim pe cei mai mici si-i invidiem pentru timpul lor fraged si pur si am da orice sa fim din nou ca ei. E timpul veseliei si al bucuriei, e timpul primelor impresii si intrebari despre viata, e timpul care nu se mai intoarce niciodata, e timpul pe care-l vom recunoaste traind alaturi de proprii nostri copii, devenind la randul nostru mai blanzi si mai copilarosi.

Prima impresie a copilului se mentine intotdeauna in constiinta lor. Prima bucurie, prima lacrima, prima grija, primul insucces, prima izbanda, toate formeaza "fondul" vietii lui. El va trai mereu sub impresia acestor senzatii de debut unice. Psihologii spun ca tot ceea ce ni se intampla in copilarie va avea repercusiuni asupra adultului. Cum sunt iubiti copiii acum, la fel vor iubi si ei la randul lor.

Chiar daca ei par sa ierte sau sa uite, vor fi de fapt urmariti de copilarie, care "adaposteste" totul si uneori ne trimite amintiri incarcate emotional.

Copilul imita tot ceea ce vede. Totul ii va fi o invatatura in formarea obiceiurilor, a gesturilor, vorbirii si intregului sau caracter. Aici rolul modelului se impune in mod obligatoriu, acesta luand locul tatalui sau a mamei. Lipsa unui model va provoca o confuzie totala in comportamentul celui mic, care cauta sa se identifice cu un adult. El va deveni un adolescent independent, razvratit si cu tulburari in comportament. La randul lui, va trebui sa depuna eforturi mari pentru a fi un bun tata.

"Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea" (N. Iorga), orice copil inseamna o responsabilitate enorma. Ei trebuie sa fie fericirea parintilor lor, nu tristetea. Daca vrei sa te urmeze, trebuie sa incepi cu copilaria, daca ii castigi in acest timp, sunt ai tai pentru totdeauna.

Solomon: "asculta, fiul meu, invatatura tatalui tau si nu lepada indrumarile maicii tale, caci ele sunt ca o cununa pe capul tau si ca o salba imprejurul gatului tau".

E timpul pentru copilarie, nu-l pierde...


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)

Eugen Grigoroscuta



Romania vazuta din Iasi

Intre posibila “Republica Oltenia” si afirmatia ca “Deocamdata nu avem nici o problema de securitate nationala”, cred ca adevarul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Orice ar pretinde unii, securitatea nationala este amenintata, paradoxal, din interior, de situatia dramatica a sectorului sanitar, de perspectiva unor generatii de analfabeti, de nivelul de trai tot mai scazut al populatiei, de ceea ce reprezinta armata romana in ochii conducatorilor, de... si mai sunt atatea semnale de alarma. Totusi, de ce si-a dat demisia generalul Chelaru? Nu cred ca a facut-o din convingere, ci presat. Nu pot accepta sloganul: “Am avut totul sub control, fiind informat in timp util”. Am auzit lucrurile acestea, atunci in scenariu mai figura si un “flagrant”. Candva s-ar fi putut spune ca sunt povesti de adormit copiii, azi nu mai merge; copiii ar avea cosmaruri auzind asemenea aberatii.

Sunt aproape patru ani de cand se faceau niste promisiuni, a caror nerespectare ar fi dus, dupa 200 de zile, la niste demisii de onoare. Oricum ne-am convins ca totul a fost minciuna, mascarada, dar acum acele promisiuni se reiau. Evident, in alti termeni si in alte coordonate. Actualul prim ministru si viitor fost candidat la presedintie afirmase nu demult, ca, in contextul alegerilor, nu va face nici un compromis politic, ca nu va adopta masuri populiste. No comment!

Acum s-au schimbat datele problemei: termenul pe care il avem la dispozitie ne este impus - 100 de zile - asa spune o doamna de vita nobila. Nici vorba de sugestie, prea suna a comanda! Iar dupa asa ceva urmeaza: mars! Cam asa suntem tratati.

Dincolo de tot ce este urat in aceasta perioada electorala, ceva frumos tot a ramas: o toamna de vis in Iasi, cu frunze ruginii, care nu s-au decis inca sa paraseasca copacii Copoului, cu ieseni inca optimisti, cu un farmec aparte, sesizat doar de cei ce isi gasesc timp pentru a face o plimbare si a admira un peisaj.

Alina Simion



Un bob de sare

Adesea sanctionam actiunile semenilor din cauza nerespectarii de catre ei a anumitor termeni sau reguli impuse de comunitate.

Sanctionarea, survenita din incercarea de a da valoare unor coduri ale societatii civile, isi are originea in instinctualitata umana.

Retragem increderea noastra in cineva pentru ca, pe baza ratiunii, instinctul de autoconservare reuseste sa se impuna.

Teama de a nu fi discreditati de societate ne determina sa-i "eliminam", in limita anumitor criterii, norme si valori pe cei care nu le respecta. Dar constietizam pericolul ca intr-un viitor - prezent sau indepartat sa incercam a ne eschiva de responsabilitatea asumarii sanctiunii societatii.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Se sting luminile...
Dincolo de oras,
Erau sclipirile ochilor tai.
Dincolo de zi si noapte,
Caut cu disperare
Un singur ochi deschis,
Sa pot vedea tot ce e dincolo de noi,
De viata, de moarte, de oameni.
Se sting luminile...
E mai bezna ca in sufletul meu.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (III)

Sunt gata. Sunt multe de spus, de facut, sunt toate de gandit pe nerasuflate. «Tot ce gaseste mana ta de facut, fa cu toata puterea ta.» Ar trebui sa inchid robinetul mai bine. Multe ar trebui... Tu stii. Privesti, Doamne, pasul pe care-l voi face, ca sa stii cum randuiesti sentimentele, care loc la ospatul memoriei il ocupa fiecare... Sanatatea copiilor, a sotiei, un telefon providential, evenimentele sociale, ploaia si soarele, mersul meu si ezitant si sigur printre ghimpi, pe sarma realitatii, sub ochii Tai: toate acestea sunt ochii Tai! Ma vezi departe de casa, in desertul iluziilor transfocatoare, in sumedenia sudorii, varsand franturi de sentimente, repulsie, toane obscure, frica, orgolii, inadaptare. Ce caut eu aici? Ce caut aici, Doamne, in turla ochiului de unde se aud toate ca un taraf de lautari? Si nu am cum a le spune macar «Dragii de voi! De cantati direct pe viscerele voastre, ce muzica mai e si asta? Direct pe inima, pe ficat, pe intestine, in loc de tambal, ce muzica mai e si asta?»

S-a-nghesuit in plosca zilei forfota caramizie a bolanzilor, schiopatanzilor interpreti: vor patrona magiile, zodiacele, chinezariile, brahmaniile, vor putrezi in meditatii, cu privirile pironite-n burice.

Si n-am cum a le spune macar «Dragii de voi!», n-am cum. Fiindca ei nu aud si nu vad. Nici nu au cum. Si nu vor... Ce caut eu aici, Doamne, in aceasta turla a ochiului meu, de unde se aude durerea ca un taraf cu lautari? Ma intorc pe jumatate sa iau felia de paine cu unt. Gandul fuge acasa. Cand am s-ajung? Chipurile celor dragi joaca usor in cana cu ceai. Nu cred ca n-am sa-i mai vad. Afara este mai curat cerul, nu va ploua. Voi iesi putin, mai tarziu. Chipurile celor dragi sunt tot acolo. Cred ca robinetul e defect. Se mai intampla. Doamne, ai mila de mine! Mestec fara prea mare tragere de inima. «Mananca, domnule, mananca!» spune cineva.

©Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Marin Cantea: “Cronica cinematografica”. Cristian Lucaci: “Nostalgia dupa lacuste si miere”

Curier & Posta redactiei

Daniel (Deva): Draga redactie, trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor sa aud atatea noutati dupa numai o saptamana. E adevarat, am fost cam tacut in ultima vreme, dar asta nu inseamna ca nu mai traiesc. :-))) Pe aici in Deva, totul decurge normal, mai mult sau mai putin. De trei saptamani am intrat si eu la Colegiul Biblic Barnaba in biserica noastra din Deva. Acum vad si eu ce inseamna sa studiezi amanuntit (desi asta e totusi ceva elementar ceea ce facem), doar ca pentru mine e ceva nou si interesant. E super sa vezi cum evolueaza lucrurile pe zi ce trece tot mai mult. Nu de multe saptamani, pe cand erati voi in vacanta, am avut majoratul, un timp deosebit pe care nu-l voi uita. Pot sa spun ca e minunat in viata de crestin sa vezi ce are Dumnezeu sa iti arate si ai satisfactii atunci cand treci victorios prin toate, desi nu totdeauna am iesit invingator. Altfel totul e OK, mai am doi ani si vine bac-ul. Dar cred ca voi trece cu bine si peste acesta. Si pe urma plec la Cluj. A fost super sa vad o prezentare a evenimentelor mai importante a revistei si sa vezi evolutia ei. Un lucru important ce am vazut in viata mea este ca e bine sa am uneori si o evaluare a vietii mele personale ca sa stiu pe ce treapta ma aflu. Dar vad ca am cam lungit-o cu scrisul; mai am putin si fac un jurnal. Am vrut doar sa stiti ca ma bucur nespus de revista aceasta si sunt sigur ca aveti multe satisfactii in ceea ce faceti. Conteaza mult pentru mine si va multumesc. --- Cu drag, Danni - Deva

Nota redactiei: In primul rand iti uram: La multi ani! Ne bucuram si noi de randurile tale, scrise din ce in ce mai bine, chiar, ce mai stii de Samuel? Un baiat care trebuie sa fi terminat armata... Pa! La Iasi se spune, "Pa", la tine credem ca "Ciao!".

Nelu Ciobota (Timisoara): V-am ruga un abonament si pentru Radio Vocea Evangheliei Timisoara, adresa rvetm@mail.dnttm.ro. Va multumim, Nelu Ciobota.

Nota redactiei: In regula, am notat cel mai proaspat "abonament" SSJ. Cu placere!

Epilog: Mi-e dor de un taram promis... acolo va fi doar bine si nimeni nu va uita sa fie bland. Mi-e dor... visez uneori ca ma pierd acolo unde e liniste... si mi-L inchipui pe Isus.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: