The Salt Street Journal nr. 78



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.78 / 12 noiembrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teofil Stanciu, Eugen Grigoroscuta, Cristian Lucaci, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Seratele "Oameni si carti arzand", Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Romania vazuta din Iasi, Nostalgia dupa lacuste si miere, "Metamorfoza", Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Cum pot fi alegerile prezidentiale din Statele Unite atat de fascinante cand printre candidati nu sunt inscrisi Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor?

Cum ne poate tine sub tensiune si cu rasuflarea taiata numaratoarea voturilor din statul Florida daca el nu e invecinat cu judetul Vaslui sau Teleorman? Cu siguranta toata intamplarea e subiectul unui film pus la cale de un scenarist iscusit.

Pai unde sunt mineriadele, unde este: "De ce huidui mai animalule!?", unde sunt sutele de afise puse peste alte sute de afise, unde sunt dosarele de la Securitate, scoase la timp si cu efect demolator?

Marti noaptea, Radio Romania Actualitati si PRO TV au transmis in direct, pana dimineata, relatari si informatii despre procesul electoral din Statele Unite. Dimineata, cu ochii carpiti de nesomn, romanii cantau: "Born in USA", desi stiau foarte bine ca sunt nascuti in Ungheni, Falciu si Dragasani.

Si de ce nu? Statele Unite reprezinta cea mai puternica natiune, si nu trebuie sa-i fie nimanui indiferent cine este in fruntea ei. Chiar daca presedintele american nu va raspunde bine si repede la intrebarea: "Unde este Bucurestiul?"

Statele Unite pot fi un model, visul american poate fi trait si in Europa, putem invata si noi sa vorbim "politic corect", McDonald's avem...

Dar din visul acesta american ne trezeste raportorul special pentru Romania in Parlamentul European, doamna Emma Nicholson, care ne spune: "Va recomand sa urmati exemplul Bulgariei, care a facut progrese considerabile si pozitive."

Asadar sa visam, dar macar cu un ochi sa privim spre Sofia cu intelepciune.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

suna periculos...



Prima stire

- Conform BBC, Guvernul Romaniei a modificat grila de salarizare a prelatilor si conducatorilor de cult cu o crestere de aproximativ 30%. Patriarhul Romaniei va primi de la bugetul de stat 23 de milioane de lei, conducatorii cultelor recunoscute oficial vor primi 20 milioane de lei, episcopii 17 milioane, iar un preot de parohie aproximativ 2 milioane de lei. Aceasta modificare a intrat in vigoare de la 1 noiembrie.
- Sandu Pavel, pastorul baptist al bisericii din Valea Mare (Republica Moldova), ne-a semnalat telefonic faptul ca in jurul bisericii pe care o conduce s-au petrecut recent grave incalcari ale drepturilor religioase (agresiuni fizice), si a promis ca va reveni saptamana viitoare cu amanunte.
- Sambata, 18 noiembrie 2000, va avea loc la Biserica Crestina dupa Evanghelie nr.1 din Iasi - (Nicolina), un seminar sustinut de predicatorul Harold Dean Miller (Pennsylvania, USA), avand ca subiect “Cantarea noua”, care va incepe la ora 9:00.

Danut Jemna



Seratele "Oameni si carti arzand"
(O posibila istorie / ultima parte)

Au trecut 10 ani. Au trecut repede, dar plini de framantari, neimpliniri, incercari. Cu cat trecea vremea simteam ca lucrurile nu se vor imbunatati curand. Criza mea am comunicat-o si altora care au ramas in Iasi. Am inteles ca trebuie descoperite modelele care au fost, daca acum nu avem, si sa le oferim tinerilor ca provocare.

Asa s-a nascut, anul trecut, ideea unor serate unde sa fie promovate valorile crestine prin modele. Intr-un grup de initiativa am incercat sa dezvoltam un concept si un mod de a-l cultiva. Este vorba despre ceea ce numim "aprindere prin atingerea de rugul aprins". Modelele sunt ruguri aprinse care nu se mistuie, iar cei ce se apropie de ele se aprind. Am inceput sa cautam modelele si sa le prezentam tinerilor spre provocare la o serata. Am gasit oameni inca in viata, dar pe multi care au adormit a trebuit sa ii cunoastem din cartile lor. Asa s-a nascut ideea "Oameni si carti arzand", adica un loc al intalnirii cu modele crestine.

Am inceput seratele acum jumatate de an intr-un cadru restrans sa vedem cum functioneaza lucrurile. Din toamna asta am fost incurajati sa largim sfera. Asa ca am facut un calendar al intalnirilor pentru un an si am chemat tinerii intr-un loc mai spatios la serata noastra.

Dupa doua serate largite, SSJ imi propune sa scriu ceva despre ce facem acolo. Iata ca scriu, dar nu-mi pot ascunde ceva din amaraciunea pe care am gustat-o 10 ani si care greu va trece. Chiar si acum cand li se ofera un cadru, tinerii se misca greu, recepteaza greu si par a fi dezinteresati. Ma refer in mod special la tinerii evanghelici. La serate au venit putini dintre ei, mai mult interes au aratat ceilalti. Desi sunt dezamagit de asta, voi continua. Seratele se vor tine, daca ne va ajuta Dumnezeu, ca sa nu moara o provocare de care tinerii Iasului au nevoie.

Noi care organizam putem fi o piedica pentru multi (exista destule prejudecati in mediul evanghelic, mai ales cand e vorba de cultura), dar as vrea sa le spun tinerilor si pe aceasta cale ca nu noi le oferim ceva. La serata sunt prezente modele, ele ofera. Noi suntem doar cei care le facem casa si incercam sa fim oaspeti buni.

Pana la sfarsitul anului se vor mai tine doua serate: una despre muzica, despre creatia muzicala si sfintenie, iar alta despre ce inseamna a fi contemporan cu Christos. Asadar, urmatoarea serata va fi pe 25 noiembrie, unde vom fi provocati sa intelegem prezenta muzicii in bisericile noastre impreuna cu George Dimitriu, iar pe 9 decembrie vom fi provocati de catre D. Manastireanu si M. Cruceru sa invatam de la Soren Kierkegaard despre contemporaneitatea cu Christos.

Va invitam sa fiti cu noi!


(recomandam a se vedea “Danut Jemna – ‘Oameni si carti arzand’ 'alte texte'”)

Exercitii de intelegere XXXIII

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Aceste idei le-ati impartasit in occident, in Anglia, in Franta, in America? Pentru ca evanghelicii de acolo nu prea au intre ei ortodocsi. Ei se intalnesc mai degraba cu catolici.



Danut Manastireanu

Da si nu. Vreau sa va spun ca pentru mine studiul in Marea Britanie a fost o ocazie extraordinara. Anglia este un spatiu special, in care domneste pluralismul, in care exista o toleranta religioasa extraordinara si in care dialogul ecumenic nu are doar o structura formala, limitata de ierarhia religioasa. Adesea, in cadrul diverselor intruniri ecumenice, liderii confesionali se intalnesc la o cafea si incearca sa traseze unitatea Bisericii in jurul celui mai mic numitor comun. Ori tocmai acest lucru a impins miscarea ecumenica in criza profunda prin care trece acum. In Anglia insa am intalnit un dialog ecumenic real, in care se face teologie de cel mai inalt grad si in care toate punctele de vedere sunt luate in mod serios in considerare. Avantajul Angliei, din acest punct de vedere, este extraordinar de mare. In Anglia exista cateva personalitati ortodoxe de mare calibru. Avem mai intai pe episcopul Kallistos, un fost anglican convertit la ortodoxie. El este unul dintre primii care au facut cunoscuta ortodoxia in Anglia. Apoi este Andrew Walker, un sociolog care s-a nascut in mediul penticostal, a devenit ateu dupa o vreme, a studiat chiar un an de zile la colegiul la care imi fac eu doctoratul, dupa care s-a convertit si mai apoi a trecut prin anglicanism la ortodoxie. De asemenea, tot in Anglia activeaza actualul Mitropolit rus al Marii Britanii, Antony Bloom, unul dintre cei mai apreciati autori de literatura devotionala in limba engleza. Iar in al patrulea rand, cum zice englezul, last but not least, ba chiar am putea spune ca cel mai important dintre ei este John Zizioulas. Acesta este un teolog grec, acum Mitropolit de Pergam, care preda de peste douazeci de ani in Anglia, si care este una dintre personalitatile ecumenice cele mai cunoscute in spatiul britanic. Atunci cand ma aflu in Anglia, particip cu regularitate la niste seminarii de teologie la King's College. In momentul in care vine acolo Zizioulas sa prezinte o lucrare, sala de seminar este absolut arhiplina. Oamenii se calca in picioare. In concluzie, ceea ce voiam sa va spun este ca prezenta acestor patru oameni, si a altora alaturi de ei, accentul pe doctrina Trinitatii si pe o anume intelegere a doctrinei Bisericii, au facut ca teologia ortodoxa sa aiba un impact asupra dialogului teologic mult mai mare decat procentul pe care il reprezinta ortodocsii in spatiul teologic de acolo. Interesul pentru teologia trinitariana in Anglia este in cea mai mare masura determinat de impactul pe care l-au avut teologii ortodocsi, pe care i-am numit, in dialogul ecumenic britanic. Ori mergand acolo, pe acest val de interes extraordinar, ceea ce noi am putut aduce in acest spatiu ca romani, a fost foarte valoros pentru ei. In acelasi timp, ne-am confruntat cu un intreg spatiu de dezbateri foarte vii si creative, care au hranit in mod substantial studiile noastre. A fost deci o vreme extraordinara pentru asemenea lucruri, si este inca o vreme in care noi putem invata si, cred eu, putem construi ceva de valoare pentru patrimoniul teologic romanesc.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Teofil Stanciu



Raftul de carti

Marin Sorescu - Puntea (Ultimele), Ed. Creuzet, 1997

Volumul cuprinde poeziile scrise in ultima luna de viata a autorului si e dedicat "Tuturor celor care sufera".

Aveam impresia ca il pot recunoaste pe Sorescu dupa ironia specifica, dupa imprevizibilitatea metaforei, dupa perspectiva inedita asupra lucrurilor, dupa inteligenta sintagmei. Ma asteptam sa fiu surprins mereu doar de noutatea exprimarii.

Dar, de data aceasta, m-a surprins si noutatea mesajului. Omul aflat in pragul mortii devine serios, grav. Isi povesteste durerea, isi anticipeaza moartea, isi priveste viata, se roaga.

Se vrea stabil fiindca moartea asta te clatina din temelii... si el nu are temelii. Dar le cauta si le cauta la Dumnezeu spasit de pacatul trufiei. Ba viseaza si la ziua cand, calatorind printre ele, va citi povestea stelelor.

Lectura "Ultimelor" e placuta si dureroasa. Doare framantarea reala care strabate printre cuvinte ca un tipat de paun care si-a vazut cu dezamagire picioarele urate (se spune ca asa se intampla in momentul cand paunul priveste spre picioarele sale, tipa). Placuta e gratia de lebada a dansului ultim, duiosia formala a cantecului premonitoriu.

Volumul e descrierea unui apus frumos. Analiza estetica poate sa nu plaseze aceste versuri intre cele demne de numele lui Sorescu. Orice s-ar spune insa, ultimii pasi de dinainte de "punte" raman impresionanti si ridica intrebari. Si "cine are urechi de auzit sa auda". Ca este ce.


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Romineasca

Raman aici in spatiul nostru... aici unde se afla doina si unde am invatat sa-mi fie dor. Ramin aici in locusorul nostru... aici unde au luptat strabunii nostrii, unde putem vedea un car cu boi sarutind salbatic pamintul, unde exista frumusetea clara si puternica a unor priviri de tarani... Ramin aici in lumea celor ca mine... aici unde m-am indragostit, unde am plins din teama si revolta, unde am gustat intia oara brinza de la stina... unde mi-e inceputul... si finalul.

Vorbesc prostii? Nu... vreau sa ramin in tara lui Grigorescu; daca ma uit la opera sa va fi imposibil sa nu simt mirosul proaspat de fin sau respiratia grea a boilor... imi va fi greu sa nu bag de seama singele celor care au murit pentru tara, singe care curge prin noi...

S-a spus ca, niciodata taranul romin nu a fost pictat cu mai multa dragoste asa cum l-a pictat Grigorescu (1838-1907) si tot spatiul nostru este prins in ochii taranului, caci din adincurile lumii lui ne-am nascut noi. Suna groaznic de patriotic, dar arta sa este asa si nimeni nu ar putea sa conteste: "Atacul de la Smirdan", "Mihai, dupa batalia de la Calugareni", "Fata cu zestre", "Drum greu", "Hanul de la Oratii", "Car cu boi".



Grigorescu s-a nascut intr-o familie de tarani numeroasa si inca de tinar a venit in Bucuresti, unde si-a inceput lucrul ca artist pictind icoane impreuna cu fratele sau Ghita. A realizat picturi religioase la Manastirile Zamfira si Caldarusani. Cea mai importanta lucrare a sa din anii tineretii este pictura interioara a bisericii Manastirii Agapia din Moldova, realizata intre 1858- 1860.

...

"Ma ucide blind dorul meu pentru tine... E o moarte asa cuminte si simpla. Ma ascund citeodata printre amintiri incercind sa-mi amagesc dorul... Se pot amagi dorurile? Si ma prabusec la picioarele lui asteptidu-te sa-mi eliberezi timplele de ginduri... sa-mi atingi miinile..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Marti, 7 noiembrie 2000, a avut loc la Filarmonica din Iasi un recital de chitara sustinut de Francisco Ortiz din Franta. Din nou, chipul artistului m-a lasat placut impresionat, degajand permanent seninatate si buna dispozitie. Un fapt care a surprins in mod placut publicul a fost acela ca la capatul chitarei era un mic tricolor romanesc, pe care artistul l-a primit in prima sa vizita in Romania, de la cativa invatacei - "mes amis de Bacau", cum ii numea in scurta introducere dinaintea recitalului.

Piesele interpretate au fost din creatia compozitorilor Ferdinando Carulli, Gaspar Sanz, Joaquin Malats, Enrique Granados, Isaac Albeniz si doua compozitii proprii.

Ma voi opri acestor ultime doua piese. Prima, Oracion, a fost compusa de Francisco Ortiz dupa un sfarsit de sapatmana petrecut cu un grup de prieteni la o manastire retrasa, iar pe parcursul piesei, dupa cum spunea artistul in prezentarea piesei, se puteau auzi aproape in continuu clopotele manastirii si freamatul naturii inconjuratoare. A doua piesa, Iguazu, evoca cascada cu acest nume, a carei priveliste l-a marcat profund pe compozitor. Cadrul este la inceput larg, cascada este la oarecare distanta, fiind descrisa o poiana insorita din apropiere: zborul fluturilor, clipocitul paraielor, fosnetul micilor vietati prin iarba, cantecul pasarilor. Piesa evolueaza apoi spre descrierea cascadei, sugerata la inceput mai timid, apoi mai intens, pe masura ce cadrul se restrange avand in centru cascada. In acest scop a fost folosit de catre artist, in mod inspirat, procedeul glissando (realizabil pe instrumente cu coarde, preferata insa fiind chitara).

Puterea de sugestie in cazul ambelor piese a fost extraordinara, in mintea auditoriului notele iesite de pe coardele chitarei transformandu-se in imaginile plastice descrise anterior. Artistului i s-au cerut doua bis-uri, iar la ultimul set de aplauze, publicul s-a ridicat in picioare.


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Exista un timp pentru dragoste

Alt cuvant magic, plin de fantasme, sursa de deziluzii, confuzie si suferinta. Nu exista dragoste adevarata fara entuziasm, fara obiectul iubirii, himeric, chiar daca existent doar in propria imaginatie. Iubim de cand ne nastem si ne lasam iubiti inainte de-a ne fi nascut... suntem creati din iubire, inzestrati cu iubire si murim iubiti. E un cuvant ce ne insoteste pe tot parcursul vietii, cu toate ca-l traim in mod diferit. Omului nu-i ramane nimic daca nu cunoaste iubirea. Nu conteaza daca e iubirea fata de o alta fiinta umana, el poate iubi viata, familia, pe Dumnezeu, poate sa invete de la ceilalti sa iubeasca, poate dobandi iubirea celorlalti, poate deveni iubit si asta nu e putin lucru.

Dragostea parcurge o serie de etape pana devine "autentica": putem vorbi de dragostea innascuta, cea pe care o simte cel mic fata de mama inca din etapa intrauterina si care e echivalenta cu senzatia de indragostit pe care o va cunoaste odata cu prima iubire, urmeaza iubirea de cuplu, cea care va da nastere unei familii noi si care va fi impartita odata cu nasterea propriilor copii, este si cea mai importanta si profunda dragoste, cea care-i confera individului echilibru si pace. De aceea orice zdruncinare in aceasta etapa de familie poate distruge totul, si chiar mai mult, se poate transforma in ura. Iubirea neconditionata e cea pe care o simte o mama cand vede zambetul copilului ei: este o iubire reciproca, constructiva si energizanta.

Atasamentul este tot o forma de iubire, manifestata fata de rude, prieteni, colegi, micutele animale de casa, fata de toti cei care ne vor binele. Ne simtim atasati de ei si nu ne raman indiferenti niciodata.

Pasiunea, ca forma a dragostei este cea pe care o citim in carti si o vedem in filme, si pe care, cand ni se intampla noua, nu o recunoastem. Ea este cea care ne face sa reactionam instinctiv si determina derutari pe plan emotional.

In fine, cea care ne va insoti pana la capatul zilelor este iubirea de sine, existenta mereu dar materializata acum prin sotie, copii sau nepoti. Te iubesti pe tine pentru tot ceea ce-ai realizat pana acum si e iubirea cea mai fireasca, e recompensa zilelor tale pe acest pamant.

Exista un timp pentru dragoste, nu-l irosi acum, "el este stofa din care este facuta viata!"


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Saptamanal de cuvinte proaspete, Nr. 78 / 12 Noiembrie 2000, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Eugen Grigoroscuta - Romania vazuta din Iasi
Cristian Lucaci - Nostalgia dupa lacuste si miere.
M. P. - Metamorfoza

Eugen Grigoroscuta



Romania vazuta din Iasi

Se pare ca, in sfarsit, dispar marile diferente intre USA si Romania. Interesant este ca ne ajung ei pe noi, si nu invers, asa cum ar spera toti. Trist spectacol international aceste alegeri din tara-continent. Daca ar fi pe malurile Dambovitei, ar mai fi de acceptat, dar pe cele ale Potomacului?! Nu ar fi drept ca doar in Romania un candidat la presedintie sa fie sustinut (conform listelor de adeziune) de un decedat - evident, cu domiciliul in Ghencea, iar un altul sa fie sustinut de un cetatean de 3 ani (aceasta da, precocitate). Iata ca si dincolo de ocean a fost votat pentru senat un decedat. Au si ei falitii lor - daca aceasta poate fi o consolare pentru noi... Marea bomba insa a fost detonata la “prezidentiale”: acuzatii de frauda, renumarari de voturi - si inca renumarari manuale in tara lui Bill Gates, contestatii in justitie, ca sa nu mai amintesc de “complicatele” buletine de vot reclamate de o parte a electoratului, si probabil tabloul mai are si alte nuante. Poate pentru urmatoarele alegeri va fi nevoie de observatori internationali - evident, primii acreditati vor fi romanii.

Asadar, s-a cam apropiat America de Romania, dar si de Rusia!! Daca Marea Revolutie Socialista din octombrie a avut loc in 7 noiembrie (coincidenta cu ziua alegerilor in America), iata ca rezultatul alegerilor din noiembrie probabil va fi cunoscut in 18 decembrie (cand se vor intalni electorii). Poate, nu e sigur! De ce toate acestea? Greu de spus; poate nu a iesit cine trebuie, poate este un show cu scenariu si regie (de calitate indoielnica, insa), poate... atat poate America anului 2000.

Pe plaiurile noastre, mai nimic nou. Minciuni, promisiuni neonorate, afise multe, multa, multa mizerie. Un singur exemplu pentru final: subit, guvernantii - evident cu primul ministru candidat “independent” solist, constata ca trebuie marite salariile minerilor, trebuie dublate alocatiile copiilor, trebuie marite pensiile, trebuie marit salariul minim pe economie, trebuie gasita o modalitate pentru achitarea cheltuielilor de intretinere restante pentru cetatenii cu venituri foarte mici, trebuie marite salariile prelatilor si conducatorilor de culte etc. Si culmea, pentru toate acestea s-au gasit si bani!? Eu cred ca toata aceasta politica va avea un efect invers fata de cel scontat - voturile vor pleca in alta zona - pentru ca romanul e satul de minciuna si duplicitate.

PS: Ma asteptam ca, cel putin un redactor SSJ, sa fie invitat la seminarul interconfesional de la Iasi, organizat de World Vision. Este posibil sa fi fost doar o omisiune, sau poate cei care ar fi trebuit sa lanseze invitatia nu au considerat SSJ o revista de elita, oricum sub standardul pretentiilor organizatorilor! Dreptul de a face aceasta eventuala evaluare le apartine si trebuie respectat, dar ramane o intrebare: cum pot publica ei intr-o revista pe care am constatat cum o trateaza?

Cristian Lucaci



Nostalgia dupa lacuste si miere

Desi nu scriu la rubrica de cronica cinematografica, cred ca ar fi meritat ca fratii pocaiti sa fi vazut filmul "Full Monty," in traducere libera "Gol pusca!" Ah! De ce?

Fara sa fiu retoric, fapt este ca intotdeauna fenomenul mastii in contextul evanghelic m-a lasat masca. A propos de emisiunea "Cu masca, fara masca!" Sau poate lentilele mele de contact sunt aburite, aburite. Dar, ce s-ar intampla daca am da la o parte putin de coltul baticului la surori sau din barbile elocvente ale fratilor?

Ce-am vedea oare? De' ipocrizie! De-masca! Cred ca suntem in perioada de tranzitie si ducem lipsa de prooroci care sa strige impotriva fariseilor si a fariseitelor. Mi-e dor de un Ioan Baptistul, care sa mai foloseasca la nevoie niste apostrofari zoologice - "pui de naparci" - bineinteles actualizate la poporul roman.

Ce n-as da sa vad cum se mai scutura ciucurii lungi de la vesminte. Unde este Isus care sa mai indrepte de sale cu ciomagul pe cei care fac plecaciuni unor astfel de oameni? Unde este Pavel, care sa mai anatemizeze niste legiuitori contemporani? Unde este un Luther, care sa mai bata cuie in sosonii de panza ai papei?

Oare chiar ni s-a ruginit trambita profetica? Nu mai putem trambita? Fie si fals! Sau ne este frica? E drept ca frica de represiune duce sau reduce la tacere, dar atunci degeaba am dat banii pe biletul la filmul "Gol pusca!" "Caci goi am iesit din pantecele mamelor noastre si goi ne vom intoarce in morminte!" De ce n-am fi goi si intre cele doua momente! Cred ca e timpul sa fim noi insine! Chiar daca uneori mirosim greu de patru zile! Sa spunem altora putem, dar oare goi, adevarati si fara masca putem fi? Sau "putem?!" Yeak...


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Cristian Lucaci – ‘...el a adus piperul’”)

M. P.



Metamorfoza
(prima parte)

Universul Kafkian este unul care pluteste in irational.

Gregor este un suflet singur, condamnat de clipa, refuzat de viitor, iremediabil instrainat de semeni si acceptat de moarte. Traieste drama zbaterii dintre uman si animal, drama ce se consuma aproape in totalitate intr-o camera incuiata, drama cautarii identitatii si demnitatii umane ilogic pierdute.

Gregor este un om care se trezeste intr-o dimineata, dupa o noapte zbuciumata, "metamorfozat" intr-un monstru hidos. Privat de abilitatea de a comunica, condamnat la tacere, membru al unui neonorabil pact cu singuratatea, fortat mereu a se ascunde si a fugi de ochii celor dragi.

Gregor isi rezerva placerea de a se catara pe peretii unei camere goale si mai ales pe tavanul acesteia, pe care lasa urme de lichid lipicios, si de a privi pe fereastra prin care se vede un vesnic cer cenusiu care se uneste intr-un punct cu un pamant la fel de vesnic si de cenusiu.

Gregor traieste cu o luciditate tragica drama de a fi uman intr-un trup animal...

Alina Simion



Un bob de sare

Am cautat urmele talpilor tale in nisipul gandurilor mele si nu le-am gasit. M-am servit de aceasta pentru a-mi arata superioritatea fata de egoismul tau molipsitor si-am descoperit ca sunt bietul om ce vrea doar o simpla umbra a racoroasei tale iubirii. Iti trimisesem candva, la inceput de veac, un sol, un mic porumbel ca simbol al dorintelor mele. Mi-am inchipuit ca il vei primi cum se cuvine, dar in egoismul tau nemarginit el se pierduse. Acum cand intamplarea m-a adus in desertul sentimentelor tale, din solul meu trimis candva n-am mai descoperit decat pene si puf. L-ai devorat, lipsit parca de papile gustative. Incerc sa mi te imaginez, dar esuez pentru ca nu ma pot vedea decat pe mine devorand inconstienta ceva ce inca n-am deslusit.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Tristete - urat nume...
Sfarma-mi inima,
Arunc-o dincolo de neant,
Arde-o inainte sa te poata iubi.
Fericire - singuratic nume...
Cauta-mi inima,
Pune-o aproape de inima ta
Sa poata sa bata din nou:
Si chiar daca bate,
Nu poate trai...

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (IV)

Si daca mi-e dor de voi, ce-as putea rezolva? Iti pot mangaia fata, pruncii, inima? Nu, nicidecum! N-am sa mai pot ridica albia cu rufe curate ca lacrimile tale cele albe in moalele unei stari de provizorie siguranta, ireala in adancul ei nevazut ca tot ceea ce nu vine din cer. Stiu ca nu-ti ajung banii, dar mai stiu ca Domnului Ii pasa ca vine, draga, frigul si n-ai lemne de foc. Iar literele nu tin de cald. Ale mele, vreau sa zic. Poate doar nascandu-se din nou, fiecare, incarcandu-se de o alta energie.

De aceea am pornit a mai desteleni padurea distantei. Am inceput sa mai demolez din cartierele vechi ale eului, sa pot aduce o cale calorica pana la fata, pruncii, inima ta. Draga mea, mare e Domnul! Zi si tu, nu e mai bine asa?

A inceput sa arda soarele. Soare de toamna, piezis, oleaca disperat. Va fi zapuseala. Are un sul de staniol alb, termoizolant, stralucitor. Acum se face deodata aerul cenusiu. Ar putea fi chiar odihnitor daca nu s-ar misca amenintator perfuzorul. Ar putea fi chiar placut. Ar putea...

Se pune staniol alb in ferestre: lumina poate extrage elanul vital.

Calimara trupului meu este mereu mai goala, dupa atatea randuri scrise cu greu. Staniolul alb pare a fi chiar lumina, decolorand inima, decorand camera desertului... De ce, atata bataie de cap? Nimic nu a ajuns asa de departe, incat sa nu mai poata fi regasite nasturele de la pijama, lantisorul de aur, cel pierdut la spalator, identitatea, mantuirea si cerul, adevarul ca sens al vietii, al libertatii, al mortii si invierii, care, desigur... Si mai ales... Si pretutindeni...

Acum, colegul de univers, semenul, omul acesta, acela, celalalt, bantuit de comete bolnave, nu se mai poate desprinde din fatidicul pat, de caruciorul de invalid, de masina salvarii. Durerea, in el, e un cuib de nostalgii, ca un cui ametitor de adevar infipt adanc in toata carnea lui. Nici nu aude. Pentru el, au ramas pe seama altora rotirea lumii, buricul pamantului, casa de acasa cu igrasia ei. Au ramas neterminate ingineriile cibernetice, genetice, poetice, etice.

Pentru el si pentru altii, Doamne, altii, nauciti de ce li s-a putut intampla, de cum s-a putut intampla, «o raceala, domnule, o pustie de raceala, lua-o-ar... O raceala, o zapuseala, o tocmeala... Tocmai mie, de ce tocmai mie, de ce trebuie sa doara asa si sa mor asa, ca lacramatia saracului la Comitetul Central? De ce tocmai mie, care... De ce?» Fiindca va puneti staniolul cel alb in ferestrele inimii. «Dar e prea cald, omule, domnule, ca e soare prea mult!» Vine un gand secetos, secerator: tocmai mie, de ce tocmai mie... ca si cum, da, ca si cum! Imi vine sa fug.

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Marin Cantea: Cronica cinematografica / Lena Grigoroscuta: Prieteni buni, Aretta: Toti iubim - rubrica adolescentei tale

Curier&Posta redactiei:

Samuel Benza (Deva): Salutare! Da, intr-adevar am terminat armata, si sunt bucuros. Ma bucur ca ati continuat lucrul inceput si aud ca mergeti di putere in putere. Nu am mai gasit nici un cont de internet cand am revenit, asa ca va scriu de la prietenul meu Dani. Sper ca voi putea reface toata colectia de SSJ in Austria pentru ca ma voi muta acolo la tatal meu. Sunt curios ce s-a mai scris, ce s-a mai discutat. Armata este un loc unde nu m-as mai intoarce pentru nimic in lume, doar daca Dumnezeu imi va cere. Unde se termina prostia incepe armata (romana). Astept cu drag sa pot relua in Austria corespondenta. Daca aveti vreun mesaj pentru mine trimiteti-l la Dani. Fiti binecuvantati de Domnul.

Nota redactiei: Ne bucuram sa aflam ca ai terminat armata insa ne intristam cand aflam ca trebuie sa pleci din tara. Nu ca ar fi de stat aici, insa strainatatea schimba oameni…

Mihai Damian (Timisoara): Dragi prieteni, apropos de Stefan Luchian… Unde am putea admira acum "Mos Nicolae, cobzarul", "Spalatoreasa", "Un zugrav", "Anemone"... atat pe Internet, dar si originalele? Multumesc.

Nota redactiei: "Wanted" informations…

Epilog: Azi m-am indragostit de Dumnezeu inca o data si L-am gasit taria mea... nu mai e nimeni sa tulbure pacea... nu mai sunt lacrimi. Cuprind in palme bucuria unuei iubiri si multumesc iubirii ca exista.

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: