The Salt Street Journal nr. 81



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr. 81 / 3 decembrie 2000, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Pavel Sandu, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Danut Jemna, Teofil Stanciu, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, In Valea Mare..., Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Perspective psihologice, Romania vazuta din Iasi, Rezultatul alegerilor, Generatia mea, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Pe cine promoveaza SSJ?, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Un raspuns jurnalistilor occidentali care deplang in cor rezultatele alegerilor din Romania.

"Domnule Occident", tinerii din Romania l-au votat pe Vadim Tudor. Acesti tineri nu au mai mult de 22 de ani si nu le pasa de ce scrii acum prin ziare despre nationalism si extremism.

Au trait primii 11 ani in timpul comunismului, si nu aveau cum sa discearna asupra acestui sistem politic, au trecut inca 11 ani si nu au mai avut rabdare sa priceapa ce e democratia. Au simtit si au vazut ca e ceva legat de coruptie, haos si mizerie. Asa ca si-au dorit o mica dictatura. Au decis ca numai asa pot sa inceapa de undeva...

L-au votat masiv pe C.V. Tudor, uite asa, pentru ca au sentimentul ca "dumneata, domnule Occident", ceri fara sa oferi, critici fara sa dai solutii, impui fara sa asculti, te superi fara a avea rabdare, trantesti prea repede usile.

Da, "domnule Occident", l-au votat fara sa le pese ca a fost comunist si poet de curte. Iti place, nu iti place, pentru ei comunismul nu inseamna nimic. Dar nici democratia. L-au votat, cu o stranie veselie, fara sa le pese ca Vadim are stranse legaturi cu fosta Securitate. "Institutia" aceasta nu le-a facut, concret, nici un rau.

Iti scriu, "domnule Occident", pentru ca Romania nu mai are o clasa politica credibila, iar oamenii merg cu fruntea plecata pe strada. In Romania, astazi, se vorbeste in soapta si cu teama, toata lumea este neplacut surprinsa de parca extraterestrii ar fi votat, si nu cetatenii acestei tari.

Iti scriu si iti reamintesc ca esti un model ce nu te lasi atins, un personaj care nu te implici, care sovai si acorzi lectii despre libertate purtand manusi chirurgicale.

Acum nu mai ai cum sa ignori tinerii din Romania! Te vei teme de ei... au un lider antisemit, antimaghiar, rasist, ultra-nationalist, vulgar, dur, neeuropean, nedemocrat, imprevizibil si zgomotos.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

care nu se risipeste ca topita gheata



Prima stire

- Urmatoarea stire Mediafax a aparut vineri 1 decembrie in majoritatea ziarelor din Romania: "C.V. Tudor - fiu al unui pastor baptist. Candidatul PRM la Presedintie, C.V. Tudor, i-a adresat, miercuri, o scrisoare candidatului republican la Casa Alba, George W. Bush, in care afirma ca, in calitate de bun crestin si fiu al unui pastor baptist trecut in randul celor drepti, s-a rugat atat pentru victoria acestuia in alegeri, cat si pentru propria victorie." Stirea continua cu informatia ca fiica surorii lui Vadim Tudor este casatorita cu un predicator american. Apoi printr-o lipsa de consecventa cu privire la "mostenirea baptista" cand afirma ca: "Aparteneta lui Vadim Tudor si a familiei la cultul crestin dupa Evanghelie a fost tinuta secreta". Cu siguranta ca asocierea cultului baptist cu C.V. Tudor nu e tocmai fericita, si, in plus, ofera un motiv de bascalie si iritare.
- Comunicat de presa
Luand in considerare referirile repetate din presa la asa-zisa apartenenta religioasa baptista a unuia dintre candidatii ramasi in cursa prezidentiala, Cultul Crestin Baptist din Romania precizeaza urmatoarele:
° nici unul dintre candidatii la presedintie nu este si nu a fost membru al Cultului Crestin Baptist din Romania;
° desi, conform Constitutiei Romaniei, credem ca apartenenta religioasa nu trebuie sa impiedice accesul unei personae la functii publice in stat, credem, de asemenea, ca apartenenta religioasa nu trebuie folosita pentru a spori sau a diminua capitatul electoral al unei persoane care candideaza pentru astfel de functii;
° in calitate de cetateni ai acestei tari, credinciosii baptisti sustin orice demers democratic, moral si benefic poporului nostru si se roaga ca Dumnezeu sa binecuvanteze Romania. Biroul de presa al Cultului Crestin Baptist din Romania
1 decembrie 2000

Sandu Pavel

In Valea Mare...
(ultima parte)

Pentru data de 29 octombrie am pregatit o evanghelizare in Casa de Cultura din Costuleni, la care am invitat un pastor impreuna cu un cor de 40 de tineri din Chisinau.

Desi initial, atat directorul Casei de Cultura, cat si primarul au fost de acord, la interventia preotului, ei au retras aprobarea. Fratele misionar a fost in audienta la prefectul judetului, care a dat permisiunea scrisa ca evanghelizarea sa aiba loc in curtea Casei de Cultura. Ne-am asteptat la impotrivire si probleme, deoarece chiar in timp ce impartea invitatii, fratele misionar a fost huiduit, lovit cu pietre si i-au fost aduse injurii grave. Am cerut protectia politistilor, care, desi au promis ca vor fi acolo, nu au venit.

Coristii au venit in patru microbuze, au intrat in curtea Casei de Cultura si au inceput sa cante. Era destul de multa lume din sat dornica sa asculte, iar noi speram ca totul sa fie bine. Corul nu terminase inca prima cantare, cand au inceput sa traga clopotele la biserica ortodoxa. In acelasi timp a venit preotul, pozand in aparator al credintei neamului si strigand ca ei sunt crestini de peste 2000 de ani. Surprinzator nivelul cunostintelor de "Istoria Crestinismului"...

Sustinatori ai preotului si aparatori ai credintei s-au dovedit a fi cativa cetateni izolati din comuna, in majoritate femei in varsta, care trecusera ceva mai inainte pe la butoaiele cu vin "sfintit" ale parohiei, pentru a-si face curaj. Copiii erau urcati in copaci si trageau cu prastiile cu pietre, huiduiau si tipau cat ii tinea gura.

Am incercat sa discutam civilizat cu preotul, care a refuzat sa ne dea vreo lamurire despre ceea ce se intampla acolo. In timp ce noi vorbeam cu el, "aparatoarele credintei" ne loveau si ne scuipau, racneau si incercau acte de exorcism, pentru a scoate "duhurile" din noi.

Am considerat ca este mai intelept sa ne retragem, urmand porunca Domnului Isus si scuturand praful de pe incaltaminte, ca sa le slujeasca de marturie.

Fara a avea idee de gravitatea actelor lui, preotul si-a pus semnatura pe hartia care o aveam de la prefectura, scriind ca in ciuda aprobarii obtinute, el nu a permis "faradelegile sectantilor".

Destul de curios faptul ca nu si-a dat seama ca astfel incalca dreptul la libertate religioasa, proclamat de constitutie.

In timp ce tinerii urcau in microbuze, preotul stropea cu aghiazma, iar ceilalti aruncau cu pietre. Au fost sparte geamurile la doua microbuze, una dintre bucatile de sticla ranind urechea unei tinere din cor.

Dupa tot acest episod am fost surprinsi sa auzim oamenii din sat, vorbind intre ei si facand comparatie intre tinerii curati si limpezi si batranele in stare de ebrietate care au vrut sa arate ospitalitatea traditionala...

Una dintre femeile din sat a incheiat cu fraza: "Se vede ca preotul si acolitii lui se merita unii pe altii."

Si pentru ca preotul era tare preocupat de credinta neamului sau si de pamantul pe care, dupa spusele lui, crestinismul salasuia dinainte de Hristos, as vrea sa reflectam mai mult la cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru:

"Vesnica si biruitoare
este tara aceea care are
deasupra sa mai mult
Cer decat pamant stramosesc"

Exercitii de intelegere XXXVI

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Deci sunteti, totusi, un optimist.



Danut Manastireanu

Eu sunt in mod aparent un pesimist, dar cred ca de fapt sunt doar un om realist. Eu cred in valoarea ideilor. Desi nu intodeauna ideile, in mod automat, transforma societatea. Cred totusi ca idei bune au sansa sa transforme societatea in bine, in vreme ce ideile rele, o vor duce intotdeauna la rau.

Dorin Popa: Deci, peste cateva zile sarbatorim nasterea Mantuitorului Isus Hristos. Inteleg ca nu exista nici o diferenta intre ortodocsi si baptisti in aceasta traire a nasterii.

Danut Manastireanu: In mod fundamental nu exista deosebire intre crestinii din orice confesiune. Nasterea Mantuitorului este piatra de temelie a evenimentului christic pe care este construita teologia crestina in toate expresiile ei. Fara aceasta nu exista crestinism.

Dorin Popa: De ce credeti ca spun italienii: "Craciunul il petreci cu ai tai, Pastele cu cine vrei"?

Danut Manastireanu: Ha, ha! Craciunul este prin traditie o sarbatoare de familie. La fel il petrecem si in familia noastra. Este, daca vreti, prin insusi contextul in care se petrece aceasta sarbatoare, un eveniment al familiei. El exalta familia, si valoarea acesteia. Nu-i asa? Imaginile Craciunului sunt imaginile Sfintei Familii - Iosif si Maria aplecati asupra pruncului. Este o sarbatoare care exalta familia ca fiind un lucru central in universul acesta. De aceea cred ca este o sarbatoare de familie.

Dorin Popa: Cei care nu au familie, ce fac de Craciun?

Danut Manastireanu: In Israel, in vremea in care se sarbatorea Pastele, evreul era indemnat sa aduca la sarbatoarea lui saracul, sclavul, pe cel de alta natie. Cred ca ar trebui sa invatam si noi asta. Exista o familie restransa, familia nucleu, dar in acelasi timp poate ca ar trebui sa ne deschidem familiile spre cei fara familie. Asta insa se invata greu, pentru ca, nu stiu cum, desi impotriva structurii noastre oarecum gregare, ne-am imbolnavit de individualism. Proverbul acela cu: "sa moara capra vecinului", sau mai nou: "sa moara vecinul, ca sa-i iau capra", este impotriva a tot ce este romanul si spiritul romanesc, si totusi este o mentalitate prevalenta in societatea de astazi. Ea este insa absolut incompatibila cu gandirea crestina.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Andrei Plesu - Chipuri si masti ale tranzitiei

Ca sa fii rau trebuie sa ai talent, istetimea de a nu ajunge niciodata pe drumul Damascului. Daca ajungi pe acest drum, sarcina ta devii tu insuti, si apoi aproapele tau, iar mai tarziu cetatea ta, si nu departe Romania - cat e ea de mare.

Chipurile tranzitiei nu sunt orbite pe drumul Damascului, mastile nu cad la intrebarile vazduhului.

Ca sa fii vizibil nu trebuie sa ai talent, ci doar coate puternice. In intregime poti fi mediocru si secundar, doar dintii trebuie sa fie tari si infometati de ciolanul ravnit. Pe drumul Damascului coatele sunt un auxiliar al palmelor, care cand nu sunt in rugaciune daruiesc.

...

“Cu masivitatea lui flasca, de bleg agitat, C.V. Tudor ocupa scena impenitent, in amorteala generala... Cum poate un personaj atat de ridicol, un insuficient veleitar, o mica lichea de periferie sa tina in sah institutiile cele mai importante ale statului? ... Explicatia mea este alta: o “anumita parte” a Puterii actuale se afla intr-o consonanta de adancime cu firea, metehnele si apucaturile PRM-ului. Fie si in chip inconstient, multi dintre parlamentarii, prefectii si activistii majoritari se raporteaza la C.V. Tudor prin afinitate: omul li se pare hazos, pitoresc, talentat; le confirma pornirile ciobanesti, le flateaza semidoctismul, le inveseleste spritul. E baiat de comitet, e “ba Cornele”, e “roman de-al nostru”. Are si el, de, unele pacate, iar acuma a cam facut-o de oaie, dar una peste alta e “fratele nostru”, patriot care va sa zica, mancator cinstit de jidani si de bozgori, alunecos, zburdalnic, dar si falos si sentimental. Cum sa te superi pe el, cum sa dai cu el de pamant? In fond, nu e om rau: nu se compara cu intelectualii sclivisiti si morocanosi, tradatori de tara, ciripitori in limbi straine, pusi mereu “pe contra”, nesimtitori la virtutile neamului nostru get, trac, daco-roman, valah si crestin inca de pe vremea paganilor.”

citat din cartea aparuta la editura HUMANITAS, pag 200 / text aparut in Dilema, nr. 145, 20 - 26 octombrie 1995

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Nicolae Grigorescu (1838-1907)

Scriu din nou si foaia alba ma infricoseaza... as avea asa multe de spus, de tipat, de indraznit dar ma retine ceva... cineva mi-a spus “ca bat cimpii de una singura”... si mi-a spus-o finut, intr-un fel... Scriu din nou... ramin tot la Grigorescu spunind ca ceea ce voi aseza pe coala alba nu are cum sa-l inalte sau sa-l coboare, caci nu eu trasez nivelele acestui artist. Cred ca si le-a trasat singur, si opera lui vorbeste de la sine. In anul 1877, Grigorescu a facut parte dintr-un grup de artisti care au mers impreuna cu trupele romanesti pe scena de lupta a teritoriului bulgar, impotriva ostilor turcesti. Creatorul a vazut scene cuteremuratoare pe care le-a surprins extraordinar de real, in schite in creion, ulei, carbune, tus. Pictorul a observat, si lucrul acesta se vede bine in lucrari ca : “Atacul de la Smirdan”, “Capete de turci”, “Spionul”.

Nicolae Grigorescu a fost un inovator in arta romaneasca prin modul in care a reusit sa-si trateze subiectele, prin tehnica; este cert ca dincolo de timpul nostru limitat pictorul va fi mereu acelasi prin opera sa.

...

Vineri 1 Decembrie a avut loc la Galeriile Cupola - Iasi o expozitie de broderie purtind numele “Fir si Patrafir” sub semnatura Miruna Hasegan (profesor la Universitatea de Arte "G. Enescu " Iasi - sectia textile). Am vazut lucrarile si le-am simtit intradevar muncite. Nu sunt critic de arta si nici specialist, dar lucrarile au cuprins in culoarea lor, in forma lor, o frumusete superioara care putini au harul de a o plamadi. Cred ca avem nevoie de frumuseti in timpul nostru... sa fim intelepti si sa le cautam...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Exista un timp pentru frumusete

Frumos... greu de zis ce mai este frumos astazi, dar eu zic sa nu fim pesimisti, sunt inca lucruri frumoase de care ne putem bucura, lucruri mari si cu toate ca sunt mai rare, fericirea pare si mai mare.

Frumusetea inseamna blandete, inseamna pace, inseamna adevar - lucruri mari - dar frumusetea se traduce prin tot ceea ce ne inconjoara: parinti, prieteni, loc de munca, obiecte si oameni de care ne atasam cu atata ardoare, carti, animale de casa, imracaminte sau chiar o zi, un moment frumos din ea care ne face sa fim multumiti si sa spunem “viata e frumosa”, si cu adevarat cel mai frumos lucru de pe lume este viata.

Si fiecare viata aduce cu ea ceva special. De ea depinde tot ceea ce ni se intampla si pe baza ei apreciem daca celelalte lucruri sunt frumoase. Dar cum masuram frumusetea? Fiecare om este invatat cu o anumita frumusete, pentru ca fiecare o raporteaza la sistemul propriu de valori si la ceea ce viata ne-a facut sa apeciem ca fiind frumos: sunt oameni pasionati de arta, sunt oameni innebuniti dupa muzica, sunt oameni ce traiesc doar pentru carti, sunt femei ce se fac frumoase cu ajutorul a fel de fel de mijloace exterioare lor si sunt barbati care considera doar femeile ca fiind frumoase.

Inclin sa cred ca singura frumusete veritabila este una “naturala, cumpatata, cuvincioasa si putina” si izvoraste din fiecare inima deschisa si curata, gata sa simta in mod real ceea ce este cu adevarat frumos. Exista si oameni ce au o imagine denaturata a frumosului, ei se amagesc in spatele unei imagini false sau a unui obiect fals devenind fanatici si dependenti, ocolind frumusetea reala si falsificand-o. Sunt cei care vad viata frumoasa dupa ce vad si fundul sticlei goale, sunt cei ce idolatrizeaza o persoana publica, vedeta sau nu, sunt cei semi-adormiti si semi-narcotizati carora si cele mai grotesti lucruri li s-ar parea frumoase.

“Din suflet se nasc atat frumusetea cat si uratenia”, de noi depinde pe care o lasam sa ne domine

Frumusetea exista si poate e timpul s-o descoperim!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Saptamanal de cuvinte proaspete, Nr. 81 / 3 decembrie 2000, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Eugen Grigoroscuta - Romania vazuta din Iasi
Danut Jemna - Rezultatul alegerilor
Teofil Stanciu – Generatia mea

Eugen Grigoroscuta



Romania vazuta din Iasi

A trecut primul tur al alegerilor, cu rezultate mai mult sau mai putin scontate, dar care au marcat semnificativ viata politica - si nu doar - a romanilor. Prea multi se straduiesc acum sa ne dea sfaturi cu cine sa votam in turul doi - unii chiar folosesc santajul politic sau economic. Tuturor acestora, o intrebare: ce ati facut pana acum pentru Romania, pentru ca populatia sa voteze altfel? Cand habar nu ai de viata romanului disperat - obligat sa supravietuiasca cu cateva sute de mii pe luna - e usor sa dai sfaturi, chiar ordine. Stati linistiti; cei ce vor veni, probabil vor manifesta aceeasi obedienta fata de Vest, ca si cei ce pleaca. Politicienii romani nu au suficienta demnitate, au de primit inca lectii de la vecini.

Presedintele Kostunica a refuzat sa discute cu doamna Albright, pentru ca aceasta a avut un cuvant greu in luarea deciziei de bombardare a Serbiei. A fost acesta un afront adus Americii? Nu stiu; ceea ce este clar este ca domnul Kostunica este mai intai cetatean al tarii sale, si apoi presedinte, spre deosebire de un alt presedinte, care a oferit tot ce se putea, inainte de a fi solicitat chiar. Demnitatea atrage respectul adversarilor sau, dupa caz, al partenerilor. Pot s-o confirme si bulgarii, care au protestat vehement impotriva distrugerilor provocate de NATO tarii lor in cadrul aceluiasi conflict, apoi au discutat pe un ton ultimativ cu UE in problema vizelor. Rezultatul? Au castigat, in vreme ce noi cersim in continuare. Tot de demnitate tine si atitudinea bulgarilor, in vreme ce a noastra a fost lezata o data in plus prin neacceptarea, de catre tarile respective, a ambasadorilor propusi de presedintele Constantinescu pentru Cipru si Germania. Inca o palma pe un obraz batatorit.

Demna ar fi trebuit sa fie si atitudinea premierului Isarescu, nu sa incerce mituirea poporului - ce bine seamana cu un sfat devenit istorie: “Nicule, mai da-le 100 de lei!”. Nu a mers nici intr-un caz, nici in altul. Poporul are mai multa demnitate decat conducatorii.

Domnul Go(r)e probabil nici nu stie ce este demnitatea. Altfel, nu ar cersi, nu ar recurge la orice subterfugiu pentru a castiga fotoliul de la Casa Alba. Americanii deja considera ca democratul ar trebui sa renunte, si sa piarda in mod demn. Probabil insa, ca miza e mult prea mare; e usor de dedus ce se petrece in spatele usilor blindate si a declaratiilor oficiale.

Demnitate a manifestat domnul Melescanu, asumandu-si rezultatul dezastruos al partidului sau in alegeri si prezentandu-si demisia. Au facut acelasi lucru (demisia) si liderii altor partide, dar nu cu aceeasi eleganta, ci acuzand, reprosand, pasand responsabilitatea. Se scufunda cateva corabii politice in Romania si ghiciti cine fug primii de pe ele... Nu avem adevarati demnitari, pentru ca cei care ar trebui sa fie, nu au suficienta demnitate. Unii nu au realizat nici acum ce s-a intamplat, considerand ca au “iesit intariti din alegeri”, desi de fapt au iesit din Parlament. Cu asa politicieni nu este de mirare unde am ajuns.

In final, un paradox: domnul Iliescu va fi votat in turul doi de Doina Cornea. Ce vremuri am ajuns!!

Danut Jemna



Rezultatul alegerilor

Sunt provocat sa scriu pentru SSJ din nou. Am raspuns provocarii, desi prefer sa nu scriu pentru un public larg. Mi se cere sa vorbesc despre alegerile din Romania din 26 noiembrie.

Am sa ma adresez cititorilor SSJ pornind de la lamentarile unei categorii a populatiei legate de rezultatul surprinzator al alegerilor, nu prin clasarea in frunte a lui Iliescu, ci prin scorul obtinut de Vadim si PRM.

Ma intreb de ce nu e surprinzator faptul ca a castigat Iliescu in primul tur? Apoi, de unde atata lamentare romaneasca (ca in povestile lui Creanga)? Cum de se trezesc romanii intotdeauna prea tarziu, si cum reusesc sa-si dea cu parerea abia dupa ce se realizeaza dezastrul?

Si acum ce sa propunem romanilor? Sa se sinucida, sau sa voteze cu Iliescu? Insa noi avem iesirea intotdeauna: alegem raul cel mai mic! Si asa ramanem mereu in mocirla, se pare ca ne place.

Ar fi multe intrebari care se pot adresa romanilor (unor romani care vad deja un viitor apocaliptic pentru tara), insa eu vreau sa fac doar cateva observatii care incearca sa abordeze rezultatul alegerilor:

1. urmarind campania electorala si discutiile despre rezultatele alegerilor, imi permit sa afirm ca Romania nu are nici clasa politica, nici analisti politici seriosi si nici o presa de calitate. Poate or fi fost prin tara oameni de calitate (ma intreb si eu ca romanul), dar de ce nu se arata? Ceea ce s-a prezentat populatiei prin media nu a fost decat o mare caricatura demagogica a unor tipi incolori, mediocri, cu sacii in caruta si dezinteresati de tara pe care o reprezinta.

Toata aceasta mascarada mai mult a incurcat, a intetit ceata si a impins omul la dezgust, dezinteres sau a stimulat extremismul. Pai cand vedeai ca pe posturile nationale de TV, oameni seriosi (cel putin asa pareau), candidati la presedintie, erau chestionati ca la jocurile Bingo sau ca la intrebarile de cultura generala contra cronometru, te apuca rasul, dar si groaza.

Apoi, tot media, a pedalat extrem de mult pe alegerile prezidentiale (parca suntem in SUA), pe cand alegerile parlamentare au fost lasate in umbra, adica ce mai conteaza cine guverneaza tara!

2. absenteismul electoral arata inca o data lipsa de interes a romanului pentru soarta colectiva, dar si dezgustul si saturatia intr-o situatie economica si sociala in care lucreaza doar legea junglei. Un roman dezamagit si absent care a preferat TV-ul duminica decat sa mearga la vot.

3. iresponsabilitatea si frica celor care pot si trebuie sa se implice in soarta colectiva. Acestia au ramas in umbra sau au iesit sa comenteze dramatic evenimentele (ca si dupa revolutie). Aceasta iresponsabilitate nu cade doar pe umerii unor oameni (asa cum ne-ar placea), ci pe o larga categorie a populatiei care si-a vazut doar de interesul propriu, fara a baga de seama incotro ne indreptam (ma refer la toti cei care au acces la grupurile sociale si o raspundere sociala, religioasa, morala: de la parinte, profesor, preot, pastor, pana la omul de cultura, politician, omul de afaceri etc.).

4. tendinta spre extremismul nationalist, mai ales al tinerilor, este produsul propriei noastre societati. Sa nu ne amagim si sa gandim ca si in Austria, Germania sau alte state gasim o recrudescenta a nazismului in randul tinerilor.

Noi nu avem un fond ideologic al miscarii in jurul lui Vadim, cat mai degraba asistam la o chestiune primitiva, marcata de fondul nemultumirilor si acreala populatiei creata de o clasa politica corupta si fara viziune.

5. influenta negativa a mediei, care inflameaza si ajuta la promovarea nationalismului extremist. Cu cat Vadim este mai mediatizat, cu cat se afirma mai mult temerile in legaura cu ascensiunea lui, cu atat popularitatea lui va creste si se creeaza un cadru ideologic care va da extremismului mai multi adepti. Asadar, rostul mediei se dovedeste anti-roman, anti-democratic. De fapt, media este mai putin o putere autonoma si lucida, cat o sluga fidela unei mediocritati eclipsata de interese meschine.

In final, nu pot constata decat ca se intampla exact ca in exemplul biblic, pe care am sa-l parafrazez: ne intoarcem acum sa sarutam o mana pe care inainte o consideram moarta, canceroasa, leproasa, cum vreti. E jalnic sa vezi ipocrizia politica si compromisul realizat din frica. Nu cred ca e frica intemeiata. Politicienii nu se tem de soarta tarii, ci de propria soarta, care pare a fi amenintata de un Vadim.

Ceea ce pot intrezari pentru Romania nu este decat tot un exemplu biblic: pustia. O pustie in care sa moara o generatie, doua..., si apoi sa se gaseasca o generatie care sa-si asume raspunderea, sa creada.


(recomandam a se vedea “Danut Jemna – ‘Oameni si carti arzand’ 'alte texte'”)

Teofil Stanciu



Generatia mea

Noi, noi cei care l-am votat pe CVT!

M-a cuprins disperarea duminica seara (26.11) cand am aflat cine "s-a calificat" pentru turul doi. Cautam in gand un loc de sprijin si nu gaseam nicicum.

Am asteptat sa aflu ca moldovenii de la tara, saraci si disperati, l-au votat pe CVT. Dar NU, eram noi, ardelenii, cei cu complexe de superioritate democratica dupa fiecare scrutin de pana acum.

Mi-am zis apoi, si cu infrigurare asteptam confirmarea, ca cei de varsta a doua si a treia s-au lasat manati de disperare. Si inca o data NU. Noi, tinerii, ii daduram votul.

Si mi s-a asternut un gol in minte. Un fel de moleseala care-mi impotmolea gandurile. Dupa o vreme insa, m-a trezit o intrebare care suna ca in maruntaiele unui cavou, cu ecouri reci: DE CE? De ce s-a intamplat asta? Apoi s-au sculat de prin sertare alte si alte intrebari.

Sa existe vreo legatura intre sistemul nostru educational si generatia care - dupa declaratiile unora dintre reprezentantii ei - au votat aproape fara sa gandesca? Oare cultura de tip MTV - unde cu cat gandesti mai putin, cu atat esti mai "cool"- are vreun amestec si in alegerile noastre?

Sa aiba vreun rol in toata povestea asta iresponsabila bascalie care a facut ca, pe visele (sau iluziile) de mai bine ale celor care isi plateau cu sange indrazneala si naivitatea in '89, cei de acum sa scuipe dispretuitor?

Sa fie spiritul "baietilor de cartier" revoltati si sfidatori cel care uneste obraznicia alegatorilor si alesului lor?

Sa fie o conexiune intre eternele planuri "studentesti" care vor deveni realitate "de luni" (sau, in alti termeni, incremenirea in proiect) si entuziasmul ieftin pentru niste fraze pompoase care - departe de a constitui un program - sunt reformulate si negate chiar de a doua zi?

Fiindca noi nu stim cum era "pe vremea ailalta". Nu avem motive sa fim nostalgici. Oare se aude prin vocea lui Vadim mesajul a tot ce poate da mai bun generatia noastra, generatia mea?

La toate aceste intrebari - asupra carora nu am copyright in totalitate - as raspunde afirmativ cu unele (probabil necesare) nuantari. La ultima insa nu vreau sa raspund afiramtiv. Refuz sa cred ca e asa, fie si exclusiv in cazul tinerilor care l-au votat pe CVT.

Deocamdata.

Nu pretind ca raspunsurile s-ar constitui in explicati ale votului nostru. Dar cu siguranta ele cauta si tintesc spre o dorita explicatie.


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Alina Simion



Un bob de sare

Vreau sa ma arunci sus pana la cer. Sa ma arunci atat de tare incat nu doar sa ating cerul ci, mai mult decat atat, in viteza mea, atingandu-l, el sa se sparga.

Bucatile cazute prin spargerea lui pe Pamantul searbad si ramas fara viata in urma aruncarii mele, ar rodi.

Si-n momentul in care, datorita gravitatiei, voi cadea pe Pamant, as vrea sa ma prefac in mii si milioane de bucati. Minunat ar fi ca intamplarea sa faca nici o bucata din mine sa nu atinga vreo alta bucata din cerul sfarmat. Si astfel dorinta mea de a ma uni cu cerul pe pamant ar ramane simpla dorinta, dar nici macar atat, pentru ca eu atunci nu voi mai gandi.

Vei ramane singurul spectator la un spectacol cu un final ratat. Iar lacrimile tale, rezultatul deziluziei tale se vor contopi cu faramele cerului si vor rodi.

Din toate locurile in care bucatile din mine au cazut, voi putea privi mereu, fara sa stii, bucuria cerului tau.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Calcam pe fruze, sub ele trosneau ramuri,
Printre copacii goliti se ridicau aburi,
Si fiecare abur forma chipul tau...
Dintre frunzele imprastiate,
Vantul se chinuia sa refaca chipul meu.
Frigul va ingheta aceste fruze,
Aburii bantuind mereu deasupra lor,
Nu-l vor putea atinge niciodata.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (VII)

Acum nu mai sunt o ramasita fara valoare, o flendura batuta de toate mareele. Ti-am oferit inima mea si era toata la fel. Nu flecareli, amestecatura mai mult sau mai putin dureroasa cu tot felul de clauze, codicile, conditii... Era murdara, dar era toata la fel. Fara lumini si umbre. Nepestrita si neputinta... Nu radiosant de sange strain prin ventricole sau surde aorte in care sa trebuiasca sa tipi. N-am amestecat sangele Tau cu al meu, nu suntem frati de sange. Suntem fii, iar Tu esti cel dintai. N-am amestecat sangele Tau cu sangele altcuiva. Era doar pura suferinta pentru orice fir de spirit murdarit de materie, pentru orice idee inghesuita in pamant, pentru orice picatura de suflet inselat si pustiit, cu vaile pline de oase. A fost bine c-am fost eu rana pe care s-o vindeci, iar nu pata de pe reverul cuvintelor, urma de smog din priviri, poemul cu dintii cariati de trecerea mea pe acolo. Acum, tot mai greu strabat pacla acestui trup. Ce se aude de departe, tocmai de la paturile celorlalti, nu este el, este altceva. Sau ce se vede...

As dori sa ascult. Sa ascult cum asculta un prunc lumina din lapte sau fulgul de leagan topind in juru-i secunde. Nu pot decat sa Te ascult. Incepe sa-mi fie cald, desi tot mai strabat pacla si-i tot mai goala punga ce se deschide la fiece vama.

Incearca sa treaca si chipul din negura, indesandu-si vinele-n fata, magulind fara pic de rusine, blestemand, chiuind... Nu s-ar fi putut inchipui altfel si nu am timp sa-l mai iau in seama. Incepe sa-mi fie nefrica si cald cand aud - nu de la mine, nici de la printul acela de zgura, cocotat pe figura: «Omule si tu, pacla impura, taceti fara gura...» Da, taceti fara gura!

Se intoarce. Respira greu si e tinut de doi infirmieri. Nu spune nimic si-si cauta ceva in bagaje. E cu spatele, nu vad ce cauta. S-a cocosat cu totul in cautarea lui, sa nu cumva sa vada altcineva ce scoate el de acolo. Sau... poate ca plange. Incerc sa nu-l mai tulbur si ma intorc. Incep sa ma rog pentru el.

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Sabina Dodan: Scrisoare catre Mos Craciun.

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu “Poema Iubirii” - poezii difuzate saptamanal prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Teo (Oradea): Te salut din nou, Cristi! Si imi permit sa fac o obervatie: cred ca ciurul libertatii a facut ravagii, dar destul de putina curatenie in biserici. Ca parca sunt mai multi lupi in piei de oaie ca oricand. Si parca e mai frig ca niciodata. E un sentiment pe care il resimt acut si nu am pretentia ca ar fi tocmai asa. Nostalgiile altora ma lovesc si pe mine toata vremea de parca ar fi furtunile de care au avut parte ucenicii. Si tot ca ei astept (nu stiu exact cu cata credinta) si vocea care sa spuna: "Taci fara gura!" si sa desparta apele de ape... M-am simtit si printre cei care ti-au cerut solutii. Desi poate ca mai mult erau intrebari pentru mine. Aud tot mai des cum ca "o persecutie ne-ar prinde bine". Si ma intreb de ce? De ce nu se poate si fara persecutie? De ce numai cand ni se ia libertatea - ca in Marele inchizitor - ne simtim in stare sa traim? Aceeasi nostalgie. Teo

Nota redactiei: Raspunsul saptamana urmatoare...

Daniel Petrisor, (Portland, Oregon): Dear SSJ, Just thought I'd write a short note to tell you I love your on-line journal. It's very thought provoking--keep up the good work. In Christ, Daniel Petrisor

Nota redactiei: Multumin foarte mult. Poate ne spui si ce rubrici te provoaca cel mai mult. Pe curand.

Robert Martiniuc (Los Angeles): Imi cer scuze, nu v-am mai scris de mult despre noi. Am avut ceva probleme cind cu computerul, cind cu timpul... cind cu amindoua. Stiu ca scuzele pica in fata prietenilor, dar incerc si eu, poate am sa beneficiez de un pic de ingaduinta. Oricum, sa stiti ca tot va iubesc. Poate un pic mai mult ca inainte. S-au intimplat multe intre timp. La inceputul lunii noiembrie ne-a vizitat pastorul Florin Vasiliu. Este si pastorul meu drag pe care l-am avut la Iasi. Tare mult ne-am bucurat de vizita lor (a fost insotit de sotia sa, Denis). Am avut un timp binecuvintat, mai ales ca “din intimplare” am si picat intr-un mic concediu. Ca o paranteza, cel mai emotionant mi s-a parut ca am putut lua din nou cina din mina lui, caci pastorul nostru a dorit ca cina sa o imparta impreuna. A avut mesaje in toate cele trei biserici baptiste romanesti din Los Angeles. Alta noutate e ca de ieri suntem din nou “orfani” caci mama s-a intors in tara, din vizita pe care a facut-o aici. Va povesteste ea mai multe probabil. Cind o sa-si revina... Un gust realmente amar mi-a ramas dupa citirea articolului din Monitorul. E vorba de articolul intocmit indirect de un individ fara bun simt, pe numele lui Dan Ciachir. Astuia i-au debitat radacinile urechilor (banui ca pe astea le-a folosit, nu...) niste aberatii greu de imaginat pentru un om normal. De fapt nu e prima oara cind specialistului Monitorului de Iasi i se asuna pe “sectele neo-protestante”. Se vede ca cunostintele lui de teologie nu depasesc nivelul unui ateu convins. Si daca cei de la cotidianul amintit ni-l prezinta ca pe “un bun cunoscator”, ma intreb pe unde s-or fi situind ei... Dumnezeu cu mila, cum zice un bun prieten de-al meu. Sper sa ne mai scriem sau auzim. Fiti binecuvintati in ceea ce faceti. Cu dragoste, Robert M.

Nota redactiei: In primul rand, vrem sa iti multumim pentru gestul tau, pentru faptul ca nu ai uitat promisiuni demult facute… Ce putem spune? Ne bucuram pentru tine, pentru bucuria ta, si totodata suntem alaturi de tine, in aceste momente cand estui “orfan”. Se putea si mai rau, asa-i? Cat despre Monitorul, nu cred ca este un cotidian care sa fie luat in serios, desi are o mare influnenta in randul cititorilor necunoscatori. Asa se face ziaristica in Romania. Iti uram numai bine si tie si tuturor celor ai tai. Multumim inca odata pentru prietenia voastra, sau mai bine spus pe dragostea voastra pentru noi…

Epilog: Sa fim drepti, capra vecinului nu se vede, se vede, si atunci decat sa ne optureze perspectivele, mai bine o furam, o ucidem si o facem friptura...

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: