The Salt Street Journal nr. 79



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.79 / 19 noiembrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teofil Stanciu, Eugen Grigoroscuta, Lena Grigoroscuta, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Cantarea noua, Perspective psihologice, Romania vazuta din Iasi, Prieteni buni, "Metamorfoza", Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Ionutz, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Presedintele Emil Constantinescu si-a prezentat bilantul celor patru ani de activitate, si, printre temele abordate, a subliniat ca problema cea mai grava a Romaniei astazi este nerespectarea legilor. De la simplul cetatean pana la institutii foarte importante legea este incalcata deliberat.

Desprea acelasi subiect, ciudata cantareata folk, Ada Milea este de aceasi parere: "Ce-mbobocita-i Romania! Ce importanti suntem cu toti! Azi nu mai stii care-i politia si care-s hotii."

Presedintele Emil Constantinescu nu se afla totusi in confuzie atunci cand continua: "Ministerul Transporturilor, Politia de Frontiera, Jandarmeria, SRI, vindeau petrol si arme in Iugoslavia in anii 1994 - 1995, incalcand embargoul impus de ONU."

De ce nu se respecta legile in Romania? Primul raspuns, cu efect de scuza este amintirea celor 50 de ani de regim comunist, regim in care s-au erodat foarte puternic simtul etic crestin, al onoarei cavaleresti si al spatiului privat. Nu se respecta legile pentru ca sunt confuze, contradictorii si rapid schimbate. Nu se respecta legile pentru ca justitia e prea putin oarba, politia e comoda, ineficienta si pe picior de reforma. Nu se respecta legile pentru ca vilele se inalta prea semet, combinatele se vand prea ieftin, iar bancile se prabusesc prea des. Nu se respecta legile din lipsa simtului civic, din pricina slabei influente a bisericilor crestine si din neiubire de tara.

Dar Ada Milea spune: "O altfel de tara daca am avea, altfel ne-am bate joc de ea."

Presedintele Emil Constantinescu promite ca, odata intors la catedra si in societatea civila, se va preocupa de formarea unei tinere generatii de politicieni, care sa inlocuiasca, pentru o activitate pozitiva, corecta si eficienta, clasa politica existenta acum.

Aici Ada Milea nu mai este de acord: "Vrei sa fii mare in tara ta? Atunci pleaca din ea cat de departe vei putea!" De ce nu se respecta legile in Romania? Cineva imi raspunde: "Din placere." Iar Ada Milea conchide: "Dormi in pace, mai natiune, ca prezentul nu se pune, nani..."


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

om bun deschide-ne poarta...



Prima stire

- Intr-un clip electoral al candidatului la presedintie Mugur Isarescu apare cu un scurt mesaj Mitropolitul Moldovei, Daniel. In mesaj se face o "marturie de apreciere" la adresa actualului premier. Acest clip a nemultumit puternic PDSR-ul, partid care are cei mai multi simpatizanti in judetele Moldovei. PDSR-ul si Ion Iliescu sunt clasati pe primul loc in toate sondajele de opinie. Mugur Isarescu este clasat, variabil, pe locul doi. Duminica viitoare este stabilita data alegerilor generale in Romania.
- Pastorul Pavel Sandu a cerut ragaz inca o saptamana pentru intocmirea materialului promis, in aceasta perioada fiind extrem de ocupat.

Exercitii de intelegere XXXIV

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

Noi, evanghelicii, avem o mare problema in tara aceasta. Nu doar din pricina acestei discutii stupide despre biserica ortodoxa ca biserica nationala, ca si cand Biserica baptista sau cea catolica, ar fi anti-nationala sau non-nationala si asa mai departe, ci si din pricina intolerantei despre care vorbeam mai inainte. Si din vina noastra, de foarte multe ori evanghelicii sunt perceputi ca un soi de excrescenta neasimilata acestui neam. Eu consider ca desi aceasta acuzatie este adesea nedreapta si exagerata, exista totusi un simbure de adevar in ea. De multe ori teologia pe care o promovam este una importata, mai ales din spatiul anglo-saxon, liturghia noastra este esentialmente de sorginte germana, ca si multe dintre cantarile noastre religioase mai vechi. Eu cred ca evanghelicii romani ar trebui sa faca efortul contextualizarii, in primul rand, pentru binele lor, si apoi pentru binele acestei tari.



Dorin Popa

Dar ce se intimpla aici, domnule, va faceti "mea culpa"?

Danut Manastireanu: De ce n-as face-o? Mi se pare ca exact asta este responsabilitatea mea. Nu este treaba mea sa critic spatiul ortodox, ci sa analizez ce se intampla in propria mea curte.

Dorin Popa: Sunt curios daca un teolog ortodox nu ar incepe prin a critica celelalte culte.

Danut Manastireanu: Asta este problema lui. Eu am prieteni ortodocsi care fac critica propriului spatiu eclesial, cu asiduitate dar si cu dragoste, si care nu se bucura in mod rautacios atunci cand eu critic biserica mea. Dar asta este o alta discutie. Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este insa mult mai important, si nu vreau sa plec de aici fara a-l rosti. Eu cred cu tarie ca noi, evanghelicii, avem de adus o contributie extrem de valoroasa in acest spatiu cultural si religios in care traim. Tara aceasta este bolnava cronic in fibra ei etica. Nu numai cei cincizeci de ani de comunism prin care am trecut, ci si bizantinismul de care suferim structural, au subminat fibra etica a acestui popor. Daca eventual am avut-o vreodata. Eu cred insa cu tarie ca teologia evanghelica este singura care poate crea o dezbatere semnificativa cu privire la restructurarea spatiului etic romanesc. Desigur, o sa-mi spuneti ca vadesc o inclinare necritica fata de ideile lui Max Weber, care au fost destul de criticate la noi in ultimii ani. Dupa opinia mea insa, chiar contra-argumentele care se aduc la ideile lui - de exemplu faptul ca spatiul japonez da aceleasi rezultate ca si spatiile economice protestante - nu sunt de fapt decat noi argumente in favoarea tezei lui Weber, curatata poate de cateva elemente de natura circumstantial religioasa.

Dorin Popa: Weber era un religios practicant?

Danut Manastireanu: Era un teolog la granita intre protestantismul conservator si cel liberal.

Dorin Popa: El a fost cel care a exaltat virtutile protestantismului in liberalism si in capitalism.

Danut Manastireanu: Desigur, afirmand in esenta ca numai pe virtutile etice protestante se poate construi un capitalism de succes. Ori daca ne uitam in spatiul japonez sau in cel asiatic in general...

Dorin Popa: ...care are multi prozeliti...

Danut Manastireanu: ...si eu cred ca pe buna dreptate...

Dorin Popa: Da, da.

Danut Manastireanu: ...as vrea sa vad cum vom putea construi capitalismul in Romania, cand toata lumea fura si toata lumea minte. Toata lumea, vorbind in sens generic. Este insa clar ca adevarul nu este o valoare pretuita in aceasta tara. Respectul pentru proprietatea celuilalt este aproape un nonsens. Auzim in jurul nostru: "daca toata lumea fura, eu sa nu fur?". Pe vremuri se spunea ca in realitate noi nu puteam fura de la CAP, fiindca ceea ce „luam" era de fapt al nostru.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Teofil Stanciu



Raftul de carti

C.S.Lewis - Scrisorile lui Zgandarila

Nu-mi propun sa comentez cartea. De altfel, mi se pare aproape imposibil. Bogatia continutului o face sa fie una dintre cele la care te reintorci mereu si mereu imbogatit de experienta acumulata si percepand noi sensuri.

As vrea, pornind de la titlu, sa raspund la intrebarea: de ce scrisori? Adica de ce a preferat profesorul de literatura medievala sa spuna toate lucrurile pe care le avea in minte sub forma unor "Scrisori ale unui drac batran catre un drac tanar". Nu cred ca exista un singur raspuns posibil, dar eu numai unul voi incerca.

Daca ar fi trait in alta perioada, cred ca sfaturile lui C.S. Lewis ar fi aparut intr-o forma asemanatoare Imitatiunii lui Cristos sau altor carti de indrumare duhovniceasca. Cunoscand insa capriciile creierelor secolului 20, in care sfatul e persiflat si repede uitat (poate ca pe buna dreptate), autorul prefera sa vina cu un punct de vedere inedit. Adicatelea el ar fi dat peste aceasta corespondenta si vrea sa o faca publica. Spre binele nostru al tuturor.

Failibilitatea umana, normala, a autorului e pusa pe seama faptului ca Diavolul e mincinos si deci nu trebuie luat totul de bun. Una peste alta, chiar de la titlu, cartea e o provocare pentru minte si suflet. Dupa ce o citesti devii mai constient de pericolele care te pandesc nu numai din afara, dar si din tine insuti. Si cand stii mai mult, ti se cere mai mult.


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta Romaneasca

Cred ca, romanul, prin definitie este un sensibil... poate gresesc nestiind ce afirmatie fac, dar poate... Acum nu spun ca toti romanii sunt sensibili caci trebuie sa recunosc ca sunt destui “restrinsi la inima”, dar cred ca avem radacini mult adincite intr-un frumos sensibilizator care ar trebui sa ne ne dea aripi... Stiu, vazindu-i opera, ca Nicolae Grigorescu ne-a rugat prin culoare sa fim sensibili. Am spus ca merg inainte in a vorbi despre el si vreau sa-mi tin promisiunea: Grigorescu a lucrat in Franta la Barbizon, unde exista aici o adevarata scoala si a avut ocazia sa vada lucrarile unor atisti importanti ai momentului, care poate l-au influentat. Invata sa picteze in aer liber, lucru nou in acea perioada: “Intrarea in padure”, “Peisaj cu stinci”. In 1870 expune pentru intiia oara 26 de lucrari la Expozitia pictorilor in viata; trei ani mai tirziu va expune din nou un numar mare de lucrari: 146 la Expozitia Societatii Amicilor Bellelor - arte (aici are parte de un mare succes).

...

“Un rind dintr-un gind. Mi s-a facut un semn pe inima, si de atunci tot il port cu mine mereu. Mi-e un fel de gindire neincetata la tine, tu, cel care esti creatorul unui semn pe inima mea. Mi-e putin teama de tine si totusi cred ca pot trai fara tine...”


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Cantarea noua

"Cantarea noua" este titlul cursului tinut de Harold Dean Miller (Pennsylvania), sambata 18 noiembrie 2000, la Biserica Crestina dupa Evanghelie nr.1 din Iasi. Principalele puncte atinse au fost: Frica de Dumnezeu si muzica cazuta, Este muzica o chestiune morala?, Muzica crestina noua este o veste buna?, Caracteristicile cantarii noi. Voi spicui cateva dintre ideile expuse, desi tot cursul a fost captivant si cele 8 ore cat a durat s-au scurs prea repede.

Dupa cum este stiut, omul are in structura sa de persoana trei componente: duhul, sufletul si trupul. Muzica sa adreseaza fiecareia dintre aceste componente, astfel: melodia se adreseaza duhului, armonia - sufletului si ritmul - trupului. Ordinea fireasca ar fi: melodie, armonie, ritm. Cand aceasta ordine se inverseaza, apare dezechilibrul, iar in loc sa fie slavit Dumnezeu, fie este adorat interpretul, fie se uita obiectul laudei, oamenii doar simtindu-se bine.

Multe biserici incearca astazi sa construiasca poduri spre lume prin muzica contemporana si prin artistii ei, straduindu-se sa astupe prapastia existenta. Podul are scopul de a atrage oamenii lumesti la Cristos. Din nefericire, traficul pe acest pod se misca greu. Mult mai tragic, se pare ca mai degraba traficul grabeste catre cealalta directie, din biserica spre lume, pe masura ce tinerii crestini se obisnuiesc cu muzica acestor vremuri.

Dr. Talmadge Spence, un predicator penticostal spunea bisericii sale: "Daca nu ne vom intoarce de la muzica moderna la Dumnezeu, noi, penticostalii, va trebui sa ne luptam cu o putere demonica care va domina cantarea noastra. Pana nu vom desparti muzica noastra de cea a lumii, noi insine vom deveni lumesti. Adevarata trezire va fi dovedita in muzica noastra."


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Exista un timp pentru familie

Se spune ca o societate este caracterizata in general prin maniera in care familiile de la baza ei traiesc: pentru ca aceasta societate sa fie prospera si in continua accensiune, trebuie sa existe un sentiment solid al familiei, o constientizare a valorii acesteia si a educatiei in general, pentru ca aceste doua cuvinte, “familie” si “educatie” sunt inseparabile. Sunt lucruri ideale, societatea actuala ne infatiseaza o imagine care anuleaza cu totul aceasta fraza dar poate exista totusi o speranta...

Traim vremuri poate mult prea moderne care sunt foarte contadictorii: e foarte greu sa se poata intemeia o familie in conditii economice defavorabile, tinerii prefera sa-si construiasca o cariera si de familie sa se ocupe mai tarziu, altii fug din start de aceasta idee si prefera o viata dezorganizata, dar in acelasi timp, tocmai pentru ca vremurile par atat de grele si murdare, omul cauta un refugiu in familie, fie in propria sa familie, fie isi construieste una drept “scut” impotriva tuturor problemelor sale.

Un alt argument de care se agata cei care nu doresc sa-si intemeieze o familie este numarul foarte mare de divorturi sau starea de dificultate materiala pe care o traiesc unele familii, tot mai dese parca. Numarul de copii abandonati ii fac sa se intrebe si mai mult daca ei nu vor ajunge oare sa-si abandoneze proprii copii. Sunt fenomene reale si caracteristice societatii noastre actuale dar asta nu inseamna ca familii reale si bine intemeiate nu mai exista, e doar o situatie de criza greu de “dezamorsat”.

Orice decizie de-a intemeia o familie incepe din momentul in care este formulata prima fraza de cerere in casatorie si de obicei cei doi implicati se gandesc pentru moment doar la ei. Copiii vor fi programati mult mai tarziu si ei vor da de fapt “esenta unica” a familiei pentru ca de cand e lumea si pamantul orice familie se intemeiaza in scopul procreirii si asigurarii de urmasi. Daca vremurile s-au schimbat si tot mai multi cred ca e o adevarata crima sa aduci pe lume un copil, nu poate fi decat o mare pacaleala pentru ca de fapt ei pierd tot ceea ce parintii lor au simtit cand i-au crescut si poate n-a fost tocmai usor, dar sunt ceea ce sunt...

Sunt vremuri grele, dar exista totusi timp pentru familie!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Saptamanal de cuvinte proaspete, Nr. 79 / 19 noiembrie 2000, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Eugen Grigoroscuta - Romania vazuta din Iasi
Lena Grigoroscuta - Prieteni buni.
M. P. - Metamorfoza

Eugen Grigoroscuta



Romania vazuta din Iasi

Cu ani in urma, cu mare publicitate, un tip - se autointitula “cult” - a mers intr-un sat pentru a lumina mintile oamenilor. La finalul discursului, ii spune un taran: “Crdeam ca esti cult, dar esti incult!” Dupa o saptamana, se repeta scenariul, dar cu o mica schimbare in “titulatura”: “Credeam ca esti «telectual»; mai baiete, eu pricep ca esti intelectual !” Cu doar doua saptamani inainte de alegerile din 2000, vreo suta de “telectuali” elaboreaza un apel - de fapt o strategie care a murit inainte de a se naste efectiv, respinsa in primul rand de cei care trebuia sa beneficieze de respectivul apel. Mai aveti vreo idee (pentru ca timp ar mai fi: vreo 5 zile pana la alegeri)? Sub aceeasi emblema a alegerilor a trecut si motiunea simpla - FPS! A trecut simplu - nu a fost un vot contra privatizarii, ci, asa cum spunea un reprezentant de seama al PNL, unul contra lui Radu Sarbu. Or fi aflat si parlamentarii ceea ce stie de mult tot romanul.

Doua demiteri demne de luat in seama - in cadrul Politiei Romane si in Ministerul Finantelor - mai precis la Directia Generala a Vamilor. Motivele - probabil nu mai erau permanent in pozitie de “drepti” - ii privesc pe cei implicati, dar dupa ce omul detine aceeasi functie ani de zile, deodata sa fie demis pentru ca nu are studiile corespunzatoare suna a razbunare (cine o practica, se stie). Nici nu se uscase cerneala pe faxul care anunta demiterea domnului Nini Sapunaru (licenta romaneasca - demiterea prin fax), ca respectiva demisie a si fost anulata printr-o hotarare judecatoreasca.

Un jandarm asasinat, trei jandarmi dezertori cu arma si munitie asupra lor, poate ar trebui sa dea de gandit cuiva!

Cum scriam saptamana trecuta, America se apropie de Romania (organizare, principii, corectitudine electorala). Si circul inceput pe 7 noiembrie - cine i-a pus sa organizeze alegeri tocmai atunci - nu s-a incheiat inca. La 13 zile, inca nu se stie numele noului locatar al Casei Albe. La noi, spectacolul asteapta ridicarea cortinei in 26 noiembrie. Cand se va termina, cine stie? Daca va fi si un bis (eventual pe 10 decembrie) greu de spus. Toti injura, toti acuza. CDR are un cosmar - 10%. Dupa cum i-au tratat pe domnii Pruteanu si Ticu Dumitrescu, doar doua exemple dintr-o multitudine, nici nu se puteau astepta la altceva.

Personal, am preferat mereu oameni modesti, chiar daca nu sunt in top. Intre un anonim cinstit si un VIP corupt, il prefer pe primul. Asa ca… printe, ai un vot!

Lena Grigoroscuta



Prieteni buni

Cea mai placuta zi a saptamanii este pentru mine duminica, si aceasta in ciuda faptului ca imi petrec toate duminicile intr-un mod asemanator.

Timpul scurt pe care il am la dispozitie intre cele doua servicii divine (de dimineata si de dupa-amiaza) imi place sa il folosesc in mod util: cu prietenii mei cei mai buni sau cu familia; si, sincer, nu stiu cum mi-as imparti timpul daca n-ar fi vorba de o singura intalnire.

Astfel, dupa masa de pranz, desi nu suna nimeni la usa si nici nu plec de acasa, sunt invitata la o cafea "acasa" la prietenul meu cel mai bun, impreuna cu alti doi amici.

In camera fratelui meu, totul pare diferit duminica; locul meu, mai ales, pare mai primitor ca niciodata, iar atmosfera este mai placuta ca niciodata. Totul incepe cu afirmatia: "Ce cafea buna ai facut, Daniel!", dupa care lucrurile decurg de la sine. Fiecare are dreptul sa spuna orice, sa planga, sa rada, sa glumeasca, atat timp cat nu intrerupe pe altcineva. In aceste cateva ore, parintii (ceilalti doi prieteni) par a fi fratii nostri mai mari: amintiri din tineretea lor, secrete ciudate abia acum dezvaluite, probleme mai usoare sau mai grele, intamplari spuse si ras-spuse, aprecieri, mustrari si sfaturi, dezamagiri si bucurii, se succed parca intr-un mod firesc intre patru pereti pe un fond muzical linistit, pe placul tuturor. Regina dupa-amiezii este sinceritatea, acea sinceritate care duce la o lacrima, de asemenea nestapanita, stearsa insa tot aici. Nimeni nu paraseste camera altfel decat bine dispus, dar avand impresia ca timpul a trecut prea repede.

Desi o veche zicala spune: "Prietenii ti-i faci, rudele ti le da Domnul!", sentimentul pe care eu il incerc in fiecare duminica dupa-amiaza este acela de multumire adresata Celui ce mi-a daruit aceasta familie, intr-o lume in care cei mai multi tineri si-ar dori ca cei din familie sa le fie macar prieteni, daca nu cei mai buni, sau ca cei pe care ei ii considera cei mai buni prieteni sa fie familia lor. Extraordinar lucru este sa poti sa fii un prieten in si pentru familia ta!


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

M. P.



Metamorfoza
(ultima parte)

Universul Kafkian este unul care pluteste in irational.

Gregor traieste cu o luciditate tragica starea de a fi uman intr-un trup animal, starea de a fi iubit si urat in acelasi timp, de a fi acceptat iar, mai tarziu, tolerat in si de propria familie.

Gregor, iubindu-si familia si urandu-si trupul, renunta la a mai hrani hidosul invelis care-i inlocuieste trupul uman - fapt ce constituie un protest impotriva destinului, intrucat prin renuntarea voluntara la a mai manca intelegem o amara, singuratica si trista sinucidere.

Existenta celor dragi ai sai este un plans comun in care lacrimile lor nu comunica decat un indemn reciproc la tacere...

Gregor un tanar. Gregor un monstru. Gregor e sensibil, iubeste muzica si e monstru.

Povestea se incheie optimist...

Alina Simion



Un bob de sare

Tot ce arunci tu, tot gunoiul vietii tale, eu il strang cu migala. Sunt atenta la orice farama din ce e al tau n-as vrea sa se piarda ceea ce mi-e atat de familiar! De la un timp am devenit magazionerul, colectionerul deseurilor tale, fara ca tu sa-ti dai seama. Nopti la rand incerc sa-mi imaginez modalitatea prin care, avand nevoie de-o ramasita a trecutului tau, o poti gasi la mine. Si mai mult decat atat, pentru tine pot tine magazia deschisa non-stop. Cred ca mi-as gasi rostul in viata, daca, macar o data, o singura data, ai apela la mine. Dar cum sa ma contactezi cand tu nici macar nu stii de mine? Cum sa vrei sa cauti ceva pierdut, cand inca nu constientizezi ceea ce ai pierdut? Sunt sigura ca intr-o zi, poate din intamplare, vei ajunge la magazia mea. Atunci pret de o clipa voi avea liber. Stiu ca ti-am promis ca voi tine deschis non-stop pentru tine, dar atunci imi voi uita si eu, macar o data, promisiunea. Si cine stie, poate o vei gasi tu...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Printre pasii ce trec,
Printre pasii ce vin,
Trec zilele toamnei...
Printre frunzele cazute
Trec zilele frumoase...
La fiecare pas incepe o noua zi,
Si fiecare zi aduce cu ea
Inceputul iernii.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (V)

De ce asa, o stie El! Incep sa fredonez. «Caci zilele iute trec.» Pic, pic, pic, ma acompaniaza robinetul. Nu ma deranjeaza. Dar ar trebui reparat. Ar trebui sa-i explic altfel, trebuie sa priceapa. «Caci intelepciunea lumii este nebunie inaintea lui Dumnezeu...» «Ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Sau Fiu...» Nu stia, acum a auzit. Rade ca de o gluma buna, asa bolnav cum e. Apoi cade pe ganduri. Trebuie sa-i explic altfel.

A nu sti cum se poate sa fii mai bun, chiar daca osul din supa trebuie frant pana se spulbera, chiar daca te murdaresti pe camasa...Asta nu e evlavie, a nu sti... O priveliste ce poate fi vazuta cu ochiul montat in argint, la gatul unei lebede ce va pleca foarte curand intr-o lume mai calda: bunatatea.

Poti sti cum e. Poti afla cum ar fi sa fii mai bun, mai indragostit de fratele, de semenul, de dusmanul, de dusmanul dusmanului tau. Chiar daca unii au iubirea masurata cu hartia de o suta de mii si moneda evlaviei neconvertibila, chiar daca prin sira spinarii le trece un eucalipt, iar prin burta, baobabul.

Anatomia indragostirii mai poate suferi toaletari, operatii estetice, modificari. Anatomia indragostirii se poate invata. Ce-ar fi sa mangai pudelul vecinului pana cand stapanul lui va incepe deodata sa maraie vesel...? Sau, poate, sa latre...?

Iese. O fi satul de vorbaria mea. Sa ma duc dupa el? Macar sa-l ajut, merge greu, mai ales ca merge in sine insusi. Iese in holul propriei constiinte, iar frica de a inainta este prea mare. Mi se face frig, cand ma gandesc. Eu am aflat cu ani in urma. Stiu cum e acolo, cand nu e Dumnezeu. Dar numai pe acolo se poate ajunge la El. Numai pe acolo kilometrii sangelui invata euharistia.

Toate murmurele din holul acesta sordid, cu un cantar vechi busoland intr-un colt si un ceasornic cu tic-tac inversat, plin de praf, au devenit etalonul pentru lungimea, latimea, adancimea si inaltimea a ceea ce nu mai trebuie niciodata sa fiu. In holul misunat de murmure, secundarele razelor stoarse prin ferestre aproape opace calca incet, printre resturi de pacienti plimbareti si colocazii intamplatoare. Peste toate aluneca miros rece, de umbra. Cineva a mancat o omleta de sentimente, altcineva isi incinereaza in public pudoarea, cineva a alunecat pe altcineva si i-a cazut inima, tronc!, infarctul , «grijile, domnule, stresul, dorul, frica, nimica...» Ce de murmure, Doamne, in holul cu cantarul...Si cum mai picura, cojindu-se de pe suflete, varul...!

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)

Ionut Apostu



Dezamagire...

Sunt dezamagit de ceea ce vad in jurul meu… Dar sunt atat de multe lucruri de care sunt dezamagit incat imi vine foarte greu sa exprim o opinie cat de cat obiectiva.

Probabil cea mai mare dezamagire e ca nu stim sa fim prieteni. Sau mai bine spus nu suntem in stare sa ramanem prieteni. Este ata de usor in a face un prieten si asa de greu in a-l pastra.

Nu sim decat sa avem pretentii, nu stim decat sa tradam prietenia, sa ne folosim de prieteni pentru a ne scoate din “incurcaturi”. O generatie in care a fi prieten inseamna ati bate joc cat mai rafinat de celalalt, a rade de el ori de cate ori este ocazia. Prea putini mai stiu sa fie alaturi de prietenul sau. Desigur, a avea un prieten inseamna sa sacrifici din timpul tau din banii tai pentru a- suna din cand in cand… Ori nu e mai convenabil sa astepti duminica?

Oare cand vom pricepe ca a fi un prieten inseamna mai degraba a sti sa fii prieten, sa asculti, sa te imprietenesti cu celalalt. Este asa o criza de sinceritate si comunicare tocmai din cauza faptului ca nu stii in cine sa ai incredere. Daca nu intr-un bun prieten atunci in cine sa te increzi?

Poate ar fi mai simplu sa nu avem prietteni, insa viata ar fi mai simpla, mai banala, nici nu am simti ca traim…

Simt cum trece timpul, oamenii se schimba, se schimba si caracterul fiecaruia, in bine sau in rau, trebuie sa acceptam. Ceea ce ma intristeaza este ca am devenit altul, trebuie sa ma identific pentru a putea scrie din nou ceea ce sunt… Imi pare rau ca deciziile trebuie sa le iau eu, insa poate e mai bine asa…

Prietenii adevarati nu ii poti uita; mai greu este sa uiti prietenii ce i-ai avut si te-au tradat… Sau poate e vremea sa uitam ca am avut candva prieteni si sa ne pastram alti prieteni???



Din numerele viitoare: Marin Cantea / Cronica cinematografica

Curier&Posta redactiei:

Steven V. Bonica (USA): Doresc sa aflu si eu ceva mai mult despre Colegiul Wurmbrand. Este numit dupa Richard Wurmbrand? Daca da, doresc mai multe detalii si coordonate. Richard Wurmbrand a fost coleg de puscarie cu Rev. Ioan Chisu (bunicul sotiei mele) din Cluj-Napoca in anii 50. In consemnarea "Nostalgia dupa lacuste si miere " semnata de Cristian Lucaci, am observat: (Profesor de religie la Colegiul Wurmbrand). Va rog sa ma ajutati daca puteti. Thank you, & God Bless You! You are doing a great job!

Cristian Lucaci: D-le Bonica! Ma bucur ca sunteti interesat de scoala noastra. Este o scoala de cultura generala, bazata pe principii crestine, care crede in educatia prin valori. Da, scoala poarta numele lui Richard Wurbrand. Nu predau de la inceputurile lui -de fapt sunt boboc intru ale predarii, este primul meu an - asa ca daca veti avea rabdare pana saptamana viitoare, veti primi un plus detalii si coordonate privind istoria acestei scoli. Cu respect, Cristian Lucaci!

Teo (Oradea): Te salut, Cristi! Sunt dintre evanghelicii care au vazut filmul "Gol pusca". Si sunt dintre cei care incearca sa caute ce se afla sub masti (nici nu trebuie sa cauti prea mult uneori pentru a fi dezamagit de realitate). Ma gandeam insa la solutia pe care o sugereeaza titlul articolului tau. Lacustele si mierea ma fac sa ma gandesc la pustiu, la caldura de ziua si frigul de noaptea, la haina aspra din par de camila, in ultima instanta la sacrificiu. Asta am inteles eu din ce ai incercat sa spui tu. Stim prea bine insa ca perspectiva asta nu are prea multi adepti. De ce? Citind articolul tau m-am gandit ca s-au reinvetat fariseii (daca or fi disparut vreodata). Ma intereseaza solutiile pe care le propui tu si, desigur, si analizele chiar daca au un ton vehement pe alocuri. Astept continuarea! Spor la munca de profesor!

Cristi Lucaci: Dea Domnu' multa lumina poporului sau! Te salut si eu, Teofile! Hmm! Solutii!? Incep prin a te cita, "ma gandeam insa la solutia pe care o sugereaza titlul articolului tau," deci intr-un fel ai gasit deja ceea ce cautai. Cert este ca nici daca m-as agita ca un Pepsi nu as putea sa dau solutia, (THE solution), mai degraba ar iesi doar spume. Aceasta si fiindca nu consider omul o formula matematica, darmite r o ipoteza. Putem urma exemplul lui Ioan care ii indemna pe farisei la fapte vrednice de pocainta. Sau putem face ca si Hristos, anume, sa ne vaitam pentru ei, "Vai de voi!", sa-i criticam de sa-i usture pielea si sa-i avertizam pe ceilalti cu privire la ei. Isus spune in Matei 23:34-35 ca le va trimite prooroci, intelepti si carturari, dar ei ii vor omori. Rezulta: solutia nu este la noi, ci la Dumnezeu care trimite proorocii. Asa ca, daca nu ii avem este fie din cauza ca nu este nevoie de ei, fapt de care ma indoiesc, fie cei care au fost chemati la aceasta slujba au inghitit galusca si nu pot vorbi cu gura plina. Intrebare: suntem noi dispusi sa riscam deschiderea gurii astazi, chiar cu pretul "mortii"? Cine are curajul, sa spuna "A"! Gura mare!
P.S. S-ar putea ca mierea sa fie pe terminate. Atentie la lacuste! Care crezi ca a fost atitudinea lui Pavel fata de tagma con-fratilor sai si solutia lui? (Filipeni 3:5)
Cu gura aproape plina, Cristian Lucaci!

Daniel Bud: Domnilor, a aparut in numarul 78 o stire legata de modificarea grilei de salarizare pentru sefii de culte, etc. Se aplica asta si la cultele protestante? Ma intereseaza de fapt urmatorul lucu: sunt liderii protestanti din Romania platiti de la bugetul de stat? O alta chestiune: salarul amintit in stire e lunar? brut sau net? Poate nu aveti la indemina aceste informatii, dar daca stiti unde le-as putea afla as fi tare recunoascator.
Multumesc, Daniel Bud

Nota redactiei: Hotararea de Guvern se refera la conducatorii tuturor cultelor recunoscute oficial de stat, asadar si cele protestante. Salariul este lunar, nu stim daca este net sa brut. Cu siguranta ca hotararea de Guvern a fost publicata in Monitorul Oficial, dar pentru ca am aflat stirea de la BBC, iata adresa lor web: www.BBC.ro

Epilog: Ma ascund citeodata printre amintiri incercind sa-mi amagesc dorul...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: